Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 6 octombrie 2018

N. N. Tomoniu: Un documentar din primul război mondial


Din jurnalul generalului Ion Dragalina[1]


21 septembrie 1916 - miercuri. Astăzi a avut iarăşi loc o luptă la Brigada 1, în următoarele împrejurări: Din lupta de duminică 18 septembrie au rămas câţiva morţi în reţelele de sârmă de pe dealul Moşului, la vest de Orşova. Pentru a-i scoate şi înmormânta, s-au trimis două companii pe dealul Moşului, care au fost atacate de Batalionul 33 din Işalniţa. Adversarul a fost respins şi o parte făcuţi prizonieri, şi anume: un locotenent (Dragu), doi sublocotenenţi şi 211 trupă, plus un locotenent şi soldaţi răniţi. De la noi a murit sublocotenentul în rezervă I. Câmpeanu din Regimentul 17 Infanterie.
[Notă: în dosarul Marelui Stat Major nu se află raportul Diviziei 1 referitor la această luptă.]
22 septembrie 1916 - joi. Pe ziua de astăzi s-a constituit un detaşament la Baia de Aramă, sub comanda locotenent-colonelului Dejoianu, având sub ordinele sale Batalionul maiorului Paşalega, un escadron, o baterie din Regimentul 5 Artilerie şi are însărcinarea de a apăra flancul drept al diviziei contra unei întoarceri ce ar încerca inamicul, care ar putea veni de la Cornereva, pe la Arsana la Cloşani sau din valea Jiului pe la mănăstirea Tismana. Ţine legătura cu cele două companii date de Divizia Cocorăscu, aflate la Tismana.
Pichetele Suliţa, Arsana şi Oslea sunt ocupate de compania căpitanului Cornicioiu din Regimentul 57 Infanterie.
23 septembrie 1916 - vineri. Timp frumos. Nimic nou. Lt. Dragu (din armata austro-ungară - n.a.) şi ceilalţi 25 ofiţeri rizonieri - n.a.), care au fost musafirii popotei noastre, cât au stat aici, şi-au luat ziua-bună şi conduşi de sublocotenentul Ioanid, au plecat la Craiova.
24 septembrie 1916 - sâmbătă. Timp frumos. Am fost h Turnu-Severin să fac baie.
25 septembrie 1916 - duminică. Timp frumos. Credeam că astăzi, fiind duminică, ungurii vor ataca, dar şi-au luat seama.
Brigada 1 raportează că patrule de ofiţeri împinse spre Ogradin au întâlnit, în dreptul Işalniţei, patrule din Regimentul 25 Landsturm, venit la 23 din Serbia. O patrulă de patru oameni a fost prinsă (unul singur omorât). Patrula spune că Batalionul 1 din Croaţia are trei companii.
26 septembrie 1916 - luni. Timp frumos. Ştiri foarte triste de pe fronturile Jiu, Olt şi Prahova. Soldaţii şi ofiţerii Ai noştri fug ca mişeii şi laşii. Peste tot se aruncă armele şi nu stau nici să primească lupta.
E o jale, o ruşine! Cine ar fi crezut acest lucru! Dar, de! Nu au avut nicio pregătire morală şi sufletească. într-o ţară unde deviza este „hoţia", la ce se poate aştepta mai mult?
Ofiţerii în mare parte chiulangii, îndărătnici, fricoşi, lipsiţi de conştiinţa datoriei.
Marele Cartier General al armatei a dat ordin ca toţi cei care se vor arăta laşi, refuză să meargă înainte sau propagă panica să fíe imediat executaţi. De asemenea, şi cei ce se împuşcă singuri.
27 septembrie 1916 - marţi. Zi frumoasă. Mă hotărâsem să plec ca să inspectez frontul şi mai cu seamă să cercetez cum a fost condusă lupta de ieri, 26 septembrie, după-amiază, de către maiorul Nicoleanu din Regimentul 31 Infanterie.
Când să mă urc în automobil, am fost oprit de generalul Lupescu sub motiv de a da ordin lt.-col. Dejoianu să plece imediat cu detaşamentul la Tismana, iar eu să aştept la Cireş alte ordine.
Lupta de ieri a avut loc contra voinţei mele. Dumitrescu a pus-o la cale. El tot zorea să-i respingem pe unguri de la cota 927 nord de Vârful Cocoşului.
În principiu, am aprobat propunerea lui, însă, ţinând seama că trupele noastre sunt puţine şi întinse pe un front de 15 km, o întindere mai mare spre nord ar face ca frontul să se mărească şi mai mult, nu am consimţit bucuros. Dacă am consimţit a fost însă în următoarele condiţii: să plece la aceeaşi oră 1-2 companii de la maiorul Nicoleanu spre cota 927 şi o companie de la Suliţa tot spre cota 927, iar cu o oră mai târziu, un pluton de la Poiana Boului. Astfel, adversarul aflat pe cota 927, încolţit din trei părţi, ar fi fost silit să cedeze.
Nu s-a făcut aşa! Nicoleanu a împins înainte două companii, care desigur nu au fost conduse de el, nici de comandanţii de companie şi mergând fără socoteală, când s-au apropiat de lucrările ungureşti, au fost întâmpinate cu focuri care le-au cauzat pierderi: doi ofiţeri şi patru soldaţi morţi şi 16 răniţi.
Versiunea locotenent-colonelului I. Nicoleanu din Marele Stat Major, fost maior în 1916, comandantul Batalionului 2 din Regimentul 31 Calafat:
„Note rezumative din operaţiunile Grupului Cerna".
La 26 septembrie 1916. Pe frontul Brigăzii a 2-a. Pentru această zi s-a hotărât de divizie şi brigadă atacul cotei 927 d. Arsana cu două companii din Regimentul 1 Dolj, aflate la cota 600 în direcţia dealul Boului, o companie de la Suliţa înspre cota 927 şi o companie 5/Batalionul 2 de la Cocoş spre cota 927 sub conducerea maiorului Nicoleanu. Atacul cu compania 5 de la Cocoş a început la ora 2 p.m., înştiinţându-se mai dinainte şi celelalte companii de colaborare.
Dintr-o înţelegere greşită a ordinelor superioare, celelalte companii nu au luat parte. Atacul s-a început cu o singură companie, a 5-a, celelalte primind ordinul brigăzii pentru a doua zi.

Ofensiva armatei a 9 germane


La 26 septembrie 1916 s-a luat decizia de oprire a ofensivei române. A fost o decizie proastă care a mirat pe mulţi comandanţi din ambele tabere. Trupele germane pătrund la 11 oct. prin Pasul Vulcan şi defileul Jiului spre Bumbeşti Jiu, prin plaiul Zănoaga spre Schela şi Arsuri, prin Muscelul spre Dobriţa, prin plaiul Arcanului spre Frânceşti şi Brădiceni dar vor fi nevoite să se întoarcă. Odată prin faptul că trupele române atacă, prin ceaţă, cu forţe mult superioare, a doua oară, prin faptul că trupele germane lăţesc frontul mai bine de 20 km, fiind în imposibilitate de a-l aproviziona cu alimente şi muniţie. Generalul Dragalina anticipase acest eşec încă din data de 27 septembrie! (A se vedea, pag. anterioare)
Ceea ce nu prevăzuse generalul este că nemţii vor învăţa din acest eşec. Cunoscând acum terenul şi punctele slabe ale strategiei armatei române, pe viitor vor şti cum să acţioneze, multe planuri secrete căzând în mâna lor pe timpul luptelor.

Direcţiile de infiltrare a trupelor germane: Arcanu-Piva-Frânceşti, Valea Sohodolulul-Runcu, Igirosu-Dobriţa, Pasul Vulcan-Defileu 

Ordine din dosarul Marelui Stat Major Român


„Nr. 679 din 11 octombrie 1916 - către general D. Cristu -Grupul Cerna
Trimiteţi imediat, chiar în cursul acestei nopţi de 11 spre 12 octombrie, prin Baia de Aramă spre dealul Dobriţa, două batalioane şi o baterie, sub comanda lt.-col. Dejoianu.
Inamicul a pătruns aripa stângă a Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este de cea mai mare importanţă a-l respinge peste frontieră.
Comandantul Armatei 1, general Dragalina."
în executarea ordinului nr. 679, generalul D. Cristu dă următorul ordin în scris nr. 58 A din 11 octombrie 1916 către lt.-col. Ioan Dejoianu:
„În conformitate cu ordinul nr. 679 al Armatei 1, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a porni chiar în cursul nopţii acesteia, 11 spre 12 octombrie 1916, la Baia de Aramă cu două batalioane şi o baterie sub comanda dv.
S-a dat ordin Brigăzii 1 Infanterie să trimită un batalion din Regimentul 17 Infanterie la Cireş şi Brigăzii 11 Infanterie ca să trimită Bateria căpitan Bernescu şi Batalionul maior Stănescu tot la Cireş. Domnul comandant doreşte ca dumneavoastră să ajungeţi cu acest detaşament în ziua de 12 octombrie, ora 11 dimineaţa, la Baia de Aramă.
Inamicul a pătruns aripa stângă a Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este de cea mai mare importanţă a-l ataca şi respinge înapoi peste frontieră. General D. Cristu.
Notă: Din citirea acestor două ordine, reiese că generalul Cristu a înţeles greşit ordinul primit de la armată şi în consecinţă a redactat greşit ordinul său nr. 58 A. Ordinul armatei prevede clar ca detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă prin Baia de Aramă spre dealul Dobriţa, pe când ordinul nr. 58 A, dat de generalul Cristu, precizează că Detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă la Baia de Aramă.
Din fericire, generalul Dragalina a vorbit prin telefon şi cu lt.-col. Dejoianu, personal, expunându-i clar misiunea cu care îl însărcinase.
După redactarea ordinului nr. 679, generalul Dragalina a vorbit prin telefon cu maiorul Ghiţă Dumitrescu la Baia de Aramă.
După ce i-a expus situaţia, i-a dat ordin să plece chiar în acea noapte cu unitatea sa - un batalion de infanterie, o baterie şi un escadron - cu direcţia Peştişani-Dobriţa, precedând astfel cu o zi Detaşamentul Dejoianu, sub al cărui comandament va intra. Misiunea sa era de avangardă, mai ales că se semnalaseră forţe inamice ce coborau peste muntele Rostovanul. Generalul Dragalina a terminat convorbirea făcând apel la patriotismul şi spiritul de iniţiativă ale maiorului Dumitrescu. A urmat convorbirea prin telefon cu lt.-col. Dejoianu la cartierul de la Cireş. După ce i-a repetat ordinul de formare a detaşamentului,  compus din două batalioane şi o baterie, i-a atras atenţia ca totul să se facă cu cea mai mare discreţie.
Urma să pornească în cursul nopţii, mergând în marş forţat prin Baia de Aramă spre Peştişani-dealul Dobriţa, unde să atace inamicul în flanc cu violenţă şi cu tot elanul. I-a comunicat de asemenea că s-a dat ordin grupului maior Dumitrescu de la Baia de Aramă să plece de îndată spre Dobriţa pentru a recunoaşte drumul, devansând astfel Detaşamentul Dejoianu cu o zi, însă aşteptându-1 pentru a intra sub ordinele lui în atacul ce-1 va da. I-a făcut cunoscut de asemenea că lt.-col. Constantin Dumitrescu, şef de stat major, va face coordonarea mişcării şi operaţiilor Detaşamentului Dejoianu cu Grupul Jiu.
Generalul Dragalina a terminat astfel convorbirea: „Dejoiene!Ţi-a venit timpul să-ţi dovedeşti vitejia. Numai o manevră îndrăzneaţă şi hotărâtă, cu vitejii mei de la Cerna, va conduce la izbândă. Eu plec imediat la Jiu."
În fine, a mai chemat la telefon şi pe lt.-col. C. Dumitrescu Turcu, căruia i-a dat ordin ca după pornirea Detaşamentului Dejoianu, să plece şi el cu maşina prin Baia de Aramă pentru a merge la Horez, unde urma să se întâlnească amândoi la Postul de comandă al Diviziei 11.
Remarcă: în expunerea pe care generalul Dragalina a făcut-o generalilor Culcer şi Lupescu în ziua de 27 septembrie, a fost vorba de o coloană inamică ce ar coborî munţii trecând peste dealul Muncelul Mic şi ar merge spre sud. Generalul Dragalina a spus atunci că el cu un regiment de infanterie (3 batalioane) şi 2-3 baterii ar pleca de la Cerna pentru a se arunca asupra flancului drept şi spatele coloanei, ceea ce ar fi dezastruos pentru aceasta coloană aventuroasă.
Acum, în măsurile ce a luat şi în ordinele pe care le-a dat Grupului Cerna în vederea bătăliei de la Jiu, generalul Dragalina şi-a menţinut planul strategic şi ideea de manevră, adică să atace din flanc şi spate coloana inamică ce trecuse peste dealul Muncelul Mic şi mergea la sud spre dealul Dobriţa, tot cu trei batalioane (2 Dejoianu şi 1 maior Dumitrescu) şi două baterii (Dejoianu şi Dumitrescu).
După convorbirile la telefon, generalul Dragalina scrie şi semnează următorul ordin nr. 680 din 11 octombrie către Corpul 1 Armată:
„La nr. 211 şi 212 Ordinul M.S. Regelui este de a se executa întocmai ordinele de operaţii nr. 5 date referitor la noua grupare de forţe. Oricare va fi situaţia din faţa dumneavoastră, trebuie să luaţi măsuri ca ordinul să se execute întocmai şi să raportaţi de  executarea lui.
Comandantul Armatei 1 face apel la capacitatea generalului comandant al Corpului de Armată, ca să înlocuiască lipsa de trupe prin energie îndoită şi prin luarea de măsuri cât mai aproape de situaţie.
Comandantul Armatei I, general I. Dragalina."
În cele din urmă, generalul Dragalina a scris şi semnat următorul raport telegrafic către Marele Cartier General:
„Nr. 681 din 11 octombrie 1916 Raportez că astăzi 11 oct., ora 7 p.m., am luat comanda Armatei 1. Am plecat pe front la Jiu. pentru a restabili situaţia.
Mâine voi face primul raport către M.S. Regele. Am dat ordine severe pentru stricta executare a ordinului nr. 2169.
Comandantul Armatei 1, general I. Dragalina."
Întreagă această activitate a generalului Dragalina - expunerea situaţiei de ansamblu făcută de lt.-col. Găvănescu, convorbirile la telefon cu Cireş şi Baia de Aramă, redactarea ordinelor şi a telegramei - s-a desfăşurat într-o oră şi jumătate; atunci generalul a dat ordin maiorului C. Miltiade să-l însoţească; s-au urcat în maşină şi au plecat la Grupul Jiu. În acea noapte, generalul Dragalina a ajuns la Horez în sat,  unde s-a dus la postul de comandă al Grupului Jiu (fost Divizia a 11-a).
Generalul a cerut să i se expună situaţia, iar „comandantul şi Statul Major al acestui grup erau într-o stare sufletească îngrijorătoare". (Miltiade)
În zorii zilei de 12 octombrie 1916 a sosit colonelul Anastasiu. După ce i-a încredinţat comanda Grupului Jiu, generalul Dragalina l-a pus la curent cu proiectul pentru operaţiile ce urmau să decurgă, şi anume: rezistenţă cu dreapta Grupului Jiu, în timp ce se va ceda cu centrul în defileul Vulcan, cu scopul de a face pe inamic să expună flancul drept şi spatele unui atac dinspre Cerna.
Cu acest atac a fost însărcinat Detaşamentul lt.-col. Dejoianu de 2 batalioane şi 2 baterii, care au plecat în acea noapte de 11/12 octombrie din Cireş cu direcţia Peştişani-Dobriţa. (Miltiade)
În orice caz inamicul nu trebuia să ajungă în câmpie, la Tg. Jiu, aşa că dl col. Anastasiu trebuia să regrupeze imediat forţele şi să treacă la contraatac pentru a opri înaintarea vrăjmaşului din dreapta Jiului.
Convorbirea a durat de la sosirea col. Anastasiu în zorii zilei până pe la ora 9.30. în acest lung timp s-a putut examina situaţia, iar generalul i-a explicat colonelului Anastasiu ideea de manevră în bătălia ce urma să se desfăşoare şi să-i dea ordine precise de ceea ce trebuia să facă.
După convorbire, generalul l-a chemat la telefon pe colonelul Obogeanu Mihail, comandantul Brigăzii 22 (în locul col. Anastasiu). Cu colonelul Obogeanu, generalul era prieten vechi de la Caracal.
După ce i-a dat câteva explicaţii şi asigurarea că vor învinge, generalul a continuat: „Te ştiam mai energic", la care Obogeanu a răspuns: „Ce să fac! Am fost dat peste cap" ... Aici telefonul a fost tăiat. Era ora 10 a.m.
Atunci generalul Dragalina s-a hotărât să plece cu maşina la Bumbeşti şi pe valea Jiului, pentru a lua contact cu unităţile în subordine, vrând să vadă situaţia la faţa locului şi să le instruiască de ceea ce trebuiau să facă. Şi apoi, cu generalul, comandant de armată, în mijlocul trupelor, altfel se comportau ofiţerii şi ostaşii!
În maşină l-a luat pe maiorul C. Miltiade.
Puţin mai jos de podul de la sud de actualul Popas Lainici, prins în maşină pe un loc expus pericolului - deşi camarazii îi oferiseră locul lor dar fuseseră refuzaţi - generalul Dragalina cădea rănit mortal de focuri de mitralieră inamice, exact în după amiaza zilei de 12 oct. 1916, când fiul său Căpitanul Corneliu Dragalina se afla pe masa de operaţii.
Pierderea generalului a fost un cutremur pentru armata română şi o uriaşă mâhnire pentru regele Ferdinand care fu văzut la 26 oct. plângând la căpătâiul catafalcului, lucru pe care viteazul rege nu-l făcuse până atunci nici măcar la moartea fiului său.
 Alta ar fi fost soarta bătăliilor ce au urmat, generalul intuind că răsfirarea armatei germane prin munţi pe o lărgime mai mare de 20 km va duce inevitabil la probleme de aprovizionare şi nu numai.



[1] Virgil Alexandru Dragalina – “Viaţa tatălui meu generalul Ioan Dragalina”, Ed. Militară, Bucureşti, 2009, pag.375-378 şi 416-419

vineri, 5 octombrie 2018

Mereu actualele învățături ale lui I. L. Caragiale

Șerban CIONOFF - PENTALOGUL UNIUNII NOASTRE ȘI MEREU ACTUALELE ÎNVĂȚĂTURI ALE LUI I.L.CARAGIALE
Șerban CIONOFF - Membru UZPR


Ca fiecare membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, egal în drepturi și în îndatoriri cu toți cei care alcătuim marea familie de gând și faptă a uniunii noastre de creație și utilitate publică, salut cu deplină satisfacție și încredere Pentalogul breslei. Adevărat legământ de credință față de nobila noastră misiune civică și, totodată, document esențial pentru păstrarea, consolidarea și îmbogățirea acestei cărți mereu deschise care este istoria vie a presei noastre scrise și audiovizuale.
Semnificația acestui document, concis și substanțial, este pusă mai bine în evidență în condițiile în care ne pregătim să sărbătorim, peste nu puțină vreme, Centenarul, Marii Uniri a Românilor cu Românii’’, așa cum atât de expresiv a numit cărturarul și patriotul Dumitru Drăghicescu, actul istoric din 1 Decembrie 1918. Pentru că, la începutul anului viitor, uniunea noastră să își sărbătorească propriul său centenar. Ceea ce, de fapt, exprimă foarte precis identificarea obștii jurnalismului cu însăși cauza României Unite.
Fericită împrejurare care, totodată, exprimă în chip exemplar esențiala normă civică și deontologică a ziaristului român: identificarea să, plenară și necondiționată, cu idealurile și aspirațiile unei Românii moderne, purtătoare și continuatoare a unui impresionant tezaur de spiritualitate creatoare. Motiv pentru care am ales că în locul unor considerații personale să adaug Pentalogului Nostru o anumită învățătură pe care ne-a lăsat-o, prin timp și peste timp, I.L.Caragiale. Iat-o:, Când va fi să dau o povață unui tânăr român, iată pe care i-aș da-o:
„Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfântă, ca și mama ta! S-o iubești și s-o respecţi din adâncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba ai dreptul și datoria să urăști și să lovești, să sfarmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe o bătrână cochetă, nebună, bună de tocat!’’,
Atâta despre patrie – încheie Caragiale – și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă, o altă tiradă. Înscrieți, vă rog, în sferă și în conținutul noțiunii de patrie și obștea noastră gazetărească și sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când mă încumet să cred că această tulburătoare, a lui I.L. Caragiale învățătură de la 1899, se integrează nedezmințit în litera și în spiritul Pentalogului UZPR.

Șerban CIONOFF