Sorin Andrei - Nationalismul Eminescului !

"Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare."

Mihai EMINESCU

† 15 iunie 1889

Doamne, si ce s-a ales intre timp de "elementul romanesc" !

Si ce urmează să se aleagă ! ! !

Apropo de fanteziile prinţului Charles cu Transilvania

DESPRE APROPOURI.

După niște articole controversate ale revistei ART-EMIS ACADEMY, am renunțat să mai preluăm de acolo articolele pe care ni le trimite frumoasa - veșnic - nemulțumita MDP despre cloaca noastră politică. Tot mai multe voci bine cotate în jurnalismul românesc, încep să hulească noua "Europa Liberă" care doreşte să ne impună, treptat, din ce în ce mai apăsat, singura soluţie, înc-o revoluție. Aşa stând lucrurile şi privind mai bine la titulatura revistei, ea nu diferă prea mult de fanteziile dâmboviţene ale caţavencilor ACADEMY, ale lui Adrian copilul minune  cu Manelism ACADEMY, ale urmaşilor regelui Cioabă ACADEMY, sau cu fantezia (sau poate prea nimerita idee)  a împăratului tiganilor, Iulian Radulescu, ce-o vrea de consoartă pe blonda Udrea. Aşadar, de la ART-EMIS până la împăratul autocrat, trimisul lui Dumnezeu pe pământ, Iulian, toţi umblă cu cioara vopsită. O cutumă care s-a întins ca râia în România, toate firmele-s a-ntâia, toate televiziunile sunt pe primul loc la ceva iar dacă cineva n-are loc pe primul loc, inventează dobitocia lui "cel mai cel".

Tocmai de aceea articolul de mai jos al editorialistei MDP ne-a sărit în ochi: ia uite domnule la  erotismul prințului ce vrea să fie NUMBER ONE peste Transilvania! Revista noastră a tratat acţiunile prinţului Charles cu cel mai mare respect şi cu nedisimulată bucurie. Cine poate fi un ambasador mai bun pentru grădina Transilvaniei  decât prinţul Charles? Am fost copleşiţi de interiorul rustic, original, al locuinţei sale. Până la urmă asta avem noi cel mai de preţ: casele vechi ţărăneşti. Un patrimoniu egalabil cu oricare din alte clădiri originale înscrise în lista Patrimoniului Mondial iar prinţul Charles a ştiut cel mai bine să le reabiliteze şi să le înscrie acolo, lângă puţinele monumente istorice catalogate de nivel mondial acum câţiva ani.

Am scris cu drag articolul "Case din Transilvania repuse în valoare de prinţul Charles" 

http://samanatorul.blogspot.ro/2012/02/o-casa-din-transilvania-cumparata-de.html

şi am adăugat acolo imagini, filme şi chiar o comparaţie cu vizita lui Ceauşescu în Coreea.

Dar acum putem citi în articolul de mai jos o informaţie năucitoare din Germania: "acest prinţ bătrîn şi neliniştit este autorul sintagmei „Ţinutul secuiesc", care a inflamat destule spirite. Nu există un ţinut secuiesc, iar guvernanţii români, dacă vor să nu fie alungaţi cu pietre, trebuie să nu accepte niciodată preacurvia unui tîrg de dezintegrare a României, sub invocatul pretext viclean al autonomiei! La ultimul nostru recensămînt, fabulosul număr al secuilor din România a fost... 150. Aşadar, care ţinut şi al căror secui?"

Dacă e aşa e grav, dacă nu, poate că nemţălăii atacă pe Prinţul Charles pentru că ar dori ei, germanii, o felie de pâine, pe deasupra întinzând puţină Transilvanie cu ceangăi botezaţi secui. Ne mai miră că atacurile au pornit în paralel şi contra preşedintelui Iohannis care nici gând să subscrie la vreun scenariu de autonomie. Dânsul stă acum în pomul numit România şi pe craca Transilvania. Ce-ar vrea MDP, să şi-o taie de sub picioare? Ne miră amnezia MDP! Pentru că Iohanis a fost ales preşedinte cu voturile şi propaganda ART-EMIS ACADEMY, NUMBER ONE pentru fantezii privind România. 

Nicolae N. Tomoniu, director revista "Sămănătorul"

Până vom clarifica "ce-au voit acel apus" citiţi articolul MDP preluat de la 

http://www.art-emis.ro/editoriale/2967-charles-are-fantezii-erotice-cu-transilvania-noastra.html

Maria Diana Popescu - Charles are fantezii „erotice” cu Transilvania noastră

Globalizarea păcătoasă a dat peste cap normalitatea în care trăiau oamenii României. Batalioane de şarlatani-„diplomaţi" au venit în Ţara noastră să cumpere pe mai nimic pămînturi, bogăţii ale solului şi subsolului. Cea mai mediatizată manipulare asupra căreia trebuie să fim cu multă băgare de seamă este aciuarea tot mai acaparatoare pe teritoriul Transilvaniei noastre a prinţului Charles. Monarhia britanică continuă să bîntuie suveranitatea altor state, însă după dispariţia reginei Elisabeta a II-a, sigur, Australia va fi prima ţară care va dori să devină Republică. Aşa săraci cum au ajuns în postdecembrism, jigniţi de englezi cum că ar fi necivilizaţi, românii ar greşi nebuneşte să cadă pe spate de extaz sau să sărute dreapta unui prinţ străin, ca slugi preaplecate pentru cîteva pence. Charles a găsit loc de refugiu într-o Ţară încăpută pe mîna unor politicieni de conjunctură, uşor de dus cu preşul. Ardealul e pămînt românesc şi aşa va rămîne în veci! Nu vom accepta ca România să fie din nou ciopîrţită. La ce-i trebuie prinţului o duzină de cocioabe? De locuit nu poate locui în mai multe deodată şi nici pe lumea ailaltă nu le poate lua. Ca să nu mai poftească la condiţiile bio din casele vechi româneşti, îi sugerez lui Charles să-şi înlocuiască saltelele luxoase, acţionate de telecomandă, cu nişte paturi de scînduri şi saltele ecologice de paie.

„Săracul", vrea să fie principe al Transilvaniei!

Nu v-aţi întrebat ce face prinţul cînd vine în Ardeal? Ascultaţi cu atenţie şi spuneţi tuturor: atunci cînd e plictisit de zbenguială cu Dracula prin codrii noştri, Charles scrie cronici literare la cărţile lui Mircea Cărtărescu, cel care cu mare talent literar s-a exprimat ţigăneşte pe seama reginei Angliei! Prezenţa tot mai insinuantă a lui Charles în Transilvania noastră, vrută şi de alţii, e un semn explicit pentru cei care au minte să-l priceapă. Să nu uităm că Charles este rudă cu ex-regele Mihai! Ungaria face presiuni uriaşe la forurile U.E. şi la toate marile cancelarii occidentale, Kossovo vrea şi ea independenţa, iar preşedintele nostru dansează după melodia sugerată. În martie 2015, Parlamentul European a adoptat un raport în care cere din nou României şi altor patru state „refractare" din blocul comunitar - Grecia, Slovacia, Cipru şi Spania - să recunoască independenţa fostei provincii sîrbe. Să nu permitem ca următorul pas să fie Transilvania noastră! Atunci, de ce n-am cere şi noi înapoi de la Ucraina: Basarabia - pînă jos, cu judeţele de la gurile Dunării, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa?! Încetaţi cu propaganda pentru acest prinţ străin! După cum se trag sforile la Bruxelles, „dragostea" lui pentru Ardeal are un scop prestabilit: „săracul" de el, vrea să fie principe al Transilvaniei. Să nu uităm că acest prinţ bătrîn şi neliniştit este autorul sintagmei „Ţinutul secuiesc", care a inflamat destule spirite. Nu există un ţinut secuiesc, iar guvernanţii români, dacă vor să nu fie alungaţi cu pietre, trebuie să nu accepte niciodată preacurvia unui tîrg de dezintegrare a României, sub invocatul pretext viclean al autonomiei! La ultimul nostru recensămînt, fabulosul număr al secuilor din România a fost... 150. Aşadar, care ţinut şi al căror secui?

Odioasa ideea a regilor de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc

Prinţului îi surîde aurul de la Rosia Montană şi poate feudalizarea şi să nu care cumva să credeţi că va avea milă şi înţelegere faţă de poporul român, cum nu a avut milă nici de prinţesa Daiana! Prinţul e îndrăgostit de Transilvania, nu de România. Acolo sînt resurse naturale de toate felurile, de o bogăţie inestimabilă, pajişti cu flori, pămînt roditor, irigare naturală, resurse de apă potabilă și o imensă bogăţie de ape minerale! România e ca o femeie frumoasă, cuminte şi bogată, dar, măritată cu forţa, a încăput pe mîna unui schizofrenic care o răpune în bătaie şi o supune la tot felul de umilinţe. Prinţul Marii Britanii să nu uite un lucru: frumuseţile şi bogăţiile locului nostru, tezaurul solului şi subsolului, codrii seculari prin care se plimbă ca vodă prin lobodă, sprijinit în toiag, sînt ale Patriei Române şi nu pot fi cumpărate angro, cu doi sfanţi. Niciodată regilor nu li s-a părut odioasă ideea de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc. Însă, cît ai noştri vor dormi în front sau li se va cere a se preface că dorm, prinţul Marii Britanii devine rentabil intereselor sale, nicidecum ale României. În concluzie, cu profilul său de Moş Crăciun binevoitor şi nevinovat a aterizat pe tărîmuri româneşti cu interese şi scopuri precise, fără nicio legătură cu viaţa, problemele şi năzuinţele oamenilor locului, fiind susţinut propagandistic de „frații" maghiari să împînzească Transilvania, „pas cu pas" cu proprietăţile cumpărate. Acum rămâne strict problema noastră, a românilor, dacă vom accepta un asemenea implant colonizator, un om care se dă de ceasul morţii, invocînd iubirea pentru Transilvania, pe care o visează ca nouă perlă a coroanei. Dacă prinţul colonizator s-a îndrăgostit nebuneşte de Transilvania şi nu mai poate dormi decît în braţele ei, după jumătate de an de guvernare, preşedintele Iohannis are o singură mare dragoste: puterea. De cînd feisbucul l-a „ales", gîndirea sa strălucită, (in)capacitatea sa de sintetizare a meandrelor şi isteţimea alegerii excursiilor externe m-au umplut de „respect". Să trăiţi bine, domnule preşedinte! Vînzătorii de ţară îşi pot face meseria liniştiţi sub nemijlocita dumneavoastră oblăduire!

Presa scrisă, locală şi centrală, solicită sprijin financiar, domnule Prim Ministru

Domnule Prim Ministru,

Ați afirmat cu numeroase ocazii că susțineți libertatea presei. Din acest motiv ne adresăm cu încredere instituției Dumneavoastră, pentru a vă cere sprijin în efortul nostru de a continua să edităm ziare tipărite în România.

Numeroase ziare tipărite cu distribuție națională au dispărut. În multe județe din țară presa locală tipărită a încetat să mai existe. Acolo unde mai există, constituie principalul mijloc de informare, în special pentru pensionari.

Din acest motiv, pentru a-și păstra accesibilitatea, ziarele locale și centrale fac eforturi mari pentru a menține scăzut prețul abonamentelor, preferând să le susțină din veniturile din publicitate care, din păcate, sunt tot mai mici.

În acest context ne vedem nevoiți să solicităm Poștei Române, aflată în poziție de monopol în cazul distribuției de abonamente, să înghețe comisioanele de distribuție, fără a mai încerca să forțeze, așa cum a făcut-o în mai multe rânduri, creșterea lor. Facem precizarea că pierderile istorice ale Poștei Române nu pot fi în nici un caz rezolvate prin spolierea presei scrise care încă mai există.

Totodată ne-ar fi foarte dificil să transferăm noile costuri aduse de comisioanele și taxele poștale mărite către abonații noștri, în marea lor majoritate persoane cu venituri reduse.

Prin urmare, domnule Prim Ministru, vă rugăm să analizați posibilitatea de a plafona prin Ordin de Ministru sau Ordonanță de Urgență, comisioanele maxime care pot fi percepute de Poșta Română pentru distribuirea abonamentelor ziarelor tipărite sau să acordați o subvenție acestei instituții, la nivel de abonament încheiat, pentru menținerea acestei surse de informare care este presa tipărită.

Presa tipărită, după cum știți, trece printr-o perioadă dificilă în întreaga lume. Guvernele celor mai puternice state din Uniunea Europeană au înțeles să ajute și să susțină existența ziarelor tipărite, acordând subvenții la cumpărarea hârtiei sau diferite facilități fiscale care să permită acestor publicații să poată funcționa.

În țara noastră, cu excepția cotei de TVA redus la 9%, presa scrisă nu beneficiază de nici un fel de alt sprijin.

Cu profund respect, semnează:

1. Monitorul de Botoșani – prin George Lazăr

2. Monitorul de Suceava – prin Paul Oancea

3. Monitorul de Vrancea – prin – Corina Trofin

4. Monitorul Expres – prin Marius Stoianovici

5. Gazeta Sporturilor – prin Bogdan Mareș

6. Grupul editorial Informedia – prin Carmen Csordaș

7. Jurnalul Național – prin Adriana Ioniță

8. Adevărul – prin Dana Zamfir

9. Grupul editorial Ringier – prin Mirela Murariu

10. Evenimentul Zilei – prin Virgil Munteanu

11. Crișana – prin Daniel Man

12. Viața Liberă – prin Laurian Popa

13. Curierul Național – prin Dan Manea

14. Nepujsag – prin Karácsonyi Zsigmond

15. Zi de Zi – prin Aurelian Grama

Sursa: http://uzp.org.ro/presa-scrisa-locala-si-centrala-solicita-sprijin-financiar-domnule-prim-ministru/

Nota redacţiei revistei "Sămănătorul":

Ne alăturăm acestei iniţiative lăudabile venită din partea UZPR şi ne permitem să adăugăm şi revista noastră:
16. "Sămănătorul" - prin Nicolae N. Tomoniu
Articolele noastre în această temă:
http://samanatorul.blogspot.ro/2015/05/senatorul-vochitoiu-reitereaza.html
http://samanatorul.blogspot.ro/2015/02/timbrul-cultural-inc-o-lege-manea-la.html articol preluat şi de Napocanews

Costy Lupeanu - Scrisoare pentru Cornel

1932 - Corneliu Leu  -  2015

A pierit Corneliu Leu, un literat de marcă. 

Colegul Costy Lupeanu a trimis familiei textul de mai jos. Și revistei Luceafărul. La  revista Sămănătorul a ajuns din partea cititorului nostru fidel, Excelenţa Sa, Valeriu Tudor

PENTRU CORNEL

Dragă Cornel, ai fi împlinit cât de curând 84 de ani. Ai ales să nu atingi această treaptă. Te-am omagiat la aniversarea a opt decenii de viață, știi bine, reliefând omul minunat care stă în spatele creatorului, al scriitorului complet. 
Ai lăsat limbii române una dintre cele mai întinse opere literare. 
Ai avut o viață bogată, ai ocupat poziții înalte în lumea culturii și artei, cu rezultate remarcabile.

Prin anii 70 ai secolului trecut, descopereai și recreai, pentru televiziunea română și pentru noi toți, lumea Chinei și a Vietnamului, evidențiind nu exoticul, ci viața însăși, adevăratul Orient.

Așa ne-am cunoscut, ochi pătrunzător, analist de primă mână, condei bogat, de substanță și înainte de toate inimă primitoare, înțelegătoare, săritoare. Iubirea, omenia și iertarea, iată trei virtuți morale pe deplin potrivite cu tine, omul Corneliu Leu.

Eram în SUA când te-am întrebat de ce nu candidezi pentru funcția de Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, tu deținând cel mai vechi carnet membru în această breaslă. Te-ai hotărât greu și mi-ai spus că nu ai de gând să ocupi această funcție, vrei doar să animi lumea literară, să evoci principii, să evidențiezi căi de parcurs, șamd. Îți încolțise gândul de aur al împlinirii primei uniri cu Basarabia, prin mediile scriitoricești, prin cultură.

Neobosit. Bun organizator. Mereu animat de proiecte noi. Eseurile tale privind viața politică și socială, adunate într-o carte, te vor evidenția drept gânditor politic de seamă al acestor ani.

Era vorba să revii anul acesta în Extremul Orient, cândva prin Octombrie, să vorbești despre limba română, căreia tu i-ai desemnat, prin energie nemăsurată și bătălii câștigate prin strădanii și perseverență, o zi a ei, 31 August.

Dragă Cornel, prieten rar, spiritul tău superior se ridică deasupra lumii prafului, căreia tu i-ai închinat viața. Drum bun spiritului și odihnească-se în pace trupul cel pieritor! Pentru că, timp de odihnă nu ți-ai găsit timp de optzeci și trei de ani!

Din Beijing, de lângă Templul Soarelui,

Constantin Lupeanu

Ultimul articol scris de Corneliu Leu, trimis spre publicare cu 24 de ore înainte ca inima să-şi oprească bătăile:

 Corneliu LEU
SIMILITUDINI, SINCRONISME sau sinarhia acelorași năravuri?

Sinarhia românească este un dat politic impus prin blestemul (-atul pact) numit „Ribbentrop-Molotov”. Artificialitatea lui este argumentată nu numai prin aceleași valori și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează identitatea, similitudinile trebuie înregistrate cu grijă. Încurajatoare sau întristătoare în privința destinului unic, ele sunt argumente în privința românismului, așa cum îl analiza realist Constantin Rădulescu Motru: fără edulcorări patriotarde și fără nici o agresivitate la adresa altora, fără tendințe expansioniste ci tocmai ca o circumscriere a locului meritat și istoric și geografic dar și psihologic de un popor. Însă, când aceste similitudini se întăresc printr-o desfășurare sincronică, ele devin de-a dreptul temeiuri la dosarul nostru național.

Pentru că, întreb eu, chiar sfidând în virtutea știrilor dintr-o singură zi: cine și-ar mai permite să nege unitatea noastră de structură națională cu cei din Basarabia când, la toate argumentele istorice, etnografice, culturale, optul lui cireșar ne mai aduce astăzi două, în legătură cu oamenii care ocupă cel mai înalt loc în administrația guvernamentală la București și Chișinău: Unul în similitudinea de falsuri la diplomele de studii, iar altul în sincronismul cu care din mai multe cercuri ale puterii li se cere pedepsirea și eliminarea.

Pripit acest gest al adversarilor, spun eu. Sfătuindu-i să se gândească la folosul unor argumente precum cele de mai sus. Pentru că, dacă îi schimbăm sau nu-i schimbăm, din punct de vedere economic progresul țărișoarelor noastre tot un drac va fi; așa că mai bine ne-am prevala de o a treia similitudine folositoare la dosarul demonstrării structurii noastre naționale unice: Faptul că ambii premieri conduc cabinete falimentare pentru țară.

Un singur detaliu al acestei afaceri, mă pune și pe mine în „embarras de choix”: Deosebirea lor de dialog cu președinții celor două Republici. Pentru că, în vreme ce la București Președintele îi cere demisia Premierului ajuns la Parchet, iar acesta amenință cu Marea Adunare a Parlamentului, la Chișinău Premierul îl amenință pe Președinte că-și dă demisia și face gaură-n Parlament, dacă acela nu anihilează Parchetul.

Aici, lucrurile cumva se-ncurcă și, oricât de aproape de inimă mi-ar fi ideea de demonstrare a unității și unicității românești, nu mai știu ce să zic. Mă tem că acea mare similitudine prin care se manifestă curvăsăria politică la noi, la Gurile Dunării, ar putea manipula lucrurile până la confuzie, în așa fel ca: la București Președintele să fie amenințat cu demisia, iar la Chișinău să i se ceară Premierului să și-o dea!

Ce ziceți, frați români?...

Emilia Danescu, JURNALUL NAŢIONAL, marţi, 9 iun 2015:

Așa, o părere gretuită, ca-ntr-o discuție de cafenea... Că, de destinul nostru, în nici un caz nu poate fi vorba. El fiindu-ne, oricum am lua lucrurile, comun, în materie de politicieni cu calități false, bazate nu numai pe dilome false care este o similitudine; bazate însă și pe escroaca lor cramponare pe putere, care este un sincronism.

Cât despre sinarhie, care în epoci trecute consemna guvernarea simultană a mai multor căpetenii ce conduc fiecare câte o parte a unui stat, nici vorbă: Fiidcă de la aventurieri de-alde ăștia, numai de adevărată guvernare nu te poți aștepta.

1949 - Participă la înființarea filialei Constanța a Uniunii Scriitorilor
1950 - Participă la organizarea primei Consfătuiri Naționale a Tinerilor Scriitori
1957 - Participă la realizarea primelor emisiuni de televiziune
1967 - Înființează postul ,,Radiovacanța”
1968 - Începe realizarea și prezentarea pe parcursul mai multor ani a serialului TV de film de autor ,,Călătorii romantice”
1969 - Înființează Editura Eminescu și colecția ,,Romanul de dragoste”
1970 - Înființează Studioul de filme al televiziunii începând producția primelor seriale românești și a coproducțiilor TV
1973 - Înființează ,,Casa de filme nr. 4″ devenind producătorul unor filme și mari ecranizări precum:,,Cantemir”,,,Ioanide”,,Adevărul și Puterea”, ,,Mihai Viteazul”, ,,Actorul și sălbaticii”, ,,Ciprian Porumbescu” ,,Țara de piatră”, ,,Serata”, ,,Casa de la miezul nopții”,”Cu mâinile curate”, “Felix și Otilia”, ,,Lumina palidă a durerii”, ,,Nea Mărin Miliardar”, ,,Iarba verde de-acasă”, ,,Alexandra și infernul”, ,,Scrinul negru”, ,,Tănase Scatiu”, ,,Facerea lumii”, ,,Agentul straniu”, ,,Imposibila iubire”, ,,Castelul din Carpați”, etc.
1986 - reînființează, la ,,Contemporanul” suplimentul “Realitatea ilustrată”
1990 - Înființează Casa de Editură și Producție Audio, Video, Film ,,Realitatea”, cu publicațiile ,,Ave”, ,,Necazul”, ,,Antologia poeziei creștine”
1990 - Înființează Fudația Episcopul Grigorie Leu
1991 - până azi, înființează rubrica radio săptămânală,,Căsuța poștală 33″
1992 - Înființează spectacolele radio - tv. cu public ,,Cabaret politic”
1994 - până în prezent - ,,În gura leului” - rubrică moralistă săptămânală în ziarele ,,Libertatea”, ,,Ordinea”, “Azi”, ,,Cronica română”, ,,Albina” și în emisiunea lunară ,,Viața ca un spectacol”
1995 - ,,Hora tranziției”, ,,,Nu trageți în guvern”, ,,Bomba tranziției”, ,,Vin alegerile” - spectacole complexe cu transmisii radio în direct și serial TV

 1996 - ,,Noi și Europa”, ,,S-a schimbat schimbarea”, ,,Poveste politică de iarnă” - spectacole complexe multimedia cu transmisii în direct

1997 - înființează Consfătuirea Națională a Intelectualilor de la Sate
1998 - Înființează Institutul Național de Personalism
1998 - Înființează revista "Pluralitas”
1999 - înființează ,,Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc”
1998 - "Au avut românii norocul unei revoluții?” - eseu, Editura Realitatea
2000 - "Re-introducere în Personalism” - eseuri, Editura Realitatea
2000 - Inițiază Asociația Fundațiilor pentru Dezvoltare Rurală
2001 - înființează, la 172 de ani de la apariție, noua serie a revistei "Albina”
2002 - Revista ,"Albina” devine ,,Albina românească” publicatie a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc, cu un program consecvent de dezvoltare socio-economică și integrare europeană a ruralului românesc
2002 - până în prezent realizează emisiunea TV ,,Cafeneaua literară”
2003 - lansează în revista ,,Pluralitas" ipoteza Personalismului Diacronic și publică ,,Idei personaliste de actualitate în opera lui C. Rădulescu-Motru”
2005 - lansează conceptul de "Societate Civilă Transnațională”
2007 - creează un curs de "Meritocrație" aducând contribuții la aprofundarea termenului și aplicarea lui la imperativele democrației românești
2008 - creează, prin portalul internet " www.cartesiarte.ro " o rețea neguvernamentală pentru Promovarea virtuală a culturii românești
2009 - în cadrul programului european de înființare a Grupurilor de Acțiune Locală, pune bazele Rețelei de inițiative culturale și univeristăți populare
2012 – Înființează „Grupul de reflecție privind problemele Democrației Reale” care publică analele studiilor respective și caiete periodice;
2012 – Lansează și impune prin argumentul unor caracteristici extrase din politici de stat și realități ale societății civile conceptul de: „Ecumenism laic”;
2013 - Înființează publicația „Creșterea limbii românești”;
2013 – Fiind promulgată Legea Zilei Limbii Române pentru a cărei impunere a străduit vreme de mai mulți ani, organizează prima mare celebrare oficială a acestei sărbători naționale, prin ample manifestări în București și pe Valea Prahovei, conectate prin internet și transmisii directe cu multe altele din localitățile țării și comunitățile românilor de pretutindeni;
2013 – Lansează „Antologia de poezie română cinstind limba română” realizată cu acest prilej;
2013 – Lansează filmul documentar al acestor manifestări, cu deviza; „DUREREA EXISTENȚEI CELOR DOUĂ STATE S-O TRANSFORMĂM ÎN BUCURIA DE A TRĂI ÎNTR-O SINGURĂ PATRIE, CU O SINGURĂ LIMBĂ ȘI O SINGURĂ CULTURĂ”;
2015 - Lanseaza "Anexe nedorite, obligatorii la viața noastră de odinioară și, uneori, greu de evitat chiar în cea prezentă, adică ceea ce ni se alătură prin ochiul celor ce ne urmăresc" și a apărut la editura Rawex Coms.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------