George Anca la Tismana |
AFRICA E
TISMANA
În spatele viersului ”Africa e Tismana” al poetului George
Anca stă o întreagă filozofie și de aceea el nu poate fi înțeles atât de ușor.
De pildă, îl deslușesc erudiții care-l citesc pe marele Mircea Eliade, filozof
și istoric al religiilor, fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957,
titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat
cetățean american în 1966 și onorat cu titlul de Distinguished Service
Professor.
Intersecția dintre George Anca și Mircea Eliade și
corespondența dintre ei (publicată de ”Sămănătorul” online, nr.3/2014 și nr. 4/2014
tipărit), s-a realizat pentru că filozofia indiană devenise a doua pasiune a
lui Mircea Eliade și obținând o bursă particulară, studiase limba sanscrită și
Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta.
Pentru edificare deplină, este suficient să extragem
câteva date din biografia poetului:
GEORGE ANCA (n. 12 aprilie 1944, Vâlcea) Poet,
eseist, specializat în indianistică. Operă vastă, de combinaţii pline de
virtuozitate între originismul universal şi modernismul arhaizant. Studii şi
titluri academice: Doctor în filologie (Univ. Bucureşti, 1975). Director
general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu”; Visiting Lecturer
University of Delhi (1977-1984; 2002-2003); scriitor - membru al Uniunii
Scriitorilor din România; traducător. Preşedinte al Asociaţiei Culturale
Româno-Indiene şi al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”; vicepreşedinte
al Societăţii de Etnologie din România; membru al Romanian Group for Pugwash.
Cărţi publicate (selecţii): Invocaţii (1968), Eres
(1970), Poemele părinţilor (1976), „Ardhnariswara” (1982), Parinior (1982),
Mantre (1982), Pancinci (1982), Upasonhind (1982), Indoeminescology (1994), The
Buddha (1994), Orientopoetica
(2000),
Gitagovinda de Jayadeva (trad. 1983), Meghaduta de Kalidasa (trad. 1984);
Eminescu’s Luceafărul in Sanskrit (1983); Sanskritikon (2002); Dharma hindusă
(trad., 2002); Tangoul tigrului (2005); ciclul Apokalipsa indiană; Gramatica
sanscrită în versiunea lui Eminescu (2004); Cenuşa lui Eliade (2007)
Cărțile online de la ”Sămănătorul” se pot citi aici:
Corespondența dintre George Anca și Mircea Eliade:
- Și cum zici ? |
Africa e Tismana
Africa e Tismana de nu-i
aprinsesem lumânare
Când
pe la sfârșitul lui Cuptor, al anului 2010, doctorul în milenara cultură
indiană, George Anca, poposea la Tismana, socoteam că ”trec să te văd”, aruncat rapid prin telefon, ne va lua timp doar
cât să bem o cafea și să gustăm ceva fructe anti-caniculă.
Îl
știam omul ”lumii în trei cuvinte”,
al filosofiei tip haiku în trei viersuri sau al dodiilor oltenești ce
concentrau o dojană ce ține la școală o oră în ”vezi tu pe dracu’ !” Dar a fost suficient să deschid discuția pe
tema doctrinei asceto-mistice, și anume, dacă el crede că Sfântul Nicodim de la
Tismana a fost adept al isihasmului și spiritele s-au încins. Nu mai era acum
vorba nici de ”trec să te văd”, nici
de minute, ci, de ore întregi. ”Stai să
vezi ce-a fost cu Gr. Palamas întâiul care încerca să realizeze unirea omului cu
Dumnezeu prin rugăciuni lăuntrice ! Se pare că era aproape de a vedea lumina
taborică iar Nicodim în peștera lui din Stârmina încerca un nou event !”. ”Ba,
nu ! Evagrie din Pont a inițiat cel
dintâi „Rugăciunea inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus”, prin invocarea repetată
a unei rugăciuni cu numele lui Hristos !”...
De
regulă, prin e-mail mă-nțelegeam cu George prin două, trei fraze dar acum… Ehei ! Ca să vorbesc în dodii, ”una-i scrisul, alta-i vorba!” așa că
George se hotărî: ”Rodica, draga mea soție!
Ia mașina și lumina și du-te tu cu ele la mănăstire că noi mai avem nițică
treabă! Găsim noi vreo mașină să urcăm după voi la mormântul Sfântului Nicodim”
Ajunsesem
subit la constatarea că George îmi vorbea prin prisma filosofiei marilor poeme
indiene ale lui Kalidasa, Jaydeva, Shankaracharya, RABINDRANATH TAGORE,
filozofie pe care eu o redusesem, ca matematician, la înțelegerea abstractă vehiculată
de țăranul simplu privind ”reîncarnarea”. Eu vedeam ”reîncarnarea” mea în Sfântul Nicodim ca o
afinitate de neam, tatăl meu fiind pe jumătate sârb din provincia Bitolia iar
lui George, poetul și filosoful, îi vedeam ”reîncarnarea” prin afinitatea de
gândire cu indienii celebri de care-mi vorbea. În ultimă instanță voiam să
invoc faptul că ideile filosofice caută în genere originile tot așa cum Mircea
Eliade punea accentul pe conceptul de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este
în concepția lui centrul universului, pe când timpul sacru era o repetiție a
elementelor de la originea lumii, când ființele umane arhaice erau bine orientate
în timp și spațiu. Spre deosebire de noi muritorii de azi, care trăim într-o
dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată din ce în ce mai slab, până la
imperceptibil, de fenomenul religios.
Dar,
vai, conștiincioasa Rodica se întoarse de la mănăstire iar eu și George
aterizarăm pe pământ în spațiul și timpul real.
George Anca în prezidiu la conferința internațională |
NEW DELHI,
BURICUL INDOLOGILOR DIN LUME
În luna noiembrie anul trecut, indologul
nostru de serviciu George Anca, spre cinstea întregii Românii, ateriză în India
care a găzduit pentru prima dată "World Conference Indologie", în
colaborare cu Consiliul Indian pentru Relații Culturale (ICCR).
Ziarele
au anunțat savanții internaționali care au participat la Conferință: profesorul
Anisuzzaman din Bangladesh, Fernando Tola din Argentina, Prof Oscar Punjol
Riembau din Brazilia, Sergio Meliton Carrasco Alvarez de la Chile, Prof Dr
Jaroslav Vacek din Republica Cehă, Dr. Kenneth Gregory Zysk din Danemarca, Prof
I . Wayan Ardika din Indonezia, Prof Claus Peter Zoller din Norvegia, Prof
Danuta Stasik din Polonia, Dr. George Anca din România, prof Javier Ruiz
Calderon din Spania, Prof Ven. Induragare Dhammaratna din Sri Lanka, Prof Dr
Korhan Kaya din Turcia, Irma Piovano din Italia, Prof Wang Banwei, Prof Ma
Jiali si prof Yu din China, Prof Narendra K. Wagle din Canada, Prof Marietta
Stepanyants din Rusia, Prof Rajendra Arun de la Mauritius si prof David Frawley
din Statele Unite ale Americii.
La
începutul lui decembrie a.c., George Anca primi un set de imagini făcute de gazde
la înalta conferință, unde în jur de 21 indologi eminenți din întreaga lume și
opt cercetători seniori din India au deliberat pe diverse teme legate de
cultura și filosofia indiană. Președintele indian Pranab Mukherjee a inaugurat
Conferința din 21 noiembrie. Printre fotografii, dr. George Anca, făcând parte
din prezidiul unei sesiuni de comunicare.
Două volume de George Anca: ORIENTOPOETICA și ASIAN TEMPTATION |
ÎNTRE
CHINEZI
Ehei ! Privim zilele astea pe
George Anca între… chinezi. Dar până la urmă, ”Qui semble, s’ensemble !” nu-i așa ? Până și în vremea lui
Confucius, Zalmoxe sau Pitagora, când se mergea cu căruța sau cu corabia din
bambus, marii învățați ai lumii țineau prelegeri prin alte imperii sau își
făceau reciproc copy/paste. Să nu credem noi că geniile preistorice sau
semințiile pământului erau înțepenite într-un areal restrâns dacă n-am văzut, decât
până în acești ani, marea migrație arabă ce are loc în Europa! Are dreptate dr.
George Anca, redactor la revista
”Sămănătorul”, amfitrion în cenaclul literar
de la Clubul Calderon din sectorul 2, București: Africa e Tismana !
Iar poezia lui, atât de abstractă
dar pe deplin cuprinzătoare, m-a făcut să-i dau o replică prietenească.
Africa e Tismana !
George Anca: Intre chinezi -
|
Nicu N. Tomoniu: Și invers -
|
Africa e
Tismana
Africa e
Tismana de nu-i
aprinsesem
lumânare
dau mâna
cu schizofrenia
mai
dă-mi un diabet
binele
fâcându-vi-l
m-aţi
îmbolnăvi
ori aş
spune bon jour
am uitat
o lumină
mult
până la Confucius
reprimare
anekanta gitan
frustrare
stereotipie regresie
lucruri
modelabile decât prin muzică
o
alergătură şi ceva
lăsaţi-ne-n
pace cu legile
râde
Tagore bambuşilor
care în
foc continuu care
nu vă
mâncaţi beţi-mă
chiar
m-am uitat în geneză
şi voi
de pe drumuri în arhetip
el cu
terenul eu cu scena
|
Să-ți
trăiască ORIENTOPOETICA
Fire-ai
să fii, tizule George
Ce pui o
lumină Tismanei
Așa e,
Tismana e Africa,
Trecând
prin sud-vestul Indiei,
Unde avu
misiune apostolească Toma,
El
marele zidar.
Dar
ajungand la Gundafor,
Împaratul
Indiei,
Nu-i
făcu palat pe pământ,
Ci în
cer, dând banii săracilor.
Făcând-i
creștini,
Lovi
greu Toma pe Confucius,
Cu ideea
lui că natura,
Are,o
esență divino-cerească,
Cu
rădăcina ei, natura umană.
De aci,
persecuțiile răspândiră semințiile,
Prin
Lume iar Tismana,
Ajunse
în grădina basarabilor.
Nici
acum nu s-a potolit,
Roiul
semințiilor ce încing pământul,
Mai rău
decât Zeul Ra,
Cu
ochiul lui de foc.
Mint
ăștia cu încălzirea globală,
Gețarii
se vor topi și vor răci Pământul.
Polul
nord va ajunge în Siberia,
Și va
ajunge sloi Europa.
Tismana
se va întoarce în Africa,
Unde va
fi cald și bine.
Dar nu
vom trăi noi ziua aia!
Deocamdată
scriem poeme,
Gândind
că vor deveni imnuri,
Ca ale
lui Tagore...
|
George Anca, al doilea din stânga |
International Conference of Indologists 21-23 noiembrie 2015 New Delhi – pe
YouTube:
Inauguration by President of India
http://webcast.gov.in/president/
Day 1 - Sesion 1
Day 1 Sesion 2
Day 2 – Sesion 3
Day 2- Sesion 4
Day 3 – Sesion 5