Faceți căutări pe acest blog

marți, 24 iunie 2014

Ion Gociu - Sfârşitul anului şcolar 2013-2014, la Ciuperceni - Gorj




Motto:
„Veşnicia s-a născut la sat!”
Lucian Blaga



SFÂRȘITUL ANULUI  DE ÎNVĂȚĂMÂNT 2013/2014, LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ DIN COMUNA CIUPERCENI

Ca de altfel în toate şcolile din ţară, zi de sărbătoare şi la Şcoala Gimnazială din comuna Ciuperceni - Gorj, la care, şi de această data am fost invitat, lucru ce a coincis şi cu voinţa/putinţa mea.
Deşi dimineaţa zilei de 20 iunie era răcoroasă şi norii ne ameninţau cu ploaie cum de altfel fusese în mai multe zile la rând, după 25 de kilometri rulaţi în maşina condusă de inimosul Ionică Boştină, patronul SRL OPTICA IONICĂ,  în mai puţin de 45 de minute am ajuns la poarta şcolii în care şi eu cu aproape 70 de ani în urmă terminasem cele patru clase primare. Parcă şi Dumnezeu a vrut să fie alături de copiii comunei şi a îndreptat vremea, spulberând norii ameninţători.  Când am ajuns la destinaţie, cerul devenise luminos şi curtea şcolii forfotea de copii şi părinţi care ne preveneau salutul  „bună ziua”, semn de respect şi preţuire pentru nişte oaspeţi de seamă. Noi eram   străini şi acolo s-a perpetuat  frumosul obicei  ca musafirii să fie primiţi de gazde cu salutul şi zâmbetul   pe buze.
Deşi majoritatea profesorilor erau ocupaţi, având fiecare câte o sarcină de rezolvat, prezenţa noastră nu le-a creat disconfort, ba dimpotrivă. Imediat, printr-un elev a fost anunţat Directorul şcolii, doamna profesor  Florentina Stoenoiu, care, deşi era preocupată până peste cap de grija pentru buna desfăşurare a evenimentului, ne-a condus în cancelaria şcolii unde eram aşteptaţi cu sucuri, apă minerală, fursecuri şi cafea, fiecare să fie servit  după dorinţă. Încheierea anului şcolar era şi pentru domnia sa, un „examen” fiind primul an de directorat, după o altă doamnă, profesorul Mihaela Crăciunescu, experimentată în astfel de ceremonii. Înainte noastră sosiseră reporterii de la televiziunea Tele-3 Târgu-Jiu care, în locul cel mai potrivit din sala unde avea loc festivitatea încheierii   anului şcolar,  îşi instalau microfoanele şi camera video pentru filmarea evenimentului.


Copiii,  îmbrăcaţi în haine de sărbătoare; băieţii cu pantaloni negri, cămăşi albe şi cravate, fetele în taioaraşe şi fustiţe negre, alţii în costumaşe naţionale, erau împărţiţi pe grupuri: unii se pregăteau pentru rolul în spectacolul ce preceda festivitatea premierii, îmbrăcând ţinute adecvate rolului, alţii îi ajutau pe aceştia, iar cei fără atribuţii se mai hârjoneau înaintea despărţirii, din care, cei de clasa a VIII-a care părăseau definitiv şcoala, erau pe undeva cuprinşi de tristeţe şi aveau lacrimi în ochi. 
Mi-am adus aminte de anii în care am frecventat primii patru ani ai acestei şcoli. Am început şi am terminat odată cu Cel de al Doilea Război Mondial. Atunci îmbrăcămintea noastră de toate zilele corespundea anotimpului: pe timp de vara eram desculţi, în cămăşuţe şi izmene  încinşi cu brăciri, iar iarna în haine groase de dimie, pe cap purtam căciulă din blană de miel şi în picioare opincuţe din piele de porc  sau din anvelope de cauciuc. Făcea excepţie de la această ţinută Mugurel Medar, colegul nostru fiu de preot şi abonat în cei patru ani la premiul întâi, deşi eleva Olimpia Cruceru – şi ea colegă dar orfană de tată - îl depăşea prin cunoştinţele însuşite la toate materiile şi l-ar fi meritat. Ca şi acum când se iau doctorate şi licenţe prin fraudă şi atunci se acţiona cu pile. Să nu se înţeleagă că mă refer la ziua de azi, când premiul Întâi la clasele V-VIII, a fost acordat pe merit doar elevilor cu notele cele mai mari, care de data aceasta au fost numai fete!
 Într-o zi, tot din vremea şcolarităţii mele, fiindcă mulţi elevi eram netunşi zero pe cap, a venit în clasă sanitarul comunei cu o maşină de tuns şi la toţi copiii - mai puţin lui Mugurel, că de, el avea freză cu cărare!.. - ne-a ciumpăvit părul din frunte până în creştet, lăsând o singură mirişte  pe capul nostru, şi n-am înţeles de ce nu ne-a tuns de tot. Când ne-am văzut aşa cebăluiţi, uitându-ne unii la alţii, că eram vreo 15-16 băieţi în clasă,  reacţia a fost după temperamentul fiecăruia; râzând sau plângând. Argumentul faptei: în capul netuns se fac păduchi! …Dar la fete nu era acelaşi lucru? gândeam eu.
 De ce l-o fi lăsat învăţătorul nostru de atunci, blajinul Dumitru Popescu, pe acest sanitar comunal, Diaconescu, de care aveam o spaimă imprimată de la vaccinările infantile să facă aşa ceva care ne mutila figura? Pentru mine a rămas ceva de neînţeles!
Şcoala din Ciuperceni a dat Ţării mulţi oameni de nădejde şi de cultură. Fiindcă pământul arabil era slab roditor, tinerii de sex masculin plecau din comună. Rămâneau doar preotul, notarul, dascălii, negustorii şi meseriaşii consacraţi: olari, tâmplari, zidari, croitori. Restul, se duceau în lumea albă şi doar unii se mai reîntorceau la vârsta pensionarii. Anual veneau să facă împreună sărbătorile de iarnă şi să mai pună de vreun copil. Tinerii bărbaţi, funcţie de capacitatea intelectuală, învăţau şi munceau prin oraşele prospere ale timpului de atunci: Bucureşti, Craiova, Călăraşi, Giurgiu, Brăila, Galaţi, Turnu-Severin şi altele.
Din comuna noastră, la terminarea a patru/şapte clase, copiii silitori mergeau la şcolile de arte şi meserii, liceele teoretice sau comerciale,  şcolile normale de învăţători,  seminarii, liceele/şcolile de ofiţeri, iar la terminarea lor, unii şi la diferite facultăţi, ajungând personalităţi de renume. Cei mai puţin dotaţi intelectual se angajau ca ucenici sau băieţi de prăvălie şi prin răbdare şi sârguinţă deveneau cetăţeni respectabili: negustori, brutari/plăcintari şi tot felul de meseriaşi prin oraşele ţării. În vremea aceea comuna Ciuperceni era doar pepiniera de copii, care, până la terminarea şcolii primare, erau rămaşi în sat în grija mamelor şi a bunicilor, învăţând de mici să fie respectuoşi, gospodari cinstiţi, deprinzând regulile muncilor agricole şi ale păstoritului.




Evenimentul zilei de azi 20 iunie 2014, a fost o reuşită pentru tânăra şi distinsa doamnă profesor Florentina Stoenoiu, aflată la încheierea primului ei an de directorat. Nepoată a învăţătorului Ilie Toaxen, care până la ocuparea Ardealului de Nord în anul 1940 când a fost forţat să părăsească şcoala românească,  ca de altfel mulţi alţii din judeţul Gorj, ani de-a rândul   a educat   copiii românilor transilvăneni. Dintre toţi copiii şi nepoţii lui, doar nepoata, doamna Florentina căsătorită Stoenoiu, a ales îndeletnicirea de cadru didactic, fiind un merituos şi apreciat profesor de limba română şi franceză. 

Festivitatea a început cu cei mai mici copii, de la grădiniţă şi clasa pregătitoare. O parte dintre ei, îndrumaţi de doamna educatoare Papuc Elena au încântat asistenţa cu străduinţa şi talentul lor  neaşteptat   la nişte copii de ţară,  interpretând povestea „Vara florilor” unde fiecare copil reprezenta o floare, respectându-şi rolul fiind recompensaţi cu aplauze.
Doamna profesor/învăţător Loredana Diaconescu a condus copiii care au încântat publicul - ce umpluse sala până la refuz - cu „Amintirile”, top de melodii, iar doamna educatoare Gugu Aurelia a dirijat  grupul de copii care au interpretat scheciul „Cenuşăreasa” şi pe cei care au prezentat ţinuta portului popular din zona locului.
 Cei doisprezece - fete şi băieţi - denumiţi şi „Mugurii Speranţei” păreau nişte păpuşi vii având tăria şi învingând emoţiile, au spus tot ce trebuia despre costumaţia îmbrăcată, numind-o tradiţional. Aceştia, cu o lună în urmă, mai precis pe 10 mai 2014, au avut parte şi de o invitaţie la TV-H, Bucureşti, ce a văzut şi a rămas plăcut surprinsă/impresionată după ce  îi descoperise pe Facebook. Acolo, în prezenţa doamnei director Florentina Stoenoiu şi sub atenta îndrumare a doamnei educatoare Aurelia Gugu, au  prezentat  în direct  programul artistic: „Haideţi la Show”. Invitaţia la televiziune a fost făcută după ce în şcoală a fost desfăşurată „Ziua muzicii şi portului popular”, activitate la care au participat 98 la sută din cei 270 de elevi ai şcolii. Cu acest prilej s-au remarcat elevii Cupă Robert şi Rap Beatrice, venită ca invitată de la Şcoala Gimnazială din  Godineşti
Doamnele profesoare Roxana-Alina Bordînc şi Elena-Aritina Olaru, s-au străduit şi împreună cu elevii ce au terminat clasa a VIII-a, perechi de fete şi băieţi, îmbrăcaţi într-o ţinută aleasă potrivită pentru momentul mult aşteptat,  au executat dansul absolvirii, „Braşoveanca”. Păcat  că, spre sfârşitul acestui spectacol s-a întrerupt curentul electric, perturbând frumosul program! 
Festivitatea s-a încheiat prin acordarea premiilor la elevii cu cele mai bune rezultate la învăţătură. Activitatea a fost condusă de doamna  director, ajutată de diriginţii fiecărei clase. Până la clasa a IV s-au acordat diplome, o revistă şi tradiţionala coroniţă pusă pe capul elevului de doamna director. 
Merită enumeraţi nominal elevii premianţi ai claselor V – VIII:
 -  clasa a V-a, Călescu Ioana şi Dobrescu Gabriela;
 -  clasa a VI-a, Pavel Maria;
 - clasa a VII-a, Călescu Vasilica;
 - clasa a VIII-a Tobă Rodica.
Pentru meritul de a fi recunoscută munca şi valoarea intelectuală a acestor premianţi (a se observa că-s numai fete) din partea mea le-am dăruit, ca de altfel şi distinşilor profesori, câte un volum al cărţii lansate în acest an „La vârsta senectuţii”, vârsta ce le-o doresc să o atingă şi aceşti sărbătoriţi ai zilei de astăzi.
 Premianta clasei a VIII, Tobă Rodica, a mai primit de la două persoane cu suflet mare din care una a fost Ionică Boştină şi o importantă suma de bani, cam doua salarii nete de învăţător, dacă nu, chiar mai mult. M-a impresionat momentul acordării dar mai mult al beneficiarei care, bucuroasă, cu ochii înlăcrimaţi, a afirmat: „Acum am cu ce-mi pune dinţii!”  Intr-adevăr, copila, în devenire domnişoară, în urma unui stupid accident   a rămas fără cei doi dinţi incisivi ai maxilarului, iar părinţii ei, prezenţi la festivitate, profund emoţionaţi, păreau de o condiţie modestă.
  Ion C. Gociu
                     24 iunie 2014
                       ( Sânzienele)

„Mugurii Speranţei” ce au dus faima şcolii
 la emisiunea „Haideţi la Show” desfăşurată
 în ziua de 10 mai 2014 la TV-H, Bucureşti