Înainte de anii 2011-2016, blogul publica articolele scriitorilor când aparițiile erau lunar sau trimestrial în revista „Sămănătorul”, director Nicolae Tomoniu, membru UZPR. Din anul 2018, se publică ocazional editarea publicațiile „Sămănătorul” (Tismana)” atunci când este nevoie ori evenimente deosebite. Constatăm că vechii cititori și chiar cei noi cititori, reiau gustul de lectură. De cultura scrisă este nevoie și nu va dispare cât ar voi pe unii să-i manipuleze.
Videoclip cu imagini din cartea "Ion Mocioi, 75", după care puteţi să vizionaţi cuvântările domnilor: Ion Cepoi, Ion Călinoiu, Nicolae Dragoş, Ştefan I. Stăiculescu, Viorel Gârbaciu. Filmări, montaj şi fundal sonor: George Boban. Producţie pentru YouTube: Nicolae N. Tomoniu, director revista "Sămănătorul" Tismana.
Adunarea aniversară Ion Mocioi, la 75 de ani (2)
Au luat cuvântul: Vasile Vasiescu , prof. UCB, Doru V. Fometescu, Titus Pînişoară, Nicolae Brânzan, Florian Văideianu, George Drăghescu, Grigore Smeu, Moise Bojincă, Vasile Duvăz, Dumitru Dănău, Ion M. Ungureanu, George Boban, Iordan Dadcu, Rodica Mocioi, Ion Mocioi. Filmări, montaj şi fundal sonor: George Boban. Producţie pentru YouTube: Nicolae N. Tomoniu, director revista "Sămănătorul" Tismana.
La începutul videoclipului "Ion Mocioi, 75", partea a II-a, dl Vasile Vasiescu se întreabă de ce o personalitate de talia dlui prof. Ion Mocioi, dr. în filosofie, nu a fost propusă până acum pentru titlul "Cetăţean de onoare" al municipiului Târgu Jiu.
Nu este prea târziu, dimpotrivă ! Anul acesta s-a ivit ocazia... Propunem Consiliului Municipal al oraşului Târgu Jiu să înainteze la viitoarea şedinţă un Proiect de Hotărâre în acest sens !
MOTO: „Nimeni nu are nevoie de milă,
ci numai de niţică dreptate socială”
Dumitru Tătăroiu - jurnalist
(Din articolul precedent)
Postare Facebook:
Să preţuim marile personalităţi ale culturii gorjene! Daţi clic pentru a face dreptate d-lui Ion Mocioi la 75 de ani. A fost propus "Cetăţean de onoare al Europei" în Parlamentul European, de ce să nu fie "Cetăţean de onoare" şi al municipiului Târgu Jiu ? Dl. prof. Ion Mocioi şi-a dedicat întreaga viaţă publicând studii şi biografii ale lui Brâncuşi, Ecaterina Teodoroiu, Iosif Keber, Al. Ştefulescu şi alţii. A descifrat pentru prima dată în lume scrierea Discului din Phaitos din insula Creta. A fost declarat la Bruxelles, cetăţean de onoare al Europei. Prima parte a videoclipului (1) este plină de scrieri şi diplome! În partea a II-a, videoclipul (2), vorbesc despre dânsul Vasile Vasiescu , Doru V. Fometescu, Titus Pînişoară, Nicolae Brânzan, Florian Văideianu, George Drăghescu, Grigore Smeu, Moise Bojincă, Vasile Duvăz, Dumitru Dănău, Ion M. Ungureanu, George Boban, Iordan Dadcu, Rodica Mocioi. Vedeţi textul şi pe Facebook, apreciaţi şi distribuiţi ! Redacţia "Sămănătorul" Tismana vă mulţumeşte !
„Festivalul Castanului” din luna octombrie se află, în
anul 2015, la a treia ediţie. Ca un pantof tras pe calapod, relatările din
presă s-au potrivit cu cele din ediţiile precedente iar posturile de
televiziune, de bună seamă cu misiune precisă, au căutat doar VIP-urile
judeţene, echipa managerială a proiectului şi primarul. Nicio filmare sau
interviu cu vreun proprietar de pădure de castan. S-o fi revigorat pădurea statului sau a cetăţeanului aşa cum spun „tovarăşii de la judeţ” ? S-a ales „domnul ţăran” cu ceva de pe urma
proiectului „implementat” timp de trei ani ? Barem aflau şi posturile de
televiziune că o pădure de castan uscată nu mai valorează nimic. Nu mai e bună
nici de construcţii, nici de butoaie şi nici măcar de foc: mai mult fum, decât
căldură !
Bine, bine, dacă interviul nu-i de nasul „domnului ţăran”
barem vreun pădurar, vreun brigadier sau inginer ce a lucrat efectiv în pădure
trebuia intervievat. Pentru că întrebări ar fi cu duiumul: cum s-a comportat
puietul de castan în pepiniera pe care o au în îngrijire, banii primiţi prin
proiect au fost suficienţi, oamenii care beneficiat de proiect, silvicultorii
şi particularii, au plantat ei înşişi puiet nou de castan în pădure sau s-au mulţumit că echipele de
lucru ale proiectului venite de hăt departe cu vaccinul şi cu târnăcopul fac
curat prin pâlcurile lor.
Pentru că de lucrat în cadrul proiectului iniţiat de
Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului Gorj în parteneriat cu Primăria
oraşului Tismana s-a lucrat, dar a fost interesat vreun ziar sau vreo
televiziune să facă un reportaj atunci când s-a lucrat - la faţa locului - şi
să-l insereze în jurnal sau video-clip printre cuvântările înaltelor feţe
politiceşti şi inginereşti ?
Pe de altă parte, lipsesc şi informaţiile tehnice şi
ştiinţifice din relatările unor jurnale iar ca o probă de lipsă de documentaţie
în problematică, relatările abundă de expresii care de care mai hilare: „boală
nimicitoare, denumită „Cancerul castanului“”, „ciuperca nemiloasă” sau alte
sintagme. E vorba pur şi simplu de mana castanului despre care am scris destul
de detaliat anul trecut în articolul Festivalul
castanului de la Tismanadar se vede
treaba că presa cazonă nu-şi citeşte decât propriile articole…
Spre cinstea lor, doar http://gorjexclusiv.ro şi „Impact în Gorj”
includ în relatările lor secvenţe din cuvântarea domnului Dănuț Chira,
cercetător ştiinţific în cadrul Institutului Naţional de Silvicultură Brașov.
Păcat că articolul bun din „Impact în Gorj”, este umbrit de vechea meteahnă de
agresivitate ce călăuzeşte ca un fir roşu otrăvit publicaţia încă de la prima
apariţie.
Boala din născare n-are alinare şi
nu cred că se va găsi la ziar vreun vaccin contra „cancerului nemilos” al revistei când dă titlul http://impactingorj.com/social/festivalul-castanului-fara-castane.html
! Să fi plecat ei de la Tismana fără să ia o porţie de castane fierte şi
„friptană” de oaie, cum a luat toată lumea ? Sau ziarul a găsit formula să-l
atace pe primar pentru că a zis că „nu prea sunt castane” ! Între „nu prea
sunt” şi „fără castane” e o diferenţă ca între „Impact în Gorj” şi „New York
Times”, de îndată ce interiorul articolului nu concordă deloc cu titlul. Şi
apoi de ce ne-om fi adunat la Tismana? Nu pentru că nu prea sunt toamna castane
ca altădată ?
Dar să dăm Cezarului ce-i al lui,
iată ce inserează în articol:
„Dănuț Chira, cercetător
științific în cadrul Institutului Național de Silvicultură Brașov, a precizat
că arborii tratați au început să aibă din nou rod: „Tratamentul merge nesperat
de bine, în sensul că avem rezultate, după un an-doi de tratamente. Am reușit,
deja, să avem, parcele care sunt într-un proces avansat de vindecare și, din
punctul nostru de vedere, sunt vindecate. Procesul va fi de durată, pentru că
arborii cu cancere mari nu se vindecă instantaneu. Foarte important este că
exemplarele încep să facă din nou castane și coroanele să fie verzi. Am tratat
numai generația tânără, cea bătrână fiind compromisă“. Specialistul a precizat
că a fost găsit virusul potrivit pentru a distruge ciuperca distrugătoare:
„Ciuperca este de origine asiatică. Castanul din America a murit în totalitate,
mă refer la generația bătrână. Din păcate, tratamentul la ei nu prea merge,
pentru că ciuperca are 76 de tulpini. Dacă tratezi cu tulpina utilă, tratamentul
merge, dacă nu, nu sunt șanse. Norocul nostru este că și la Baia Mare, și aici,
la Tismana, tulpina majoritară e cea pe care există virusul ciupercii natural
în Grecia și Italia. Am adus virusul de la Baia Mare aici și a mers bine. E
vorba de tulpina europeană 12. Proiectul se va încheia în anul 2017, dar dorim
să tratăm în continuare. Tratamentul nu este ușor de făcut. Este bine că se
duce singur împreună cu ciuperca de vânt, ploaie, gândaci, astfel încât, de pe
cancerele tratate, virusul se duce pe cancerele netratate, astfel încât, în
timp, virusul îmbolnăvește ciuperca peste tot“.
Acelaşi extract din cuvântare îl găsim şi la Gorj Exclusiv, ceea ce
denotă că copy-paste se ia foarte uşor de la Ponta la jurnalişti. Ţineţi
distanţa, domnilor, sunt numai politicieni virusaţi de boli incurabile prin guvern şi
parlament : mită, confict de intrese, abuz în serviciu şi chiar hoţie prin legi cu valabilitate de două zile!
Ei bine, să lăsăm cancerul politic şi plagiatorii! În paragraf e multă ştiinţă iar mass-media ar trebui să lanseze o
dezbatere pe tema manei pentru că fenomenul se manifestă şi la alte specii de
arbori. Ba putem afirma, la sigur, că în lumea vegetală ca şi în lumea animală
este aceiaşi luptă cruntă pentru păstrarea şi acapararea de noi teritorii. Cu
deosebirea că microciupercile ca şi viruşii de altfel, sunt produşi organici şi
îşi dezvoltă tulpini noi în momentul când pe suportul pe care se instalează s-a
găsit un antidot. Dar ultima frază din citat trebuie să ne dea de gândit.
Factorii naturali participă ei însăşi la migraţia din cancerele tratate în cele
netratate de om. Va veni o vreme când, fenomenul va fi generalizat şi noua armată biologică antidot ,
va câştiga „războiul” cu mana castanului. Asta va conduce inevitabil la tulpini
noi care se vor aşeza pe alte specii de arbori. Deja se vorbeşte de migraţiune
pe alţi arbori şi chiar pe vii, tomate şi alte specii de plante. Şi atunci ce vom
face dacă tratarea chimică va fi inutilă?
Printre alte lipsuri ale presei se remarcă şi faptul că
puţine publicaţii sau posturi de televiziune au amintit măcar de taraful Şcolii
Populare de Artă, Târgu Jiu sau Ansamblul de Datini şi Obiceiuri „Tisa” instruit
de doamna Maria Corlan Mischie. „Impact în Gorj” mai face un impact neserios în
respectarea valorilor, şi, datorită neinformării, scrie că atmosfera
festivalului a fost întreţinută de "muzica prichindeilor din zonă".
Halal respect faţă de o instructoare ce depune mari eforturi ca ansamblul artistic să
stea în prima poziţie a formaţiilor gorjeene de prestigiu şi nu o adunătură de
„prichindei din zonă” cum afirmă ziarul. Mă rog, boala jurnaliştilor gorjeeni este că nu ştiu numele formaţiilor artistice din judeţ dar ştiu numele şoferilor tuturor politicienilor cărora le cântă ode.
A mai dat cu stângul în dreptul şi http://www.tele3.ro care tam-nisam a văzut taman
din Bucureşti, în cadrul festivalului, „un simpozion dedicat proiectului „Managementul Conservativ al Habitatelor“. Nu
e prima dată când televiziunea noastră publică înfloreşte evenimentele ca pe
vremea lui Ceauşescu. Pe banii noştri bineînţeles !
Din stânga: Gicu Alesu, Ciocea Ion, Marian Slivilescu, Aparicio Viguri Cezar Guzman, Ion Daju
În fine, niciun jurnalist din urbea de nord a Jiului n-a remarcat prezenţa unui grup, condus
în sala Consilului Local de Gicu Alesu:
Ciocea Ion – primar în Bustuchin, Daju Ion – Roşia de Amaradia,
investitorul spaniol Aparicio Viguri Cezar Guzman, oameni care s-au remarcat
prin proiecte foarte ambiţioase de dezvoltare a localităţilor lor. Primarul
Marian Slivilescu s-a întreţinut îndelung cu aceştia, ca într-un schimb
reciproc de experienţă. Gustând castanele noastre, Aparicio Viguri, încântat de
gust, a spus că are ce povesti în mirifica Spanie, care s-a dovedit a doua
noastră soră din vest, găzduind peste un milion de români.
Dar să lăsăm locul video-clipurilor realizate de echipele
din Târgu Jiu iar ca gazde, lăsăm video-clipul nostru la urmă. Adică ce s-a şi
întâmplat „în teren”. VIP-urile prioritar, iar mulţimea adunată, mai la coadă !
FESTIVALUL CASTANULUI LA
TISMANA
S-au pus aici mai multe video-clipuri dar puţine au rămas. Ori jurnaliştilor le e sfială de ce au realizat, ori au mârâit ceva ce nu le-a convenit şefilor, trist e că şi-au relocat articolele şi video-clipurile. Ne mulţumim cu ce a mai rămas la aceiaşi adresă de pe reţeaua Internet.
1-Scriitorul Ion C. Gociu la 80 ani Generic cu momente din viaţa scriitorului, medalierea de către Asociaţia "Semănătorul Tismana" la aniversare. http://www.youtube.com/watch?v=HiArskhNJrY
4-Scriitorul Ion C. Gociu la 80 ani Imagini foto la medalierea de către Asociaţia "Semănătorul Tismana" a autorilor Editurii "Semănătorul Tismana" şi revistei "Sămănătorul". http://www.youtube.com/watch?v=oHfmulI0u_A
5-Scriitorul Ion C. Gociu la 80 ani Film de la medalierea de către Asociaţia "Semănătorul Tismana" a autorilor Editurii "Semănătorul Tismana" şi revistei "Sămănătorul". http://www.youtube.com/watch?v=8sOo4ldaiQY
6-Scriitorul Ion C. Gociu la 80 ani http://www.youtube.com/watch?v=IZ83kfSBnsI Momente muzicale de la manifestarea omagială a scriitorului cu ocazia aniversării vârstei de 80 ani.
VIZIONARE PLĂCUTĂ !
Filmele şi site-ul aniversar s-au realizat de către
REDACŢIA SEMĂNĂTORUL TISMANA şi Asociaţia "Dorna Tismana"
Jocul de-a viaţa, jocul de-a moartea. “Jocul vieţii
şi-al morţii în deşertul de cenuşă” - se intitula o piesă de teatru, de fapt o
parabolă, după Horia Lovinescu, a existenţei primilor oameni, Cain şi Abel, cei
doi fii ai lui Adam după ce acesta a fost alungat la Răsărit de Eden şi silit
să muncească, să-şi ducă existenţa. Viaţa - cu ispitele şi bucuriile ei este
foarte fragilă. O clipă de neatenţie e de ajuns ca ea să se frângă. Însă viaţa
celor care nu au venit încă pe lumea aceasta este adeseori pusă în primejdie,
chiar de cei care i-au conceput. E urât să lupţi şi să iei viaţa cuiva. Dar, cu
atât mai cumplit este, să iei viaţa propriului tău copil care nu poate cu nimic
să se apere. E de-a dreptul monstruos.
Puţine animale îşi devoră puii şi acelea, doar atunci
când le simt slabe, neputând să facă faţă deşertului sau junglei pe care o au
de străbătut şi nici să-şi procure hrana necesară. Dar şi acestea îşi apără
puişorii de atacatori şi doar în ultimă instanţă îi sacrifică. Însă mai curând
se autosacrifică, lăsând loc puilor să trăiască. E o lecţie a vieţii pe care o
învăţăm de la animale.
Cum de s-a pervertit viaţa şi spiritul omului
într-atât, că femeile ucid pe timpul vieţii lor, 20-30 de feţi nenăscuţi, fără
să aibă nici cea mai mică tresărire? Li se pare firesc să procedeze aşa, pentru
că, se justifică ele, n-ar avea cum să-i crească.
Scriitoarea Cezarina Adamescu - Galaţi
Despre viaţa intrauterină a fetuşilor s-au scris mii
de cărţi şi s-au făcut zeci şi sute de filme documentare.
Despre clipa concepţiei, despre momentul când copilul
capătă suflet, iarăşi s-a vorbit.
Ca şi despre milioanele de femei care şi-au pierdut
viaţa în urma unui avort spontan. Nu mai e nevoie de adăugiri.
De ce a ales scriitoarea Aurora Cristea să scrie
despre un astfel de caz în zilele noastre, când, planning-ul familial este în
vogă şi totul e astfel planificat încât nu mai rămâne nici un pic de loc
libertăţii umane ori moralei creştine, este un adevărat act de curaj. Foarte multe
femei ar zâmbi maliţios sau ar râde de-a binelea, la auzul unui astfel de
subiect bătătorit în toate filmele, piesele de teatru, prozele lungi şi scurte,
poeziile şi întreaga artă.
Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne
mai mişcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizaţi,
pervertiţi, pierduţi sufleteşte. Mai există o mică speranţă pentru om, un fel
de luminiţă care pâlpâie firav, ca să ne facă să înţelegem că viaţa nu ne
aparţine, ea ne-a fost dăruită şi nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem
joc, să o socotim la cheremul şi cheful nostru.
Evenimente neaşteptate îl pot pune la un moment dat
pe om în situaţii aproape fără ieşire. La cumpăna dintre viaţă şi moarte -
reflecţia asupra propriei existenţe se profilează ca pe un ecran, obligându-l
să-şi regândească şi să-şi reconsidere propriile atitudini de până atunci. Dacă
balanţa înclină spre viaţă, aceasta va fi o învăţătură straşnică asupra
viitorului. Dacă nu s-a reţinut nici o pildă, nici o învăţătură, înseamnă că
experienţa nu a avut efectul scontat. Din toate poate omul să înveţe. Dar mai
mult învaţă din propriile încercări.
Autoarea începe în chip neaşteptat cu sfârşitul,
relatând scena în care, prietena ei Dana este dusă de urgenţă la spital în
stare cât se poate de gravă. Avea să moară peste puţin timp în urma unei
complicaţii legate de avortul pe care-l făcuse.
Povestea Danei reprezintă unul din acele mii de
cazuri din care, fiecare poate trage învăţăminte.
Şi totuşi, asemenea „poveşti” sunt în ziua de azi,
atât de frecvente încât au devenit mai mult decât un mod de viaţă şi nimeni nu
se mai miră. Întâmplări care au căzut în banalitate.
În faţa scenariului, susţinut alert, cu un dramatism
aproape insuportabil, cititorul nu poate avea decât o singură atitudine: de a
citi mai departe, deşi autoarea anticipează finalul. Asemenea subiecte nu plac
nimănui. Ele-ţi amintesc de nenumăratele erori ale vieţii, cărora nu le-ai dat
prea mare atenţie, până la ziua scandenţei. Doar în momentele de răscruce,
lucrurile ies în evidenţă. De cele mai multe ori, tributul e prea mare, de
nesuportat, cu atât mai mult cu cât, nu se mai poate îndrepta nimic.
Pornind de la acest moment dramatic, autoarea începe
derularea poveştii Danei, încă din primii ani ai vieţii, într-un fel, ca o
justificare a greşelilor ei.
Suntem martorii copilăriei acestei femei dar şi,
implicit, a eroinei, Carla, cea care povesteşte întâmplările. Vocea auctorială
se face auzită la fiecare scenă saufrază, comentând evenimentele.
Autoarea are un dar deosebit de a creiona caractere.
Părinţii Danei sunt evocaţi cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este
prezent permanent şi aceasta şi pentru că, anii trecând, autoarea se vede în
oglinda copilăriei şi a adolescenţei, care nu diferă cu mult de cea a tuturor
copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a
avut o mamă mai rigidă, predispusă bârfei cu vecinele de bloc şi un tată căruia
îi plăcea mult păhărelul şi scandalurile se ţineau lanţ, au făcut-o să se simtă
oarecum stingheră în propria familie.
Curând a venit timpul despărţirii de familie şi
traiului pe cont propriu. Conflictul între generaţii nu a întârziat să apară şi
să-i îndepărteze şi mai mult pe copii de părinţi.
Desprinderea de familie nu a fost, însă, cel mai
fericit eveniment din viaţa Danei. În noua ei adresă, la prietena sa Cristina,
a văzut şi trăit aceleaşi momente de scandal, violenţă domestică, verbală şi
comportamentală pe care credea că le lăsase definitiv în urmă. În această
ipostază, de martoră a nefericirii prietenei, n-a fost deloc nefiresc să-şi
caute iubirea, sperând că în braţele iubirii va avea şansa să uite de copilăria
nefericită şi de familia ei cu probleme.
De la stânga la dreapta scriitoarele:
Aurora Cristea, Angela Baciu, Cezarina Adamescu,
Daniela Lăcrămioara Capotă
Capitolul al treilea se referă chiar la acest nou
eveniment din viaţa Danei.
Aurora Cristea este o prozatoare care-şi caută încă
mijloacele de expresie. Naraţiunile ca şi dialogurile ei sunt simple, cu
economie de figuri de stil, sunt realizate pe principiul autenticităţii
evenimentelor. Închipuirea joacă un rol aproape inexistent. Cu toate acestea,
povestea curge lin, precum o apă spre revărsare.
Viaţa studenţească a Danei aduce noi cunoştinţe şi
prieteni. Întâlnirea intempestivă cu un bărbat enigmatic avea să-i schimbe
cursul vieţii. Jocul seducţiei începuse, iar adolescenta intră în el inocentă,
dar curioasă de ce avea să urmeze.
Relatarea primei întâlniri cu bărbatul misterios ar
putea servi drept exemplu în ceea ce priveşte pericolele care s-ar putea ivi,
pentru fetele care se avântă în relaţii cu bărbaţi nepotriviţi, încă de la
prima întrevedere. Şi aici, povestirea capătă un oarecare ton didactic şi chiar
moralizator. Mesaje subliminale, mesaje SOS, răzbat din toate frazele, aproape
că simţi palpabil primejdia pentru ca mai apoi, să-i poţi replica unui
interlocutor invizibil: Ha, ţi-am spus eu că e periculos?
Chiar şi eroina poveştii intuieşte primejdia şi are
tendinţa să fugă: „Neîncrezătoare, ridică
privirea către ochii lui negri, pătrunzători, căutând siguranţa de care avea
atâta nevoie. Nu o găsi. Ba mai mult, prezenţa lui îi crea o stare de
nelinişte, ca un fel de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simţurile
ce părea că o copleşesc”. (...) Familiaritatea lui îndrăzneaţă îi crea un
disconfort vizibil Danei şi, în clipa aceea, ar fi vrut să o ia la sănătoasa, să-l
lase singur bâiguind planuri ştiute doar de el. Atracţia însă, vizavi de acest
bărbat fatal, era prea mare ca să poată da curs raţiunii. Inima ei îi poruncea
altceva decât mintea”.
Sala "Ateneu" a CCS din Galaţi
Interesante sunt şi stările sufleteşti prin care
trece Dana, imediat după ce bărbatul plecase din cafenea.
„Simţea o
sfârşeală în proprii muşchi ai mâinii şi şi-ar fi dorit ca în acel moment să
fie undeva departe, să arunce cartea aceea de vizită şi să-şi continue viaţa
searbădă şi banală de până atunci. Intuia, ştia, ghicea că acesta este doar
începutul, că ceva în viaţa ei se va schimba şi că avea să-şi continue drumul
pe o altă cărare decât cea la care se gândise până atunci, dar nu avea puterea
de a se opune, nu dispunea de forţa de a curma din rădăcină mica tulpină a necunoscutului
ce se prefigura în buchetul vieţii sale.
Gândurile
nu-i dădeau pace şi fără să vrea, se simţea atrasă de acest bărbat necunoscut
ce intrase samavolnic în viaţa ei, fără să ceară voie, fără ca ea să
consimţească, fără să-şi propună şi fără să-şi dorească. Dar privirea aceea
pătrunzătoare, ochii lui negri ca două mărgele şi masculinitatea transmisă prin
toţi porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituţia lui fizică,
aerul de bărbat cu experienţă care le ştie pe toate şi stilul său de abordare o
ameţeau de plăcere, o făceau să se înfioare şi să transpire abundent în
prezenţa sa”.
Şi în sfârşit, autoarea vine cu cheia acestei
întâmplări care s-a sfârşit cu decesul Danei, anticipând într-o mare măsură
deznodământul:tânăra era „atrasă de magia hazardului”.
Prinsă în această magie seducătoare, fata este
cucerită de bărbatul cu experienţă, fermecător şi versat, dar care ascundea o
taină: era căsătorit şi tatăl unui copil.
Ca orice poveste de iubire, şi aceasta a avut un
început, un moment de maximă împlinire, urmând, inevitabil, deziluzia,
sfârşitul. Nimic nou. Toate poveştile de iubire sfârşesc la fel. Capitolul IV
al cărţii, tocmai despre această deziluzie relatează.
Aflarea adevărului despre bărbatul vieţii ei are
efectul unui duş cu electricitate.
Cuvintele despre dragoste sunt aproape truisme.
Dragostea provoacă suferinţă - e un adevăr care nici nu mai trebuie demonstrat.
E ca o Lege a lui Murphy, unul din paradoxurile sale: cu cât dragostea e mai
puternică pentru unul, cu atât va provoca mai multă durere. Capitolul V,
intitulat „Revolta” demonstrează acest adevăr.
Cartea mai conţine câteva adevăruri care ar trebui să
dea de gândit. În primul rând, prăpastia dintre părinţi şi copii, în chip
deosebit, dintre mame şi fiice. Dar şi neputinţa copiilor de a-şi putea
descărca sufletul în faţa cuiva, de a se destăinui, de a cere sfatul, fapt ce
poate conduce la disperare şi la depresie, dacă nu cumva, la ceva cu mult mai
grav. Faptul că mama Danei nu a înţeles-o niciodată, a creat o falie în relaţia
lor, în comuniunea aproape simbiotică, pe care ar fi trebuit s-o trăiască mamă
şi fiică.
Admiratorii mari şi ... mici !
Paradoxul în această carte este că, din sutele de mii
de cazuri de acest fel, cel al Danei este unic. Acesta este şi paradoxul
vieţii. Suntem unici în destin, în manifestări, în trăiri emoţionale. Suntem
unici în virtuţi şi credinţă. Chiar şi în greşeli suntem unici, deşi greşelile
par a fi la fel. De aici, noutatea, unicitatea cărţii de faţă care, altfel, ar
avea un subiect cât se poate de comun. Adevărate lecţii despre relaţiile
interumane, în special, despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei, cu alte
cuvinte, aşa cum subliniază autoarea, „controlul
subtil al unei relaţii”.
Adevărul e că fiecare om îşi urmează propriul traseu
şi, chiar dacă uneori se abate de la el, îşi reia mai târziu drumul pentru a
ajunge la propria destinaţie.
Neputinţa de a se distrage, de a pune capăt relaţiei,
aduce după sine noi greşeli.
Autoareaţine
strâns frâiele naraţiunii, trecând prin ani, fără nimic spectaculos, până în
ajunul tragediei şi chiar în următoarele zile după dispariţia Danei. Ultimul
capitol, intitulat „Înmormântarea” – este cel în care se adună concluziile şi
pildele cele mai relevante pentru cititor.
În
acest capitol revenim în actualitate, adică la şapte ani de la dispariţia
Danei, în momentul când autoarea îşi scrie cartea. Ea trece în revistă întreaga
gamă de simţăminte ce au animat-o la înmormântarea prietenei, care a lăsat un
gol de neumplut cu nimic în sufletul autoarei, ca şi multe întrebări care nu şi-au
găsit răspuns. E enigmă neagră, lucruri de neînţeles, taine care nu se vor
descifra niciodată. E firesc ca în momentul când relatează în scris momentele
acele, autoarea să le retrăiască.
Un act de asemenea violenţă cum e acela al
pruncuciderii în ultima lună de sarcină, necesită mult curaj sau disperare.
Disperarea Danei care nu a fost înţeleasă de ai săi, care a fost victima unui
bărbat căsătorit şi nu a mai găsit altă cale de ieşire din impasul în care a
intrat, este o lecţie amară de viaţă, care pe tinerele care iau totul în
derâdere, s-ar putea să le coste. Astfel de incidente însă, în zilele noastre
nici nu mai sunt luate în seamă, ci considerate mici ghinioane, aproape
amuzante. Doar atunci când se ajunge la un deznodământ fatal, se face oarecare
vâlvă şi apoi totul reintră în normal ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Două
vieţi au fost frânte lăsând în urmă regrete şi nefericire. În plus, complexul
de vinovăţie că nu s-a făcut totul ca să nu se ajungă la asemenea situaţie.
E uşor să fii moralizator, e lesne să dai sfaturi,
dar să fii nevoit să previi asemenea tragedii este foarte greu. Poate o probă
de umanitate. Ceea ce, la drept vorbind, este cât se poate de dificil de
trecut.
Aurora Cristea vrea să ne facă să înţelegem lucruri
pe care le ştim foarte bine, dar niciodată nu le luăm suficient în serios. Ea
este clopoţelul, semnalul de alarmă care ne atenţionează. În felul său. Şi o
face destul de bine, cu mijloacele sale.
Dacă fie şi unei singure persoane îi va fi de folos
acest demers epic, înseamnă că scrierea ei patetică, dureroasă, frustă, şi-a
atins scopul.
CEZARINA
ADAMESCU
Poet,
prozator, eseist, dramaturg
şi
crtitic literar,
redactor
Agero Stuttgart,
membru
Uniunea Scriitorilor din România
Secvenţe video din timpul lansării de carte de la Galaţi.
Aurora Cristea - Povestea Danei (partea I-a)
Lansarea cărţii "Aurora Cristea - Povestea Danei" tipărită la Editura "SEMĂNĂTORUL" Tismana.
Prezidarea lansării de către moderatorul Angela Baciu - scriitor, prezintă cartea criticul literar Cezarina Adamescu - scriitor, lectură din creaţia autoarei: Daniela Lăcrămioara Capotă - scriitor.
Aurora Cristea - Povestea Danei (partea a II-a)
Lansarea cărţii "Aurora Cristea - Povestea Danei" tipărită editura "SEMĂNĂTORUL" Tismana.
Prezidarea lansării de către moderatorul Angela Baciu - scriitor, prezintă cartea criticul literar Cezarina Adamescu - scriitor, lectură din creaţia autoarei: Daniela Lăcrămioara Capotă - scriitor.
