Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 14 martie 2015

Florian Văideianu - FENOMENUL SUPERFICIALITĂŢII SOCIETĂŢII


Eseistul Florian Văideianu la o manifestare literară




FENOMENUL SUPERFICIALITĂŢII
SOCIETĂŢII


Sursa disfuncţionalităţii societăţii poate fi în mentalul colectiv, atins de o democraţie otrăvită. După 1989 apare credinţa că odată câştigată, democraţia va fi triumfătoare. Nimic mai fals, cetăţeanul nu se simte mai protejat. Spiritul comunitar se cristalizează în timp, democraţia ne-a luat prin surprindere. Elitele au făcut compromisuri nepermise – în mândria lor de a fi aplaudaţi – nu s-au implicat intelectual în societate; au permis şi încurajat corporaţiile ca să nu fie interesate decât de consumismul generator de sărăcie. Toate suferinţele omului încep antropologic; lumea e aşa de rea, că ne mirăm cum de se mai face ziua. Epoca risipei (pentru unii) s-a declanşat în scopul întreţinerii circulaţiei banului; profitul nu aşteaptă timpul. Bogaţii nu se intersectează cu natura umană, deşi afirmă că valoarea lor stă în capitalul uman. Criza de omenie este cruntă. În obezitatea lor, marile concerne au devenit o plagă a societăţii în care o economie creştină este doar o iluzie, o idee teologică.
Educaţiei i-a fost tăiată subvenţia financiară, banii alocaţi acestui fenomen au fost nesemnificativi, din simplul motiv că nu ar produce profit imediat. Din nou, nimic mai fals, doar şcoala, educaţia este drumul spre ridicarea din anonimat a unei societăţi – un mare generator de profit pe termen lung – care ar aduce schimbări fundamentale. Efectele negative vor duce la folosirea populaţiei pentru munci necalificate; cu toate masterele obţinute, vom deveni o masă amorfă, foarte uşor de manipulat. Neîncrederea în forţele reale ale unei societăţi vii, generează anxietatea în puterile proprii, obligându-ne să ne ancorăm în tot ce vine „din afară”, lăudându-i pe alţii.
Relaţia dintre presă şi stat devine tot mai instabilă, în concurenţa lor de a produce profit (tiraj sau rating). De aici propagarea excesivă pe sticlă a sexului, sportului şi senzaţionalului, vocaţii care nu construiesc şi nu îmbunătăţesc societatea.
Criza presei este sistemică. Apariţia internetului iluzionează omenirea că informaţia este gratuită, punând la dispoziţie „o bibliotecă uriaşă”, dar nerelevantă. Ştirea de interes, care ţine populaţia în atenţie este nu „când un câine muşcă un om, ci când omul muşcă un câine”. Inventarea ştirilor a devenit deziderat de presă. Informaţia nu are nimic în comun cu cultura. Cititorii de tabloide sunt într-un procent de creştere în toată lumea.
Fenomenul superficialităţii societăţii este prezent şi în sănătate. Un succes uriaş – în detrimentul medicinii ştiinţifice, bazată pe studii elaborate – îl au vrăjitoarele. Majoritatea societăţii, în goana după „informaţie”, nu se mai opreşte în logică, în profunzimea lucrurilor; se dă credibilitate superficialităţii. Toată civilizaţia noastră se transformă. Lumea nevăzută a „onlinului” acaparează totul. „Mirosul” hârtiei  tipărite devine anacronic pentru generaţiile viitoare. Oamenii valoroşi nu se mai promovează, lumea a deviat de la normalitate. Agresivitatea anormalului a invadat tineretul, care visează să devină sau manelişti, sau soţii de fotbalişti. Falsitatea succesului tronează pe toate canalele televiziunilor; minciuna a înlocuit adevărul, realitatea şi iluzia au aceeaşi conotaţie. Datoria de a spune adevărul a dispărut.
Singura noastră şansă este speranţa!