 |
| Ioan Dehelean |
Vasile Mic: Poezia ca spirit adus în lumină
Recenzie Ioan Dehelean – „Ţipătul bufniţei” Editura
Brumar, Timişoara, 2013
„Nu mai ştiu când,
cum / şi de unde veneam, / dar am făcut un popas, ţin minte / M-am oprit... / Am mâncat / şi am băut apă pe săturate / Am aţipit apoi… / Când m-am trezit / aveam deja nisipul pe
faţă // A surâs / Din general, simplu soldat / Am
desfăcut harta: / Încolo, aşadar / Am luat-o spre nord / cu
sudul în spate” (Drumul). Mai
încolo, undeva: „Iarna are copacii ninşi / arbori
rari şi oarecum stingheri” (Iarna). Apoi, ce mai contează: „E întuneric, Doamne, / e întuneric,
/ veninu-i aproape de suflet…” (Nelinişti)… şi „E ca şi cum
cineva ar acoperi / toate oglinzile în care ai stăruit / cu râvna prea mare // Până
când şi lumina / ce-ţi pare ţie că vine, / iese din gura unui viţel de aur” (Orbirea)..
Pe o altă pagină „a inimii” „Curajul vine de la
felinar / şi parcă vine din pustie”, dar… Care ţipăt? Care bufniţă? Nici
măcar şoapte… încât îţi vine în
gând un scenariu de film, cu secvenţe ce pot fi
luate de aici şi puse dincolo, pot fi amestecate, cu actori virtuali
ori doar cu oameni, cu dimineţi pline de lumină, de farmec… şi-aşa „Uneori mă trezesc mâine /
fără să-mi propun. / Alteori îmi vine să râd” (Doar în măsura în care tresar).
În lumea în care
activează – din chemare, nu din întâmplare - şi care este lumea poeziei, Ioan Dehelean nu-şi propune să lupte cu nimeni şi cu nimic, nu-şi propune
să fie învingător, dar nici învins, îşi propune,
poate numai, să fie mai presus de iubire. Şi reuşeşte. Se înţelege asta după ce ai citit, eventual recitit „Ţipătul bufniţei”(
Editura „Brumar”, Timişoara, 2013, 112 pagini). E un
debut discret, matur, parcă avem de-a face cu un discurs princiar… a unuia poet căruia îi pasă
de toate şi nu-i pasă de nimic; zici că e un Sisif… modern, desigur, care mai şi iubeşte… natura
ca pretext, să zicem, câteva nopţi, câteva
clipe… „Din lumea în care mă aflu / Ce veşti să vă
dau? / Ca o povară vă spun / aici e frumos, aspru / aeru-i rece / Puţine clădiri / mai mult adăposturi / ici, acolo; //
dimineaţa sunt blonzi / seara sunt negri // Soarele ajută
doar umbrele să se lungească / Luna umblă prin ger fără căciulă (Scrisoare 1)… şi „Odată ce te mişti
din loc / Fără de ţintă eşti pe mare / Încolo este necăieri // Cred că e vârsta
să ne logodim / cu apa, sarea şi pământul
/ Să căutăm din scoarţă-n scoarţă / miresme, unde, scorţişoare // Și dac-o fi
să nu avem noroc / noi mergem mai departe / cu-n cuvânt…” (Odatăce te naşti din loc).
Poetul e un temperament plin de gravitate, dar nu
refuză mici postura ludică (pag.41): „Mă iau prosteşte cu arborii / la întrecere / Cine tremură mai tare
/ eu / sau ei? / Cu râul mă iau la concurs / cine ajunge / primul în mare? / Cu
vântul ce mă prinde de piept / şi mă zgâlţâie şi mă izbeşte / şi mă dă de pământ
/ De trezeşte pământul lent / ce fac? / eu nimic / cu coastele
rupte / cu ochii mărunţi bulbucaţi / ce să fac? / eu nimic / cu coastele rupte / cu
ochii mărunţi bulbucaţi / ce să
fac? Să nu mor! / Pe cine să cred? /
Cine să creadă focul…”
Altă dată, alcătuieşte tablouri întunecate, îndemnând
la meditaţie asupra unei istorii tulburi:
„Pe dale de piatră / aud caii mei / şi nu
pe cruci de grâu secerat / cum intră noaptea-n cetate; ard focuri satanice / şi morţi spânzuraţi / atârnă de frică / Abia mai ţin caii în frâu / şi fornăie
şi dau să dea înapoi / dar pintenii de la cizme-i /
împing mereu înainte / Nu vă opriţi / c-aşa-i în război / morţi şi puhoi / Şi muşte şi oase zdrobite / Mai bubuie-un
tun / acolo în vale / Mai croncăne corbii / pe-o cracă // Nu vă opriţi / adulmecaţi ce vă spun…//
Să nu te opreşti, nu face / pactul cu tine / chiar dacă adormi
obosit / cu capul pe coamă / să fii bucuros, asta a fost / c-aşa-i în război / când cazi / când mergi înainte…”(C-aşa-i în
război).
Discursul poetic al lui Ioan Dehelean nu e de mai
scurtă ori de mai lungă respiraţie. E
evident unul autentic, plin de gravitate, ferm şi plin de sugestii. E o ipostază a spiritului
ieşit în lumina, uneori orbitoare, a cunoaşterii.
Vasile Mic
Sursa imaginilor: http://www.aradon.ro
