ÎNTRE DATORIA DE MINISTRU SI MÂNDRIA DE MILIONAR
In lumea noastră ultraliberală, hipermondializată și în necontenită rătăcire sinucigașă, puţinele oaze de supravieţuire posibilă întru bine și frumos - dincolo de harurile naturii, și ele din ce în ce mai mutilate - le mai afli în spaţiile culturii. Nu a culturii avânduși izvoarele sub centură și popularitatea în dansul biletelor de bancă, ci a culturii autentice care întrupează logodna dintre minte și suflet, dintre un spaţiu anume și un timp definit.
Tocmai de aceea, în orice ţară civilizată există un minister al culturii, dator să cultive și să apere valorile autentice și există oameni bogaţi care-și înnobilează milioanele, uneori murdare, subvenţionând acte de cultură întru memoria și recunoștinţa atât a contemporanilor, cât mai ales a urmașilor.
Pe situl Descoperă în România din 25 mai 2012, este publicat articolul « Cea mai mare bazilică romanică din Transilvania, transformată în coteţ de găini ». Citindu-l și văzând imaginile, nu poţi să-ţi stapânești nici uluiala, nici tristeţea, nici revolta. Ruinile care-ţi defilează prin faţa ochilor, impresionante și tulburătoare, par întruparea nu a timpului care macină, ci omului care ucide prin nepăsare. In comuna Avram Iancu din jud. Bihor se află o bazilică veche de peste 900 de ani, lăsată în paragină ca un copac semeţ, carbonizat de trăsnet. Numai că ea nu este un copac mistuit de natură, ci o făptuire omenească încărcată de istorie și purtătoare de mesaj peste timp.
Stiu, suntem în plină criză (deși, n-am fost întotdeauna în acești ultimi 900 de ani), avem priorităţi (deși nu totdeuna prioritare), avem mulţi săraci (deși, nici de bogaţi nu ducem lipsă), avem….câte scuze vreţi dumneavoastră (deși, numărul de acuze ce s-ar putea aduce sunt cel puţin la fel de numeroase) și totuși rămâne de neiertat această blestemată indiferenţă faţă de bunurile ce ne-au fost lăsate moștenire de strămoșii noștri. E adevărat, ele nu se mănâncă și nu se beau, ele nu-ţi produc orgasme și nici stări de onirism paradisiac. Dar oare viaţa doar la atâta se reduce ??!!
Domnule Mircea Diaconu, ministru al culturii, dacă nu cunoașteţi acest caz, iată, vi-l aducem la cunoștinţă, dacă îl cunoașteţi și vă e indiferent, atunci vă batjocoriţi misiunea cu care aţi fost investit și vă ignoraţi cu vinovăţie una din datoriile de căpetenie, ca ministru al CULTURII. Si în plus, pentru mine și pentru atâţia care v-au preţuit, neimplicarea într-o asemenea situaţie (și sunt sigur că nu e singura) ar reprezenta o adevărată otrăvire a speranţei.
Imi îngădui însă un mesaj și către milionarii, ca să nu zic miliardarii ţării. Ministrul culturii ar putea să spună că nu are bani, și chiar să nu aibă, să spună că legile și convenţiile îi pun probleme greu de rezolvat, și chiar să fie așa într- oarecare măsură, dar dv. aveţi bani și legile vi le faceţi până la urmă singuri.
Domnule Becali, e bine și vă face cinste că aţi ajutat sinistraţi și că vreţi să faceţi biserici, dar bazilica în ruină e strămoașa celor pe care le-aţi promis și ajutând la restaurarea ei, sacralizaţi într-un fel zidirile de astăzi și intraţi în istorie ca un adevărat Mecena.
Este actul de generozitate, purtător de recunoștinţă și aducere aminte, pe care aș îndrazni să-l sper și din partea altor favoriţi ai soartei, precum Ion Tiriac, Dinu Patriciu și atâţia din topul celor trei sute cei mai bogaţi români. Ei ar putea să dea bogăţiei materiale nobleţea spirituală a unor făptuiri mai perene în amintirea generaţiilor ce vor veni.
Fie ca Dumnezeu să le dea gândul cel bun și să-i răsplătească pe măsura generozităţii lor întru cultura autentică !
Alexanndru MELIAN
