Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 iunie 2014

Editorialul din iunie 2014, al revistei "Sămănătorul"



Editorial Revista „Sămănătorul”, nr. 6(7), iunie 2014:
Crearea site-lui “SEMĂNĂTORUL” 2007

CUM S-A NĂSCUT “SEMĂNĂTORUL”
Seria a II-a 

Una din paginile primului site Semănătorul, din anul 2007
De la stabilirea unei corespondenţe permanente cu Artur Silvestri în primele luni ale anului 2007 şi până la cooptarea mea ca redactor remunerat la publicaţiile lui au trecut însă vreo 10 luni. Eu ţinteam două lucruri: crearea unui site literar Semănătorul folosind ideile programatice ale vechii reviste “Sămănătorul” (1902-1910) apoi, crearea altui site “Semănătorul editura-online”, ca sursă de articole şi volume de autor, din care eu dirijam ce se poate publica la “Semănătorul” şi ce se trimite spre publicaţiile ARP.
Pentru aceasta, a trebuit să-l conving pe Artur Silvestri prin lucru concret şi anume, că eram capabil să gestionez un site creaţie proprie. Pe de altă parte, să accepte ideea de a renunţa la  transferarea domeniului www.semanatorul.ro, pe care-l cumpărase deja, pe platforma wordpress încorsetată de nişte şabloane predefinite şi totuşi uşor de gestionat pentru angajaţii pe care-i folosea deja.
Acest lucru se va întâmpla treptat. Am construit deja  un site model Semănătorul pe platforma gratuiă Xhost, am   realizat antetul şi am scris pe prima pagină documentul programatic “Apelul noului Semănător”. Celelalte pagini erau trimiteri directe spre publicaţiile ARP - Asociaţia Română pentru Patrimoniu: organizarea pe tematica revistelor lui Artur Silvestri, organizarea alfabetică şi revistele asociate cu ARP.
Pagina prezentării publicaţiilor ARP
Crearea sitului model “Semănătorul” l-a impresionat pe Artur Silvestri şi în sinea lui, mă vedea deja angajat director site-ul “Semănătorul”. După cum îi voi spune mai târziu când  mi-a făcut propunerea, gândeam că e o pălărie prea mare pentru mine, mai ales că lucrul în redacţia ţărăniştilor din Germania mă înfuriase la culme. Plecarea mea intempestivă de la “Euro-Obsevator”, făcea imposibilă plata mea în redacţia lui Artur Silvestri. Răi cum erau, puteau oricând interpreta că am plecat pentru bani.
Mă despărţisem de o redacţie din străinătate unde ura şi diversiunea era noua modă posdecembristă de a te cocoţa în locul altora. Ura, era diseminată prin noile mass-media: site-uri, grupuri de discuţii pe virtual, chat-uri directe şi multe alte invenţii pentru zăpăcit mintea românilor obişnuiţi până aci cu cinstea, corectitudinea,  verticalitatea.  Evenimentele de mai târziu au demonstrat că acele diversiuni erau abia faza încipientă a tot ceea ce avea să se întâmple în zilele noastre când trusturile de presă bine plătite fac opinia publică, pun şi desfac miniştri.
Atunci am înţeles şi regula lor de aur, o metodă cheie de atac folosită astăzi din plin de Băsescu: spune despre cel care te deranjează că face rău, tocmai ceea ce tu însuţi faci rău. Dacă eşti hoţ, spune despre celălalt că fură. Dacă eşti plătit pentru presa pe care o faci, spune despre celălalt că ia bani ca să scrie articole la comandă.
Dacă la publicaţia românească din Germania, incomodam pe cineva cu opiniile mele, fie eram taxat ca fiind “plătit”, fie că fusesem un comunist. Ori, situaţia stătea invers, adică după metoda amintită. Cu gândul la reîntoarcerea în ţară, grupurile de transfugi comunişti de pe vremea lui Ceauşescu, acum ţărănişti în Germania, plăteau bani grei pentru ca jurnaliştii de acolo să le facă prozeliţi în ţară. Iar pe “Agora” PNL-ului, doi fii vitregi ai unui general de securitate nu mă scoteau din “comunist”, auzind că fusesem coleg de liceu cu un preşedinte de consiliu judeţean.
De aceea, pe lângă articolul despre care am scris în episodul trecut, le-am mai scris încă un “adio” cu sare şi piper. 
Era prima dată când, impresionat, Artur Silvestri mi-a scris un e-mail de solidaritate:
“Dimanche, 20 Mai 2007 19h16
Dragă Domnule Tomoniu,
Ceea ce întreprindeţi este şi important şi salutar; in aceste zile nedefinite, trebuie să facem, oricare dintre noi atât cât putem, mai mult, mai puţin, dar nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. Şi, în acelaşi timp, să putem arăta şi altora ("puterea exemplului") că "se poate" şi că "oricât de puţin efort de la fiecare, se adună şi are efect".
Ideea de a vă retrage din mediile de "pierzători de vară" (am citit in trecere episoadele uimitoare prin violenţă, primind la ARP, zilnic, "linkuri" şi rezumate) mi s-a parut  că v-a venit  de la Dumnezeu  şi cred că nu se putea o soluţie mai bună. "Noi" avem treabă şi avem de lucru, nu e timp destul ca să ni-l risipim în  convorbiri fară rost şi încă şi cu cine nu poate înţelege nimic, atins fiind de satanismul ce danţuieşte în vâlvătai peste Romania.
Ceea ce aţi trimis va apărea cât de curând într-una din reviste; voi citi ca să vedem unde este cea mai potrivită aşezare, probabil NEAMUL ROMANESC, care este citită intens în fiecare zi. Nu ezitati să trimiteţi sau să indicati spre preluare orice text, idee sau anunţ socotiţi de folos;chiar dacă nu sunt în Romania, sunt funcţionarii ARP cu care comunic de câteva ori pe zi. Deocamdată însă sunt la Bucureşti.
Cu drag,
Silvestri”
Imediat a doua zi, luni la 13h49, Artur Silvestri ţine să-mi dea “o veste bună” fiind zi de sărbătoare. Dacă era sărbătoare, el ţinea neapărat să înceapă e-mailul precizând acest lucru. Era o cutumă de efect moral-creştin care mă tulbura şi mă impresiona. Am păstrat regula şi astăzi, la subsolul site-urilor mele găsind întotdeauna calendarul ortodox al zilei.  
21 Mai 2007, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
 Domnia Voastră, 
 Dacă socotiţi util -şi credeţi că merită- puteţi îndruma încoace -şi de acum înainte- orice fel de creaţii pentru revistele ARP. Ele au fost, încă de la început, destinate celor care scriu fără să îşi dorească neapărat glorie deşartă dar stăruiesc în a-i face şi pe alţii să afle cum se aşează în lume, indiferent de ceea ce pun în talgere zarafii templelor de azi. căci ,până la urmă, cât "cantareşte” lucrarea fiecăruia numai Dumnezeu ştie. 
 Acum aş mai adăuga câteva cuvinte cu un înţeles practic. Suntem în etapă înaintată cu încă trei reviste on-line,care, pe la începutul lui iunie, vor încheia ciclul de 20 de publicaţii pe care l-am preconizat la începutul acestui an. Cele ce există (15 titluri azi)  se vor completa peste câteva zile cu alte două (CĂRŢI NOI şi UNIVERSUL CĂRŢILOR) şi, foarte curând, cu "pachetul internaţional", ce va cuprinde 
 -L'ETOILE DU DANUBE - revistă de literatură şi cultură  română - în limbă franceză
 -KOGAION REVIEW - revistă de literatură şi cultură  română - în limbă engleză
 -UNIVERSUL LITERAR - revistă de literatură universală (conţinând traduceri din creaţia unor autori străini, sau comentarii despre operă acestora, făcând astfel posibil un dialog cultural mai lămurit şi o cunoaştere a "foii de temperatură" fidele a "lucrării" venite după Roza Vânturilor). 
 Pentru cele două publicaţii "de afirmare românească" puteţi trimite atât creaţii proprii cât şi traduceri din operă altor autori; pentru UNIVERSUL LITERAR - versiune românească din literatură scriitorilor străini ce socotiţi util a fi cunoscuţi cititorului şi mai ales mediului cultural de la noi (şi, evident, comentarii privind aceste creaţii).  
 Ideea de a le inventa porneşte dintr-o necesitate. Noi ne afirmăm timid şi cu prea puţină stăruinţă producţia proprie şi de-aceea nu pătrundem decât individual şi sporadic acolo unde şi alţii ar putea să aibă curiozitate intelectuală şi bună-voire în a ne citi; însă, deopotrivă, ignorăm ceea ce însemnează "literatură" şi "idei literare" ce se sustrag canonului global  şi, acolo unde apar, afirmă "filosofia Locului" şi unicitatea lui. Nu am îndoială că şi în această materie nu greşim şi vom cunoaşte efect.
 Cu calde, bune doriri
 Dr.Artur Silvestri
Era o primă lecţie în tainele concepţiei sale prin care    Ideea de a le inventa (revistele ARP) porneşte dintr-o necesitate”. Dar cel mai mult mă impresiona ce-mi spusese la început: Ele au fost, încă de la început, destinate celor care scriu fără să îşi dorească neapărat glorie deşartă dar stăruiesc în a-i face şi pe alţii să afle cum se aşează în lume, indiferent de ceea ce pun în talgere zarafii templelor de azi. căci ,până la urmă, cât "cantareşte” lucrarea fiecăruia numai Dumnezeu ştie”. Pentru că imediat mi-am dat seama că mai am multe de învăţat. Bietul Artur! Cât de frumos îmi spuse acest lucru fără ca să mă jignească nici cât negru sub unghie!  Dimpotrivă, cuvintele lui mă entuzismaseră şi-mi dădeam seama că înainte de a deveni redactor la “Semănătorul” trebuia să-i “fur” din experienţa de redactor pe care, ca un învăţător adevărat, nu se da în lături să mi-o împărtăşească.
I-am scris chiar în noaptea aceea.
Mardi, 22 Mai 2007 1h54
 Stimate Domnule Silvestri, proiectul dvs. este remarcabil şi o să încerc prin toate umilele mele mijloace să-l sprijin. Pentru că un om de mare cultură ca dvs., nu poate fi lăsat fără sprijin în a acoperi un proiect de asemenea anvergură! 
 Unele link-uri ale siturilor ARP, pe care nu le aveam, le-am preluat de la doamna Georgeta, şi am reactualizat pagina www.tismana.eu/categorii/ong.htm 
 O să va mai trimit şi nişte articole legate de cercetările mele privind viaţa Sf. Nicodim de la Tismana dacă vă interesează. Ele ţin mai mult de istoria evului mediu decât de religie.  Sunt informaţii lansate în premieră anul trecut pe situl mănăstirii Tismana www.manastireatismana.ro precum şi la manifestările BOR de la Tismana,   prilejuite de 600 de ani de la trecerea lui Nicodim la cele veşnice. E vorba de locul naşterii lui Nicodim, satele dăruite lui în Serbia apoi donate mănăstirii Tismana, precum şi începuturile neatârnării bisericii noastre ortodoxe sub Mircea cel Bătrân. Lucruri absolut inedite, unele rod a 10 de ani de cercetări.
 Chiar dacă ele pot fi citite pe situl mănăstirii, lansate într-o publicaţie, fie ea şi on-line, e cu totul altceva.
 Îmi va face plăcere să colaborez cu dvs. şi să popularizez reţeaua ARP, sperând cum bine spuneţi, că D-zeu ne va cântări fiecăruia lucrarea.
  Cu multă stimă,
 NNTomoniu        

(Istoria “Semănătorului” va continua!)
Pagina din anul 2007, cu site-urile ARP în ordine alfabetică