 |
| Nicolae N. Tomoniu |
La Senat s-a făcut
dreptate:
Jurnalismul este o activitate de creație
MOTO: „Nimeni nu are
nevoie de milă,
ci numai de niţică
dreptate socială”
Dumitru Tătăroiu -
jurnalist
Senatul României a reparat o „nedreptate" acordând jurnaliștilor "drepturile pe care
trebuie să le aibă, alături de scriitori, muzicieni, cineaşti sau artişti
plastici” ne informa aseară secretarul general UZPR, domnul Benone Neagoe. Şi,
normal, mi-am zis: „- De-ar îndrepta-o până la capăt şi deputaţii !”
Eram de ani buni într-o dublă situaţie stresantă: pe de o
parte, ca pensionar, datorită „politichiei” eram un paria al societăţii, pe de
alta, ca jurnalist, s-a creat ideea falsă că jurnalistul e un „băgăreţ” ce vâră
sub nasul oamenilor un microfon punându-le „întrebări nesimţite” pentru a lua
şi el un ban.
În prima ipostază mă aflasem cu câteva zile înainte
într-o bancă. Fusesem umilit timp de ore întregi pentru schimbarea unui „token”
pentru banking, un mic util digital care-şi dăduse duhul lui electronic. În a
doua ipostază, ca jurnalist, fusesem invitat să concep o broşură pentru
promovare turistică alături de un tipograf ce-mi trimitea la revistă articole
tehnoredactate ale autorilor şi care punea după titlul articolului virgulă.
După acesta, un titlu de articol era un fel de scrisoare, tip Facebook, către
iubită: „Dragă papushik,”. Ei bine, m-a câştigat la licitaţie, avea cel mai mic
preţ !
Vai, România de azi !
Şi totuşi, românimea în profundul ei îţi dă şi revelaţii. Ieşind jignit
de la bancă, în piaţă, vânzătoarea m-a ajutat să bag marfa în geantă şi mi-a
zis, neprefăcut, „Sărumâna!” iar în cazul broşurii, s-a lăsat în final
cu scor egal: tipograful tipăreşte dar concepţia broşurii tipărite va fi a
jurnalistului.
Aşa fu şi cu „îndreptarea nedreptăţii” din senatul
României. Vorba lui Dumitru Tătăroiu: n-aveam noi jurnaliştii nevoie de milă,
ci doar de niţică dreptate socială.
Tocmai încheiam ieri forma finală a revistei
„Sămănătorul”, cu articolul de fond, lansarea cărţii Dumitru Tătăroiu –
„Însemnări”, gândindu-mă cu jind la poziţia
jurnalistului în societatea românească din anii 1940, faţă de situaţia ingrată
a lui în România post-decembristă de azi, când am primit vestea că la senat s-a
făcut dreptate breslei jurnalistice. Ah, în sfârşit!
Ziaristul gorjean Dumitru Tătăroiu (1914 – 1989), este
bine reliefat în postfaţa cărţii semnată de prof., dr. în filozofie, Ion
Mocioi. "Scriitorul Florian Văideianu din Târgu-Jiu reuşeşte să publice
o primă plachetă despre viaţa şi opera acestui ilustru înaintaş al artei
scrisului, intitulată „Însemnări”, o antologie necesară."... "Ambele
părţi ale cărţii sunt opere literare, creaţii de sine stătătoare, ale unui
scriitor de o deosebită pregătire intelectuală şi de o mare sensibilitate, un
talent ce foloseşte mijloacele artistice care concretizează un stil propriu şi
atractiv." , iată două extrase confirmând că „însemnările” unui
jurnalist pot deveni foarte uşor, „opere literare, creaţii de sine stătătoare”,
„o veritabilă memorialistică, care prezintă, firesc, date despre sine şi
familia părintească, despre copilăria sa, despre şcolile urmate, despre
prieteni, colegi şi săteni, despre fapte şi acţiuni memorabile şi
semnificative.”
„Să te porţi bine, mumă, şi să-nveţi, că suntem
săraci…”. D. Tătăroiu şi-a ascultat muma şi a ţinut cont şi de sfaturile
patronului ziarului interbelic „Gorjeanul”, Jean Bărbulescu, care dorea ca
jurnaliştii săi „să facă cunoscute tuturor faptele frumoase ce se săvârşesc
în judeţul nostru şi aiurea şi să aducă, de asemenea, la cunoştinţa tuturor,
relele şi nedreptăţile care împovărează viaţa (…)”.
În decursul activităţii mele de redactor la Asociaţia
Română pentru Patrimoniu a lui Artur Silvestri apoi ca director la revista
„Sămănătorul”, am primit la redacţie sute de articole, creaţii de excepţie
despre „relele şi nedreptăţile” care au împovărat viaţa românilor după
’89. Eu însumi am scris despre nedreptatea ca pensionarii numai dintr-o singură
uniune de creaţie din România să beneficieze de sprijin bănesc conform Legii
nr.8/2006. Pentru că mulţi din cei care-şi desfăşoară activitatea de jurnalist
la revista „Sămănătorul”, membri vechi
ai UZPR, cum ar fi, Ion Mocioi din Târgu Jiu, Ion N. Oprea din Iaşi, Al Ionuţ
Ţene din Cluj, s-au plâns mereu că, adunând creaţiile lor într-un volum
antologic, nu pot să-l tipărească decât în regie proprie, rupând din mizerabila
lor pensie. Vor avea soarta lui Dumitru Tătăroiu căruia, un împătimit de
literatură, îi tipăreşte „însemnările” după mai bine de două decenii de la
moartea sa? În ce fel de societate trăim dacă statul stimulează o aşa zisă
„creaţie literară” a puşcăriaşilor iar pensionarii jurnalişti sunt lăsaţi de
izbelişte cu opera lor literară de o viaţă ? Câte foloase ar trage societatea
noastră din relatările jurnaliştilor despre poticnelile sau izbânzile mersului
ei ! Ştergem istoria sinuoasă a interminabilei tranziţii post-decembriste fără
să reţinem din ea nimic util pentru viitorime?
Felicităm conducerea UZPR pentru consecvenţa cu care a
pregătit prima bătălie într-o cameră a parlamentului, parlament a cărui
încredere aluneca periculos pe toboganul sondajelor de opinie a populaţiei.
Felicităm îndârjirea senatorului Haralambie Voichiţoiu, devenită subit o dovadă
irefutabilă că nu „toţi parlamentarii sunt la fel”, că există şi iniţiative
parlamentare care elimină neajunsurile şi omisiunile sistemului legislativ ce
şerpuieşte de ani buni între interesele proprii sau de grup şi interesele
poporului.
Să dea Dumnezeu ca îndreptarea urechilor parlamentarilor
spre suspinele poporului să fie o boală care se ia de la senatorii cărora nu
le-a fost, acum, silă să se aplece!
Nicolae N. Tomoniu, Tismana, 27 oct. 2015
Membru UZPR, director al revistei „Sămănătorul”
***************************************
IMPORTANT!
Senatul a dat undă verde proiectului de lege
privind indemnizația jurnaliștilor
Propunerea legislativă privind
completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel încât şi jurnaliștii să
beneficieze, în anumite condiţii, de o indemnizaţie de 50% din pensia
care li se cuvine, a fost aprobată de Senat. Proiectul a ajuns la Camera
Deputaţilor, care are rol decizional în acest caz.
Votul final ar putea fi un act de
reașezare a profesiei de jurnalist într-un context echitabil, așa cum
sugerează și inițiatorii lui. El repară o nedreptate, completează o lege
din care a fost omisă “creația jurnalistică“.
Supus dezbaterii cu argumente pro și
contra proiectul a primit avize favorabile în Comisiile de specialitate,
care au acceptat ideea că această măsură nu este altceva decât
îndreptarea unei omisiuni regretabile, un act de reașezare a profesiei
de jurnalist într-un context echitabil, așa cum sugerează și inițiatorii
lui. Excepția a venit, curios, tocmai din partea Comisiei pentru
cultură și media. În opinia acesteia, jurnaliștii nu fac parte din categoriile îndreptăţite să primească un astfel de venit.
În expunerea de motive, o parte din membrii comisiei nu au acceptat
faptul că jurnalismul ar fi un act de creație, impunând alte criterii de
calitate și deontologice, decât cele stabilite de Comisia de atestare a
organizației (aşa cum procedează toate celelalte Uniuni) atunci când se
pronunță asupra admiterii candidaturii sau întocmirii dosarului.
Proiectul a generat un val de reacții, dezbateri și sedințe amânate pe
parcursul a patru întâlniri în speranța unui vot favorabil.
S-au primit întrebări, s-au dat
răspunsuri, reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști prezenți la
toate ședințele insistând pe faptul că aplicarea prevederilor Legii
8/2006 membrilor UZPR este un act de recunoaștere a meritelor lor
civice, profesionale și creatoare, un act moral, un act necesar care nu
trebuie să mai sufere amânare.
Împlinirea acestei iniţiative, pentru
care a luptat mult Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, va
veni, sperăm, în noiembrie, când votul deputaților, decizional în acest
caz va repara o nedreptate acordând jurnaliștilor drepturile pe care
trebuie să le aibă, alături de scriitori, muzicieni, cineaşti sau
artişti plastici.
BENONE NEAGOE
Secretar general al UZPR
