PEŞTIŞANI - O ISTORIE PLINĂ DE DATE INEDITE

            PEŞTIŞANI – COMOARA DE LÂNGĂ NOI 

Drumul Bistricioara la Peștera Cioara

          Spunând Peştişani, gândul te duce la marele nostru Constantin Brâncuşi şi la liceul cu acelaşi nume de aici.  Fiind invitat să particip o întâlnire prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la absolvirea Liceului “Constantin Brâncuşi” din Peştişani, am luat la rând arhiva, constatând  că deţineam o adevărată comoară. Răsfoind şi ziarele am constatat că unii jurnalişti scriu despre Peştera Ciorii într-o totală confuzie de date şi termeni. Culmea amatorismului o deţine un jurnalist care relata în ziarul său la începutul lunii mai 2007, că peştera „este cea mai veche aşezare (sic!) umană din Europa” şi se intră în ea „cu mare dificultate”. Să clarificăm lucrurile prin textele bine documentate ale speologilor şi prin imagini semnificative de la faţa locului.

CONFIGURĂRI DIN VREMURILE GLACIAŢIUNILOR

1. Drumul la Peștera Cioara

Zona de nord-vest a judeţului Gorj fiind o zonă de confluenţă a Podişului Getic cu înălţimile Carpaţilor meridionali, este din punct de vedere geologic, dar şi biologic după cum vom vedea, foarte interesantă. Urmărind activitatea reţelelor hidrografice pe carstoplenele aflate din abundenţă aici, se observă că ele s-au dezmembrat prin captări subterane dar peste tot se pot regăsi fragmente de văi vechi, înşeuări prin care au trecut văile, lăsând în la vedere pietrişuri alohtone. Acest fapt arată că în Carpaţi carstoplenele au parcurs acelaşi drum cu platformele de eroziune, fiind rezultatul unor modelări succesive şi a unor ridicări sacadate dând peisajului un aspect mirific.

Se poate observa cu ochiul liber din dealul Manilor sau al Arcanilor că la nord de Peştişani şi Tismana, bara de calcare de pe aliniamentul Dobriţa - Runcu – Boroşteni - Sohodol - Padeş - Ponoare are o poziţie coborâtă faţă de crestele Carpaţilor Meridionali. Străpungerea acestui brâu calcaros de către ape s-a făcut fie prin drenaje subterane, fie prin chei adânci, dând zonei un aspect de mare interes turistic.

2. Inainte de Pestera Cioara

Calcarele cheilor Sohodolului de Runcu sunt bine cunoscute datorită drumului judeţean DJ 672C care le străbate dar la fel de spectaculoase sunt calcarele de la izvoarele Bistriţei, Piatra Boroştenilor, Cheile Pârgavului de la Topeşti, Cheile Sohodolului de Izvarna, Piatra Pocruii, lapiezurile Ruşchiului sau columnele Steiului Coziei de la Sohodol. Cu toate că dificultatea căilor de acces le fac mai puţin cunoscute, ele sunt unice în felul său. Spre exemplu, pârâul de pe platforma Ponor, la nord-vest de Peştişani, intră subteran în Ponor, poate  fi accesat la mijlocul cursului prin Peştera Haiducilor, izvorăşte a doua oară din Peştera Pârgavului, are doi kilometri curs de suprafaţă, intrând apoi din nou subteran în Cheile Pârgavului. Un traseu asemănător îl au „bâlbăroasele” din jurul Peşterii Fuşteica de la „Izvarna Tismenii”.

3. Intrare la Pestera Cioara

Cum s-a ajuns aici? Cum a putut natura să şlefuiască o atât de măreaţă operă de artă? Niciun alt  relief de modelare ciclică (vezi caseta de mai jos) din România nu însumează trei platforme de eroziune, pe trei nivele diferite, cum este cazul în Carpaţii Meridionali.

Ca vechime, în paleogen a avut loc modelarea platformei Borăscu. După ridicarea în bloc a Carpaţilor, ca urmare a mişcărilor savice, platforma Borăscu este ridicată şi ea, dar odată cu dezmembrarea ei sunt denudate şi calcarele care ulterior sunt supuse unei carstificări de suprafaţă.

La limita miocen/pliocen au loc mişcări attice, care duc la ridicarea Carpaţilor iar în pliocen, la nivelul lacurilor pliocene (panonic şi dacic) are loc tăierea platformei Gornoviţa şi a carstoplenelor corespunzătoare. Sunt săpate în regim freatic vaste reţele subterane care apar astăzi ca peşteri. Ultimul act în devenirea Carpaţilor îl reprezintă înălţarea generală din timpul mişcărilor valahe, când lanţul dobândeşte înălţimea actuală.

Platforma inferioară este ridicată acum la 400-500 m altitudine, purtând cu ea carstoplenele cu peşterile respective. În concluzie, geneza şi evoluţia carstului din zona Peştişani trebuie văzută în contextul configurărilor inter şi post-glaciare ale întregului relief muntos din România, fiind determinate de fazele de ridicare a Carpaţilor şi de evoluţia lor policiclică.

1.     PRIMELE LOCUIRI MUSTERIENE

4. Intrare la Pestera Cioara

Musterianul este prezent în numeroase peşteri, dintre care cele mai interesante sunt Peştera Muierii de la Baia de Fier, Peştera Bordu Mare, Peştera Curată şi Peştera Spurcată de la Nandru, Peştera Cheia, Peştera de la Gura Cheii, Peştera Hoţilor, Peştera din satul Peştera şi Peştera Cioarei de la Boroşteni.

            În aceste peşteri, alături de unelte lucrate în majoritate din cuarţit la care se adaugă multe oase prelucrate, s-au găsit numeroase resturi scheletice de animale de climat rece, care atestă că este vorba de un glaciar şi că locuitorii peşterilor erau buni vânători, nedându-se înapoi nici chiar de la vânarea mamutului sau a rinocerului. Resturile scheletice de om găsite în ţara noastră arată că tehnica musteriană era exercitată nu de populaţii neandertaloide, ci de omul de tip Cro-Magnon.

5. Intrare la Pestera Cioara

Stratul de cultură musteriană din peşteri este gros, ceea ce denotă o locuire îndelungată, determinată de climatul aspru al glaciarului Wurm. După o întrerupere a locuirii dovedită de un strat steril interglaciar, în diverse peşteri apare un strat de cultură aurignaciană (Peştera Muierii de la Baia de Fier, Peştera Bordu Mare, Peştera Cheia, Peştera de la Gura Cheii, Peştera de la Bran şi Peştera Cioclovina). În acest strat uneltele sunt asociate cu animale de climat rece, ceea ce dovedeşte că vânătorii aurignacieni foloseau peşterile ca adăpost împotriva frigului provocat de ultima oscilaţie glaciară.

 Locuirea a fost însă de scurtă durată către sfârşitul paleoliticului apărând cultura gravetiană, cu nivele subţiri, deasupra nivelului aurignacian, cultură care încheie paleoliticul superior.

 

6. Interior Nicu Tomoniu și Alex Guță

Odată cu retragerea definitivă a gheţarilor acum 10.000 de ani şi instalarea pădurilor în locul tundrei şi al stepei reci, triburile de vânători ies din peşteri şi de aici înainte peşterile nu vor mai fi locuite decât întâmplător, pe scurte durate şi din motive strategice, nu climatice. Noul tip de viaţă, impus de schimbarea florei şi a faunei, determină modificarea uneltelor, micşorarea dimensiunilor lor ducând la aşa-numitele microlite[1].

INTERGLACIARUL BOROŞTENI

7. Interior Nicu Tomoni

Dicţionar: MUSTERIAN - al cincilea subetaj al paleoliticului inferior. PALEOLITIC - perioada vechii pietre cioplite (1.000.000 - 100.000 ani, paleoliticul inferior, 100.000 - 40.000 ani, paleoliticul mijlociu (mezolitic) şi 40.000 - 10.000 ani paleoliticul superior (neolitic))  MUSTELIDE - Familie de mamifere carnivore cu corp suplu, cu picioare scurte şi cu coadă lungă. Majoritatea au glande urât mirositoare. Din cuvântul latin Mustela = nevăstuică. Exemplu de mustelide: jderul, viezurele, dihorul, vidra.

Descriere a Interglaciarului Boroşteni: perioadă majoră de încălzire, echivalentă cu ultimul interglaciar al Pleistocenului, cunoscut  în nomenclatura alpină ca Riss-Wurm. În staţiunea eponimă, „Peştera Cioarei” de la Boroşteni, comuna Peştişani, Gorj, se caracterizează prin derularea următoarelor faze de vegetaţie:

fază de pădure, cu molid-pin; fază de pădure, cu molid-brad-alun; fază de peisaj deschis cu petice rase de pădure formate din tei şi alun în regiunile joase şi brad şi molid în etajele superioare; fază de pădure, mai cu seamă în a doua parte, formată în primul rând din carpen, alături de alun-stejăriş amestecat pin; fază de pin.

8. Interior Claudia Guta

În timpul ultimei faze polenul de pin însuma în jur de 50% la altitudinea de 300 m, demonstrând că pe crestele Carpaţilor Meridionali frunzele deveniseră  persistente de la un an la altul. Se poate estima că temperatura în Interglaciarul Boroşteni a fost mai ridicată decât în timpurile noastre[2] 

Interglagiarul Boroşteni fiind contemporan cu CULTURA MUSTERIAN este necesar să spunem câteva cuvinte şi despre aşezarea paleolitică din Peştra Cioara. Aici s-au identificat mai multe straturi de cultură din musterian şi paleoliticul superior într-un sediment de peste 4 m grosime, păstrat în condiţii bune. Aşezarea se face remarcată prin descoperirea în partea inferioară a coloanei stratigrafice a unor unelte de cuarţit şi resturi faunistice care atestă cea mai veche locuire musteriană de pe teritoriul României.  Acestea sunt depuse într-un sediment de vârstă interglaciară care, după locul descoperirii, a primit denumirea de interglaciarul Boroşteni[3].

Cercetările noi în endocarstul din sudul munţilor Vâlcan de la Peştera Vulpii, com. Boroşteni şi Dâlma Peşterii, com. Dobriţa au mărit aria geografică a identificărilor de unelte şi faună. 

SĂ LĂSĂM SPECULAŢIILE JURNALISTICE DEOPARTE

9. Interior Claudia Guta

Există jurnalişti care, în goana lor după senzaţional, scot din contextul general cercetările de la Boroşteni, dând un caracter de unicat musterianului, interglaciarului şi peşterii Cioara. Dar cultura musteriană şi fenomenele interglaciare trebuie văzute din prisma fenomenelor globale petrecute pe planetă. Viaţa pe pământ, etapele ei, s-au petrecut în acelaşi timp geologic având în vedere că secolele reprezintă un moment infim care se neglijează pur şi simplu când este vorba de, spre exemplu, de 4,5 miliarde de ani. Pretenţia de a prezenta Peştera Cioara (sau o alta!) ca unicat în zonă, în judeţ şi chiar în lume, este ridicolă! 

Se poate afirma de pildă că pe întreg aliniamentul Dobriţa, Runcu, Boroşteni, Topeşti, Tismana, Sohodol, Padeş, Ponoare aproape că nu există peşteră accesibilă şi cu un depozit sedimentar care să nu conţină URME DE CULTURĂ UMANĂ dintr-una din perioadele istorice!

10. Interior Nicu Tomoniu

O altă diversiune lansată ca „bombă jurnalistică” o reprezintă „locuirile umane din peşteri”.

Locuirea umană în peşteri n-a fost niciodată permanentă în zona temperată a globului. Omul primitiv îşi găsea în peşteri un refugiu ad-hoc în timpul vânatului. După perioadele dificile de oscilaţie glaciară, el a ieşit în final definitiv din peşteri. Pentru om, ele n-au fost decât un refugiu temporar. Doar animale de mici dimensiuni care au găsit aici o minimă sursă de hrană, s-au adaptat la mediu şi nu au mai ieşit niciodată.

După retragerea gheţarilor, trăsătura caracteristică a peşterilor în paleoliticul superior o constituie deci pentru om doar un refugiu strategic. Numai fauna cavernicolă s-a dezvoltat de sine stătător şi a rămas definitiv legată de acest mediu. Pentru că animalele dau dovadă de o mare capacitate selectivă, caută condiţii preferenţiale care să le permită o dezvoltare normală cu pierdere cât mai mică de energie. În acest caz da, se poate vorbi de animale care s-au dezvoltat endemic. Fiecare peşteră a permis doar anumite condiţii de viaţă şi fauna din ea s-a adaptat acestor condiţii creând specii unicat. Astfel, pe străvechile noastre plaiuri din zona vestică a Podişului Getic, îşi au leagănul specii unice în lume. În peşterile din „Gura Plaiului” şi „Chiciura” dealuri vecine cu dealurile Boroştenilor există speciile endemice „Tismanella chappuisi diversa”, „Trichoniscus cf. inferus”, şi „Trachysphaera jonescui tismanae”. Prezenţa însă a unor specii comune, ca de pildă „Harpolithobius oltenicus”, „Onychiurus cloşanicus” şi „Cloşania Winkleri”, atestă faptul că în timpuri geologice demult trecute, lanţul de peşteri Boroşteni, Gura Plaiului, Tismana , Pocruia, Apa Moiştii, Cloşani, erau legate biologic una de alta prin cursuri subterane.

11. Oameni cu prosti cu reaua cuvinta

Dar nu numai bogăţia faunistică a peşterilor fac din zona Boroşteni – Topesti - Tismana un reper turistic aparte. Faptul că Pânza Getică ca unitate tectonică, este una dintre cele mai vechi iar urmele glaciare în zona crestelor înalte se văd şi astăzi, ne îndeamnă fără îndoială la drumeţii.

Încheiem cu un celebru paragraf al cercetătorului Mircea Bleahu:

 „Prezenţa în peşteri a numeroase unelte din piatră şi os şi a resturilor ceramice aparţinând diverselor culturi nu trebuie interpretată ca o preferinţă a oamenilor acestor culturi pentru peşteri, ci că în aria de răspândire a acelei culturi existau şi peşteri care au fost utilizate.” 

PEŞTIŞANI – COMOARA DE LÂNGĂ NOI (Seria a II-a)

Peştişani nu înseamnă, aşa cum spuneam într-un articol precedent, numai comuna marelui nostru Constantin Brâncuşi şi Liceul “Constantin Brâncuşi” din localitatea de reşedinţă.

Am scris despre interglaciarul Boroşteni şi Peştera Cioara precum şi despre faptul că prezenţa lor pe raza comunei reprezintă o adevărată comoară. Ştiaţi că satele comunei Peştişani, cu excepţia unui metoh disputat prin moarte de om, n-au aparţinut Mânăstirii Tismana? Continuăm seria  dezvăluirilor inedite despre Peştişani, răsfoind documentele vechi legate de satele aparţinătoare.

2.     ATESTĂRI DOCUMENTARE, DATE IMPORTANTE DIN VIAŢA LOCALITĂŢII

PEŞTIŞANI – DATE GENERALE

Suprafaţa comunei Peştişani este de 216,87 km² iar populaţia în anul 2002 era de 4.283 locuitori, răspândiţi în şapte sate: Peştişani, Boroşteni, Brădiceni, Frânceşti, Gureni, Hobiţa, Seuca.

Densitatea locuitorilor este de doar 19,74 loc./km² având în vedere că teritoriul său porneşte de la o altitudine de 2-300 metri şi urcă în munţi până în creasta Oslei care ajunge până la 1946 m. Este amplasată in jurul latitudinii nordice de 45°04 min. şi pe meridianul estic de 23°02 min.

Reşedinţa administraţiei publice locale a comunei se află în localitatea Peştişani, care are codul poştal 217335, primar fiind Pavel Ion Florin, care conduce comuna din anul 2004.

Prin poziţia sa în zona Subcarpaţilor Getici, climatul local are un pronunţat caracter mediteranean. Castanul, nucul şi alunul cresc spontan în această zonă. Totuşi, castanii aduşi din pepiniere străine nu s-au putut aclimatiza. Ei s-au îmbolnăvit, transferând boala şi celor autohtoni datorită faptului că Valea Bistriţei este străbătută fie de curenţi foarte reci iarna, favorizaţi de zăpezile Oslei, fie de vânturi secetoase vara, care provin din depresiunile getice.

Cu toate acestea, pădurile reprezintă cea mai mare parte din suprafaţa comunei, aceasta impulsionând industria mică locală, reprezentată prin numeroase fabrici particulare de prelucrare a masei lemnoase amplasate de regulă în zona Gureni.

Construcţia a două mari lacuri de acumulare pe râul Bistriţa au permis dezvoltarea reţelei de drumuri din apropierea masivului Oslea înscrind  comuna printre localităţile de week-end şi de drumeţii inedite prin Munţii Vâlcan. În acest fel, turismul impulsionat până aici doar de „Casa memorială Constantin Brâncuşi” de la Hobiţa şi-a lărgit în mod evident domeniul de vizitare, turismul cultural de la Hobiţa rămânând o simplă componentă. În imagine, câteva date ale comunei Peştişanii din anii interbelici.

BISERICILE PEŞTIŞANILOR

Bisericile vechi din comuna Peştişani sunt din lemn şi numai cele construite recent sunt din zid. Ele ţin de Arhiepiscopia Craiovei fiind deci biserici ortodoxe. Iată vechimea lor, după anul scris pisanii:

Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" PESTISANI, ctitorie 1735

Biserica de lemn "Intrarea in Biserica" HOBITA, ctitorie 1822

Biserica SEUCA, ctitorie 1888

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" (catun Boasca) FRANCESTI, ctitorire 1823

Biserica BOROSTENI, ctitorie 1935

Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, sub nr. de inv. 178020, deţine o donaţie "Biblie N.T. Evanghelie"[4] în limba română, datată 1644. Pe coperta 1 verso, este menţionat ca deţinător istoric, Biblioteca Peştişani, jud. Gorj.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN COMUNA PEŞTIŞANI

DOCUMENTELE VECHI ALE COMUNEI

O diversiune lansată de unii cercetători gorjeni pentru a face localitatea Peştişani „cât mai veche”, este asocierea numelui său cu vechiul sat Pesticevo, aflat spre părţile Dunării în apropierea mânăstirii Vodiţa şi dat acesteia încă din primele hrisoave ale basarabilor întemeietori de ţară.

Identificarea localităţii Pesticevo o face Ioan Corvin de Huniade voievod al Ardealului, căpitanul suprem al oştirilor regatului ungar, prin actul dat la 20 oct. 1444. Asemenea diplomei împăratului Sigismund, dată în 1419 la Vodiţa, Ioan Corvin dă ştire „tuturor  dregătorilor şi prefecţilor şi pârcălabilor, şi vameşilor, şi birarilor, şi la tot omul ce ascultă de mine; să se ferească a face vreo bântuială mănăstirii popii Gherasim, sfântului Antonie de la Vodiţa şi prea sf. Născătoare de la Tismana, pentru că pe ei însumi eu i-am luat la mâna mea … să le fie slobod tot ce au fost acelor mânăstriri … aproape de mânăstirea sf. Antonie de la Vodiţa: satul Jidoştiţa şi Şuşiţa … pe Dunăre Vadul Cumanilor şi la Blatniţă, Saghievăţul şi Pesticevul şi Toporna…” prin acest act Ioan Corvin delimitând clar localităţile de lângă Dunăre. Mai mult, în acel act nu se consemnează nici Peştişanii şi nici un sat aflat pe râul Bistriţa ci doar sate de pe Jaleş, ţinut de moştenire al doamnei Calinichia a lui Radu Vodă (1377-1383), de la unguroaica Clara de Dâboka, soţia doua a lui Nicolae Alexandru (1301-1364, domnie 1352-1364). În act, de la Jaleş, Ioan Corvin trece direct la satele de pe Tismana şi anume, Tismana şi Sârbişori care era vecin cu Ohaba Peştişanilor şi Ploştina Drăgoeştilor de lângă Hobiţa.

Ca urmare, ţinuturile Peştişanilor nu fuseseră date în danie de voievozi Mânăstirii Tismana şi nu sunt consemnate în actele domnitorilor decât confirmând unora stăpânire pe acele ţinuturi. Astfel, în actul dat de Vladislav al doilea, în anul 1451 (aceasta fiind prima atestare documentară a satului) se consfinţeşte lui Barbu şi altor cete, stăpânire peste jumătate din Peştişani[5].  

Documentele vechi ce ţin de Peştişani nu sunt deci legate de sate ci de  ţinuturile (stranu) evului mediu aparţinătoare actualei comune Peştişani, la fel cum şi Tismana este consemnată în hrisovul lui Dan Vodă[6] (3 oct. 1385) nu prin numirea satului ci prin ţinuturile Ruşestilor şi Ligăceştilor (I Tismeni po dvoiu stranu elico bî ligaceskoi i ruşesco).

Astfel, la nordul Brădicenilor aveau moşii Drăgoeştii care ţineau însă şi părţi de teren spre sud-vestul comunei de astăzi şi anume „Ploştina Drăgoeştilor”. Acest ţinut (asociat bineînţeles ca şi în multe alte cazuri cu un sat cu acelaşi nume, în timp dispărut) se afla la vecin cu Ohaba (Ohabiţa în traducere târzie, Hobiţa astăzi) şi Sârbşorilor (Şerşorii Tismanei de astăzi).  Legat de Ohaba, Neagoe Basarab prin actul din 30 apr. 1518, confirmă în această parte stăpânire, peste cinci părţi de ocină, lui Datco şi cetei lui. Tot prin acel act se confirmă şi nişte cumpărături la Brădiceni, acesta fiind deci prima atestare documentară a acestui sat[7]. În alt act din 7 august 1523, Barbul Postelnicul din Tg. Jiu dăruieşte Mân. Tismana un sălaş de ţigani pentru a fi trecut în pomelnic el, tatăl său, fraţii săi şi fii săi[8]. Semnează ca martor şi Barbul Armaş din Peştişani, aceasta fiind o dovadă că satul Peştişanii nu era sub stăpânirea Mân. Tismana deoarece martorul putea jura numai ca independent de părţile în cauză.

De altfel, între stăpânii moşiilor din Peştişani şi călugării Tismanei vor avea mereu loc diverse conflicte şi chiar omoruri pe motiv de cotropire a unor teritorii. Astfel, pe timpul lui Neagoe Basarab călugării cotropind Topeştii, Moise Vodă se vede nevoit să dea poruncă la 22 mai 1530, lui Datco din Drăgoeşti, „să-i fie Topeştii de lângă Tismana jumătate” deoarece la judecată „călugării au rămas de lege”. Drăgoeştii sunt atestaţi deci documentar în anul 1530[9].

Moşiile din Peştişani se întindeau până în „Peştişanii de sus” şi erau moşii de moştenire deci nu puteau fi date mânăstirii Tismana. Ca atare, hrisoavele domnitorilor se limitau doar la întărirea lor de drept. Cum ar fi, spre exemplu,  hrisovul dat de Vladislav Vodă la 10 iunie 1525[10], prin care se recunoaşte lui Dragomir şi fraţii săi, lui Stanciu şi fraţii săi, lui Maniul şi fraţii săi şi altora, munţii Muncelui, Gemeni (Azi Piatra Boroştenilor) şi Prislopul Stogului pentru că au fost ale lor drept moşii şi de moştenire.

Ca atestări documentare, satul Gureni este amintit pentru prima oară tot în acest act din 10 iunie 1525, lui Dragomir revenindu-i şi „via de la plaiul Gurenilor”, satul Frânceşti apare în acte în hrisovul lui Mircea Turcitul din 5 mai 1583[11], (În revista aniversară a liceului se avansează data de 27 mai 1510 dar fără trimitere la sursă) când dă popii Ion şi călugărului Vasile stăpânire peste o delniţă cumpărată de la Mihăilă din Frânceşti cu 750 aspri iar satul Seuca este atestat documentar în anul 1604 de domnitorul Radu Şerban[12]. Interesantă este atestarea satului Boroşteni (Borăşti) care se face de Mircea Vodă Pretendentul chiar în Borăşti la 29 oct. 1509, actul dat confirmând m-rii Tismana stăpânire peste satul Ceaurii „fiind bătrână şi dreaptă moştenire” încă din vremea strămoşului său Mircea cel Bătrân.

La fel de interesant este şi faptul că deşi satele Borăşti şi Peştişani nu s-au dat prin nici un hrisov în stăpânirea m-rii Tismana,  ele se bucurau de anumite privilegii în schimbul pazei cu 50 de oameni la mănăstire. Poruncă pentru anumite scutiri de dări aveau doar satele Tismana, Izvarna, Costenii, Sohodolul, Groşanii şi Masloşi, dar pentru paza mânăstirii toţi aceştia răspundeau cu capul: „iară de nu veţi păzi şi să va face vreo pagubă sfintei m-ri bine să ştiţi că nu veţi plăti cu bucatili ce numai cu capitili”. 

Dacă satele Peştişanilor nu au aparţinut Mănăstirii Tismanei, numeroase documente vorbesc despre conflictele de hotar cu Peştişanii şi retrasarea lor după multe gâlcevi. Un singur metoh a fost dat Mânăstirii Tismana iar istoria lui s-a lăsat cu sânge şi moarte de om. La 30 martie 1649, Matei Vodă în documentul său dat la Târgovişte, înşiră întreaga istorie a cumpărării cu 2200 de aspri, de către sătenii din Peştişani, a unui teren în Ploştina Drăgoeştiilor, „din hotarul Hobiţei până în piatra părăului peste tot hotarul şi din dealul Maniului şi din drumul Teleştilor până peste apă”. Nu peste mult timp, moşia a fost cumpărată de popa Ioan şi călugărul Vasile: „… ei fiind mai volnici au întors banii Peştişanilor înapoi 2200, însă cu jurământ să facă mănăstire în acel loc, şi au făcut popa Ioan şi călugărul Vasile m-re acolo pe hramul intrării în biserică a Născătoarei de D-zeu… iar când a fost în zilele răp. Şerban Vodă, aceşti mai sus zişi oameni vânzători s-au sculat şi au omorât pe popa Ioan şi pe călugărul Vasile acolo la metoh şi au luat moşia lor iarăşi înapoi şi de atunci până acum în zilele D-niei Mele a stat acel metoh pustiu. Apoi când a fost acum în zilele D-Mele călugărul Antonie de la sf. m-re Tismana care s-a tras din sângele acestor călugări Ioan şi Vasile a ştiut că acel metoh l-a fost cumpărat Ioan şi Vasile şi această moşie mai sus scrisă s-a apucat şi a tăiat toată pădurea şi a curăţit şi a făcut, tot în acel loc biserică şi chilii şi a voit să facă şi moară … însă nişte strănepoţi ai acestor vânzători mai sus zişi … au ridicat pâră şi oprind pe călugărul Antonie n-au voit să facă moară acolo. Intru aceia păr. Ioan egumenul şi cu călugărul Antonie … au venit înaintea D-Mele în marel Divan şi au arătat cartea lui Mihnea Vodă de cumpărătură … şi D-Mea am căutat şi am judecat … şi am adăogat la sf. m-re Tismana pentru ca pomană să fie sf. mân. De moştenire şi de întărire…”[13]

La încheierea acestui paragraf privitor la istoria veche a Peştişanilor, facem precizarea că presupunerile că Peştişanii s-ar trage din locuitorii satului Peştiş, judeţul Hunedoara, n-au nici un temei. Din cele de mai sus se vede că Peştişanii aveau terenuri de moştenire întinse şi erau deja bogaţi pe vremea când călugărul sârb Nicodim sosi la Tismana să ctitorească mânăstirea. Regatul maghiar distrus complet de tătari în 1247, din contră, acorda toate facilităţile valahilor pentru a repopula Ardealul. Mulţi locuitori din Ţara Românească, sătui de tot felul de dări, au trecut atunci munţii pentru a întemeia acolo sate cu acelaşi nume pe care le aveau de unde au plecat.  Migraţia inversă din Ardeal în Oltenia, are loc câteva secole mai târziu când regatul maghiar era acela care supunea crescătorii de animale la tot felul de dări. De altfel, se cunoaşte clar că migraţia ungurenilor din Mărginimea Sibiului în nordul Olteniei nu a avut loc decât cu doar câteva secole în urmă şi nicidecum în vremea basarabilor când Haţegul, Almaşul şi Făgăraşul era sub stăpânirea lor. O singură migraţiune a avut loc în Brădiceni, în timpul stăpânirii austriece (1718-1739) când în Brădiceni a fost instalată compania Leib şi au fost asezate 36 de familii de bulgari catolici chiproviceni. Carol al VI-lea, împaratul Austriei, le acorda privilegiile şi le permite ţinerea unui bâlci la 8 septembrie şi a unui târg săptămânal, aşezarea numindu-se "oppidum" (oraş)[14].    

Citind acest articol, gândul ne duce la gâlcevile politice de astăzi şi la faptul că, încă din cele mai vechi timpuri, românul era credincios doar în Dumnezeul lui şi nu respecta nici popii nici călugării.   

Nimic nou sub soare, am putea spune…

Relief de modelare ciclica

Relieful de modelare ciclică sau mai simplu, al suprafeţelor de eroziune, reprezintă rezultatul modelarii îndelungate, exercitată de ansamblul factorilor morfogenetici asupra substratului anterior de roci si forme de relief, până la erodarea totală, formându-se o peneplenă. Spre exemplu,  porţiunile vechi ale Dobrogei, Dobrogea hercinică şi Dobrogea caledoniană) au fost erodate de a lungul timpului până la aspectul de peneplenă. De asemenea, suprafeţele de eroziune care se găsesc la altitudini mari şi sunt sculptate pe şisturile cristaline din Carpaţi sunt interpretate ca o peneplenă. In Carpaţii Meridionali aceasta peneplena este mai tipica, se afla situata la 2.000 - 2.200 m si a fost denumita platforma Borascu. Alte doua platforme de eroziune se afla la 1.200-1.600m (platforma Riu Ses) si 1.000m (platforma Gornovita. Identificarea si denumirea acestor platforme a fost facută prima oara de geograful francez Emmanuel de Martonne (1873-1955), stralucit fondator al geografiei moderne, membru de onoare al Academiei Romane.

Prof. Nicolae N. Tomoniu,

astăzi pensionar, 75 de ani la data 12 nov. 2019

Articol rescris la octombrie 2019

---

[1] Mircea Bleahu  şi colaboratorii * Peşteri din România, reeditare

[2] Din „Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României”. Editura enciclopedică, 1994.

[3] Archaeological researches in the karstic area of the southern Vîlcan mountains] / Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cârciumaru, Steven B. Mertens În: Cercetări Arheologice.  9 (1992), p. 29-34

[4] http://cimec.ro/carte/cartev/s17015f2.htm

[5] Documenta Romaniae Historica B, XIII-XV, pag.120

[6] http://www.manastireatismana.ro

[7] Documente B, XVI, Vol.I, p.58.

[8] Alexandru Ştefulescu – Mânăstirea Tismana, Instit. de arte grafice Carol Gobl, Bucuresti, 1909, pag. 217

[9] V.Cărăbiş, Istoria Gorjului, Editis, 1995, p.50

[10] Alexandru Ştefulescu – Gorjul istoric şi pitoresc, tipografia N.D. Miloşescu, 1904, pag. 269

[11] V.Cărăbiş, Istoria Gorjului, Editis, 1995, p.48

[12] Documente B,XVII,vol.I,pag.149

[13] Alexandru Ştefulescu – Mânăstirea Tismana, Instit. de arte grafice Carol Gobl, Bucuresti, 1909, pag. 321-322

[14] Hurmuzachi, vol.VI, p.397-399

LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI în folosul culturii, 13 ani de la înființare

LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI în folosul culturii, 13 ani de la înființare

  

Liga Scriitorilor Români

Liga Scriitorilor Români înfiinţată la data de 8 septembrie 2006 în baza Încheierii civile nr. 1531/CC/2007, eliberată de către Judecătoria Cluj-Napoca, Secţia Civilă, înscrisă la Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală cu codul nr. 21998990/26,06,2007, şi-a desfăşurat întreaga activitate prin filialele sale, atât din ţară cât şi din străinătate. Liga Scriitorilor Români este o asociaţie profesională, deschisă, care nu se contrapune altor uniuni, societăţi sau fundaţii similare, primind în rândurile sale pe baza liberului consimţământ şi a criteriilor de performanţă profesională, scriitori care se simt solidari cu scopurile şi obiectivele Ligii şi nu sunt membrii ai altor uniuni de creaţie liberă. Cu toate că membrii altor asociații scriitoricești și uniuni de creație pot să se înscrie și în Liga Scriitorilor și să activeze în cadrul acesteia. Conform Constituției este libertate în asociere. Doar nu suntem partid politic. Aici pot fi primiţi şi alţi scriitori şi asociaţii de profil din ţară sau diaspora care consideră că această asociaţie profesională este mai reprezentativă pentru ei, scopul principal al Ligii Scriitorilor fiind încurajarea, stimularea şi promovarea creaţiei literare în rândurile membrilor săi, precum şi în rândurile publicului larg prin desfăşurarea de activităţi culturale, literare şi artistice, membrii ei putând avea calitatea de stagiari, titulari sau onorifici (pentru scriitori consacraţi de notorietate). Liga Scriitorilor Români a luat fiinţă la iniţiativa scriitorului Al. Florin Ţene, după o bursă primită de la Uniunea Europeană, la Bruxeles, cu scopul democratizării mişcării scriitoriceşti din ţara noastră, aşa cum este în toată Europa. Până la data de 31 decembrie 2014, conform Art.13 din Legea nr.246/2005, Liga Scriitorilor a reuşit să înfiinţeze un număr de peste 33 filiale cu structuri teritoriale, dintre care 12 în străinătate astfel: – Filiala Argeş, preşedinte Cosmescu Nicolae; – Filiala Alba, preşedinte Făgăraş Petru; – Filiala Arad, preşedinte Lucia Bibarţ; – Filiala Bucureşti, preşedinte Elisabeta Iosif; – Filiala Braşov, preşedinte Popescu Viorica; – Filiala Bistriţa, preşedinte Menuţ Maximilian; – Filiala Bihor (Oradea), preşedinte Iştoc Nicolae; – Filiala Bacău- președinte, Caraghin Iuliana-Maria; – Filiala Cluj-Napoca, preşedinte Iulian Patca; – Filiala Călăraş, preşedinte Marin Toma; – Filiala Dâmboviţa (Târgovişte), preşedinte Ion Iancu Vale; – Filiala Dobrogea, preşedinte Alexandru Birou; – Filiala Dolj, preşedinte Elena Butu; – Filiala Gorj, preşedinte Nicolae N Tomoniu; – Filiala Hunedoara, preşedinte Ion Velica; – Filiala Maramureş, preşedinte Carmen Baitan; – Filiala Năsăut-preşedinte Ioan Mititean; – Filiala Iaşi, Nord-Est, (Moldova), preşedinte Dan Teodorescu; – Filiala Olt,( Slatina) preşedinte Paulian Buicesu; – Filiala Timişoara (Banat) preşedinte Doina Drăgan; – Filiala Suceava, preşedinte Dragoş Vicol; – Filiala Vâlcea, preşedinte Constantin Mănescu; – Filiala Vrancea, preşedinte Victoria Vârtosu; – Filiala Mureş, preşedinte Mircea Dorin Istrate; – Filiala Anglo-Saxonă, preşedinte Mariana Zavati Gardner; – Filiala Noua Zeelandă, Australia, preşedinte George Roca şi Ion Miclău, secretar; – Filiala Germania, preşedinte Petru Jipa; – Filiala U.S.A., preşedinte Florentin Smarandache; – Filiala Republica Moldova, preşedinte Vasile Cocarcea, din orașul Orhei; – Filiala Serbia, preşedinte Vasile Barbu; – Filiala Spania, preşedinte Ilisie Niculina; – Filiala Franţa, preşedinte Cornelia Cănureac; – Filiala Italia, preşedinte Gabriela Ciobanu; – Filiala Canada, preşedinte Virginia Mateiaş; – Filiala Ungaria, preşedinte Ana Radici Repiski; – Filiala Bacău, președinte Caraghin Iuliana Maria; – Filiala Buzău, președinte Dumitru Negoiță Dumitru. Unele dintre filiale, prin strădaniile membrilor săi au reuşit să-şi scoată propriile reviste sub egida Ligii Scriitorilor, prin care se popularizează activitatea literară a membrilor săi şi nu numai, urmând ca şi alte filiale care şi-au propus deja, să-şi creeze reviste proprii cu ajutorul organelor locale sau sponsorilor. Enumerăm mai jos filiala şi denumirea revistelor înfiinţate până în prezent, astfel: – Filiala Cluj-Napoca, revista Agora Literară, redactor şef Iulian Patca; – Filiala Iaşi, revista Moldova Literară, redactor şef Mihai

Moldova Literara, redactor sef Mihai Stirbu

Știrbu; – Filiala Timişoara, revista Heliopolis, Doina Drăgan; – Filiala Argeş, revista Carpatica, redactor șef. N. Cosmescu; – Filiala Bucureşti, revista Cetatea lui Bucur, Elisabeta Iosif; – Filiala Dolj, revista Constelaţii diamantine, redactor şef, Doina Drăguţ, revista Regatul Cuvântului şi Sfera eonică director şi redactor şef N.N. Negulescu; – Filiala Dobrogea, revista Dobrogea Culturală, Al. Birou; – Filiala Vâlcea, revista Memoria Sloavelor, redactor şef Ion Nălbitoru; – Filiala Banat, revista Vestea, redactor şef, N. Danciu Petniceanu; – Filiala Vâlcea, revista Memoria Slovelor, red. Constantin Mănescu; – Filiala Vrancea, revista Lumina Cuvântului, Mariana Vârtosu; – Filiala Olt, Scurt Circuit Oltean, redactor şef Marinela Preoteasa; – Filiala Iași, Nord-Est, redactor șef Dan Teodorescu; – Filiala Buzău, revista Vărsând o lacrimă, redactor șef Negoiță Dumitru; – Filiala Brașov, revista Ritmuri brașovene, redactor șef.Viorica Popescu; – Filiala Dolj, revista Constelații diamantine, redactor șef Doina Drăguț; – Filiala Orhei, Republica Moldova, revista Agora Literară, redactor șef, Vasile Cocarcea. Datorită scriitorilor, membrii Ligii, s-au înfiinţat Cenacluri Literare în fiecare dintre filialele din ţară şi străinătate în care aceştia îşi fac publice lucrările, în şedinţe lunare, cu aceste ocazii organizându-se diferite manifestări de carte, cultural artistice, contribuind în acest fel, din plin, alături de alte organizaţii de profil, inclusiv Uniunea Scriitorilor, la promovarea culturii în oraşele de reşedinţă. Un exemplu elocvent în acest sens au fost „Zilele Culturii Vrâncene” la organizarea cărora a contribuit în mare măsură şi Liga Scriitorilor din Focşani, la fel s-a întâmplat la Cluj unde, în cadrul “Zilelor Clujului “ scriitorii membri ai filialei au organizat un spectacol muzical-literar-poetic. În acest context un sprijin deosebit în promovarea scrierilor şi activităţilor noastre l-au avut publicaţiile A.R.P. coordonate de către Mariana Brăescu Silvestri, cotidianul clujean Făclia coordonat de către Mihaela Bocu, Port@Leu, condus de către scriitorul Corneliu Leu, revista Răsunetul din municipiul Bistriţa condus de către Menuţ Maximilian, Oglinda literară prin scriitorul Gheorghe Neagu, Napoca News prin directorul editorialist Ionuţ Ţene, televiziunile locale din Bucureşti, Baia Mare, Vâlcea, Bistriţa, Iaşi, Timişoara, revistele editate de către publicistul George Roca, Gigi Baciu, Ion Iancu Vale, Ion Miclău, Aurel Pop, Sabin Bodea, Marin Toma sau Primăria Cluj-Napoca care a finanţat câteva numere din revista Agora Literară, inclusiv cele 16 reviste editate de Liga Scriitorilor Români.La Cluj-Napoca, fiinţează două Cenacluri literare patronate de Liga Scriitorilor,” Artur Silvestri”, condus de Voichița Pălăcean Vereș, şi “ Vasile Sav“, actualmente “ Radu Stanca“, condus de Al. Florin Ţene. Prin strădaniile graficianului, scriitorului George Roca, președintele filialei din Australia, s-a introdus pentru fiecare filială, sigla Ligii scriitorilor Români, care însoțește toate aparițiile ziarelor și revistelor locale, sau orice act aparținând Ligii Scriitorilor Români. În cadrul cenaclurilor înființate-n fiecare filială, s-au desfășurat de-a lungul timpului diferite activități cultural artistice, lansări de cărți, dezbateri pe diferite teme de interes general sau strict culturale. Astfel, au fost organizate împreună cu filiala Vâlcea, lansări de cărți pe teme de istorie și întâlniri cu scriitorii membrii ai Ligii din Argeş, Cluj, la Râmnicu Vâlcea şi Drăgăşani. Filiala din Bucureşti a organizat lansări de cărţi la bibliotecile din capitală şi împreună cu Asociația Română pentru Patrimoniu, preşedintă scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, s-au acordat premiile anuale ale acestei importante organizaţii. Filiala Bucureşti a creat parteneriate cu Reţeaua Literară Europeană şi cu Tărâmul poeziei de pe aceeaşi reţea descoperind în concursurile organizate în colaborare poeţi foarte tineri, valoroşi, încă din şcoală. Tot în cadrul filialei Bucureşti s-au lansat cărţi ale scriitorilor filialei şi ale scriitorilor din Canada, Austria, la Biblioteca Metropolitană şi la Târgul Gaudeamus. Filiala şi-a desfăşurat activitatea în parteneriat cu instituţii naţionale sau cu fundaţii de prestigiu cum sunt Fundaţia de Interferenţe Culturale, Club UNESCO „Paul Polidor”, Fundaţia Mirabilis, de asemeni s-a participat la festivalul ONG-urilor prilej cu care sa oferit revista Ligii „Agora Literară”, cartea de vizită a Ligii Scriitorilor Români. Sau instituit premiile Artur Silvestri. Diploma comemorativă de recunoştinţă, titlul de Excelenţă culturală acordat scriitorului Artur Silvestri, pentru contribuţia la zestrea patrimonială a neamului românesc a fost înmânată soţiei sale Mariana Brăescu Silvestri. S-au acordat şi alte diplome de excelenţă în cadrul filialei Bucureşti. Filiala Braşov a colaborat îndeaproape la emisiunile organizate de către televiziunile locale NOVA, TVS și cu presa locală sau naţională, şi cu revista “Viaţa de pretutindeni” etc. S-au constituit parteneriate cu caracter permanent cu Centrul Cultural Reduta, Biblioteca Judeţeană G. Bariţiu, Salonul Literar D. Magheru, Casa Mureşenilor, Societatea Libris, Societatea Kronart, Librăria Ochian din Braşov etc. S-au susţinut spectacole de muzică şi poezie în cadrul parteneriatului cu Clubul pensionarilor Braşov, de asemenea s-au intensificat colaborările cu publicaţiile din ţară cum ar fi „Citadela”, „Viaţa de pretutindeni”, „Oglinda literară”, „Cetatea lui Bucur”. Filiala Hunedoara, la rândul său, a acordat premiul „Virtutea Literară” unor scriitori, membrii ai Ligii. O intensă activitate a desfăşurat-o filiala Argeş. Un aport substanţial aducându-şi scriitorii George Baciu și Ion Hiru, aceştia participând în repetate rânduri la activităţi cu cartea organizate de filiala Cluj. La filiala Banat, condusă de Doina Drăgan, în colaborare cu oficialităţile din domeniul învăţământului a organizat prin cenaclul ce funcţionează în cadrul filialei Ligii Scriitorilor, numeroase întâlniri cu cititorii precum și lansări de cărţi la care au participat reprezentanţi ai presei locale. De asemeni în colaborare cu revista Heliopolis şi cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Timiş s-au organizat întâlniri literare unde s-au dezbătut noile apariţii literare ale scriitorilor şi poeţilor locali, cu participarea Televiziunii Europa Nova din Timişoara. Filiala Banat-Timişoara a editat, până în present, două Anuare, care oglindesc activităţile acestei filiale. Filiala Iaşi, pe lângă acţiunile organizate în cadrul Cenaclurilor literare din localitate au colaborat şi cu acţiunile culturale organizate de către Cercul Militar Iaşi, la vernisajul expoziţiei de pictură organizată de către Cenaclul de pictură şi literatură Octav Băncilă. Un aport deosebit au adus membrii Ligii scriitorilor care-şi au domiciliul în Municipiul Gherla, participanţi activi în cadrul Cenaclului local Ion Apostol Popescu care organizează frecvent întâlniri cu cititorii şi scriitorii din Liceele din localitate, alte unităţi(Cămine de bătrâni, Case de copii, etc.) precum şi întâlniri cu persoanele private de libertate din cadrul Penitenciarului de maximă siguranţă din Gherla, unde au fost invitaţi şi alte personalităţi, scriitori ai Uniunii Scriitorilor. De asemenea în fiecare an se organizează activităţi cultural artistice cu diferite ocazii de omagieri ai personalităţilor româneşti(Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Unirea principatelor, etc). În acest an, 2014 cu această ocazie s-au organizat schimburi de experienţă, întâlniri cu membrii Cenaclului literar „Octavian Goga” din Cluj, manifestare evidenţiată şi de presa locală, la care şi-au adus aportul membrii marcanţi ai Ligii Scriitorilor Români şi la care au participat şi membrii ai Uniunii Scriitorilor din România. Liga Scriitorilor este fondatoarea şi una din iniţiatoarea sărbătoririi Zilei Naţionale a Limbi Române, sărbătorind-o împreună cu peste 100 de scriitori în Staţiunea Jupiter, la Hotel Rio. Scoatem în relief tradiţia participării Ligii Scriitorilor prin preşedintele Al. Florin Ţene, sau a altor membrii, la manifestările cultural-artistice organizate de către Primăria Gherla, Casă de Cultură, Cenaclul literar Ion Apostol Popescu cu ocazia sărbătorilor „Zilele municipiului Gherla”, cu ocazii cu care s-au lansat de fiecare dată cărţi ale unor membrii ai Ligii sau ai altor scriitori sau poeţi locali, înmânându-se „Diplome de excelenţă” persoanelor care şi-au adus contribuţia în mod deosebit la dezvoltarea culturii locale şi nu numai. Personalităților acordăm medalia”Virtutea Literară “, pe care au primito Iulian Patca, Ion Constantinescu, Gavril Moisa, Al. Florin Ţene, C.T. Dârţu, T. Barbu, Emil Istocescu, etc. Au fost organizate schimburi de experienţă între filiale, sau cenacluri literare, activităţi consemnate de-a lungul timpului în ziare sau popularizate pe posturi de radio şi TV locale, propunându-se ca şi pe viitor să se pună accent deosebit pe întâlnirile dintre Cenacluri din cadrul filialelor Ligii, cu cenacluri similare din localităţi, întâlniri cu elevii şi studenții, răspunzând cu promptitudine la invitaţiile făcute în acest sens de către alte organizaţii, pe plan local. Filiala Cluj, în colaborare cu filiala Iaşi a organizat lansările Dicţionarului „Personalităţi Române şi faptele lor” de Constantin Toni Dârţu, preşedintele filialei Ligii Scriitorilor Iaşi. Filiala Braşov, preşedintele Popescu C. Viorica, în colaborare cu Fundaţia „Itu”, a organizat numeroase manifestări culturale, iar filiala Bistriţa prin Menuţ Maximilian a provocat acţiuni culturale, revistele, cărţile şi cronici culturale, în paginile cotidianului Răsunetul… Menţionăm în mod deosebit activitatea Cenaclurilor literare ale filialei Cluj şi „Vasile Sav”, unde în mod frecvent membrii Ligii Scriitorilor şi nu numai îşi lansează cu succes noile creaţii literare, aducându-şi un aport deosebit la dezvoltarea culturii…Tot în cadrul acestui cenaclu au fost organizate recitaluri de poezie cu concursul Grupului vocal Speranţa. Deasemenea s-au organizat medalioane literare muzicale, plastice, în colaborare cu Asociaţia Artiştilor Plastici Cluj, la Galeria de Artă. Sub egida Ligii Scriitorilor Români, s-a organizat concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor”, în trei ediţii, premianţii primind diplome, cărţi şi alte obiecte. La acest concurs au participat sute de scriitori şi artişti plastici, precum şi Concursul de Epigrame, unde câştigătorii au fost premiați cu diplome şi cărţi. Liga Scriitorilor a acordat, prin preşedintele său Al. Florin Ţene, sprijin logistic şi financiar unor filiale pentru a-şi desfăşura unele activităţi culturale mai ample. Se remarcă strădania scriitorului George Roca din Australia, membru al Ligii Scriitorilor, de a promova lucrările membrilor noştri la revistele româneşti din diaspora aflate în S.U.A, Germania, Spania, Franţa, etc. În revistele din Diasporă a promovat de nenumărate ori activităţile organizate de Liga Scriitorilor, inclusiv lucrările literare ale membrilor organizaţiei noastre. La propunerea Comitetului Director al Ligii Scriitorilor a fost instituită medalia şi Diploma Virtutea Literară care se acordă scriitorilor pentru opera, personalitatea şi moralitatea lor. La propunerea filialei Hunedoara, în anul 2010, scriitorul Al.Florin Ţene a primit această distincţie. Medalia Virtutea Literară a fost acordată în cadru festiv, cu ocazia împlinirii a 5 ani de la înfiinţarea Ligii Scriitorilor, următorilor membri fondatori: Ioan Benche, Ion Constantinescu, Gavril Moisa, Iulian Patca şi Al. Florin Ţene. În colaborare cu Uniunea Vatra Românească – filiala Cluj, s-au organizat conferinţe pe teme diferite, menţionând ultima, de pe data de 18 ianuarie 2010, cu tema Spiritul naţional în publicistica şi proza Eminesciană. Se remarcă în mod deosebit concursul de creaţie literară organizat de către filiala Bucureşti, condusă de Elizabeta Iosif, care a cunoscut o deosebită amploare şi cu prilejul căruia s-au descoperit noi talente, încheindu-se cu o manifestare deosebită la Biblioteca Metropolitană, la care au fost invitaţi de onoare scriitorii Mariana Brăescu Silvestri şi Al .Fl. Ţene, activitate promovată şi de televiziunile şi de presa bucureşteană. Pe parcursul anilor s-au organizat în colaborare cu organele culturale şi administrative locale, în Baia Mare, Dej, Bucureşti, Focşani, Gherla, Iaşi, Călimăneşti, Petroşani, Deva, Craiova, Drăgăşani diferite activităţi literare. Liga Scriitorilor Români în colaborare cu poeta Daniela Voicu a organizat la începutul luni iulie 2011 în localitatea Brusti, din Elveţia, Festivalul Internaţional THE ART TO BE HUMAN la care au participat scriitori din Germania, România, Franţa, Elveţia etc., membrii Ligii Scriitorilor şi ai Uniunii Scriitorilor , în cadrul căruia s-au organizat expoziţii de carte şi pictură, s-au lansat cărţi, s-a proiectat videoclipul MAMA de Titina Nica Ţene, s-a participat la concerte simfonice, recitaluri poetice, iar preşedintele Ligii Scriitorilor Români a ţinut o video-conferinţă, vorbind despre necesitatea organizării de astfel de festivaluri în folosul culturii române şi europene Se menţionează participarea activă a membrilor Ligii Scriitorilor la evenimentele culturale organizate cu ocazia zilelor oraşelor Gherla, Dej, Turda, Câmpia Turzii, iar în anul 2011, 2012 şi 2013 la Zilele Municipiului Cluj, Liga-şi propune să-şi aducă un aport deosebit, prin organizarea unor acţiuni proprii. Se propune pentru anul 2011 continuarea unor asemenea acţiuni de promovare şi cunoaştere a activităţii filialelor, de promovarea cărţii, editarea de noi reviste şi antologii, inclusiv de extinderea editării de cărţi ale membrilor Ligii cu ajutorul Editurii Ligii Scriitorilor în colaborare cu Editura Socrate din Craiova condusă de scriitorului Mihai Marcu, şi el membru al Ligii, şi al fundaţiei I.D. Sârbu din Petroşani condusă de scriitorul Dumitru Velea. S-a înfiinţat prima Bibliotecă particulară din Banat la iniţiativa scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu în casa părintească şi prin strădaniile filialei Banat, cu cărţi donate de membrii Ligii şi alţi intelectuali, în localitatea Mehadia, judeţul Caraş Severin, propunându-şi înfiinţarea în perioada următoare şi a altora, în localităţile mai izolate, venind astfel în întâmpinarea dorinţelor tinerilor. Filiala Ligii Scriitorilor din Baia Marie a înfiinţat postul de televiziune”Porţile Maramureşului “, care mite prin internet, şi este condus de Mihai Ganea, preşedintele Filialei Maramureș a Ligii Scriitorilor. În colaborare cu Parohia Bisericii Ortodoxe, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din Mănăştur – Cluj, la solicitarea acesteia, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la sfinţire (1961) se va organiza un recital de poezie religioasă şi conferinţa Biserica Ortodoxă Română factor decisiv în programarea şi conservarea limbii române în Transilvania. Totodată se va sprijini de către Ligă editarea unei reviste omagiale. În perspectiva alegerii Clujului, pentru anul 2020, Capitală Europeană, s-a solicitat Primăriei Cluj şi Consiliului Local Cluj să se aloce sume pentru editarea antologiei Din stampe, Clujul, unde vor fi cuprinşi scriitori din toate timpurile şi contemporani care au scris despre Cluj. De asemenea în perspectiva acestui eveniment, pentru promovarea imaginii în literatură a Clujului se vor publica cărţi, antologii şi creaţii literare dedicate oraşului Capitală istorică a Transilvaniei atât în limba română cât şi în limbile de circulaţie, lucrări ce vor fi difuzate prin filialele din Europa şi de pe mapamond. Se menţionează faptul că din Liga Scriitorilor Români fac parte academicieni români (Gabriel Puşcaş, specialist în viticultură şi vinificaţie), doi membri ai Academiei Americane Române în persoanele lui George Roca din Australia şi Florentin Smarandache, profesor universitar din S.U.A. De asemenea în Liga Scriitorilor din România sunt înscrişi şi 14 membri ai Uniunii Scriitorilor din România, care-şi aduc un aport deosebit la întreaga activitate, din filialele în care funcţionează ca membri marcanţi. Editarea acestui dicţionar bibliografic, ajuns la volumul doi, în colaborare cu Editura Dacia XXI, este un instrument necesar în cunoaşterea activităţii Ligii, dar şi un mijloc de evaluare cantitativă şi colectivă a tuturor membrilor, un bilanţ necesar şi binevenit. A intrat în tradiția preşedintelui

La presedinte, scriitorul Al. Florin Tene

naţional al Ligii Scriitorilor, ca scriitorul Al. Florin Ţene, să susţină, la sfârşitul fiecărui an, o teleconferinţă cu preşedinţii şi cu unii membri ai celor 33 de filiale din ţară şi străinătate ale acestei organizaţii scriitoriceşti. Astfel, în 27 decembrie, la orele 11, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, a făcut un bilanţ al activităţilor culturale, artistice, şi editoriale în anul 2014, ale celor 33 de filiale, din ţară şi străinătate, care cuprind peste 600 de membri, prezentând raportul de activitate pe anul 2014. În cuvântarea sa, preşedintele a evidenţiat colectivele de redacţii ce au editat în permanenţă cele 18 reviste ale Ligii Scriitorilor, astfel îmbogăţind peisajul revuistic din ţara noastră, şi nu numai. Au fost menționate revistele: Agora literară, Memoria Slovelor, Moldova culturală, Cetatea lui Bucur, Dobrogea artistică, Heliopolis, Constelaţii diamantine, Regatul cuvântului, Scurtcircuit oltean, Ritmuri braşovene, etc. În continuare a fost evidenţiate Filialele Banat-Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Slatina, Vâlcea, Vrancea, Braşov, Serbia, Canada, Franţa, Spania, New Mexico, pentru editarea de antologii şi Anuare, în care au fost publicate creaţii ale membrilor şi articole despre activităţile cenaclurilor ce la au. În mod special a fost evidenţiată activitatea Filialei Banat- Timişoara, condusă de Doina Drăgan, care a organizat, la Timişoara, cu sprijinul Consiliului judeţean Timiş, simpozionul internaţional „Dunărea poeziei “, cu participarea delegaţilor din cele 10 ţări riverane fluviului, la care au luat parte şi scriitorii Titina Nica Ţene şi Al. Florin Ţene. Această filială a mai fost evidenţiată şi pentru Anuarul Filialei nr.5, care conţine studii de istorie, etnografie şi folclor despre oraşul de pe Bega. Au fost subliniate activităţile cenaclurile : “Artur Silvestri “şi “Radu Stanca “, din Cluj-Napoca, conduse de Antonia Bodea şi Al. Florin Ţene, “Ion Itu “, al Filialei Braşov, condus de Viorica Popescu, “Cetatea lui Bucur “, condus de Elisabeta Iosiv, “Ion Minulescu “, din Slatina, condus de Marinela Preoteasa, în care s-au citit creaţii literare, s-au lansat cărţile membrilor şi au fost discutate probleme actuale ale literaturii, participând la şedinţe sute de iubitori de cultură. În continuare au fost evidenţiaţi redactorii şefi ai unor reviste ale Ligii Scriitorilor, cum ar fi: Iulian Patca, Elisabeta Iosiv, Doina Drăgan, C.T.Dârţu, Marius Ştirbu, Ion Părăianu. Ion Nălbitorul, Ligya Diaconescu, Doina Drăguţ, Nicolae N. Negulescu, Marinela Preoteasa, inclusiv ofiţerul de presă Voichiţa Pălăcean Vereş care cu acribie consemnează în presă activităţile Ligi Scriitorilor Români. Au fost amintite activităţile de comemorare de la Drăgăşani al scriitorului Gib I.Mihăescu, ale eroilor romanului “Un ocean de deşert “ de Al. Florin Ţene, ce a avut loc în comuna Roşiile, judeţul Vâlcea, unde s-a ridicat şi un monument cu contribuţia preşedintelui Ligii Scriitorilor, dedicat acestora, la care a participat şi o delegaţie a membrilor Ligi Filialei Vâlcea condusă de scriitorul Ion Părăianu. În mod special a fost evidenţiat scriitorul Ion Velica, preşedintele Filialei Hunedoara, care organizează anual Festivalul Naţional “Ioan Budai Deleanu “ în colaborare cu conducerea administrativă a localităţi Geoagiu, împreună cu Claudiu Simonati care a luat, recent, un premiu al revistei “Tribuna “. Au fost amintite manifestările literar-culturale din Staţiunea Jupiter din data de 31 august 2014, dedicate Zilei Naţionale a Limbi Române, în colaborare cu revista STARPRESS, condusă de Ligya Diaconescu. La această manifestare participând scriitori de expresie română din mai multe ţări europene, Canada şi SUA. A fost subliniat faptul că Liga Scriitorilor este membră fondatoare a iniţiativei scriitorului Corneliu Leu de a se sărbătorii Ziua Naţională a Limbi Române în ultima zi din luna august. În fiecare an Liga Scriitorilor organizează ZIUA LIMBII ROMÂNE pe 31 august în diferite localități. Trebuie să menționez că Al.Florin Țene, Corneliu Leu și Ligya Diaconescu au semnat Referatul către Parlamentul României în care am propus ca în 31 august să se sărbătorească Limba Română. Parlamentul a aprobat. S-a insistat ca membri filialelor să participe mai mult la Târgurile de Carte şi să colaboreze cu scriitori renumiţi din zona lor de activitate. S-a propus ca Liga Scriitorilor să înfiinţeze o editură. Liga Scriitorilor are Stemă, Siglă și Imn cu contribuția președintelui Al. Florin Țene, dr. Mihai Ganea și George Roca. S-a pus accent deosebit pe premiile anuale care se atribuie celor mai bune cărţi apărute în anul anterior, indiferent de apartenenţa autorilor la USL sau LSR, pentru motivul că aceste cărţi aparţin Literaturii Române şi nu unei organizaţii. Astfel de atitudine a Ligi Scriitorilor Români, luată de preşedintele acesteia, este un exemplu de democraţie şi generozitate, pe care Al. Florin Ţene îl recomandă şi altor organizaţii profesionale. În încheierea teleconferinţei, Al. Florin Ţene a prezentat proiectul Planului de Activităţi pe anul 2015 al Ligii Scriitorilor, completat cu propunerile preşedinţilor filialelor şi al membrilor participanţi. În anul 2015 a luat fiinţă Filiala Orhei, din Republica Moldova a Ligii Scriitorilor, preşedinte fiind Vasile Cocarcea. Preşedintele a urat, tuturor membrilor Ligii Scriitorilor, indiferent pe ce meridiane ale Terrei se află, sănătate, bucurii lângă cei dragi, inspiraţie şi mult har în promovarea literaturii şi culturii române în anul 2015. Considerăm că prin întreaga activitate al Ligii Scriitorilor Români activitatea culturală, cultura în general va prospera, prin exemplul lor dând un impuls noii generaţii de scriitori, poeţi, plasticieni din ţară şi din străinătate. Liga Scriitorilor Români fiind un fenomen real, o componentă de necontestat a actului literar şi cultural actual, o prezenţă tot mai activă în peisajul literar naţional. Prin membrii Ligii Scriitorilor Români din străinătate, va fi cunoscută mai în profunzime cultura românească, parte integrantă a culturii Europene şi Mondiale.

 AL. FLORIN ŢENE / UZPR

                Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români

Articol de la

Site https://uzp.org.ro/23151/liga-scriitorilor-romani-in-folosul-culturii-13-ani-de-la-infiintare/

------------------------------

Addenda de la „Sămănătorul Tismana”, 2016, imagine „Medalia”, preşedinte Nicolae N Tomoniu, filiala Gorj.