 |
| Vila naționalizată C. Chiricescu în vremea când clădirea aparținea Cooperativei de Consum Tismana |
Nicu N. Tomoniu - Pe urmele unui articol de ziar
O mare surpriză
pentru revista „Sămănătorul”: a sosit la redacție un articol de ziar din anii
1964-1965 care a apărut în presa regiunii Oltenia. O dovadă că românii țin la
istoria lor, la amintirile lor iar în condițiile actuale când niște miniștri
incompetenți vor să ne scoată istoria din școală, un astfel de articol este un
semn clar că poporul nostru, atât de încercat sub vremurile imperiilor străine
sau al socialismului sovietic impus cu forța, știe să-și păstreze identitatea,
cutumele proprii și patrimoniul cultural. Revistele independente, fără
partizanat politic sau cazon, fără teme impuse de firme străine neamului
nostru, abia așteaptă un semn de românism, oricare ar fi acesta.
Un semn banal
este și această tăietură de ziar, îngălbenită și ruptă un pic, care nu e nici monedă
dacică și nici un alt artefact valoros.
Este un colț de hârtie păstrat cu grijă ca să se citească peste ani
despre fapta unor turiști tineri în fața unui caz de incendiu. Acei tineri nu
puteau să sune la 112 ca astăzi și nici n-aveau un telefon mobil să ia niște
instantanee pentru „feisbuc”. Când au văzut că niște oameni și bunuri materiale
erau în pericol, ei au lăsat rucsacul jos și au sărit în ajutor.
Povestea lor e
cât se poate de simplă și de educativă. Iat-o:
 |
| Articolul de ziar |
TINERI INIMOȘI
Recent, la secţia de fabricaţie a pîinii din
Tismana-Oltenia, s-a produs un scurt circuit şi în pod a izbucnit un incendiu
puternic. Flăcările ameninţau să cuprindă magazia de mărfuri a cooperativei de
consum, clădirile unităţii de industrializare a lemnului din comună. Muncitorii
forestieri Mihai Silvilescu, loan Dumitrescu şi Victor Ciochină au sărit cei
dintîi în ajutorul lucrătorilor brutari. Focul. întreţinut de vînt, întindea.
Erau necesare mai multe forţe. Întîmplător se aflau în comună mai mulţi studenţi
de la Institutul de mine din Petroșeni, veniţi într-o excursie pe valea
Tismanei. N-a fost nevoie să-i îndemne nimeni ca să intervină pentru
localizarea şi stingerea incendiului. Prin negura fumului, înfruntînd dogoarea
flăcărilor, tinerii Octavian Codreanu, Grigore Orlenski, Ion Pop, studenţi în
anul IV, şi asistentul Tiberiu Iliaş au acţionat rapid. Flăcările au fost
potolite şi incendiul stins. Apoi, timp de cîteva ore, studenţii au cărat
mărfurile pe care tot ei le evacuaseră din magazia cooperativei, pentru a nu fi
cuprinse de foc.
Despre fapta acestor tineri minunaţi se vorbeşte în
comuna noastră cu multă recunoştinţă.
Victor FRATUTU
profesor
Articolul
consemnează succint numele tinerilor turiști, faptul că sunt studenți, dar nu
spune nimic despre localitatea de unde veneau. Și nici n-avea de ce ! Câte
asemenea fapte nu s-au petrecut și se
mai petrec în anonimat în România? Copii salvați de la înec, bătrâni scoși
dintr-o casă în flăcări, tineri care deszăpezesc casele unor săteni. Români
normali, de bun simț, de care te ții degeaba după ei ca reporter TV, pentru că
nu-ți răspund. Anonimul acela deszăpezise vreo cinci case ale unor țărănci
bătrâne ce abia se țineau pe picioare și mai rămăseseră destule în capul
celălalt al satului. Dar reporterii, grămadă după el. Uite de aia nu răspunde
anonimul tinereilor cu camere video, ca să puneți și voi mâna pe lopată! E mare
diferență între acel localnic și tinerii reporteri care vin anume în satele
calamitate să facă reportaj. Dau și ei două-trei lopeți, fac „selfiuri„ și
filmări iar seara își dau imaginile și videoclipul pe post de mari salvatori.
Tinerii din
Tismana de acum 50 de ani n-aveau obiceiurile astea autolaudative, săreau în
ajutor acolo unde era nevoie. Au consemnat însă fapta pentru că o făcuseră
niște străini. Dar și pentru că și ei ar fi procedat la fel într-o altă
localitate. Acum 50 de ani, Torel (Victor) Frătuțu, autorul articolului, Lică,
fratele lui, Ionel Frătuțu, Ionel (Jean) Slivilescu, Gelu Muciuciora, Fănel
Jerca erau pompierii voluntari din centrul satului Tismana, fără să fie cu
numele într-o formație comunitară de urgențe. Luase pădurea din Tismenița foc
de la scânteile de la locomotivă, s-au dus și ei voluntari alături de
muncitorii forestieri. S-a revărsat Tismana, au făcut șanțuri de scurgere. Era
nevoie de activitate culturală în sat, își organizau singuri formații de
dansuri, de teatru, de brigadă artistică.
Articolul „TINERI INIMOȘI” a fost găsit, printre vrafurile de cărți ale unei
biblioteci personale, la circa o jumătate de secol de la apariția lui, de către
unul din tinerii nominalizați pentru fapta lor bună de pe Valea Tismanei. E
vorba de asistentul de atunci, Tiberiu Iliaș, care stinsese focul de la
brutăria CFF-ului împreună cu studenții săi de la facultățile din Petroșani.
 |
| Acad. Nicolae Tiberiu Iliaș |
Înfiinţarea
Institutului Cărbunelui la Petroşani în anul 1948, va reprezenta un moment
important pentru existenţa social-economică şi culturală a Văii Jiului, tânărul
Iliaș devenind unul din oamenii de marcă ai Universității din Petroșani. Astăzi,
acest „tânăr inimos” are un titlu cu care puțini se pot mândri în Petroșani. Prof.
univ. dr. ing. Dr. H.C. Nicolae Tiberiu ILIAȘ, - Universitatea din Petroșani,
Membru al Academiei Oamenilor de Știință, este astăzi un Doctor Honoris Cauza
care a făcut multe fapte bune în viața dânsului și care a trecut recent de 80
de ani. Toate realizările personale le puteți citi aici:
Academicianul Nicolae
Tiberiu Iliaș a trimis tăietura de ziar unui alt (fost) tânăr de la Tismana
care a avut și el în viață o carieră strălucită. E vorba de prof. univ. dr. ec.
UNGUREANU MIHAI ARISTOTEL – conducător de doctorat în diverse universități,
printre care și Școala Doctorală a Universității din Petroșani.
 |
| Dr. ec. Mihai Aristotel Ungureanu |
Care a considerat
necesar să-mi trimită prin e-mail: „Nicu,
uite un eveniment din 1965, trăit de dl academician, Tiberiu Iliaș, prietenul
nostru, în Tismana. Era asistent pe vremea aceea. Bebe.”
Aceasta este istoria acestui articol intitulat
„Pe urmele unui articol de ziar” ce
comportă reflecțiile de la început. Românii sunt dornici să-și păstreze
identitatea, cutumele proprii, patrimoniul cultural și mai ales amintirile.
Pentru că ele aduc în realitate lucruri care sunt pe cale a se pierde. Vorbești
despre o întâmplare și dezvălui datorită ei istoria Tismanei. Acest articol ne
dă prilejul să-l asociem altor donații de patrimoniu vizual. Acum câțiva ani, ing.
Marcel Duicu mi-a înmânat un pachet de fotografii, spunându-mi când am vrut să
i le dau înapoi după ce le-am scanat: „ –
Mai am acasă, poate or folosi la revistă sau în vreo monografie”
Iar gestul nu a
fost singular. Așa am reușit să strângem o adevărată colecție a patrimoniului
vizual al Tismanei iar nenumărate fotografii din Monografia orașului Tismana,
vol. I și din revista „Sămănătorul” se regăsesc în paginile acestora datorită
multor donatori: Anca Popescu, Crișan Rădulescu, Savu Stanciu, Lupu Mihaela,
Gelu Istudor, Dorin Chilea, Matică Șerbu, Bebe Popescu (fotbalistul), Laurențiu
Neamțu, Bebe Ungureanu, Florin Văideianu, Vali Croitoru, dna Ecobici, doamnele Rica
și Angela Popescu, Cristi Cătăroiu, Mihăiță Popescu, Telu Jerca, Dumitru Vlăduț
și chiar din California USA, dna Anci Dan, o graficiană de talent.
Priviți din această
colecție fotografia brutăriei CFF, despre care se face vorbire în articolul
trimis de dl academician Iliaș, ca să aflăm câtă istorie ascunde aceasta. A
fost casa (vila) naționalizată a lui C. Chiricescu, apoi brutărie. Preluată mai
târziu de Cooperativa de Consum Tismana pentru a face un restaurant cu terasă
în față și în curtea nordică. Adăpostea magazii de materiale ale forestierilor
și ale cooperativei Tismana. Când, postdecembrist, aceasta n-a mai existat, s-a
instalat formația de pompieri de astăzi.
În fotografia de
jos prof. Costel Popescu cu MZ-ul lui negru, cu numere care ne reamintesc că
Tismana făcea parte din Regiunea Oltenia. Mai în spate vedem prima motoretă
românească făcută la Brașov, motoreta „Carpați” poreclită „Capra” ce nu avea
nevoie de numere de înmatriculare. Mai vedem în imaginea de la început autocamionul
de mic tonaj ”Carpați” din care s-a modernizat camionul ”Bucegi”, iar spre mănăstire
urcă primul model de camion românesc „Steagul Roșu” construit imediat după al
doilea război mondial.
Iată câtă istorie
se ascunde într-o bucată de ziar și în două fotografii vechi. Invităm cititorii
noștri să ne scrie sau să ne trimită fotografii vechi pentru că acestea
păstrează în ele istoria Tismanei și chiar a țării.
Tinerii de astăzi
încep să simtă această nevoie. Din Gornovița ne scrie strănepotul rapsodului
popular Tian Mănoniu, Cătălin Trăiloniu, promițând să ne trimită pentru vol. II
al monografiei Tismana, puținele documente și fotografii care se mai păstrează
despre nea Tian rapsodul. Luați acest tânăr ca exemplu și să participăm cu
toții la un astfel de act de conștiință civică care se numește conservarea și
reabilitarea patrimoniului nostru material individual sau colectiv.
Nicu N. Tomoniu
Tismana, 23
martie 2016
 |
| Prof. Costel Popescu în timpul când în Vila C. Chiricescu funcționa brutăria CFF Tismana. Stânga-sus, vagonul cu pâine. |
