Alex Berca - Uniunile economice - Un viitor pilon geopolitic

Uniunile economice - Un viitor pilon geopolitic

Uniunea Europeană şi cea Euroasiatică

                                                 

De mulţi ani ne-am obişnuit să urmărim evenimentele Uniunii Europene, cu  diversele ei forme de manifestare, cu factorii de bază ai creării acestei uniuni, cu intrarea de noi membrii, cu manifestarea diverselor reacţii la criza economică şi încă multe alte aspecte ale existenţei acestei uniuni.

Asemenea aspecte au constituit agenda de lucru a celui de al şasea Forum Economic Internaţionale ţinută între 22-24 mai 2013 la Astana (capitala Kazahstanului) , la care au participat lauriaţi ai premiului Nobel, profesori universitari, politicieni şi foşti membrii ai unor guverne, diverşi antrepenori cu îndelungată experienţă naţională şi internaţională, reprezentanţi ai Naţiunilor Unite, FMI, şi Băncii Mondiale, a Băncii de Dezvoltare a Asiei şi a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Unul dintre cele mai mari forumuri ce au avut loc până în prezent, pe plan mondial, incluzînd peste 10.000 de participanţi, din care peste 3000 din 132 de ţări. Acest forum mondial a fost numit de către întreaga mass-medie drept: G-Global, primind un larg suport din partea tuturor participanţilor şi a ţărilor reprezentate la acest forum.

Din ianuarie 2012 informaţiile privind organizarea acestui forum a fost  urmărit prin diversele site-uri ale internetului de peste 3 milioane de oameni din 160 de ţări.

Marea majoritate a vorbitorilor la acest forum au susţinut ideea după care actuala situaţie economică internaţională nu îşi găseşte rezolvarea numai prin diverse soluţii financiare şi economic-organizatorice, ci trebuie căutate soluţii şi de natură ecologică şi de securitate.

Câţiva dintre participanţi, laureaţi ai premiului Nobel au propus urgentarea reformelor sistemului monetar internaţional. Banii – au spus ei, trebuie să fie reintroduşi în circuitul lor normal la nivel global nu numai naţional.

Robert Mundell, laureat al premiului Nobel în 1999, s-a referit la lipsa balansării monetare ca principală cauză a persistenţei crizei economice; el a susţinut ideea creării şi consolidării unui regim coerent monetar global.

Referindu-se la punctul de vedere al lui Paul Volcker, fostul preşedinte al Rezervelor Federale, care a susţinut ideea după care o economie globală necesită şi o monedă globală, Mundell a spus: acesta este unul din drumurile pe care trebuie mers.

În finalul cuvântării sale el s-a referit la necesitatea discutării problemelor financiare la următoarea şedinţă a G-20 care v-a avea loc în luna septembrie  2013.

Christopher Pissarides, laureat al premiului Nobel în 2010, profesor la London School of Economics şi preşedinte al Consiliului naţional Cyprus pentru politică economică aprecia că ţările din zona euro, ar trebuii să aibă un singur regim  şi un sistem bancar cu un masiv sistem de stimulare economică.

  Țările UE trebuie să fie pregătite ca odată cu ieşirea din criza financiară să aibă un program de antrenare a forţei de muncă în locuri care să asigure a creştere a eficienţei; după anii de austeritate economică, Europa are nevoie de programe care să rezolve problemele unor noi infrastructuri. El a susţinut ideea urgentării integrării economiei europene, spunând: O singură piaţă în Europa v-a fi un lucru deosebit de bun pentru creşterea economică.

John Nash, care a primit premiul Nobel în 1994, afirma: ”banii au fost din punct de vedere popular, asociaţi întotdeauna cu defecte morale sau etice, cum ar fi lăcomia, avariţia, egoismul si lipsa de caritate. Dar, pe de altă parte, existenţa banilor de multe ori facilitează donaţii valoroase de felul celor filantropice, iar cei care primesc astfel de contribuţii au tendinţa de a găsi cele mai utile folosinţe atunci când donaţiile sunt primite ca bani”.

Un alt laureat al premiului Nobel din 1996, James Mirrless, solicita desfăşurarea cît mai urgentă a dialogurilor dintre conducători.

El spunea: ”Trebuie să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce estre într-adevăr real nu numai ce este legat de sistemul financiar. Să le oferim oamenilor posibilitatea să meargă din nou să lucreze. Să lăsăm investiţiile să fie refăcute. Să lăsăm ţările lumii să fie din nou cât mai ocupate. Știm exact care sunt soluţiile. Este momentul să lucrăm pentru aceste soluţii”.

Alt vorbitor apreciat la forumul din Astana a fost Dominique Strauss-Kahn, care a condus FMI în perioada 2007-2011.

În intervenţia sa a prezentat un punct de vedere din care rezulta poziţia conducătorilor guvernelor ţărilor membre ale UE care consideră că principala soluţie a crizei economice actuale este promovarea creşterii angajărilor şi creşterea dinamismului economic. Strauss afirma în discursului său, că este absolut necesar să se creeze un organ care să influenţeze sistemul economic global şi să joace rolul unei  ”locomotive” care să trage după sine toate ţările care se găsesc în criză în momentul de faţă.

Fără o coordonare din punct de vedere fiscal, spunea Strauss, nu vom fi capabili să avansăm în direcţia rezolvării crizei economice, dar principala problemă nu este numai cea a debitului pe care îl au diversele ţări europene ci problema competitivităţii. Problema debitului este numai o protecţie pentru a ocolii riscul competitivităţii.

Din punctele de vedere ale celor mai mulţi dintre vorbitori se poate desprinde o concluzie, care chiar dacă nu a fost spusă direct, a lăsat să se înţeleagă: ”epoca de aur” a Europei ca şi cea a Statelor Unite a trecut, iar ceea ce trebuie reţinut este menţinerea unui standard de viaţă cel puţin acceptabil.

Dacă nu se va putea realiza acest fapt în această parte a lumi, în următorii 4 sau 5 ani creşterea economică va continua într-un ritm deosebit de lent iar tensiunile sociale vor continua sau chiar se vor amplifica.

În timp ce unele state membre ale Uniunii Europene iau în considerare reîntoarcerea către politicile naţionale, iar moneda euro încă îşi manifestă o instabilitate fără precedent, preşedintele Putin a făcut o propunere ce reprezintă o soluţie surprinzătoare - crearea unei Uniuni Economice Euroasiatice.              

Această propunere are la bază actul din 18 noiembrie 2011, prin care liderii Federaţiei Ruse, Kazakhstanului şi Belarusului au semnat Declaraţia Privind Integrarea Economică Eurasiatică, ce şi-a propus ca scop primordial crearea unui Spaţiu Economic Comun între cele trei state, ca urmare a existenţei Spaţiului Vamal (semnat în 2009  şi operaţional începând cu 1 iulie 2011).

Unora dintre economiştii analişti le scapă din atenţie crearea acestei noi uniune care are toate şansele să devină dacă nu mai puternică ca UE în orice caz poate deveni un pilon al viitoarei geopolitici printr-o refacere din punct de vedere economic a fostei Uniuni Sovietice şi tot odată un puternic competitor al UE.

Ceea ce Preşedintele Putin doreşte este de a crea prin această Uniune în termeni de Realpolitik o Rusie care să devină „unul dintre centrele de putere ale lumii contemporane”.

Declaraţia lui Putin sună astfel:

       „ Acest sistem de parteneriat dintre Uniunea Eurasiatică şi Uniunea Europeană poate da naştere prezumţiilor necesare creării unei schimbări a configuraţiei geopolitice şi geo-economice a întregului continent [Eurasia] cu consecinţe pozitive clare la nivel global”.

Țările membre ale viitoarei Uniuni Euroasiatice care va fi finalizată în 2015 sânt: Armenia, Azerbaijan, Belarusia, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Rusia, Tajikistan,Turkmenistan, Ukraina şi Uzbekistan. Totalul populaţiei acestei Uniuni Euroasiatice a depăşit 4.6 miliarde locuitori ce există pe un teritoriu de circa 21.14 milioane sq.miles (54.76 mil. Km.p).        

Din punct de vedere strategic proiectul actual al unei asemenea uniuni, căruia i s-au pus bazele de la 1 ianuarie 2012,  prevede înfăptuirea unei „regiuni integrate” care de fapt urmăreşte creşterea influenţei statului rus în regiunea Eurasiatică precum şi restabilirea fără prea mult zgomot a fostei Uniuni Sovietice, ca putere economică, număr al populaţiei şi a influenţei pe care o vrea Putin, să devină pe plan mondial.

Un asemenea bloc politic şi economic v-a  funcţiona, după afirmaţia fostului premier Medvedev,  la un interviu al presei, pe baza unor aşa zise „poziţii comune în privinţa unor aspecte de interes comun pentru această parte a lumii, iar coordonatorul acestora va fi (după cum este ”firesc” şi ”deloc surprinzător”-n.n.), Rusia.

Această Uniune poate fi considerată ca fiind după opinia unor politologi, reacţia Moscovei faţă de Uniunea Europeană, şi cu tendinţe de lărgire cât mai curând posibil a acestei organizaţii.

Decizia creării unei asemenea uniunii a venit şi ca urmare a creşterii divergenţelor existente între politica administraţiei de la Kremlin şi reprezentanţii statelor considerate de Rusia ca făcând parte din zona sa de influenţă  cum ar fi de exemplu politica de manifestare a unei independenţe social-politice şi economice din partea Moldovei, Georgiei şi a Ucrainei, (faţă de Kremlin-n.n.).

Susţinând cu o deosebită perseverenţă crearea acestei uniuni, preşedintele Putin  doreşte:

1.                  ca Rusia să devină  în cadrul acestei organizaţii internaţionale o legătură între Europa, Statele Unite şi Asia, maximizându-şi astfel poziţia de negociator în relaţiile cu toate ţările ţările occidentale.

2.                  crearea unor Zone de Schimb Liber, ce va duce inerent la înfiinţarea unei Comunităţi Economice.

3.                  ca evoluţia Uniunii Euroasiatice să se îndrepte nemijlocit către forme de integrare mai avansată cum ar fi de exemplu: politici industriale unice sau chiar ceea ce Uniunea Europeană nu a reuşit încă să implementeze – politici energetice unice.

Vrând să dea impresia asigurării unei note de independenţă politico-economică, a ţărilor membre ale acestei uniuni, Putin a lansat ideea după care toate statele membre vor putea negocia diverse contracte economice direct cu părţi terţe prin intermediul acestei uniuni, ceea ce le va putea oferi poziţii mult mai bune în cadrul negocierilor.

Politologii care analizează poziţia şi rolul unei asemenea uniuni avertizează asupra faptului ce nu trebuie uitat sau neglijat că procedura de vot din interiorul Uniunii Economice Eurasiatice nu va fi consensul ci fiecărui stat membru al acestei uniuni i se va acorda dreptul la vot prin numărul acestor voturi stabilit proporţional  în raport de puterea economică a fiecărei ţări.

De aici reiese în mod clar de ce s-a ajuns la o asemenea măsură, care dă puteri deosebite Rusiei faţă de toţi ceilalţi membrii, ea fiind cel mai puternic stat din punct de vedere economic. Efectul unei asemenea poziţii  îi va uşura Rusiei să obţină  (prin numărul de voturi ce i se atribuie) blocajul unor decizii care nu îi vor aduce vreun avantaj sau din contra v-a reuşi să-şi impună un anumit punct de vedere pentru ca o propunere sau un anumit plan de cooperare cu alţi parteneri din afara uniunii să fie aprobat.

Planul pe termen lung al preşedintelui Putin este ca Rusia să-şi poată asigura din nou un  avantaj – de mare putere economică mondială, având în vedere că Europa, de exemplu, va fi nevoită să negocieze cu state cum ar fi Belarusia sau Kazakhstan sau cu oricare alt stat membru al uniunii, numai prin intermediul Rusiei.

Un al aspect, pe care liderul de la Kremlin a ţinut să îl menţioneze, în cadrul primelor şedinţe în vederea constituirii acestei uniunii este faptul că statele membre vor avea acces la piaţa energetică europeană mult mai uşor prin intermediul Uniunii Eurasiatice. Într-adevăr acest aspect este important, însă ceea ce nu s-a menţionat până în prezent în nici unul dintre protocoalele de creare a uniunii, este faptul că aceste state vor negocia şi vor avea acces numai  prin intermediul structurilor ruseşti şi doar cu acceptul statului rus, ceea ce va duce la o creştere deosebită a poziţiei strategice a Rusiei în lume.

Faţă de o asemenea situaţie pe care încet dar sigur şi-o creează Rusia, este absolut necesar ca Uniunea Europeană pentru a evita crearea unui asemenea competitor şi a unor dialoguri, poate nu dintre cele mai favorabile, ar fi rezolvarea problemelor curente, adică restabilirea poziţiei şi a valorii monedei euro şi a încrederii membrilor UE  în structurile sale politice şi economice.

Una din marile temeri ale preşedintelui Putin şi a ţărilor care deja sunt semnatare ale acestei noi uniuni precum şi a celor care vor devenii membre ale acesteia este progresul pe care îl face, de asemeni, încet dar sigur, Organizaţia de Cooperare de la Shanghai prin care această organizaţie ar putea deveni un instrument şi mai puternic de creştere a influenţei economice chineze pe plan mondial.

Privită în acest sens, Uniunea Economică Eurasiatică nu ar mai putea juca rolul unui instrument de balansare a influenţei Vestului prin UE, ci mai de grabă a estului prin poziţia Chinei.

Ceea ce oferă pentru moment un element de aşa numit respiro pe plan mondial ceea ce într-un fel uşurează procesul încă destul de lent al refacerii economice al UE, este manifestarea anumitor reţineri din partea unora dintre ţările care vor deveni membre ale acestei uniunii în privinţa libertăţii şi independenţei lor economice şi politice, având încă în amintire trista experienţă la care au fost supuse şi care pentru care au avut-o de suferit zeci de ani în timpul dictaturii sovietice când totul trebuia decis şi se aproba numai de la Moscova.

   Încă din 2009 Preşedintele Putin a dus în mod permanent o politică de re-atragere a unora dintre fostele republici sovietice sub comanda rusească.

Dacă nu i-a reuşit din punct de vedere politic, a gândit o variantă economică prin re-integrarea pentru început a două din cele şase republici asiatice de sub fosta influenţă rusească: Belarusia şi Kazahstan.

El a propus şi s-a acceptat renunţarea la controlul vamal şi al transporturilor, iar de la 1 ianuarie 2012 a început să funcţioneze un aşa numit Spaţiu Economic Unic, care includea libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului în cadrul unui teritoriu ce includea peste 165 milioane de oameni, adică 60% din populaţia fostei Uniuni Sovietice.

Prin asemenea planuri, economiştii ruşi prevăd:

       -    posibilitatea de restabilire a legăturilor pe orizontală între  diversele întreprinderi industriale, care se pierduseră odată cu destrămarea URSS,

       -    eliminarea barierelor în calea comerţului şi

       -    limitarea influenţei Chinei în această zonă a lumii.

Acest obiectiv, Rusia l-ar putea obţine prin relaţii mai strânse economice şi comerciale cu Kazahstanul, care în prezent are  economia cea mai de succes dintre toate fostele republici sovietice din Asia Centrală.

În acelaşi timp trebuie luat în consideraţie că între toate aceste naţiuni există o mare diferenţă de identităţi, de culturi, formând un adevărat mozaic care există şi evoluează de ani de zile sub efectul manifestării unor dictaturi corupte.

Violenţele care au loc în aceste republici reprezintă mijloacele de manifestare ale autorităţilor de stat, uneori găsindu-şi justificarea prin aşa numita luptă împotriva terorismului.

În 2005, de exemplu, guvernul din Uzbekistan a omorât sute de protestatari fără a le da nici un ultimatum. În acelaşi timp jurnalişti, activişti pentru drepturile omului, suporteri ai opoziţiilor şi politicienii care vor să-şi expună punctele de vedere referitor la necesitatea creării şi asigurării independenţei sunt într-un permanent risc de a fi arestaţi şi trimişi în puşcării pe termen lung. Asemenea situaţii au determinat ca în ultimii ani o mare parte a populaţiei Uzbekistanului să emigreze în diferite ţări.

  Nu trebuie uitat nici faptul istoric după care în timpul dictaturii staliniste ruşii au fost trimişi în această republică drept colonişti şi ei au fost cei care preluaseră toate funcţiile de partid şi de stat impunând întregii populaţii kazahstane ca şi în alte republici, principiile şi modul de guvernare şi de viaţă stalinist.

Măsurile represive împotriva celor ce îşi cereau drepturi egale şi independenţa se aplicau fără nici o ezitare prin omorâre, tortură sau chiar trimiterea în lagăre de muncă în Siberia sau în alte locuri la fel de dure pentru oameni.  Asemenea măsuri coercitive învăţate pe parcursul a peste 70 de ani, aplicate astăzi împotriva unora dintre dizidenţi au fost învăţate de la ”sora” mai mareşi se aplică fără nici o reţinere în special când este vorba de ruşi.

Unele studii recente efectuate sub egida organizaţiei Amnesty International, confirmă că birocraţia şi sistemul poliţienesc din aceste ţări asiatice se aplică prin torturarea dizidenţilor şi a oricăror opozanţi iar reprezentanţii guvernamentali nu răspund şi nu dau socoteală în faţa nici unui for sau a unor legi internaţionale care sancţionează asemenea acte.

O asemenea situaţie a avut şi continuă să aibă ca efect imediat emigrarea unei mase mari de oameni, în special a ruşilor, ceea ce a dus şi continuă să ducă la modificare a structurii populaţiei acestei republici.

 Între 1989 (cînd s-au eliberat de sub comunism) şi 2013, populaţia kazahstană a cunoscut o schimbare drastică a structurii sale naţionale. Datele statistice prezintă evoluţia structurii naţionale a populaţiei din care rezultă creşterea deosebită a populaţiei Kazahstane , în ultimii 25 de ani, faţă de alte populaţii şi în special faţă de ruşi şi ucraineni.

  Asemenea efecte trebuie să reţină atenţia celor interesaţi în desfăşurarea unor cooperări cu ţările care vor deveni membre ale acestei Uniuni economice.

                          

                           Structura naţională a Kazahstanului

                                                                                   (%)

Populaţie	1989	2013
Ruşi	54.1	17.35
Kazaci	17.71	72.84
Ucrainieni	9,26	1.81
Alţii	18.93	8.04

Sursa: Date statistice internaţionale  (colecţia autorului)

Întreaga lume şi în special ţările UE care vor avea de tranzacţionat cu asemenea guverne trebuie să fie deosebit de atente la modul de reacţie al oricăror promisiuni care s-ar putea până la urmă să fie ignorate. După unele informaţii ale mass-mediei internaţionale, la 29 mai 2013, tot în Astana a fost organizată întâlnirea a cinci şefi de state (foste republici sovietice), confirmându-se pe această cale importanţa republicii Kazahstane în cadrul programului de dezvoltare a Uniunii Economice Eurasiatice.

Înîlnirea a fost între preşedintele Putin , preşedintele Nursultan Nazarbayev (al Kazahstanului) şi preşedintele Alexander Lukashenko (al Bielorusiei), cei care au semnat acordul participării la Uniunea Eurasiatică; ceilalţi doi preşedinţi: Viktor Yanukovych (al Ucrainei) şi Almazbek Atambayev (al Kyrgyztanului), au fost primiţi ca observatori ai acestei întîlniri.

   Întâlnirea preşedinţilor a folosit modelul UE dar după opinia mass-mediei prezentă la diversele tratative, Uniunea Eurasiatică are o putere mult mai mare decît UE, ea incluzând şi drepturile de a impune adoptarea unor legislaţii naţionale în conformitate cu interesele şi directivele acestei Uniunii Economice. 

Schimbările care au fost incluse în regulamentul de funcţionare al Comisiei Uniunii Eurasiatice se referă în special la negocierile în domeniul schimburilor comerciale internaţionale.

În acelaşi timp se discută şi despre necesitatea unor reglementări de paritate între diferitele unităţi monetare a ţărilor membre ale uniunii. În momentul de faţă ar fi necesar să se creeze un nou model economic bazat pe un sistem financiar mai corect care să împiedice manipulările efectuate de anumite ţări în avantajul unora şi în detrimentul partenerilor de schimburi economice.

De altfel însăşi concluziile participanţilor la forumul mondial de la Astana s-au referit la unele recomandări care învizajau dezvoltarea economică viitoare globală.

Printre recomandările  incluse în concluziile forumului apar trei mari capitole şi mai multe subcapitole ce scot în evidenţă anumite situaţii deosebite:

I.                  Reglementări efective pentru creşterea economică

care se referă la:

    A.    Revederea reglementărilor financiare şi supervizarea aplicării lor,

             bazată pe şase recomandări:

                 1. Stabilizarea fiecărei economi naţionale în paralele cu minimalizarea efectelor negative ale răspîndirii efectelor politicilor macroeconomice naţionale cu implicaţii asupra restului lumii.

                 2. Atât ţările dezvoltate cît şi cele în curs de dezvoltare trebuie să găsească soluţii pentru rezolvarea problemelor dezechilibrului global.

                 3. Reglementările naţionale şi regionale precum şi supervizarea instituţiilor financiare trebuie să fie bazate pe principii şi concepţii similare în vederea uşurării coordonării şi evitându-se reglementări arbitrare.

                 4. Țările dezvoltate din punct de vedere economic trebuie să evalueze şi să minimalizeze riscurile de discontinuare a programelor de evaluare cantitativă.

                 5. Guvernele trebuie să reglementeze şi să supervizeze activităţile neclare din sectorul bancar.

                 6. Dezvoltarea unor standarde internaţionale de stabilire a rangurilor şi a ratingurilor agenţiilor.

       B.  Consolidarea comerţului internaţional

             bazată pe zece recomandări:

                7. Completarea negocierilor Doha Round  (stabilite cu 12 ani în urmă (şi care la un anumit moment au eşuat).

               8.  Stabilirea unor comisii specializate în reglementări legale privind politicile tranzitorii.

               9.   Asigurarea  corectă şi egală a competiţiei pe pieţele agricole  internaţionale.

            10.   Integrarea în continuare a ţărilor din diferite grupe  regionale/ zone ale schimburilor libere/sau alte asociaţii care permit comerţul liber sau alte condiţii favorabile.

            11.  Suportul acordat iniţiativelor G-20  în privinţa protecţiei comeţului internaţional.

            12.  Tranziţia spre Economia verde

            13.  Înregistrarea produselor verzi.

            14.  Investiţii în infrastructură pentru o dezvoltare susţinută

            15.  Stabilirea clubului energiei G-Globale ca o instituţie de informare şi pregătire a evenimentelor cu privire la energia  curată în vederea expoziţiei din 2017.

           16.  Dezvoltarea unui nou model al înţelegerilor asupra conducerii resurselor întreprinderilor din domeniul  ecosistemelor cu participarea egală a capitalului în creşterea economiilor locale.

II.         Investiţiile - pentru creşterea economică şi angajarea de personal

            Reglementări efective pentru creşterea volumului şi îmbunătăţirea eficienţei fondurilor destinate investiţiilor   care se referă la:

A.        Finanţarea investiţiilor

            bazată pe patru recomandări:

1.                  Forumul a propus creşterea investiţiilor în agricultura globală, în producţiei şi protecţia socială.

2.                  Fiecare economie naţională trebuie să încurajeze investiţiile necesare prin implementarea tehnologiilor disponibile în cel mai scurt timp posibil.

3.                  Dezvoltarea unui Raport special referitor la investiţiile directe străine.

4.                  Promovarea implementării politicii de stat în spijinul inovaţiei şi colaborarea inter-sectorială pentru dezvoltarea spiritului de antreprenoriat

B.        Creerea de locuri de muncă

            bazată pe şapte recomandări:

       5.  Promoivarea investiţiilor pentru creerea locurilor de muncă.

       6. Stimularea cererii globale.

       7.  Promovarea noului spirit de antrepenoriat şi auto-angajat. 

       8.  Flexibilitatea în piaţa muncii.

       9.  Implementarea politicii active de angajări.

     10.  Rezolvarea problemelor pieţei muncii în corelaţie cu situaţia demografică.

     11.  Revederea indicatorilor de rating a suveranităţii

C.        Angajarea grupurilor vulnerabile

           bazată pe următoarea recomandare:

    12.   Promovarea angajării persoanelor înainte de pensionare şi pensionabile, a femeilor şi a persoanelor cu dizabilităţi fizice.

D.        Dezvoltarea asistenţei internaţionale

            bazată pe trei recomandări:

   13.    Dezvoltarea comerţului liber în mijloace de producţie şi tehnologi.

   14.    Dezvoltarea şi implementarea standardelor internaţionale privind condiţiile de viaţă ale populaţiei.

   15.    Definirea ONU despre Obiectivele de dezvoltare pentru perioada de după 2015

E.         Securitatea asigurării hranei populaţiei globului

           bazată pe trei recomandări:

   16.    Dezvoltarea şi aprobarea în mod detaliat a planului de acţiune care să   rezolve problema mondială a hranei ce se va dezbate la întălnirea participanţilor din G-20.  

   17.    Prevenirea tensiunilor în domeniul aprovizionării  cu produse alimentare prin interzicerea speculaţiilor în preţurile producţiei de produse alimentare de pe diferite pieţe alimentare.

   18.    Îmbunătăţirea controlului piwţwloe de produse  modificate genetic

F.         Educaţia financiară 

            bazată pe două recomandări:

  19.     Dezvoltarea unui sistem gratuit despre educaţia financiară pentru persoanele pensionare şi pentru tinerii antreprenori.

  20.     Creşterea utilizării sistemului de internet pentru promovarea educaţiei financiare.

III.        Încredere şi Informaţii complete transmise oricui interesat despre creşterea economică.

            Reglementări efective privind ultimile informaţii financiare (situaţia  financiară internaţională şi sistemul monetar) precum şi corelaţia cu manifestarea crizei economice globale, care se referă la:

A.        Reformarea sistemului monetar şi financiar internaţional

            bazată pe şapte recomandări:

      1.   Următoarele reforme ale sistemului monetar global.

      2.   Creşterea responsabilităţii asupra diverselor aspecte ale sistemului  rezervelor monetare.

      3.   Continua reformă a instituţiilor financiare internaţionale.

      4.   Coordonarea mecanismelor financiare regionale.

      5.   Dezvoltarea permanentă a unui sistem de reglementări privind sistemul monetar la nivel global.

      6.   Controlul datoriei externe.

      7.   Taxarea tranzacţiilor financiare internaţionale.

B.        Combaterea corupţiei

           bazată pe trei recomandări:

     8.    Crearea regulamentului unui program internaţional de combatere a  corupţiei.

     9.    Promovarea celor mai bune standarde practice de desfăşurare a activităţii economice şi a mijloacelor de prevenire a corupţiei.

   10.    Participanţii la Forumul Economic de la Astana, se angajează să sprijine implementarea în cadrul G-20 acţiunile planului Anti-corupţie.

  Primul Ministru al Kazahstanului, Serik Akhmetov, a prezentat pe larg un punct de vedere referitor la necesitatea unei implementări la nivel regional a coeziunii ecologice.

 Astana, a spus Akhmetov, (şi cei din împrejurimi) au un mare potenţial care să devină un centru internaţional al competitivităţii producţiei şi serviciilor (educaţie, sănătate, turism, inovaţii ş.a.). În acest sens avem nevoie de tehnologie modernă care va trebuii bazată pe conservarea de energie, dezvoltarea economiei verzi şi soluţiile de transferare a tehnologiilor moderne.

  În 2017, Astana v-a găzdui Expoziţia Internaţională, denumită:  ”Expoziţia 2017” şi al cărui simbol va fi dezvoltarea energiei viitorului. Sunt invitaţi la această expoziţie reprezentanţii din cele mai largi 100 de economii din lume. Se aşteaptă ca expoziţia să primească peste 1 milion de vizitatori.

 Urând succes acestei iniţiative excepţionale, întreaga lume urmăreşte cu mult interes cum v-a evolua poziţia Rusiei faţă de cea a Chinei şi a Statelor Unite.

[Pentru informaţii suplimentare vă puteţi adresa autorului prin E-mail: berca1@comcast.net]

Dr. Alex Berca

Annapolis, USA, 2013