„Canada, o ţară păduroasă şi placidă!”
 |
| Peisaj care confirmă motoul |
Călător în
altă lume
(Spicuiri
importante pentru acele vremuri)
Partea IV- a
SĂRBĂTORILE DE
IARNĂ
25 decembrie 1996
Crăciunul 1996, este primul sărbătorit de noi peste hotare.
Iarnă bogată în zăpadă şi ninge mereu, iar
gerul este pe măsură… Vântul suflă zilnic, schimbând doar direcţia chiar şi de
câteva ori pe zi, fenomen ce face ca întreg climatul să nu fie prietenos. N-am
mai trăit niciodată o asemenea iarnă în care temperatura atmosferică să coboare
zile în şir sub -30 grade C. la care se adaugă influenţa
vântului şi răceala este resimţită ca la
-40-440 C.
Să mergi şi numai câteva minute pe jos, este o aventură. De aceea în zilele cu
vânt puternic stăm în casă, unde ambientul este constant plăcut.
Preparatele de Crăciun au fost aprovizionate
de la magazinele cu specific unguresc şi rusesc, recomandate de prietenii
români veniţi mai timpuriu în această ţară. De la unguri am cumpărat cele mai
gustoase jumări de porc, mari şi fragede, lebărul deosebit condimentat şi suficient de fiert, muşchiul de
porc uscat şi afumat care mirosea ca cel din amintirile copilăriei ţinut în podul casei de la Văianu unde m-am
născut, cârnaţi ca de pe la noi de ziceai că-s olteneşti, varza acră
tocată, amestecată cu morcov ras şi la preţ
mai scumpă decât măslinele. Tot aici am
descoperit că magazinul respectiv, nu prea mare ca întindere, avea afişat
vizibil la intrare harta Ungariei Mari
până la Tratatul de la Trianon. Acolo, a fost prima dată când am văzut câtă
populaţie şi cât teritoriu din ţările vecine subordona acest stat dualist, şi acum
cu ifose de fostă ţară imperială. Cele 12 etnii supuse formau două treimi din
populaţia imperiului. Marele Principat al Transilvaniei a fost adăugat în 1867.
Monarhia Austro-Ungară a durat 57 de ani, până în 1918 la terminarea Primului Râzboi Mondial.
„Din punct de vedere constituţional, monarhia
Austro-Ungară reprezenta o uniune a două state: Austria şi Ungaria, care aveau
acelaşi suveran, apărare, finanţe şi politică externă comună. Fiecare
din cele două state dispunea de un Parlament şi un guvern propriu. De asemenea,
existau trei ministere comune ale celor două părţi ale Imperiului: Apărarea,
Afacerile Externe şi Finanţele. La fel, cele două părţi ale Monarhiei aveau un
guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al
Imperiului Austro-Ungar), primii miniştri ai Austriei şi Ungariei, cei trei
miniştri care conduceau ministerele comune, anumiţi membri ai familiei
imperiale. Fiecare parlament, cel de la Viena şi cel de la Budapesta, avea o
delegaţie parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun.
Exista, de asemenea, o delegaţie parlamentară comună a celor două
parlamente”.*)
 |
| *)WIKIPEDIA, „Structura Imperiului Cezaro-Crăiesc” |
Mai târziu am
luat contact şi cu magazinul românesc, frecventat pentru produsele cu gust ca
acasă, unele deja pregătite: mici, sarmale, varză căpăţână, salam de Sibiu,
prăjiuturi etc. dar mai piperate la preţ…
ca la noi în ţară!
Soţia mea Nelly cu fiică-sa Mihaela, s-au
apucat de pregătit mâncarea de Crăciun după tradiţie cu gust şi miros inconfundabil, chiar dacă
materia primă era de pe alt continent: sarmale din carne de porc în foi de
varză, ciorbă de perişoare şi piftii de pasăre, din aripi de curcan;
aperitivele şi prăjiturile au fost luate gata făcute şi masa de sărbătoare a
fost asigurată. Friptura provenea de pe un curcan cumpărat deja îmbălsămat,
împănat cu unt. După instrucţiunile de pe ambalaj, a stat multe ore în cuptor
la temperaturi diferite; ore pentru decongelare şi apoi coacere, în timpii
stabiliţi de producător şi înscrişi pe ambalaj.
 |
| Pomul de Crăciun din mall |
 |
| Pomul de Crăciun de acasă |
Eu cu Paul,
asistaţi şi ajutaţi de nepotul Victor, am ornat după gustul nostru Pomul
de Crăciun, că aveam de toate: lumânări,
artificii, ghirlande de becuri colorare, beteală, bomboane, ciocolate, toate agăţate
pe un brad superb cu multe şi dese ramuri
cum nu văzusem până atunci pe la noi. …Doar Canada e ţara cedrilor!
În cutii ambalate cu hârtie lucioasă şi
frumos colorată, legate cu fundiţe, pentru fiecare, s-a pus câte o atenţie; Darurile
de la Moş Crăciun.
Crăciunul anului 1996 a fost sărbătorit în
familie şi cu toată modestia veniturilor, masa a fost îmbelşugată. Atunci, în
Canada produsele alimentare erau desul de ieftine, fără taxe
guvernamentale,(TVA-ul românesc) şi molurile, ca şi acum, erau pline cu tot ce
pofteai şi la preţuri pentru toate
buzunarele. Dar, punga lui Paul nu era prea burduşită de dolari şi trebuia să
te gândeşti de două ori înainte de a cumpăra o data. Şi cei şase litri din palinca mea, planificaţi pentru
aceste sărbători se duseseră pe apa Sâmbetei!…
 |
| Aranjarea mesei din ziua de Crăciun (Raddington 10) |
30 Decembrie
1996 …Anul Nou s-a organizat împreună cu prietenii lor români, în apartamentul
lui Miţa şi Călin Țapuchevici,
amplasat în acelaşi bloc şi pe acelaşi
palier. Conform obiceiului de acolo, sarcinile de preparare a produselor din
meniu s-au stabilit funcţie de priceperea doamnelor şi fiecare familie s-a
prezentat la ospăţ cu preparatele aduse de acasă, stabilite dinainte. Şi de data aceasta, mâncarea a fost abundentă, antren si voie bună până către
ziua, iar noi eram cu 17 ani mai tineri…
În podoaba mea capilară abia mijeau doar câteva fire albe, scoţând în evidenţă maturitatea
bărbatului plenipotent.
Ne-am simţit
minunat!
 |
| Masa de Revelion (Raddington 10) |
*
…Pe vremea aceea numai Paul avea
serviciu, Miha încă nu reuşise să-şi găsească până la venirea noastră,
pregătindu-se acasă şi având grija copilului care abia împlinise doi ani. Cu
eforturi fizice şi băneşti deosebite urma un curs de acomodare cu sistemul de
lucru în Canada şi participa la orele
zilnice de pregătire în perfecţionarea vorbirii limbii engleze. Se poate spune că nu duceau o viaţă
îndestulată, salariul lunar net al lui
Paul fiind doar de subzistenţă, din care aproape o treime o dădeau pe chirie.
Noi ne-am dus acolo la insistenţele lor,
necunoscând suficient tot adevărul. Scrisorile lor erau pline de superlative şi
prosperitate, dar aveau nevoie de
ajutor. Mai întâi au făcut apel la Mariana, mama lui Paul, dar nefiind
disponibilă, n-a putut merge. Noi am fost!… Pe cheltuiala noastră, am plecat
lăsând pe rol procese de revendicarea terenurilor agricole. Nu mergeam să ne
plimbăm, ci să-i ajutăm într-un moment crucial pentru ei. Şi le-am fost de mare ajutor! Atunci am pierdut în ţară un
proces important, prin neprezentare. Şi ce dacă! Cu
cel dobândit ce facem acum? Nimic! Doar plătim impozite. Dar, oare, a fost bine
că ne-am dus doi odată? Ştiind, din
scrisorile lor „că le este foarte bine” am ales soluţia plecării împreună, să
fim amândoi, Am crezut că aşa o să ne treacă timpul mai uşor. Şi apoi biletele de avion le-am plătim noi, iar acolo,
„unde mănâncă unul mănâncă şi al doilea!”
Aşa am gândit atunci când au făcut apel pentru a fi ajutaţi în acel
moment destul de dificil pentru ei. Şi, despre acest
lucru ne-am consultat cu ei şi am fost chiar încurajaţi, că aşa este bine.
Iarna era grea şi a fost lungă. Am avut multe
stări de disconfort sufletesc „că poate n-am făcut bine că m-am dus şi eu.” Pe
lângă faptul că nu mai întâlnisem asemenea climat care mi-a provocat o răceală
năprasnică cu efecte majore şi tuse seacă, pe drept sau nu, simţeam şi o stare
puţin tensionată a fiicei mele. Bani erau puţini, ea participase la câteva
interviuri la care, politicos fusese refuzată în favoarea altora. La ultimul,
fiind doar doi candidaţi, i s-a justificat respingerea că cel admis, nu-i mai pregătit dar… „are experienţă
canadiană!” care-i lipsea ei şi am surprins-o
plângând.
-„Cum să am
experienţă canadiană, dacă abia am venit!? Ce dacă Diploma mea de licenţă
în informatică are scris pe ea nota 10.
L-au oprit pe un ucrainean care-i de cinci ani în Canada şi a lucrat la
AT&T”. Şi plânsul nu se mai termina…
Tot timpul era nervoasă şi irascibilă. Când, sâmbăta mergeam la cumpărături pentru
masă, vizita mai întâi standul cu produse sale (preţ redus). Aceste
mărfuri erau mai ieftine, dar erau şi pe punctul de expirare. Observam la ea că
uneori zăbovea mult în faţa rafturilor. Înainte de a le pune în cărucior analiza bine preţurile produselor. N-am plecat înainte de termen din Toronto,
deoarece replanificarea biletului costa foarte mult. Dar să lăsăm povestea asta
pentru mai târziu.
Datorită
ajutorului nostru, după patru luni - în urma mai multor interviuri exasperante şi
pline de nervi - fiica noastră Mihaela şi-a
găsit un loc de muncă oferindu-i-se un salariu aproape de nivelul soţului ei. Informatician la Centrul de Calcul
la Biserica Unită a lui Dumnezeu, instituţie religioasă cu ramificaţii pe tot
Globul Pământesc, chiar şi în România. Orice început este greu, dar cu răbdare şi
muncă se poate realiza totul, aşa cum ai
dorit!... Cu sacrificii şi înţelegere şi noi am contribuit la această
realizare.
__________
