Ionuț Hens - Învierea lui Lazăr

                                      Învierea lui Lazăr     

                                                 -  Eseu : Ionuț Hens -       

     Introducere

          

  Minunea învierii lui Lazăr o întâlnim în Sfânta Scriptură în Evanghelia de la Ioan,capitolul 11. În acest capitol, evanghelistul Ioan ne descrie întreg evenimentul petrecut în Betania,în satul lui Lazăr, al Mariei şi Martei.Evanghelistul ne spune că aceste două surori îl iubeau foarte mult pe Hristos.

            Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Evanghelia de la Ioan^[1], ne spune că Maria în momentul în care îl întâneşte pe Mântuitorul i se adresează cu următoarele cuvinte: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”(Ioan 11,32)^[2].La auzul acestor cuvinte ale Mariei,Mântuitorul nu răspunde cu niciun cuvânt, nu vorbeşte deloc pentru că încă nu era vremea să o facă, ci se acomodează la timp şi persoane, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

            Iisus nu a săvârşit minunea în acel moment, ci a săvârşit-o la ceva vreme, în acest timp, El arătându-Şi natura umană, plângând şi suspinând de mai multe ori, după cum ne spune Sfânta Scriptură.

            Hristos, a cerut să-I arate unde este îngropat Lazăr şi să ridice piatra mormântului.(Ioan 11,39).După ridicarea pietrei Iisus şi-a ridicat ochii, rugându-Se.(Ioan11,41-44). După încheierea rugăciunii, Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre,vino afară!”(Ioan 11,43).

            Biserica Ortodoxă a rânduit ca această minune sa fie sărbătorită, în sâmbăta  dinaintea duminicii, în care se pomeneşte „Intrarea Domnului în Ierusalim” (Floriile).

Capitolul 1

Sâmbăta lui Lazăr

Perioada în care este prăznuită, minunea învierii lui Lazăr, este situată în perioada Postului Mare, iar din punct de vedere liturgic,în perioada Triodului.Această perioadă este una a pocăinţei,a întâlnirii omului cu Iisus Hristos cel Înviat din morţi. Marii imnografi ai Triodului se concentrează să evidenţieze  virtuţile cu care omul trebuie să se înarmeze pentru învingerea păcatelor.^[3]

Numele acestei perioade provine de la propria sa carte liturgică pe care o întâlnim, „Triodul”.Această perioadă începe cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşeşte cu Vecernia din Sfânta şi Marea Sâmbătă.

Cântările din această perioadă au fost compuse,în mare parte,după dispariţia practică a catehumatului,adică botezul adulţilor şi necesitatea pregătirii pentru acesta.

Accentul cântarilor din această perioadă cade asupra Pocăinţei,dar din păcate, foarte puţini oameni cunosc şi înţeleg frumuseţea şi adâncimea unică a acestei imnografii a Postului.Prin nerecunoaşterea Triodului ne lipsim de o adevărată înţelegere a Postului reducându-se la o „obligaţie” juridică şi la un set de reguli dietetice.Pentru a redescoperi adevărata semnificaţie a Postului,trebuie redescoperită semnificaţia şi valoarea textelor din cartea Triodului.

            În perioada celor patruzeci de zile ale Postului,Crucea lui Hristos,Învierea Sa şi bucuria strălucitoare a Paştelui sunt momentele ce constituie „sistemul de referinţă”,o aducere permanentă aminte, că oricât de îngustă este calea, aceasta duce la masa lui Hristos în Împărăţia Sa.^[4]

            Săptămâna a şasea a Postului,în care la finalul ei ne întâlnim cu Învierea lui Lazăr este plină de evenimente  şi de o mare densitate duhovnicească.^[5] Grija principală a săptămânii este de a ne pregăti pentru cele două evenimente importante din finalul ei:învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim.

            Începând cu ziua de luni, Domnul vesteşte pe ucenici despre lui Lazăr : „Doamne, umblând pe lângă Iordan, ai spus mai înainte că boala lui nu este spre moarte,ci spre slava Ta.”  Miercuri le spune următoarele : „Astăzi şi-a dat sufletul Lazăr şi l-a plâns pe el Betania”.

 Învierea lui Lazăr este şi o anticipare a învierii de obşte după cum ne arată  troparul zilei : „Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule” , pentru că , dacă mort de patru zile şi împuţit a fost înviat,este cu putinţă ca toţi cei adormiţi din veac să se ridice din pulberea morţii.^[6]

                                         Capitolul 2

                                     Imnografia Sâmbetei lui Lazăr

Imnografia creştină, după cum a fost păstrată ea în cărţile liturgice reprezintă un tezaur foarte bogat pentru Biserică, prin valoarea ei poetică şi prin conţinutul ei dogmatic ca parte al celui de al doilea izvor revelat, Sfânta Tradiţie.

            Un element important în cadrul cărţilor liturgice ortodoxe îl constituie, Triodul. Acesta este folosit  în perioada cea mai intensă de pregătire spirituală, patru săptămâni înainte de Post şi în timpul Postului Mare. Săptămâna a şasea din Postul Mare moşteneşte de la Sfântul Teodor: luni, o stihiră la Vecernie, marţi şi joi la Utrenie câte o stihiră şi un canon triodic iar la Vecernie câte o stihiră,iar miercuri la Utrenie o stihiră şi un canon triodic.^[7]

            Întreaga imnografie a Triodului este străbătută de o atmosferă eshatologică.În prezentarea timpului pe care o dezvoltă Triodul se pot distinge două aspecte: Postul Mare este o aşteptare, un pelerinaj,o pregătire ritmică în vederea Paştelui şi o recapitulare a istoriei.^[8] În sâmbăta din săptămâna a şasea, numită şi „Sâmbăta lui Lazăr” putem afirma că se prăznuieşte biruinţa asupra morţii şi vestirea învierii celei de a doua.Textele liturgice ale acestei zile sunt de o bogăţie teologică aparte şi li se cuvine o atenţie deosebită.

2.1 Cântările Vecerniei de vineri seara din săptămâna a şasea a Postului

Stihira: „Doamne,vrând să vezi mormântul lui Lazăr, Cel ce aveai a Te sălăşlui în mormânt de bunăvoie,ai întrebat:Unde l-aţi pus pe el? Şi aflând ceea ce nu era să nu ştii,ai strigat pe cel ce-l iubeai: Lazăre,vino afară!”^[9]  exprimă atotştiinşa divină şi realitatea asumării firii omeneşti de către Fiul lui Dumnezeu,care din iubire îl readuce la viaţă pe dreptul Lazăr.

            Dumnezeu a ridicat din stricăciune pe cel care Însuşi l-a creat, tot prin puterea cuvântului,iar pe cel mort şi înviat deupă  patru zile s-a făcut lumii vestire a învierii de apoi: „Doamne, glasul Tău a stricat împărăţiile iadului şi cuvântul puterii Tale a ridicat din mormânt pe cel mort de patru zile.”^[10]

            Moartea lui Lazăr e prezentată ca un somn, Mântuitorul spunând ucenicilor săi: „Lazăr,prietenul nostru, a adormit.Mă duc să-l trezesc.”(In 11,11). Din acest somn al stricăciunii,dreptul Lazăr este ridicat la nestricăciune : „ Venind la mormântul lui Lazăr, Mântuitorul nostru şi strigând pe mort,l-a sculat ca din somn,s-a scuturat stricăciunea cu Duhul nestricăciunii şi a ieşit odată cu cuvântul, legat cu înfăşurăturile.”

2.2 Cântările Utreniei din Sâmbăta lui Lazăr

            Odată cu strigarea Domnului,stricăciunea este alungată şi Lazăr părăseşte întunericul momântului,acest lucru fiind asemănător cu ceea ce s-a petrecut la facerea lumii când rostirea cuvântului lui Dumnezeu era simultană cu împlinirea lui, lucru ilustrat în Cântarea a doua,troparul 1 din cadrul Utreniei: „Slavă Ţie,Celui ce doar ai strigat şi îndată ai sculat din mormânt pe prietenul Lazăr, pe cel mort de patru zile”.

            Minunea învierii celui pus în mormânt de patru zile ,moment în care trupul începea deja să se descompună, este comparată cu alte minuni din istoria poporului evreu,iar acest lucru este evidenţiat prin următoarele cântări: „Cine a văzut, cine a auzit, să fi sculat vreun om mort mirosind greu? Ilie şi Elisei au sculat, dar nu din mormânt şi nici mort de patru zile.”

„Tu ai răpit, Mântuitorule, ca un păstor, pe omul cel stricat de patru zile”. 

„Cu adevărat ai sculat ca din somn pe prietenul din mormânt,care mirosea greu,fiind mort de patru zile”.

Faptul că minunea este cu adevărat percepută ca prefigurare şi adeverire a Învierii Mântuitorului Hristos,ne-o arată numărul mare de tropare în care apare această temă:  „Astăzi,dănţuind Betania, dinainte vesteşte Învierea lui Hristos, Celui de viaţă dătător,prin învierea lui Lazăr.” Fiecare tropar amplifică tensiunea aşteptării Învierii ca prefigurare a Învierii Domnului.

„Împreunând ţărâna cu duhul, Cuvinte, Cel ce ai însufleţit de demult lutul cu duh de viaţă prin cuvântul Tău, ai sculat şi acum cu cuvântul pe prietenul Tău, din stricăciune şi din cele de dedesubt.” ^[11] Acest tropar arată că Dumnezeu Cel care are putere să învie făptura umană, este Acelaşi care odinioară i-a dat viaţă.

În această , creştinul se roagă lui Dumnezeu să-l scoată nu din stricăciunea morţii, ci din stricăciunea şi moartea păcatelor, precum este ilustrat în următoarea cântare : „Precum ai zis,Doamne,Martei : Eu sunt Învierea! Cu lucrul ai plinit cuvântul, chemând pe Lazăr din iad şi pe minecel omorât de patimi, Te rog, înviază-mă, Iubitorule de oameni...”^[12]

„Dumnezeu eşti şi om, adeverind numirile cu lucrările, că ai venit la mormânt cu trupul, Cuvinte şi ca un Dumnezeu ai sculat pe mortul cel de patru zile.”

Troparul al 8-lea din cadrul Utreniei arată realitatea unirii celor două firi în Hristos fiind confirmată de acest episod evanghelic, în care El lucrează şi se manifestă totodată ca Dumnezeu şi om.

2.3 Tropar, glasul I

„Învierea cea de obşte, mai înainte de patima ta încredinţând-o, pre Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta ţi noi ca pruncii, semnele biruinţei purtând ţie, biruitorului morţii, strigăm: Osana, celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, celce vii întru numele Domnului.”

2.4 Axion în Sâmbăta lui Lazăr:

„Să cinstim popoare, pre Curata Născătoarea de Dumnezeu, pre ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii, fără de ardere şi cu cântări, fără tăcere să o mărim.”^[13]

Un alt element propriu identificat în Sâmbătă lui Lazăr este cel al axionului care se cântă în această zi în cadrul Sfintei Liturghii, axion cântat în cinstea Născătoarei de Dumnezeu.

În concluzie putem afirma că învierea lui Lazăr este una din nenumăratele minuni pe care le-a săvârşit Mântuitorul Iisus Hristos câtă vreme a fost pe pământ.Învierea lui Lazăr o putem asimila ca un simbol al învierii de obşte.Potrivit Sfintelor Evanghelii,Iisus va plânge la mormântul lui Lazăr din milă pentru toată firea omenească, nu doar pentru Lazăr, ci pentru toată firea omenească intrată în stricăciune.^[14] Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morţilor la învierea de obşte, care va fi o chemare a tuturor la judecata finală.

                                      Lista bibliografică

1. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti,2001
2. Triodul,Editura Institutului Biblic,Bucureşti,2000
3. Traducere din limba franceză de diacon Băbuţ Gheorghe,Sfântul Ioan Gură de Aur,Comentar la Evanghelia de la Ioan,Editura Pelerinul Român,Oradea,2005
4. Ieromonah Makarios Simonopetritul,Triodul explicat,Editura Deisis,Sibiu,2003
5. Alexander Schmemann,Postul cel Mare,Editura Doris,Bucureşti,2008
6. Protosinghel Petroniu Tănase , Uşile pocăinţei, Editura mitropolitană Trinitas,Iaşi,2002
7. Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVI,1-2,2001
8. Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imne liturgice din cartea Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVIII,1-2,2003
9.  Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii.Perioada Triodului,Editura Renaşterea,Cluj Napoca,2008
10. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2006
11. Arhid. Prof. Dr. Bucur Barbu Sebastian Idiomelar, partea a treia care cuprinde Triodul și Penticostarul, editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Trinitas, Iaşi, 1997
12. http://www.crestinortodox.ro

---

[1] Traducere din limba franceză de diacon Băbuţ Gheorghe, Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005, p. 329

[2] Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti ,2001, p. 1570

[3] Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, Editura Deisis, Sibiu, 2003 ,p. 379

[4] Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Doris, Bucureşti, 1998, p. 49

[5] Protosinghel Petroniu Tănase , Uşile pocăinţei, Editura mitropolitană Trinitas,Iaşi,2002, p.88

[6] Ibidem, p. 90

[7] Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imne liturgice din cartea Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVIII,1-2,2003

[8] Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVI,1-2,2001

[9] Arhid. Prof. Dr. Sebastian Barbu Bucur, Idiomelar,partea a treia  care cuprinde Triodul şi Penticostarul,Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,Iaşi,1997,p. 66 

[10] Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii.Perioada Triodului,Editura Renaşterea,Cluj Napoca,2008,p.95

[11] Triodul, Editura Institului Biblic, Bucureşti, 2000, (Tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului Părinte TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod

[12] Ibidem , pp. 96-97

[13] Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2006, p. 131

[14] http:// www.crestinortodox.ro

Iuliu-Marius Morariu - ,,Sâmbăta lui Lazăr”

Iuliu-Marius Morariu - ,,Sâmbăta lui Lazăr” reflectată în slujbele Triodului

- analiză asupra conținutului și simbolisticii acestora -

 

1.     Introducere

Un eveniment de o deosebită importanță în parcursul duhovnicesc al Postului Mare, constituie cu siguranță și sâmbăta de dinaintea Floriilor, cunoscută în tradiția populară și cea liturgică drept Sâmbăta lui Lazăr. Importanța ei rezidă în primul rând din numele sub care a rămas în istorie, personajul pe care îl regăsim în denumire fiind, după cum, se știe un apropiat al Mântuitorului. Evenimentul, al cărui protagonist este acesta este, cum era de așteptat, ceva deosebit, o Înviere.

Mântuitorul va mai învia din morți oameni pe parcursul activității sale, însă învierea unui mort de patru zile, care, pe deasupra era și un prieten al Său, constituie cu un act unicat, după cum observăm și din cercetarea relatărilor evanghelice. Acesta este motivul pentru care această sâmbătă a străbătut veacurile purtând o denumire ce amintește de Lazăr, pentru care Sfinți Părinți cu mare autoritate duhovnicească ai primelor veacuri patristice precum Sfântul Ioan Hrisostom vorbesc despre el,[1] precum și pentru care imnografia răsăriteană dedică acestui eveniment o serie de cântări proprii în cadrul Triodului.[2] 

După cum se poate însă lesne observa din lectura pericopei ( Ioan, 11, 1-45)[3], învierea aceasta nu se rezumă la simplul act al chemării la viață din morți, ea fiind precedată de o discuție cu sora defunctului, Marta, de o rugăciune de o rară frumusețe, rostită de Mântuitorul înaintea săvârșirii minunii și de alte evenimente adiacente.

Având în vedere complexitatea acestui eveniment, cercetarea de față își propune să realizeze o analiză a sa prin prisma felului cum acesta este reliefat în slujbele Triodului, și, de asemenea, o analiză a bogăției sacramentale, culturale și liturgice a acestor imne.

2. ,,Sâmbăta lui Lazăr” reflectată în slujbele Triodului

- analiză asupra conținutului  și simbolisticii acestora -

2.1. Triodul

Pentru a putea realiza o analiză cât mai corectă a imnelor din Sâmbăta lui Lazăr, trebuie în primul rând să realizăm o scurtă prezentare a cărții în care se regăsesc ele, adică a Triodului. Aceasta este văzută de părintele Schmemann ca fiind cartea liturgică a Postului Mare, citez: ,,Postul Mare are propria sa carte liturgică- Triodul”,[4] în timp ce părintele Mircea Oros o definește ca fiind ,,cartea pocăinței prin excelență, monument unic al Bisericii răsăritene, sinteză a liturgicii și asceticii ortodoxe”,[5] întreaga sa compoziţie imnografică fiind străbătută, după părerea sa, de o atmosferă eshatologică.[6]

 Conform ,,Dicţionarului Religios” al lui Ion Stoian, avem de-a face cu o ,,carte bisericească rituală care cuprinde cântările şi rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paşti.”[7] O definiţie asemănătoare, mai grandilocventă însă, găsim şi la părintele Ene Branişte, care, spre deosebire de el, menţionează faptul că: ,,Triodul Înflorit sau Penticostarul începea odinioară de la Florii”[8], durata lui fiind prelungită probabil mai târziu, în timp ce părintele Bria ne pune în faţă, între altele,o definiţie etimologică: ,, se numeşte Triod deoarece canoanele de utrenie sunt compuse din trei ode.”[9] Tot el face şi o prezentare a timpului în care se foloseşte, împărţindu-l în ,,începutul Triodului” şi ,,Perioada Postului Mare”.[10]

Ea este aşadar, o carte care conţine ,,cântări şi pericope biblice pentru fiecare zi a perioadei Postului, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşind cu Vecernia din Sfânta şi Marea Sâmbătă”.[11] Aceste cântări au fost compuse, în marea lor majoritate, după dispariţia practică a instituţiei catehumenatului, accentul lor concentrându-se pe ideea pocăinţei, după cum ne remarcă părintele Schmemann.[12]

Cântările au fost, cu siguranţă, încă de la apariţie, parte a cultului liturgic, ele contribuind la îmbogăţirea cultului răsăritean. La noi, au fost şi ele traduse şi apoi publicate în mai multe rânduri în diferite cărţi de cult, de transpunerea lor ocupându-se nume mari ale muzicii bisericeşti, precum Dimitrie Suceveanu.[13]

Ea este aşadar o componentă liturgică de mare importanţă a cultului răsăritean, căci:

,, Dacă ştim doar că există, prin el putem găsi -împropriindu-ni-l încă o dată- nu numai duhul postului ci şi duhul Ortodoxiei însăşi, duhul viziunii sale pascale asupra vieţii, morţii şi veşniciei”. [14]

2.2 Sâmbăta lui Lazăr şi legătura ei cu Duminicile a V-a şi a VI-a din Post

O puternică legătură are sâmbăta lui Lazăr cu duminicile care, am putea spune că o împrejmuiesc şi acest lucru, datorită caracterului circular al anului liturgic în care evenimentele se înlănţuiesc într-o manieră complexă, gravitând în jurul celebrării evenimentelor soteriologice. Acesta este motivul pentru care în rândurile ce urmează ne vom referi la legătura evenimentului nostru cu cele două duminici.

 Referindu-se la Duminica a VI-a din Postul Mare, mai-sus citatul părinte Oros, în teza sa de doctorat remarcă faptul că, din prespectiva imnelor liturgice întâlnite în această zi, ea este, citez: ,,prilejul unei întreite prăznuiri: pregătirea Sâmbetei lui Lazăr, a Duminicii Stâlpărilor și a Săptămânii Mari,”[15] lucru care se observă, între altele și ,,din plasarea succesivă a celor trei tropare ale Canonul Utreniei de vineri”,[16] în timp ce grecul Makarios Simonopetritul, vorbind despre plasarea ,,Parabolei bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr” la sfârșitul postului susține că ,,aceasta se explică poate prin analogia între săracul Lazăr și Lazăr prietenul lui Hristos, a cărui comemorare se pregătește”.[17]

,,De acum, spune el, creştinilor le este mult mai uşor să îndure de bunăvoie relele şi ostenelile, urmând modelul săracului Lazăr, căci, pregătirea învierii celui de-al doilea Lazăr a început încă din prima zi a săptămânii”.[18]

Observăm aşadar minunata înlănţuire liturgică în care regăsim şi sâmbăta noastră, unde, fiecare eveniment marcat, are o importanţă aparte în constituirea întregii sărbători pascale.

2. 3. Frumuseţea imnografică a Sâmbetei lui Lazăr [19]

În această sâmbătă se prăznuieşte biruinţa asupra morţii şi se dovedeşte posibilitatea învierii, căci, ,,înviind pe Lazăr, Mântuitorul arată cu fapta, ceea ce spusese Martei, că El este Învierea și Viața și Stăpânul Atotputernic al vieții și al morții”.[20] Ea se caracterizează între altele, printr-o bogăţie teologică aparte a textelor sale liturgice, motiv pentru care, acestora li se cuvine o atenţie deosebită.[21]

Imnele acestei zile aparțin mai multor autori, Triodul menționând în însemnările sale nume precum împăratul Leon,[22] Sfântul Andrei Criteanul,[23] Ioan Monahul[24] și Teofan.[25] Părintele Oros menționează de asemenea faptul că săptămâna a cincea din post cuprinde și stihiri ale Sfântului Teodor Studitul,[26] între ele fiind cu siguranță și unele care vorbesc despre Lazăr.

Prima stihiră care vorbește despre el[27] se remarcă prin faptul că ,,exprimă atotștiința divină, dar realitatea firii omenești de către Fiul lui Dumnezeu, care, din iubire, îl aduce la viață pe dreptul Lazăr”,[28] învierea lui fiind simbolul ,,învierii viitoare a neamului omenesc”[29]:

,,Doamne, vrând să vezi mormântul lui Lazăr, cel ce aveai a te sălășlui în mormânt de bunăvoie[30]ai întrebat: Unde l-ați pus pe el? și aflând ceea ce nu era să nu știi ai strigat pe cel ce-l iubeai! Lazăre vino afară! Și a ascultat cel fără suflare pe Cel ce i-a dat suflare, pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre”.[31]

            După cum putem observa, moartea e prezentată ca un somn, căci, de altfel chiar și Mântuitorul le spuse ucenicilor săi: ,,Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc”(Ioan 11, 11). Din acest somn al stricăciunii, el este ridicat la nestricăciune:[32]

,,Doamne venit-ai la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile și  vărsând lacrimi peste prietenul tău l-ai sculat, Spicule al vieții.[33]Pentru că moartea fiind legată  cu glasul tău,  înfășurătorile lui s-au dezlegat ca și cu mâinile. Atunci s-a umplut de bucurie mulțimea ucenicilor, și s-au săvârșit de toți o cântare: Bine ești cuvântat Mântuitorule, miluiește-ne pe noi”.[34]

În următoarele stihiri este accentuată tema chemării lui Lazăr din morți, lucru care se face pentru încredințarea ucenicilor de învierea lui Hristos însuși, minunea fiind, după cum afirmă Paula Bud ,,percepută ca prefigurare și adeverire a Învierii Mântuitorului”[35]:

,,Doamne vrând să încredințezi pe ucenici de de învierea Ta cea din morți, ai venit la mormântul lui și strigându-l Tu, iadul s-a prădat…”[36],sau ,, Venind la mormântul lui Lazăr și  strigând pe mort l-ai sculat ca din somn…”[37],sau: ,,Adeverind Învierea Ta, Cuvinte, cu adevărat ai sculat ca din somn pe prietenul din mormânt”,[38]  idee ce se regăsește de altfel și în troparul sâmbetei: ,,Învierea cea de obște, mai înainte de patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule”.[39]

Întreaga compoziție liturgică specifică acestei zile este străbătută de ideea Atotputerniciei Mântuitorului, care, prin învierea lui Lazăr, ,, arată cu fapta, ceea ce spusese Martei, că El este Învierea și Viața și Stăpânul Atotputerni al vieții și morții”, după cum afirmă părintele Petroniu Tănase.[40] El este cel care: ,,sfarmă cu tărie împărăția iadului cea întunecată”,[41] care ,,a adus întâi toată făptura din neființă”[42], care a potolit jalea Mariei și a Martei[43], care este necuprins[44] și de care Iadul s-a spăimântat,[45] precum și de ideea pocăinței la care sunt chemați creștinii și pe care imnograful, prin gura cititorului o exprimă:

,,Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și, Te rog, ridică-mă din adâncul răutăților, căci către Tine am strigat, și auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele”.[46]

Întreaga slujbă a Vecerniei și a Utreniei cuprinde în stihurile sale și informații privitoare la viața Mântuitorului, care sunt corelate cu evenimentul de față, precum și  părți cu un consistent conținut dogmatic.[47] De-a lungul canoanelor Utreniei sunt aduse în atenție cele două firi ale Mântuitorului. Astfel, el este ,,Împreună veșnic cu Tatăl”, [48] este ,, făcător de minuni”,[49] este ,, Cel ce toate le-a făcut cu înțelepciune”[50]etc., însă în același timp este și cât se poate de uman, întrucât i se face milă de lacrimile Martei și ale Mariei[51] și lăcrimează pentru Lazăr,[52] emoție ce este redată într-o manieră foarte frumoasă și poetică într-una din stirhirile cântării a șaptea:

,,Lăcrimând pentru prietenul, ai potolit lacrimile Martei, îndurate, și cu patima cea de voie, ai șters lacrima de pe fața poporului tău; Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat”.[53]

Dacă s-ar dori realizarea unei analize literare a compoziției imnografice a slujbei Sâmbetei lui Lazăr, nici cel mai exigent critic nu ar putea să nu rămână uimit de frumusețea alcătuirii acestora, de măiestria și de talentul autorului,[54] de înaltele simțăminte duhovnicești ale sale, transupse atât de frumos în aceste mărgăritare duhovnicești, simțăminte care se transmit și cititorului ce se apleacă cu dragoste și cu evlavie asupra lor, care rămâne uimit de Atotputernicia și de dragostea divină, de solemnitatea momentului, dată pe de-o parte de prezența Mântuitorului și pe de altă parte de înfăptuirea minunii, căci:

,, Cine a văzut, cine a auzit, să fi sculat vreun om mort mirosind greu? Ilie și Elisei au sculat, dar nu din mormânt și nici de patru zile”( Pavecernița Mare, Cântare a 4-a, stihira 7).[55]

Observăm așadar bogăția și frumusețea liturgică, literară și duhovnicească a minunatelor compoziții ale Sâmbetei Învierii lui Lazăr, care este deosebit de importantă în cadrul ciclului liturgic al praznicelor în preajma cărora se găsește și care are un pronunțat caracter penitențial[56] și eshatologic,[57] calități care de altfel sunt specifice întregii perioade a Triodului.

           

3. Concluzii

În urma prezentării analitice și sintetice a componentelor liturgice specifice perioadei asupra căreia ne-am concentrat, observăm importanța, complexitatea și frumusețea lor. Stihirile și troparele acestei zile sunt, o comoară imnografică a Ortodoxiei,[58] cum, de altfel, este întregul Triod.[59]

Ele se străduiesc să imortalizeze frumusețea evenimentului, accentuând în același timp și Atotputernicia Mântuitorului, precum și o serie de idei morale de importanță peremptorie pentru mântuirea fiecărui creștin, precum pocăința și smerenia. Din analiza lor se constantă multiplele valențe, între care, alături de cele duhovnicești, și cele literare.

În ceea ce privește alegerea acestei sâmbete ca zi de pomenire a morților, aceasta este legată, după cum remarcă Paula Bud, de, ,,biruința lui Hristos asupra morții și asupra iadului”,[60] ea fiind aleasă, ,, pentru pomenirea celor care, asemenea lui Lazăr odinioară, au ajuns la Hristos cel înviat Înviat, desigur, de această dată, într-un alt nivel de existență, cel al vieții veșnice”.[61]

            Observăm așadar importanța acestei sâmbete și modul cum este ea reflectată în slujbele Triodului,  care reliefează bogăția și profunzimea sa din punct de vedere liturgic și dogmatic și arată importanța evenimentului și profundele sale conotații soteriologice.

4. Bibliografie

A. Izvoare

1.      Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989.

2.      Idiomelar - partea a treia, tradus din greceşte în româneşte şi prelucrat de paharnicul Dimitrie Suceveanu, protopsaltul Mitropoliei Moldovei, Ediţia a II-a, îngrijită de Arhid. prof. dr. Sebastian Barbu Bucur, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 1997.

3.      Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar le Evanghelia de la Ioan, Ediţia a II-a, traducere Gheorghe Băbuţ, colecţia ,,Ortodoxia Românească”, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005.

4.      Saint Jean Chrisostome, Homelies sur Lazare, dans ,,Oeuvres Completes de S. Jean Chrysostome”, traduit par  M. L’Abbe J. Bareille,  Tome Premier, Paris, 1865.

5.      ***, Triodul care cuprinde slujbele bisericești de la Duminica Vameșului și a Fariseului până la Sfânta Înviere, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000.

B. Dicţionare şi Enciclopedii

6.    Branişte, Ene, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, Caransebeş, 2001.

7.      Bria, Ioan, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994.

8.      Stoian, Ion M., Dicţionar religios, Editura Garamond, Bucureşti, 1994.

C. Lucrări auxiliare

9.      Oros, Mircea, Valoarea și semnificația teologică a imnelor liturgice din Triod, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007.

10.  Schmemann, Alexander, Postul cel Mare, traducere Andreea și Laurențiu Constantin, Ediția a II-a, Editura Doris, București, 1998.

11.  Simonopetritul, Makarios, Triodul explicat, mistagogia timpului liturgic, Ediția a II-a, traducere Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2003.

12.  Tănase, Petroniu, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vreme Triodului, Ediția a II-a, Editura mitropolitană Trinitas, Iași, 2002.

D. Studii şi articole

13.  Bud, Paula, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii. Perioada Triodului, în volumul ,,Un neobosit slujitor al Bisericii: Preasfinţitul Episcop-vicar Vasile Someşanul”, coord. Ioan Chirilă şi Cristian Bârsu, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008, pp. 81-103.

14.  Oros, Mircea, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, în revista ,,Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Theologia Ortodoxa”,  (XLVIII), nr, 1-2, 2003, pp. 182-189.

15.  Idem, Teme liturgice ale Triodului, în revista ,,Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Theologia Ortodoxa”, (XLVII), nr. 1-2, 2001, pp. 190- 201.

---

[1] Sfântul Ioan Hrisostom, vorbește despre el în omiliile dedicate pericopei sale din comentariul la Evanghelia după Ioan: Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar le Evanghelia de la Ioan, Ediţia a II-a, traducere diac. Gheorghe Băbuţ, colecţia ,, Ortodoxia Românească”, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005, pp. 329-351. De asemenea, face şi alteori referire la el cu ocazia diferitelor sale omilii. Un exemplu în acest sens este comparaţia acestuia cu celălalt Lazăr evanghelic. Vorbind despre celălalt Lazăr, el remarcă faptul că era atât mai vrednic de admiraţie cu cât n-avea exemplul de care se bucură celălalt omonim al său. Cf. Saint Jean Chrisostome, Homelies sur Lazare, dans ,, Oeuvres Completes de S. Jean Chrysostome”, traduit par M. L’Abbe J. Bareille, Tome Premier, Paris, 1865, p. 609.

[2] ***, Triodul care cuprinde slujbele bisericești de la Duminica Vameșului și a Fariseului până la Sfânta Înviere, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000 (în continuare voi cita doar Triodul, op. cit. ). Rânduielele privitoare la Sâmbăta care ne interesează le găsim între paginile 508-528.

[3] În cadrul acestei lucrări, citatele scripturistice sunt reproduse din: ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989.

[4] Alexander Schmemann, Postul cel Mare, traducere Andreea și Laurențiu Constantin, Ediția a II-a, Editura Doris, București, 1998, p. 49.

[5] Pr. Mircea Oros, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, în revista ,,Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Theologia Ortodoxa”,  (XLVIII), nr, 1-2, 2003, p. 182(în continuare voi cita doar Mircea Oros, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, op. cit.) .

[6] Idem, Teme liturgice ale Triodului, în revista ,,Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Theologia Ortodoxa”, (XLVII), nr. 1-2, 2001, p. 191(în continuare voi cita doar Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, op. cit.,).

[7] Ion M. Stoian, Dicţionar religios, Editura Garamond, Bucureşti, 1994, p. 276.

[8] Pr. prof. dr. Ene Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, Caransebeş, 2001, p. 521.

[9]  Pr. prof. Dr. Ioan Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 409.

[10] Ibidem, p. 410.

[11] Alexander Schmemann, op. cit., p. 49.

[12] Ibidem, pp. 49-50.

[13] Idiomelar- partea a treia, tradus din greceşte în româneşte şi prelucrat de paharnicul Dimitrie Suceveanu, protopsaltul Mitropoliei Moldovei, Ediţia a II-a, îngrijită de Arhid. prof. dr. Sebastian Barbu Bucur, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 1997( Ediţia princeps a fost tipărită, după cum aflăm din coperta interioară, care reprezintă un facsilmil al copertei originale, în anul 1857). Cântări privitoare la ,,Sâmbăta lui Lazăr” regăsim între paginile 64-71 (n.n.). În continuare voi cita doar Idiomelar- partea a treia, op. cit.

[14] Alexander Schmemann, op. cit., p. 54.

[15] Pr. Dr. Mircea Oros, Valoarea și semnificația teologică a imnelor liturgice din Triod, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 158 (în continuare voi cita doar Pr. Dr. Mircea Oros, Valoarea și semnificația teologică a imnelor liturgice din Triod, op. cit.). Aceeaşi idee o regăsim şi la Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, mistagogia timpului liturgic, traducere diac. Ioan I. Ică jr, Ediția a II-a, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 377.

[16]Pr. Dr. Mircea Oros, Valoarea și semnificația teologică a imnelor liturgice din Triod, op. cit., p. 158, nota subsidiară numărul 1.

[17] Makarios Simonopetritul, op., cit., p. 376.

[18] Ibidem, p. 376.

[19] De mare frumusețe sunt și stihirile din cadrul săptămânii ce precede această sâmbătă, însă dorința de a fi brevilocvent mă obligă să nu mă ocup și de analiza acestora. Cei care vor dori să vadă analiza acestor stihiri, o vor găsi atât la Makarios Simonopetritul, op., cit., pp. 376-380, cât și la Pr. dr. Mircea Oros, Valoarea și semnificația teologică a imnelor liturgice din Triod, op. cit., pp. 159-165. ( n.n.).

[20]Protos Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vreme Triodului, Ediția a II-a, Editura mitropolitană Trinitas, Iași, 2002, p. 90.

[21] Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii. Perioada Triodului, în volumul ,, Un neobosit slujitor al Bisericii: Preasfinţitul Episcop - vicar Vasile Someşanul”, coord. Pr.prof. univ. dr. Ioan Chirilă şi Conf. Univ. dr. Cristian Bârsu, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008, p. 95.

[22] Triodul, op. cit. p. 508.

[23] Ibidem, p. 512.

[24] Ibidem, p. 519 și p. 523.

[25] Ibidem, p. 519.

[26] Mircea Oros, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, op. cit., p. 183.

[27] Triodul, op. cit., pp. 508-509.

[28] Paula Bud, op. cit., p. 96

[29] Makarios Simonopetritul, op., cit., p. 378.

[30] În versiunea părții a treia a Idiomelarului se spune: ,,Cei ce ai voit a te sălășlui în mormânt”.Cf. Idiomelar- partea a treia, op. cit., p. 64. Ar fi foarte interesantă o analiză a textelor pe care le au la bază cele două ediții, în vederea stabilirii textului original, respectiv a fidelităţii traducerilor ( n.n.).

[31] Triodul, op. cit., pp. 508-509.

[32] Paulda Bud, op. cit., p. 96.

[33] La D. Suceveanu textul este puțin diferit: ,,Doamne venit-ai la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile și vărsând  lacrimi peste prietenul tău, mort fiind de patru zile l-ai sculat, Spicule al dreptății”. Cf. Idiomelar- partea a treia, op. cit., p. 64. Probabil, repetarea cuvintelor ,,mort de patru zile” este o greșeală de tipar, însă o ipoteză plauzibilă ar putea justifica folosirea ei de către diortositor pentru a accentua evenimentul morții și consecințele sale (n.n.).

[34] Triodul, op. cit., p. 509.

[35]Paula Bud, op. cit., p. 97. Aceeași idee o regăsim și la părintele Petroniu Tănase: Petroniu Tănase, op. cit. p. 90.

[36]Triodul, op. cit., p. 509.

[37]Ibidem, p. 509.

[38] Ibidem, p. 519.

[39] Ibidem, p. 518.

[40] Protos: Petroniu Tănase, op. cit., p. 90.

[41] Triodul, op. cit., p. 519.

[42] Ibidem, p. 519.

[43] Ibidem, p. 520.

[44] Ibidem, p. 523.

[45] Ibidem, p. 525.

[46] Catavasie, Ibidem, p. 523.

[47] De exemplu Ibidem, p. 517, p. 521, et passim.

[48] Ibidem, p. 521.

[49] Ibidem, p. 521.

[50] Ibidem, p. 518.

[51] Ibidem, p. 518.

[52] Această manifestare afectuală a Sa este expplicată dintr-o dublă perspectivă, înr-o maineră foarte frumoasă, de părintele Petroniu Tănase, citez: ,,A suspinat cu duhul și a lăcrimat Domnul la mormântul lui Lazăr (Ioan 11,33); a lăcrimat pentru prietenul iubit:,, Iată cât de mult îl iubea”, ziceau iudeii- și a lăcrimat pentru firea omenească, plăsmuită ,,bună foarte”, dar stricată și împuțită de păcat”. Protos. Petroniu Tănase, op. cit.,  p. 90.

[53] Triodul, op. cit., p. 524.

[54] Sau autorilor (n.n.).

[55] Ibidem, p. 514.

[56] Mircea Oros, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, op. cit. p. 182; Alexander Schmemann, op. cit., pp. 49-50; Catavasie, Triodul, op. cit., p. 523.

[57] Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, op. cit., p. 191.

[58] Paula Bud, op. cit., p. 95.

[59] Mircea Oros, Imnografii creștini, autori de imne liturgice din cartea Triodului, op. cit. p. 182.

[60] Paula Bud, op. cit., p. 97.

[61] Ibidem, p. 97.