Poetul Nichita Stanescu ar fi impartit, poate, de ziua Floriilor, tuturor femeilor, flori, asa cum am auzit ca ar fi facut, de am auzit bine, in ziua in care a obtinut Premiul Herder.
Eu, mai parcimonios, si indiscutabil, un vesnic elev in clasa intai a alfabetului poetic, as dori sa impart femeilor, doar un fir de iarba.
Il aveti atasat, gata presat de timp, in prezenta scrisoare.
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian
Mulţumim domnule Jianu, frumoasa poezie am aranjat-o într-un peisaj adecvat şi o publicăm şi mai jos, pentru folosinţa textului!
Redacţia "Sămănătorul"
La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare,
Lumea a adus podoabe -
ea, bătrână, slabă, oarbă,
Văduva Anastasia - şi-a făcut cu greu cărare,
Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –
Şi-i era aşa
ruşine, că şi bruma ei de bine,
De pe-o pajişte vecină cu bordeiul ei, furase –
Să aducă - pentru boii, cei lăsaţi de fiecine
Lângă templu - mângâiere, pentru câte duc pe oase -
Pe frontonul de intrare în Biserică, tocmise
Împăratul, să îi scrie, al lui nume, un fruntaş -
Dar un Înger şterse toate cele-atât de scumpe zise,
Şi-a cioplit: "Anastasia a plătit acest lăcaş!"
Şi-au văzut, miraţi, minunea, Împăratul, şi curtenii,
Şi-au cătat-o pe bătrâna mult prea bună, şi prea oarbă –
Căci un Rai întreg, de aur, n-are preţul, prin milenii,
Cât o inimă, ce–n zdrenţe, îi aduce-un fir de iarbă…
Foto: http://andreicristi.blogspot.com/ - reporter "Gândul"
