 |
| Alvin Eugene Toffler (1928-2016) |
Alvin Eugene Toffler- un precursor al gândirii despre viitorul omenirii
Sunt convins că foarte mulți dintre
cei au ajuns la o vârstă mai mult sau mai puțin înaintată precum și un număr mare de oameni tineri au
avut deosebita plăcere, în urmă cu mai multe decade să citească unele dintre
cărțile care ajunsese să fie ”best seller” în întreaga lume. Este vorba de
cartea Șocul viitorului a sociologului și viitorologului american, Alvin Toffler.
Devenise la un anumit moment dat ca o epidemie. Ori unde te duceau și cu
oricine vorbeai, chiar și despre alte subiecte, la un anumit moment dat
conversația se întorcea spre subiectul acestei cărți.
Mulți dintre cei cu care vorbeam
îmi confirmau propria idee că autorul acestei cărți cucerise lumea adresându-i-se
cu multiple gânduri și diverse ipoteze. Se adresase fiecărui om deci și nouă ca
simpli indivizi arătându-ne unde suntem, cum și de ce se va îndrepta omenirea într-o
anumită direcție, în viitor.
Prin această carte care a fost
tradusă și editată în peste 50 de țări (și în România anilor 1973, de către
Editura Politică, din București), Alvin Toffler explica într-un mod deosebit de
simplu, clar și pe înțelesul oricui, starea psihologică a oricărei persoane și a
societății în care trăia în ansamblul ei.
Dovada celor afirmate era bazată pe
exemple simple privind condițiile în care se petreceau multiplele schimbări
structurale care avuseseră loc în fiecare țară și pe plan mondial, într-un timp
relativ deosebit de scurt.
În unele țări asemenea schimbări
erau de o asemenea amploare – ne mai întâlnită, trecându-se cu repeziciune de
la un stadiu de țară agricolă spre una industrială și la fel de rapid spre una
super (sau supra) industrială.
Toate aceste schimbări erau urmarea
firească a dezvoltării într-un ritm deosebit de accelerat a științei și
tehnologiei care la rândul lor se bazau pe o creștere accelerată în educația și
în mentalitatea oamenilor.
Se producea acel fenomen despre
care învățasem sau auzisem din școală despre ”acumulările cantitative și
salturile calitative” la care cu voia sau fără voia noastră, a fiecăruia, se
petreceau diversele evenimente și noi eram
numai martorii acestora.
Acesta era cu alte cuvinte ”Șocul
viitorului”, cu multiplele lui avantaje și poate cu și mai multe dezavantaje,
dar care nu puteau fi oprite sau înlăturate deoarece așa ”era viața” oamenilor
– într-o continuă mișcare, ce nu putea fi stăvilită, iar dacă uneori, din sau
prin anumite condiții speciale se întâmpla și acest lucru, stăvilirea sau chiar
oprirea lor, era de scurtă durată.
Când în urmă cu mai multe decade am
plecat din țară, în puținul bagaj pe
care l-am luat cu mine își găsise locul și această carte, care devenise ca un
simbol sau ca un ghid al faptelor la care ne puteam aștepta oriunde ajungeam.
Pe parcursul anilor, în viața pe
care am trăit-o în lumea nouă, îmi reveneau în minte multe dintre afirmațiile
lui Toffler cu privire la o anumită evoluție socială, politică sau economică
care se petrecea sub privirile noastre, și care fuseseră afirmate cu ani de
zile înainte de acest precursor al evenimentelor respective.
Într-una din diminețile trecute
deschizând ziarul la care sunt abonat, pe prima pagină a apărut fotografia lui
Alvin Eugen Toffler și cu litere mari și bold era anunțată plecarea din lumea
noastră a celui care fusese un deschizător de noi drumuri ale omenirii. Avea 87
de ani și viața i s-a încheiat – poate chiar așa cum
și-a imaginat-o singur, în liniște, în locuința modestă în care stătea de
ani și ani de zile, împreună cu soția sa, în Los Angeles, California.
Știrea se spunea în articolul
respectiv, fusese anunțată de Toffler Associates – firmă de consultanță, creată
de Alvin și de soția lui, Heidi.
Încă odată mi-au revenit în minte
multe dintre cele gândite și spuse de el în cele peste o duzină de cărți pe
care le scrisese, împreună cu Heidi, în marea lor majoritate pe subiectele
fascinante care îi atrăseseră în mod deosebit ani de zile, pe probleme de viitorologie
social-economică.
Alături de Șocul viitorului care ajunsese la a nu știu a câta ediție
tipărită mi-au revenit în minte titlurile altor cărți printre care: Război și anti-război, Puterea în mișcare și Crearea unei noi civilizații, și care
sunt de-a dreptul fascinante prin bogăția de idei și de argumente deosebit de convingătoare
și mai ales prin actualitatea lor.
Ani de zile am avut prilejul să le
citesc și recitesc aceste cărți și de fiecare dată mi-am dat seama câtă putere
de înțelegere și interpretare avusese acest gânditor al vremurilor noastre.
Sunt convins că aceste cărți se găsesc și în librăriile sau bibliotecile
din România și ca atare le-ași recomanda tuturor tinerilor și celor mai în
vârstă să le citească sau să le recitească pentru că din fiecare se pot
desprinde zeci de idei deosebit de utile oricui indiferent de educația pe care
o are și de preocupările din domeniul în care activează.
Mi-am amintit că la un anumit
moment dat, în urmă cu circa 10 ani am citit despre un interviu pe care l-a dat
Alvin Toffler, unui ziarist chinez de la ziarul China’s People’s Daily și care îl întrebase: care era opinia lui
despre dezvoltarea societății în general și a Chinei în mod special.
Fără a se transforma într-o Pitia,
i-a răspuns :
”…nimeni nu poate ști cu certitudine care
este viitorul lumii. Ceea ce putem
face este să urmărim permanent evoluția
și să identificăm mersul unora
dintre elementele de bază și dinamica
schimbărilor ce apar”.
Și într-adevăr aceasta era metoda sa de lucru, instrumentele pe care le
folosea pentru a detecta mișcarea dinamică a vieții oamenilor de pe această
mica planetă numită Pământ.
În urmă cu peste 50 de ani, când nu prea mulți se gândeau
la fenomenul imensei migrații a oamenilor din Orientul Mijlociu sau din Africa
spre Europa, Toffler explica acest fenomen ce era vădit posibil ca efect al
dezvoltării în anumite zone ale lumii a societăților super-industriale.
În multe țări europene se
produsese procesul trecerii de la o economie agrară la una industrială, care
cerea o anumită calificare și un număr mai mare al forței de muncă, în Statele
Unite, fenomenul migrației, era determinat de trecerea de la etapa industrială
la cea supra industrial bazată pe automatizarea procesului industrial, pe
robotizarea lui. Astăzi când prin diversele mijloace ale mass-mediei se
comunică apariția unui nou instrument robotizat, nimeni nu mai este – să-i
spunem impresionat. Toată lumea ia acest eveniment ca pe ceva firesc. Cât de
firesc pare acuma și cum de a fost prevăzut el cu peste jumătate de secol
înainte.
La timpul acela Toffler urmărea
fenomenul imensei migrații a oamenilor, determinat de dezvoltarea relațiilor de
afaceri și de vacanțe. Dădea ca exemple cum peste 1.5 milioane de germani
plecau în vacanță în Spania și alte sute de mii se îndreptau spre Olanda și
Italia. Peste 4 milioane de străini vizitau SUA, iar cunoscuta gazetă Le Figaro, se referea într-o serie de
articole la fenomenul ”Giganticului
schimb de oameni”.
Fenomenul
migraționist pe plan local sau național lua proporții încă începând din ultimele
decade ale anilor 1960. În America mobilitatea oamenilor devenea din ce în ce
mai mare și acest fenomen continuă și în prezent.
În anii 1967/1968 peste 36 milioane
de americani (fără a-i socoti pe copiii sub un an) și-au schimbat locul unde
stăteau cu alte locuri. Această cifră era mai mare decât totalul populațiilor
din Cambogia, Gana, Guatemala, Honduras, Irak, Israel, Mongolia Nicaragua și
Tunisia luate la un loc.
Această mobilitate a populației
americane este confirmată și de faptul
că unul din cinci americani, la fiecare aproximativ 6-7 ani își schimbă locul
reședinței, și începe ”o nouă viață”, în noul loc unde s-a mutat.
Nici marile migrații ale hoardelor
Mongole din secolul al 19-lea spre Europa nu pot fi comparate cu aceste mutații
geografice ce caracterizează mobilitatea societății americane.
O situație similară se poate
remarca și în Anglia. Una dintre revistele științifice engleze ”The New Society”, prezenta într-un
articol ideea din care reieșea că în
general, populația Angliei și a Țării
Galilor locuiește la aceeași adresă mai puțin de un an de zile.
În Franța, numai lipsa de locuințe
influențează continua mobilitate a populației și cu toate acestea, după opinia
demografului Guy Pourcher, în fiecare an 8-10% dintre francezi își schimbă
locuința.
 |
| Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Net_migration_rate_world.PNG |
Toffler dădea ca exemplu cum în
fiecare vineri după amiază cel puțin 1000 de muncitori turci din Istanbul se
urcă în trenurile care îi duc spre ”pământul
promisiunii” și se opresc la München unde s-a format o adevărată colonie
turcească și unde a și apărut un ziar în limba turcă.
La Köln, unde funcționa una dintre sucursalele
companiei Ford, peste ¼ dintre
muncitori sunt turci.
În Europa se manifesta și continuă
și în prezent fenomenul de mutare a unor persoane cu calificări superioare
(oameni de știință, ingineri și tehnicieni, economiști și profesori) spre Statele
Unite și Canada unele dintre cele mai dezvoltate țări din punct de vedere
tehnic și științific.
Unul dintre exemplele folosite de
Toffler, privind hemoragia de creiere europene era acela al fizicianului
german Profesorul Rudolf Mossbauer,
laureat al premiului Nobel pentru descoperirile în domeniul fizicii și care
prefera să lucreze în Statele Unite datorită neînțelegerilor cu cei din
Administrația germană privind birocrația și problemele politicii bugetare
germane.
Mă întreb: oare un asemenea fenomen
se petrece de ani de zile și în România, de unde mulți tineri vin să studieze
în Statele Unite și după obținerea diplomelor, prefer să rămână și să lucreze
în SUA în loc să se reîntoarcă în țară și să pună în practică ceea ce au învățat
în universitățile din America?
Nu ar fi de dorit ca Administrația
de la Cotroceni, să ofere acestor tineri condițiile de lucru și remunerarea
corespunzătoare pentru a schimba sensul drumului pe care îl face acest tineret
și să fie folosit în avantajul țării?
În urmă cu mai mulți ani am avut
prilejul să vorbesc cu câțiva studenți chinezi care studiau în Statele Unite și
întrebându-I ce planuri au pentru viitor, majoritatea mi-au răspuns că de abia așteptau
să termine studiile pentru care veniseră și să se reîntoarcă în China unde
aveau oportunitatea de a pune în practică ce învățaseră.
Șocul viitorului și Al
treilea val, citite de către unii
dintre cadrele de conducere de la diferite nivele politice și economice din
diferite țări, au dus la stabilirea unor
schimbări în concepția și aplicarea unora dintre idei și ca urmare la crearea
unor centre și instituții destinate efectuării unor previziuni la diverse
nivele: micro, macro și chiar mondo, social-politice și economice.
Un exemplu în acest sens a fost
momentul în care a fost marcat impactul pe care l-au avut cărțile lui Alvin
Toffler asupra cadrelor de conducere a economiei chineze și care au fost
sintetizate în decizia conducerii Chinei de a-l înscrie și pe Toffler în lista
celor 50 de personalități care au schimbat întreaga concepție a politicii
economice a Chinei.
În 1994, Newt Gingrick- purtător de cuvânt al
Congresului American, îi îndemna pe colegii săi din Congres să citească
lucrările lui Alvin Toffler și în special lucrarea Creating a New Civilization, pentru a înțelege și mai bine spre ce
se îndreaptă omenirea și ce ar trebui făcut în acest sens.
Fără a se erija într-un profet,
observațiile lui Tofflere i-au permis să prevadă cu mulți ani înainte unele
dintre evenimentele cele mai deosebite din lume:
-
lichidarea comunismului în Uniunea
Sovietică și în sateliții ei,
-
reunificarea Germaniei
-
creșterea economică a întregii
regiuni Asia-Pacific,
-
dezvoltarea sistemului informațional
la nivel mondial și încă multe alte evenimente deosebit de importante
(printre care și diversele aspect legate de migrația forței de muncă și a
populației din diverse țări spre Europa și SUA).
 |
| Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Civilisations_actuelles.png |
de vedere și dezbaterile la care a participat și unde și-a susținut cu
multiple exemple punctele de vedere erau și vor continua să fie esențiale
pentru progresul social.
Tot ceea ce a creat gândirea lui
Alvin Toffler constituie baza a nenumărate școli, el fiind un deschizător de
drumuri pentru nenumăratele instituții care în prezent răspund necesităților de
apreciere a mutațiilor ce au loc în știință, tehnică, cultură și în mediul
social la scară mondială.
O veche vorbă românească spunea: un asemenea om se naște odată la 100 de ani,
să sperăm că suntem în momentul în care se va naște un nou Toffler care să ne
spună ce va urma pe mai departe și unde vom ajunge în următoarea perioadă până
la sfârșitul acestui secol, din care s-a consumat aproape un sfert și poate și
pe mai departe.
dr. Alex Berca
SUA
