In vremurile noastre, Strul, se plimba pe cheile Dambovitei cand il vede la un colt de strada pe Itic, pravalit la pamant, cu hainele rupte, cu pielea cadaverica, cu ochii inchisi .
Il ridica, il ia in brate, si incepe sa il resusciteze:
- Itic, Itic, sunt eu, Strul, colegul tau de gradinita! Ce ti s-a intamplat?
Itic I se smulge din brate, cu ochii inchisi, si striga:
- Nu am loc de munca! Nu am bani de chirie! Nu am bani de impozite! Nu am niciun ban!
Strul continua:
- Itic, Itic, revino-ti, sunt eu, prietenul tau cel mai bun, Strul, am iubit amandoi aceeasi fata in scoala generala!
Itic I se smulge din brate, strangand ochii, strigand:
- Am fost dat afara din casa, fiul meu s-a sinucis, nevasta mi-a decedat, nu am ce manca, mi-e frig, mi-e sete! Sunt bolnav, nu am bani nici de spital, nici de medicamente!
Strul continua:
- Itic, sunt eu, Strul, colegul tau cu care, in socialism, mergeai in fiecare zi la serviciu, mergeam in concediu in fiecare an la munte si la mare, aveam invatamant si sanatate gratuite, aveam cultura la preturi modice, copiii nostri aveau repartitii in economie dupa terminarea studiilor, ne cumparam apartamente in cinci ani, si in trei ani, masina, si traiam fara niciun fel de griji…
Itic deschide ochii, il priveste, si ii spune:
- Eeeeeei, ce vremuri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
23 decembrie 2011
Jianu Liviu-Florian
