Faceți căutări pe acest blog

duminică, 29 iulie 2012

Şcoala românească nu „scoate tâmpiţi”!


Şcoala românească nu „scoate tâmpiţi”!
Citiţi editorialul care va apare marţi, 31 iulie 2012,  în revista „Sămănătorul”
.
Contra urii, paranoiei şi demagogiei politice,
alimentate de presa vândută, să ne îndreptăm:

SPRE LUCRURI NORMALE


Prin evenimentele politice recente faptul este confirmat: România, prin conducătorii ei politici s-a împărţit în două-trei găşti de îmbogăţiţi în timp ce în marea masă a poporului sărăcit, fiecare individ îşi caută propria salvare prin genocidul instalat de vreo câţiva ani.
La data când scriu acest editorial, sâmbătă, 28 iulie 2012, nu cunosc rezultatul referendumului privind demiterea lui Băsescu, preşedintele căruia  îi  aparţine sintagma “şcoala românească scoate tâmpiţi”, după ce clamase timp de opt ani, “reformarea statului român”, a şcolii, a sistemului de sănătate şi a altor sectoare vitale ale ţării, ce au fost puse pe butuci.
 Faptul că acesta a declarat public - împotriva constituţiei care apără cetăţeanul - că statul român nu este dator să aibă grija “tuturor” (ceea ce este halucinant şi unic în lume!) nu cred că a aţâţat atâta lume încât să se treacă pragul electoral parşiv acceptat. Ne-am aştepta la o replică pe măsură de la cei batjocoriţi de Băsescu: ţigani şi ţigănci împuţite, găozari, tonomate, mămici şi bebeluşi, pensionari, bugetari puturoşi, profesori din şcolile de azi care produc tâmpiţi sau poliţişti care au îndrăznit să strige contra lui. Oare, se va produce?
Ar fi un pas înainte demiterea unui preşedinte pentru care poporul, nu reprezintă nimic mai mult decât o vorbă bună de spus în campania referendumului.
Dar dacă preşedintele Băsescu nu va fi demis?
Indiferent ce se va întâmpla, este evident că am ajuns la o lehamite tot aşteptând măsuri de redresare a crizei economice de la politicieni. Este fără însemnătate care vor fi aceia care vor conduce în viitor România cuprinsă de cancer şi datoare decenii de acum înainte.  Nu putem supravieţui într-o Europă antisocială. Sau cel puţin aceasta este impresia intrată în spontanul maselor, din Spania până în Grecia, din România până în Franţa.
Şi atunci ce-i de făcut? Doar noi, România profundă, vom avea de suferit!
Revista “Sămănătorul” îşi propune ca pe lângă menirea sa de promovare a creaţiei literare inedite şi mai ales de debut literar, să includă în paginile sale momente şi exemple de mare impact educativ, din şcoala românească. Dacă în ultimii ani sistemul educativ a degenerat din cauza unui guvern iresponsabil, să punem umărul la redresarea lui dacă noul guvern asta promite.
Pentru că promisiunea lui nu face doi bani fără o acţiune hotărâtă a poporului. Orice ţăran ştie că nu-şi poate asigura viitorul copiilor săi fără învăţătură iar ideea generată la nivel de mass-media, prin care poţi să reuşeşti în viaţă prin şmecherii, hoţii şi gudurare pe lângă cei cocoţaţi politic în domeniile vieţii economice trebuie să dispară.
Această atitudine nu este uşor de îndepărtat şi nu va dispare decât dacă va deveni un fenomen de masă. Îmi fac datoria de a semnala faptul că în şcolile unde a fost implantată o sămânţă sănătoasă de instruire şi o atitudine adecvată faţă de învăţătură, lucrurile decurg normal şi aceste şcoli, departe de a “scoate tâmpiţi”, sunt un pilon important în strategia de care vorbesc.
 În anul 2002, am amenajat, la şcoala Pocruia-Tismana, primul laborator de informatică din zona Tismana şi am realizat primul site al unei şcoli dintr-un sat al regiunii muntoase a judeţului Gorj. Cu timpul, acest laborator s-a modernizat cu toate că eu am ieşit la pensie. Sămânţa a prins aşadar roade şi astăzi, prin grija fostei directoare Florentina Grindeanu, (profesoară de lb. română!) 15 calculatoare, legate într-o reţea locală şi cu acces Internet, fac ca instruirea din acel sat să nu fie cu nimic mai prejos ca una din marile centre urbane!
Tocmai de aceea, considerăm că o revistă de cultură de astăzi nu poate rămâne departe de cuceririle tehnice ale sistemul global de informatizare şi în consecinţă, prezentăm pentru prima dată de la apariţia revistei “Sămănătorul”,  câteva pagini cu fragmente dintr-un volum vizând programarea în Turbo Pascal şi legături spre site-uri cu tematică de specialitate: limbajul HTML, lecţii pentru Visual Basic, realizarea unui site.
Dar nu numai atât. La  cerinţa mea, ing. Antonio Tomoniu, preşedintele asociaţiei “Dorna Tismana” ne pune la dispoziţie alte pagini, prin care se prezintă, atât elevilor cât şi profesorilor, un instrument extrem de util pentru învăţarea diverselor discipline de învăţământ: pachetul UnivTest Generator Pro, în stare să creeze în doar câteva minute, teste folositoare atât elevului cât şi profesorului dornic de a pune la dispoziţia elevilor săi o metodă modernă de învăţare.
 Consider că prin folosirea acestor tehnici, vom putea să integrăm România la sistemul mondial de învăţământ, care tinde să devină prin individualizare şi instruire complementară un sistem ultra-performant, adaptat provocărilor crizei economice mondiale şi schimbărilor climatice cărora trebuim să le facem faţă din ce în ce mai intens.
 Trebuie în egală măsură să demonstrăm conducătorilor vremelnici, de la noi din ţară şi din lumea largă, că soarta lumii nu constă în demersurile lor propagandistice ci în instruirea şi vitalitatea popoarelor lor. Pentru ca niciodată pe glob, vreun dictator paranoic să nu eticheteze şcoala tării lor ca o instituţie a statului care “scoate tâmpiţi”!


Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Sămănătorul

vineri, 27 iulie 2012

Prof. dr. Adrian Botez - PREOTUL RADU BOTIŞ, POEMELE SALE ÎNGEREŞTI ŞI ÎNDUHOVNICITELE LUI REVISTE


Prof. dr. Adrian Botez
PREOTUL RADU BOTIŞ, POEMELE SALE ÎNGEREŞTI ŞI
ÎNDUHOVNICITELE LUI REVISTE

...Dumnezeu îşi alege, cu grijă, pe Marii Săi Misionari. Dumnezeu nu risipeşte, întru zădărnicie, Harul Său Sfânt. Sunt, în lumea asta, oameni care gâfâie, fără să fi făcut nimic. Sunt, dimpotrivă, în lumea asta, oameni cărora le sporesc puterile şi sunt din ce în ce mai senini şi mai fără stare, întru lucrare, cu cât ştiu că-L slujesc, mai abitir şi mai din greu, pe Stăpânul Ceresc!

...Unul dintre aceşti oameni ai harului şi al lucrării misionare întru Ortodoxie, deci pentru Dumnezeul Luminii Tradiţiei -  fără stavilă de oboseală, vreodată! - este preotul iconom stavrofor, maramureşeanul RADU BOTIŞ - licenţiat al Universităţii Babeş Bolyai (din Cluj-Napoca), Facultatea de Teologie Ortodoxă,cu masterat în ştiinţe istorico-practice, la aceeaşi facultate (2006). Este un adevărat izvor de Lumină: Poet de mare rafinament şi cu smerenie angelică, eseist de talent, gânditor, ctitor de reviste, colaborator la tot ce înseamnă Frumos şi Luptă Dumnezeiască, pentru mai Bine, mai Frumos şi mai Drept…
Singur spune despre sine, cu modestie, dar şi cu conştiinţa truditorului fără osteneală, în Via Domnului Dumnezeului nostru, Mântuitorul HRISTOS: “Fiecare am primit din partea lui Dumnezeu un talant sau mai mulţi. Nu trebuie nimic ţinut la păstrare pentru că vine momentul când vom fi întrebaţi de rostul nostru pe acest pământ. Bucuria va fi mare pentru cei chemaţi întru Bucuria Eternităţii” – şi Adevăr grăieşte, întrutotul!

Iată ce scria despre Poezia religioasă a Părintelui RADU BOTIŞ, binecuvântând-o, cu nesfârşită admiraţie, Î.P.S.S. IRINEU POP BISTRIŢEANUL, episcop-vicar al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului: “Poeme de adâncă sensibilitate şi spiritualitate etnică în care vibrează marile şi sfintele învăţături ale Bisericii noastre apostolice (…)Aceste poezii ne antrenează, subtil, într-un exerciţiu de meditaţie, purificându-ne simţurile printr-o adevărată chenoză literară, odată cu poetul. Cucernicul părinte Radu Botiş ne oferă, prin versurile sale, STROPI DE ROUĂ DIVINĂ, care regenerează şi edifică întru mântuire” – cf. www.universulcartilor.wordpress.com

Cât bun-gust şi câtă dreptate avea Î.P.S.S. IRINEU BISTRIŢEANUL! Căci, iată ce Rugăciune spre liniştirea nebuniilor şi rătăcirilor lumii şi spre răsărirea dragostei uitate, întru fericirea veşnică a Luminii Crucificat-Mântuitorului, cu lacrimă de mărgăritar închină Preasmeritul Părinte RADU BOTIŞ:


Doamne în a dragostei rânduială /Sub pavăza crucii agale suind, /Lacrimii noastre caută vremi de beteală /Prin astă lume, străluminând. //Doamne, chipul din sfânta icoană /Iradiază, caută vremi de-mpăcare,/Preacum chemarea cea mai de seamă/Inimii noastre dragi, fiecare. /Doamne, la umbra plăcută a liniştii Tale/Ca o închinare căutând împlinirea,/Iartă-ne încă nefireasca umblare,/Pacea din Tine, în noi, fericirea”.   
***


…Acum mai bine de zece ani, pe când încă trăia întrupat, aici, pe pământ, iar nu dus la îngeri, spiritual encicopedist numit ARTUR SILVESTRI – am auzit, prima oară, şi am văzut, cu ochii mei, câtă cerească slujbă poate împlini un preot ortodox, atunci când este stăpânit de Duhul Cel Sfânt.
Am văzut cum poate un om drept la Duh, chiar cu unealta cea prost folosită de majoritatea oamenilor Pământului, INTERNETUL – să formeze şi să salveze suflete:

1--suflete mai fragede, abia venite dinspre Creator, prin poveştile de suflet (ale dnei CEZARINA DAMESCU, ale dlui JIANU LIVIU-FLORIAN etc.) ori poemele serafice (luminoase şi pline de nesfârşită curăţie, ale maestrelor scrisului: dna CEZARINA ADAMESCU, dna IOANA STUPARU, dna CAMELIA CIOBOTARU, dl ADRIAN MUNTEANU etc.!), apărute (dimpreună cu materiale de mare gravitate pentru existenţa României, întru graniţele ei de Duh Ortodox: Octavian Lupu:PARIS – FARMECUL GRĂDINII TUILERIES ŞI RAFINAMENTUL PALATULUI LUVRU; sau: Cristian LAURENŢIU:Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt, ziua în care a luat fiinţă prima comunitate creştină, sau: SIMPOZION INTER-RELIGIOS LA PATRIARHIA ROMÂNĂ  “DIASPORA, O REALITATE A SOCIETĂŢII ACTUALE” etc.) în revista online, fondată de RADU BOTIŞ, “Slova Creştină” – www.slova-creştină.rocu suplimentulSlova copiilor(cf. www.copii-crestini.ro, dar şi


2-suflete mature, intrate, demult, în hărţuiala lumii străbătute de fiorii întunecaţi, stârniţi de Marele Iluzionist.  Pentru aceşti din urmă oameni, dacă Îl păstraseră, încă, pe Dumnezeul Luminii Adevărului în ei, Părintele RADU BOTIŞ se aliase, întru luminoasă luptă, cu revistele ARP, ale atât de mult-regretatului ARTUR SILVESTRI – şi dădeau, amândoi, prin articole adânc documentate şi tăios-ferm formulate – străfulgerări cumplite, cu paloşele arhaghelice ale patriotismului, ale desăvârşitei Iubiri de Neam, ale Duhului Dreptăţii şi ale Autenticei Frumuseţi… - …iar oamenii întristaţi, ori, deja, descurajaţi -  se scuturau, ca de un vis rău, şi re-deveneau Războinici ai Lui HRISTOS, alăturându-se, umăr lângă umăr, celor doi Arhangheli pogorâţi pe Pământ!
Pe lângă faptul că este editor fondator al revisteiSlova Creştină” (revistă de creaţie, atitudine şi cultură) – de la un timp am văzut că materiale de-ale mele şi de-ale amicilor mei cu drag de Dumnezeu şi de ţară, interviuri şi lucrări de amploare ştiinţifică (ex. : traduceri de BAKI YMERI VOKA, sau: Interviu cu scriitoarea şi jurnalista MARIA DIANA POPESCU: “Se impune o dictatură a virtuţii!”, sau: Adrian Botez: NORMALITATEA REACŢIONARĂ: SINERGIA SCRIS-FĂPTUIRE-FIINŢARE COSMICĂ,  LA GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION NECULCE-pentru o noua hermeneutică, aplicată asupra textelor cronicarilor moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce etc.),  cu mare dragoste duhovnicească dăruite Părintelui RADU BOTIŞ, se duceau către o nouă ctitorie internetistică de-a sa: www.glascomun.info.

 
 Deci, Sfânta Scriptură şi bunele lucrări ale omului-cu-misiune îşi află sălaş de folos şi în lumea virtualităţii, dacă gândul de pornire al lucrărilor este curat şi drept!

Sfânta Scriptură capătă, deci, tălmăciri foarte practice şi spre priinţă Duhului ORTODOX, prin lucrări de mare amploare ştiinţifică şi de credincioşie – cum însuşi glăsuieşte Părintele RADU BOTIŞ, într-un impresionant poem de-al său (cf. Lumina Cărţii Sfinte):
Săraci, o prea săraci am fi/De n-am avea o călăuză a noastră,/E prea puţin o pasăre măiastră-/Căci, cu nimic nu poţi asemui/Acestă Carte reînviind istorii,/Balsam vindecător şi fără de pereche,/Mai nouă parcă, dar atât de veche/Scriptura Sfântă, a urcuşului spre glorii”…
…Părintele simţise, deci, că lumea care foloseşte Internetul pentru sporirea de Duh era pârjolită de nevoia unei mai cuprinzătoare reviste online.  În plus, Părintele lucrează spre prevenirea răului, care, cu viclenie demoniacă, se infiltrează, când şi cum nici nu gândeşti, în suflete. Părintele nu voia ca lumea cea căutătoare (uneori de deşertăciune!) să se smintească – şi, ca urmare, lumea trebuia atrasă, prin lucrarea foarte gingaşă a Internetului, spre cele duhovniceşti, ale Binelui, Dreptului şi Frumosului Dumnezeiesc (să nu apuce Satana să le răpească sufletele şi atenţia voluptuous-moleşită, spre pustiu!). Şi, astfel, preotul RADU BOTIŞ a devenit editor fondator al revistei: „Glas Comun” (revistă cultural-creştină).
…Dar a venit vremea să-l cunoaştem mai bine, pe acest Artist al Lui HRISTOS, pe acest Luminător de oameni, pe acest smerit, dar ferm şi neobosit binefăcător, prin daruri şi haruri rarissime, răspândite asupra a mii şi zeci de mii de oameni! - …pe care oameni, chiar dacă (în marea lor majoritate!) nu-i vede, totuşi, fără nici cea mai mică şovăială, le pipăie sufletele şi le smulge din focul patimilor nesănătoase, spre Sănătatea Credinţei în Izvorul Luminii Lumii- HRISTOS :

-Membru al Asociaţiei Scriitorilor
-filiala Baia Mare, Maramureş; UCMR-ADA Bucureşti.
ACTUALMENTE:  Preot iconom stavrofor.
Locul II  în anul 2000 la Concursul Literar de Inspiraţie Spiritual-Creştină „Izvorul Tămăduirii” - Bucureşti, premiul editurii Ariadna (sect. volum de debut pentru poezie religioasă) în cadrul Festivalului „Pro Unione”, ed. a II-a Baia Mare, 2001, menţiune CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI ,,Starpress" 2008.



ACTIVITATE LITERARĂ:  Cărţi publicate:

"Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, Editura Transilvania;
.”Viata vie a unui mănunchi de creştini români” (Editura Enesis, date monografice); ”Ca tămâia înaintea Ta” (poezii creştine);”Sfaturi pentru mântuire” (Editura Ariadna); ”Elemente  de Istorie Locală; "Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America” (Editura Enesis 98, TIP); ”Glas Comun, un an de la apariţie”.

APARIŢII  ÎN VOLUME COLECTIVE:
"Memoria documentelor" , Prof.dr.Dobrescu T.Constantin(Fundația pentru Istoria Prahovei),Editura Elapis,Ploieşti,2011;
."Ulmeni Maramureş.Studiu monografic,Editura Olimpias,Galati,2011; 
.” Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS,Editura Fortuna, 2011;
.  ”Antologiile revistei Singur(proză),Editurile Singur/Grinta,Târgovişte/Cluj- Napoca,2010;
. ”O Antologie a poeziei maramureşene,alcătuită de Nicolae Păuna Scheianu,Editura Ethnologica,Baia Mare,2010;
.’’ Preoţi sfinţi,lăcaşuri sfinte, Editura Semănătorul,2010;
.’’ Antologie de poezie, 55 de poeţi contemporani(pagini alese)’’, coordonată de Valentina Becart, editura ArhipArt, Sibiu, România, 2010;
.” Îndreptar de terapie divină” - breviar sufletesc – Editura Sinteze, Galaţi, Crăciun, 2009;
.”Artur Silvestri - Documentar memorialistic”,(Editura Semănătorul, 2009);
." Literatură virtuală şi Curentul Generaţiei Google",alcătuită de Ionuţ Caragea,(Editură Fides,Iaşi, 2009);
.”Armonii celeste”,Antologie,Cenaclul Arionda,(Galaţi, Editura Olimpias, 2009);
.”Dor de Dor”, Antologie lirică, epică, plastică, (Călăraşi, Editura S.C. Tipografia S.A. Slobozia-Ialomiţa, 2008);
.”Mărturisirea de credinţă literară”, - vol. II, (Bucureşti, Editura Carpathia Press, 2008).




 ALBUME AUDIO:
.”În Sfânta Noapte de Crăciun” – textier;”Poveste de iarnă” – textier;”Stropi de Rouă Divină” (poezii creştine, creaţii proprii); ”Sara bună, rod bogat” (colinde) – textier; ”Leru-i ler şi dalbe flori” (colinde) – textier. 

  PREZENŢE LITERARE ÎN REVISTELE DIN  STRĂINĂTATE:
-„Acasă” (S.U.A); „Arcada-Roumanian Magazine Europe” (Germania); ,,Agero”(Germania); „Asymetria” (Franţa); „Atheneum”; „Alternativa” (Canada); „Biruinţa” (Serbia); „Clipa” –,,Las Vegas Roumanian Journal”(S.U.A); ,,CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI"; „Corriere di Forli e Cesena” (Italia); ,,Gândacul de Colorado" ; „Libertatea”; „Lumină Lină” (S.U.A.); „Curaj” (Republica Moldova); „Il Momento” (Italia); ,,Nou Horizont”( Valencia - Spania); „Observatorul” (Canada); „Curentul Internaţional” (S.U.A. – Canada); „STARPRESS” (revistă româno-americano-canadiană, Râmnicu Vâlcea);
 „Romanian VIP” (Texas, Dallas) S.U.A.

 REVISTE DIN ŢARĂ:
Este prezent în revistele de cultură şi spiritualitate din România:
„Acropolis” (Bucureşti);  „Adversa Res” (Braşov); „Archeus” (Baia Mare); ,,Art-Emis"; „Alo Plus” (Cluj Napoca);Armonii Culturale(Adjud); ,,Ag Pe Rime”(Piteşti); „Astra” (Baia Mare);  „Blanca” (Oradea); ,,Boema"(Galaţi); „Buciumul”; „Caiete Silvane” (Zalău); „Clopotul” (Bucureşti); „Condeiul ardelean” (Covasna); „Credinţa Ortodoxă” (Roman); „Cruce şi Înviere” (Bucureşti); „Dacoromania” (Alba Iulia); „Dor de Dor” (Călăraşi); „Ecoul”;
„Lumea credinţei” (Bucureşti); „Familia Română” (Baia Mare); „Foaia Govândarului” (Reşiţa); „Lumea oamenilor de afaceri creştini din România” (Oradea); „Monitorul” – de Suceava; „Murmur”; ,,Natiunea" „Nord Literar” „Noi”; „Nu”; „Noul Milenium” (Baia Mare); „Lumina Învierii”; „Odgon”; „Oglinda literară” (Focşani); „Paşi”; „Pro Unione” (Baia Mare); ,,Răsunetul" (Bistriţa); „Revista Română de Studii Etnoistorice”; „Gazeta de Maramureş”; „Graiul Bisericii noastre” (Baia Mare); „Graiul Maramureşului” ; „Glasul Maramureşului”; „Informaţia zilei”; „Glas Comun” ; ,,Vatra veche''(Târgu-Mureş); „Vestea” (Mehadia, Caraş-Severin); „Viaţa Maramureşului”; „Viaţa de pretutindeni” (Arad); „Viaţa Creştină” (Bistriţa); „Visul” (Orăştie); „Singur” (Târgovişte); ,,Strada Mare”; „Starpress” (RâmnicuVâlcea).



PREZENŢE ÎN REVISTELE ON-LINE ale
ASOCIAŢIEI ROMÂNE PENTRU PATRIMONIU/ARP:
-„Analize şi fapte”; „Ecoul”; ,,Neamul Românesc”; „Noua Arhivă Românească”; „Tânărul scriitor”; „Cărticica de copii”; -„Luceafărul românesc.”

ACTIVITĂŢI CULTURALE ÎN PREZENT:
-Editor fondator al revistei: „Glas Comun” (revistă cultural-creştină);
-Editor fondator al revistei „Slova Creştină” (revistă de creaţie, atitudine şi cultură);
-Editor fondator al revistei:,,Slova Copiilor”(supliment al revistei Slova Creştină).
-Redactor colaborator la revista internaţională „Starpress” (Râmnicu Vâlcea);
-Redactor colaborator la revista „Dor de Dor” – Călăraşi;
-Colaborator la revista „Murmur” – Bucureşti; „RomanianVIP” (S.U.A); ,, Nou    Horizont”(Spania).
-Președinte (fondator) al Asociației cultural creștin umanitare ,,Ars Vivat.

COLABOREAZĂ LA POSTURILE DE RADIO:
-„Dor de ţară”; Radio Transsylvania Internaţional  (Germania).
 -,,Iniţiator proiect  educaţional „Credinţa-Glas Comun”.

MULTIPLE PREZENŢE  ÎN CADRUL UNOR EMISIUNI RELIGIOASE LA RADIO ŞI TELEVIZIUNE.


 REFERINŢE CRITICE:

Sacerdot în cuvânt,  în slujire  şi-n inimă” – exegeză la volumul „Ca tămâia înaintea ta” – articol apărut în revista „Agero” – Stuttgart; în revista „Starpress” şi în revista „Observatorul” din Toronto. (Cezarina Adamescu);

Părintele Slovei creştine şi renaşterea sa prin cuvânt” – cronică – apărută în revista „Agero”; „Starpress”; „Observatorul” (Cezarina Adamescu);

Bun găsit în oaza numită Arionda” –cuvânt de bunăvoire la naşterea unei antologii– (Cezarina Adamescu) -  apărut în revistele: „Agero”; „Observatorul”; „Starpress”;
Bun găsit la Slova copiilor” -  apărut în : „Starpress”;  „Romanian Vip”;

„În volumul: „Întâlniri providenţiale”  de Cezarina AdamescuEditura Semănătorul, 2009, referinţe critice asupra întregii creaţii.

  Site-uri personale:

                                                                       
                                                                              *** 

...Să trăiţi, întru mulţi ani, sănătoşi, senini şi desăvârşit împliniţi! – vrednice Părinte RADU BOTIŞ!
Fie ca „Slova creştină” a Prea Sfinţiei sale, preotul RADU BOTIŞ, să se scrie, ca SLOVĂ DE FOC, în inimile tuturor celor care năzuiesc, pe Calea Cea Dreaptă a Mântuirii! – iar „Slova copiilor” să modeleze duhurile cele încă fragede, pentru a-L vedea („cei mici”, care vor TREBUI să devină „cei MARI şi CURAŢI”, în ţara asta!), încă din răsăritul vieţii, pe El, Lumina Lumii – şi a nu se lăsa răpiţi, de îmbierile celui viclean, spre zările beznei şi rătăcirii sufletului şi Duhului!
Iar „Glasul comun” al Prea Sfinţiei sale, preotul RADU BOTIŞ  să însemneze şi să devină Glasul acelei DOINE a lui Goga (numită, cu înţelept gând: „NOI”! – adică, FAMILIA NEAMULUI ROMÂNESC-CETATE DE NESPART ŞI DE NEBĂTUT, Familie a unui Neam care, deocamdată, îşi prelungeşte, nefiresc şi nesănătos, o expectativă periculosă, depărtată, temporar, de VATRA CREDINŢEI NEABĂTUTE ÎN ÎNVIEREA NEAMULUI!!!), GOGA, cel cu Sufletul Aprins – întru solidarizarea hristică, pentru nădăjduirea Mântuirii celei din veac, a Neamului Românesc cel DREPT-CREDINCIOS/ORTODOX. Pentru că, da, cum dumnezeieşte spunea tribunul Octavian GOGA – numai AICI, în Grădina Maicii Domnului, este Raiul Cel Adevărat (dar pe care tocmai noi, CEI ALEŞI DE EL, CA GRĂDINARI ŞI PAZNICI, nu-l ştim, l-am uitat, nu-i auzim glăsuirea sfântă! – ...şi, tocmai de aceea, trăim vremi în care, deocamdată, ne încearcă şi TREBUIE SĂ NE ÎNCERCE! - mai mult lacrima căinţei, a conştientizării neîmplinirii Misiunii noastre Sfinte, decât Lumina Biruinţei Desăvârşite!):La noi sunt codri verzi de brad/Şi câmpuri de mătasă;/La noi atâţia fluturi sunt, /Şi-atâta jale-n casă./Privighetori din alte ţări/Vin doina sa ne-asculte;/La noi sunt cântece şi flori/Şi lacrimi multe, multe...”
...Şi merită, acest om de o nobleţe rară a Duhului (şi blând vestitor al vremilor CĂINŢEI, faţă de Mântuitorul nostru, IISUS HRISTOS!), cu toţii să rostim, din străfundul inimii, pentru sine precum pentru noi! - ...căci Părintele RADU BOTIŞ pentru Neamul Românilor celor TOŢI, pentru „NOI”, cei de PRETUTINDENI, muceniceşte şi cântă, cu îngerii dimpreună, şi-şi trudeşte Duhul şi glasul şi mâinile, cu râvnă sfântă (...râvnindu-i, pe TOŢI ROMÂNII, în turma sa, strânşi iarăşi, din amara risipire a vremilor celor cainice, ale jălniciei prezentului - la sânul cel de MAICĂ şi SFÂNTĂ GRĂDINĂRIŢĂ a Raiului Domnului-HRISTOS, MÂNTUITORUL ŞI LUMINĂTORUL LUMII -  la sânul de SFÂNTĂ ROMÂNIE!):
Dumnezeu să-l binecuvânteze şi să-l ajute, în continuare, prin Mare Mila Sa, pe acest deosebit de harnic muncitor în Via Domnului, Luminat Misionar, spre Mântuirea Neamului Românesc, să-şi desăvârşească truda sa, EGAL pământească şi cerească: pe Părintele RADU BOTIŞ!”
                                                                       
 Prof. dr. Adrian Botez




joi, 26 iulie 2012

Alexandru Melian - PARANOIA REFERENDUMULUI

PARANOIA  REFERENDUMULUI


    « Bătălia referendumului », cum le place unora să numească evenimentul din 29 iulie, - care ar trebui să fie în realitate un act normal de exercitare a suveranităţii poporului – a fost transformată într-o adevărată dezlănţuire paranoică. Toate simptomele acestei boli se manifestă în toate punctele cardinale ale geografiei politice.
    De la parada ideilor fixe şi exploziile orgoliilor nestăpânite, până la mania persecuţiei şi rătăcirea completă a raţiunii, a bunului simţ, a ruşinii, clasa politică, massmedia şi comentatorii de serviciu oferă publicului românesc şi internaţional un circ ridicol în care artiştii şi simpaticele animale dresate au fost înlocuite, în cea mai mare măsură, de cabotini şi de « animale politice », nu doar neîmblânzite dar gata să se sfâşie unele pe altele. Si nu oricum, ci « în numele poporului », adică în numele acelei entităţi umane prin care ajung la putere, la posturi gras plătite şi la mijloacele care le permit să întocmească, să risipească şi să jefuiască bugete. In numele poporului de care uită imediat ce au pus mâna pe butoane şi pe care o tratează ca pe o turmă numai bună de muls, de tuns şi la nevoie de pus la frigare.
    Că Traian Băsescu trebuie demis pentru tot răul şi urâtul cu care a maculat instituţia prezidenţială şi mai ales cu care a batjocorit un popor întreg, este, - din punctul meu de vedere – nu doar o datorie, ci un imperativ. Numai că acest act de vidanjare politică nu trebuie făcut cu vidanja. Adică nu preiei mizeriile celui pe care vrei să-l scoţi din arena politică tocmai pentru că e mizerabil. Or, ce constatăm ? Limbajul birjăresc al suspendatului, seninătatea cu care debitează minciuni, semi-adevăruri ori adevăruri trunchiate, neruşinarea cu care neagă evidenţele au devenit armele, instrumentele pe care le-au pus la bătaie şi adversarii lui. Insultele lui Băsescu se duelează cu cele proferate, patetic sau imperturbabil, de preşedintele interimar sau de primul ministru, « lovitura de stat » a primului este aberaţia complementară a negării de către ceilalţi al oricărui scurt circuit în instrumentarea  actului de suspendare, preşedintele suspendat n-a tăiat salariile românilor aşa după cum Victor Ponta n-a plagiat, moştenirea medievală de a merge cu jalba-n proţap pe la curţile străine n-au actualizat-o doar pedeliştii, iată se pregatesc şi adversarii lor s-o facă pentru a pârî la Uniunea Europeană decizia lui Băsescu de a boicota referendumul. (Ca şi cum cancelariile occidentale n-ar avea suficiente şi performante mijloace de informare sau domnul Barosso n-ar avea altceva mai bun de făcut decât să ia primul avion spre Bucureşti pentru a-l urechia pe « jucătorul » giruetă !!)
    Ceea ce este şi mai întristător e faptul că s-au molipsit de aceste maladii politicianiste până şi oamenii de cultură. Nu cei făcuţi pe puncte, cu diplôme cumpărate şi doctorate plagiate, ci oameni de cultură autentici pe care i-am fi dorit într-un alt orizont de aşteptare. Unde să afle oamenii modele de cumpătare, de rigoare şi relativism, de judecată cumpănită şi drept la existenţă a opiniilor care sunt diferite de ale tale ?
    Zilele trecute am rămas cu un gust amar când la un post de televiziune cineva, - istoric, scriitor, jurnalist, cum l-a prezentat moderatorul – declara, cu un soi de încrâncenare aparent senină, că cine nu vine duminică la vot sau  cine nu votează suspendarea lui Băsescu, este ori semidoct ori înapoiat mintal. Adică cine nu-i împărtăşeşte opiniile şi opţiunile e bun de trimis într-un ospiciu. Iar un savant, de exemplu, un scriitor (ca dumnealui), un filosof, un profesor sunt nişte mediocrităţi intelectuale, dacă nu nici măcar atât. Dezolantă atitudine, cu atât mai mult cu cât intolerantul grizonat părea a fi destul de tânăr pentru a nu fi fost modelat de maşinăriile totalitare. Ce viitor are democraţia noastră cu asemenea mentalităţi, cu asemenea oameni şi cu o asemenea ofertă politică !!??
     Referendumul va trece dar, indiferent de rezultatul lui, marile probleme ale României vor rămâne ca un blestem, atâta timp cât clasa politică, societatea civilă şi cărturarii acestei ţări nu vor deveni adevăraţi semănători de speranţe.

                                                                  Alexandru MELIAN


Liviu-Florian Jianu - APROBAT

De la Dumnezeu le am!

APROBAT

 
Vestea s-a răspândit ca fulgerul. Dumnezeu şi-a deschis un Birou de relaţii cu Publicul. Într-o ţară nici prea mare. Nici prea mică. Într-un oraş nici prea mare. Nici prea mic. Într-un cartier nici prea bogat, nici prea sărac. Într-o clădire nici prea luxoasă, nici prea sărăcăcioasă. În acest birou, numit "Cere, şi ţi se va da", Dumnezeu primea cereri de la populaţie, le analiza, şi le acorda rezoluţia: aprobat, sau neaprobat.
Interiorul era modest. O cameră. Un scaun. Pe o masă, un calculator, la care solicitantul redacta  cererea.   Şi o imprimantă, la care era tipărită rezoluţia lui Dumnezeu.
Din primele zile, biroul  "Cere şi ţi se va da" a fost luat cu asalt. Cozile se întindeau pe zeci de kilometri în jurul lui. Şi un lucru curios a ieşit la iveală tot din primele zile. Pe toate cererile înaintate de solicitanţi, Dumnezeu punea o singură rezoluţie: APROBAT. Nu exista nicio cerere să fi fost refuzată. Ceea ce spunea totul despre bunătatea lui Dumnezeu.
Totuşi, tot din primele zile au apărut şi necazurile. Un cetăţean solicitase un teren ultracentral. Dumnezeu a aprobat cererea. Acelaşi spaţiu avea, însă, deja, un alt proprietar. Acesta a stat la coadă şi o solicitat şi el terenul care îi aparţinea. Dumnezeu a aprobat. Şi cazuri din acestea erau cu miile. Un cetăţean a solicitat scutire de toate taxele de stat. Dumnezeu a aprobat. Statul a solicitat şi el, prin avocaţi voluntari, obligativitatea impozitelor pentru toţi cetăţenii. Dumnezeu a aprobat. Alţi cetăţeni au solicitat bunurile altora. Dumnezeu a aprobat. Cei afectaţi de această hotărâre, au solicitat bunurile înapoi, ba chiar bunuri aparţinând altor concetăţeni, ca daune morale.   Dumnezeu a aprobat. O femeie îndrăgostită de o alta a cerut oficializarea relaţiei lor, prin  căsătorie. Dumnezeu a aprobat. Biserica a reacţionat prompt, şi a cerut anularea căsătoriei. Dumnezeu a aprobat. S-a cerut legalizarea tuturor păcatelor. Dumnezeu a aprobat. Bisericile l-au ameninţat pe Dumnezeu cu caterisirea, şi au cerut abolirea păcatelor. Dumnezeu a  aprobat.  
Statele şi-au zis că este momentul să ceară. Şi au cerut: dominaţie economică, supremaţie mondială, acces unilateral la resurse. Dumnezeu  a aprobat. Văzând uşurinţa cu care le-au fost îndeplinite cererile, opoziţia din fiecare stat a supralicitat. A cerut supremaţie economică universală, putere universală, puterea tuturor universurilor paralele. Dumnezeu a aprobat. Puterea nu s-a lăsat nici ea mai prejos, şi pentru a-şi asigura voturile, a cerut puteri şi supremaţii Dumnezeieşti. Dumnezeu  a aprobat.  Nu a durat mult însă, şi statele, ca şi cetăţenii,  au realizat că au în mână o simplă hârtie.  Pe care era redactată simplu şi citeţ cererea, şi sub care era scris un singur cuvânt: APROBAT. Şi semnătura lui Dumnezeu. Atât. Niciun atu. Nicio garanţie.
Indignarea guvernelor şi statelor a fost mare. Şi mai mare, indignarea opoziţiilor. Şi mai mare, indignarea cetăţenilor. Cu pietre, cu ciomege, cu praştii, cu sticle, cu revolvere,  şi pusti, cu  flote de portavioane şi armade aeriene, cu divizii de arsenale nucleare,  biroul "Cere şi ţi se va da" a fost înconjurat, şi Dumnezeu somat să iasă afară, în faţa mulţimilor şi armatelor reunite şi dezlănţuite. Ca să dea socoteală de bătaia de joc la adresa supremei creaţii divine: omul.
La prima somaţie, din birou a ieşit un bătrânel care de-abia se ţinea pe picioare. Cu o bască cenuşie pe cap. Aplecat de şale. Cu tenul pigmentat. Cu mâinile uşor tremurânde. Cu ochii mici, pe care îi ţinea cu oarecare dificultate deschişi, ca un pui de găină, sub soare.
"În numele omenirii, explicaţi-vă!", au urlat megafoanele.
"Dragii mei", a rostit cu dificultate bătrânul, "nu am avut, şi nu am inima, să vă refuz nimic. Un cetăţean, pe nume Pavel, pe care mi se spune că l-am cunoscut, a spus: <>. Am aprobat omucideri. Vă întreb: V-am pus eu vreun pistol la tâmplă ca să ucideţi? Nu. Aţi avut, şi aveţi toată libertatea. Am aprobat minciuni, furturi, toate păcatele. Am trimis eu diviziile de care sunt acum înconjurat, ca să le comiteţi? Nu. Aţi avut, şi aveţi toată libertatea. Am aprobat suferinţa. Aţi fost solidari cu ea, sau nici nu v-a păsat?  Se mai spune undeva, unde nu îmi aduc aminte, cândva: <>. Am aprobat totul, ca să mi se aprobe tot?…Nu. Doar ca să fiţi multumiţi…. Dar voi, când cereţi, ştiţi ce aţi cerut? În dauna cui? V-aţi pus vreodată în locul meu? Dacă iubiţi din tot sufletul, şi din tot cugetul, pe cineva, i-aţi refuza ceva? Eu nu pot să refuz niciun om. Pentru că o singură viaţă de suferit, e destul."
         Şi bătrânelul a intrat, încet, încet, în birou.
         Blocada s-a retras, oarecum dezarmată.
         A mai existat şi o continuare. A doua zi, au venit pe Pământ toate puterile cereşti. Au stat la coadă zile întregi la biroul lui Dumnezeu. Apoi, fiecare înger, seraphim, heruvim, arhanghel,  a colindat întreaga lume, şi a lăsat la uşa fiecărui om, câte un mănunchi gros de cereri,  aprobate   de Dumnezeu, în alb.
 
11 iulie 2011
 
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian