Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 6 august 2016

Nicu N. Tomoniu - Cutezători și „teroriști”



Școala primară Topești așa cum arăta în anul 2005

Pericolul secolului din perspectiva psihologilor:

Rețeaua de socializare Facebook tinde să facă mai mult rău decât bine.

Întotdeauna la tineri s-a manifestat dorința de afirmare. Dar dacă în secolul trecut ea se manifesta în cadrul unor grupuri reale sau comunități locale unde toți membrii se cunoșteau, acum,  pe rețeaua Facebook, din ce în ce mai mult există membri care se ascund în anonimat, fie luându-și ca user un nume fictiv, fie - pentru a părea mai credibili - însușindu-și  chiar numele unor localități pretinzând că vorbesc în numele acelei comunități. Practica aceasta apare mai ales în perioada alegerilor electorale dar nu numai.

Anonimatul permite anonimului virtual să posteze într-un limbaj vulgar, lipsit de rușine. Manifestă obrăznicie, necuviință, impertinență și insolență. Dă peste nas oricui, își bate joc de orice opinie ce nu se potrivește cu a lui, terorizând orice membru al rețelei. Există modalitatea de al bloca dar unii nu știu cum. Alții se tem de consecințele care ar putea urma deși ele nu există. Așa au ajuns unii „lideri de opinie”: prin teroare.

Există și videoclipuri cu „fapte de vitejie”, cascadorií din care tineri sănătoși se aleg cu capul spart sau cu oase rupte pe lângă „sporturile extreme” unde acești viteji ajung la accidente prin care rămân handicapați pe viață sau chiar și-o pierd.

La fel de grav, există tineri care pentru a obține cât mai multe vizualizări ale videoclipurilor lor, sunt în stare să bată persoane nevinovate sau chiar să fure. De aici până la teroriștii care seamănă moarte și ură în numele unor pretinse organizații teroriste internaționale n-a fost decât un pas. S-a constatat că ultimele atentate teroriste din țările occidentale s-au produs nu de organizațiile paramilitare binecunoscute ci de tineri francezi, belgieni, germani, suedezi  ș.a.  din dorința de afirmare pe plan mondial sau pur și simplu nebuni get-beget, fără mintea întreagă.  Acești tineri, pentru a-și ajunge scopul lor irațional, pot apela chiar și la o instruire din partea unor membri ai grupărilor teroriste paramilitare, și astfel, atentatul terorist e numai bun de a fi revendicat de adevăratele rețele teroriste.

Rețelele teroriste se formează încă din timpul școlarității când copilul n-are discernământ, nu are nici instinctul de conservare bine dezvoltat și ca atare, dacă de mic i se spune că scopul vieții lui este de a ucide oameni, aruncându-se printr-o explozie către ceruri unde va fi răsplătit de Allah, asta va face!

 Nu încape îndoială deci, că proasta instrucție și educație din școli și chiar cea de acasă, este motivul real pentru care se întâmplă multe tragedii ale lumii actuale.

Misiunea mass-media este de a semnala aceste anomalii ale secolului nostru, care încep prin a lăsa la îndemâna copiilor de la vârste prea fragede, mijloacele de comunicare electronice. Pentru care, publicăm articolul de mai jos ca un exemplu concludent că, dacă societatea are grijă să canalizeze dorința de afirmare a școlarilor într-o direcție bine determinată, comunitatea din care fac parte grupurile de acțiune are de câștigat.
Inaugurarea noii școli primare în anul 2005. Școala. gimnazială (în spate) funcționa încă din anul 1978

Cutezători și „teroriști”

 Societatea românească la sfârșitul secolului al XIX-lea beneficia de un învățământ bine pus la punct și obligatoriu cu câteva decenii înainte ca unul din leagănele democrației, Franța, să introducă și ea învățământul public obligatoriu. În comuna Topești, județul Gorj, la 8 aprilie 1908, dirigintele școlii primare Topești, Matei Chiricescu și S. M. Zglobiu primarul comunei Topești, întocmesc un Proces Verbal către Revizoratul Școlar de Gorj prin care cer potrivit legii pentru dotarea școlilor primare rurale, pământ de cultură pentru învățământul practic agricol. Ei cer să li se dea din proprietatea statului de la Tismana, trupul Topești, locul numit „Cetățuiu” alături cu Însurăței (1879) la o depărtare de școală de 1995 m.l. (școala fiind pe locul fostului magazin sătesc din centrul satului.). Lotul de dimensiuni 396/93 m avea în colțul de N-E „Movila Ciureșu din Cetățuiu”.
Poate pare desuetă azi formula „învățământul agricol” dar la vremea aceea elevul era pregătit pentru viața lui de adult. Mai târziu, pe lângă cursurile obligatorii, s-au înființat „atelierele școlare” care pregăteau meseriașii de mai târziu ai comunei. Încă din anul 1900 existau în comuna Topești 52 de meseriași care se ocupau de dulgherie, tâmplărie, căruțărie, dogărie, țesătorie și cusătorie, cizmărie, cojocărie, stupărie și alte meserii. Atelierele școlare au funcționat chiar și prin anii 1970 când în sate existau meseriași cu toate că în 1950 se înființase cooperativa „Arta Casnică” de la Tismana.
Pe lângă școala de la începutul secolului al XX-lea funcționau și cercuri de elevi care aveau ca țintă alte meserii, spre exemplu, prelucrarea pieilor de animale, rotărie, potcovit, Elevii făceau chiar înregistrări zilnice ale fenomenelor meteorologice, măsurarea precipitațiilor cu pluviometrul.
În anii comunismului au apărut organizațiile de tineret școlar, cercurile de elevi pe lângă principalele obiecte de învățământ, matematică, fizică, biologie, geografie dar și echipe sportive sau formații artistice. Elevul era destul de ocupat pentru a se mai gândi la alte acțiuni individuale. Pe lângă toate acestea existau organizațiile de pionieri care participau la acțiuni culturale și manifestări artistice sau expediții turistice la nivel județean sau național. Elevul din secolul trecut avea deci multiple activități de afirmare în fața colegilor și un motiv de mândrie pentru părinți.
Prima echipă „Montana” Topești
Astfel, în anii 1975, conducerea Școlii generale Topești organizează o tabără de vară de 14 zile, cu 10 elevi, pentru „Expedițiile Cutezătorii”, conducătorii fiind Chirimbu Constantin, comandant de pionieri, prof. de istorie și Tomoniu Nicolae, prof. de matematică, ca topograf, fotograf și conducător de expediție. Contribuția Insp. Școlar a fost de 1200 lei, iar a părinților de 1800 lei, pentru hrană, transport, medicamente, materiale pentru marcaje, negative foto. Echipajul se numea „Montana Topești” și avea la start elevii Mărculescu Vasile, Buciu Ghe, Văcariu Vasile, Nuță Ion, Stăncioi Ion, Stănescu Gheorghe, Pau Eugen, Chiricescu Costel, Mogoș Victor, Mujescu Gheorghe.
Traseul era foarte dificil, echipa urmând să marcheze traseul turistic 66.9 (cu cruce roșie pe fond alb) în Munții Vâlcan, Unitatea Montană Numărul 66. Traseul cutezătorilor topeșteni, cu indicele 66.9 avea următoarele repere: Comuna Tismana — pădurea de castani Eroni — dealul Gura Plaiului — valea Bistricioara — sub vârful Podişului — valea Frasinu — valea Bistriţa — lacul Vâja — curmătura Prisloapele Mici (traversa traseul 66.1. şi întâlnea traseul 66.8.) — valea Prisloapelor — valea Gârbova — valea Scocul Jiului de Vest (Ia qura vâii Gârbova ; racord la traseul 55.20.).
Dată  fiind dificultatea și lungimea traseului, numărul echipajului inițial s-a mărit iar traseul a fost marcat pe porțiuni care se puteau acoperi în 5-6 ore: Mănăstirea Tismana – drumul forestier spre Gura Plaiului, Gura Plaiului – Ponor, Ponor – sub Piatra Boroștenilor apoi Valea Bistrița. Porțiunea din munți, foarte dificilă, a fost făcută mai mult cu adulții. Până la final, echipa a avut de-a lungul expediției o componență de ansamblu formată din: Buciu Ghe. căpitan, Brânduşescu Ghe. secund, Giurcă Ion reporter, Coconete Sorin şi Văcariu Vasile retuşori, Stăncioi Ion, Pârcălăboiu Vasile, Nichifor Ghe., vopsitori, Buciu Ion şi Bârnea Gheorghe purtători vopsea, Lazăr Ctin mânuitor perie muşchi, toţi pionieri, fiind coptați în echipaj și adulţii Zglobiu Ctin ghid şi Surcel Vasile geograf. 
Echipajul a câștigat trofeul „Sfinxul Carpaţilor”, luând locul I pe țară pentru marcare de traseu turistic și descrierea zonelor de interes arheologic la Petreni, Dârmoxa și Cetățui, cu strângerea de piese pentru un muzeu școlar.
În anii 1975 alta era și atitudinea civică a adulților care sprijineau școala și mai ales construirea unui nou local de școală așa cum se relatează pe pagina web:
Cu toate că se construise în timpul celui de-al doilea război mondial una din cele mai frumoase şcoli din zonă, după treizeci de ani, avea să se constate că terenul argilos pe care era construită şcoala, începe să se deplaseze.  Zidurile încep să crape iar reparaţiile nu rezolvă mare lucru. Se începe o nouă şcoală în lunca Topeştilor care este dată în folosinţă anul 1978.
La construcţia ei au muncit vreme de câţiva ani sătenii celor trei sate Gornoviţa, Topeşti şi Vălcele împreună cu cadrele didactice ale şcolii. Directorul şcolii din acea vreme prof. de lb. română Vasile Proca, împreună cu soţia Florentina Proca preşedinta Organizaţiei de Pionieri, a doua funcţie ca importanţă în şcoală, împărţise satele în sectoare şi repartizase în acestea cadrele didactice pentru  un contact foarte rapid cu populaţia. Când veneau meşterii la lucru, se hotăra ce sate sunt la rând pentru asigurarea unei mese iar cadrele didactice întocmeau listele pe oameni şi zile. Mâncarea era adusă cu baniţa, două feluri de mâncare şi dulciuri, ţuică şi vin. Dacă se nimereau la rând mai multe familii nevoiaşe ele se grupau  dar de multe ori nu era nevoie deoarece sătenii erau foarte săritori iar cei mai înstăriţi se înscriau singuri la rând.
Aceiași tragere de inimă o aveau şi cadrele didactice, mai ales acelea care locuiau în cele trei sate. În Vălcele ţineau legătura cu satul, soţii Marioara  şi Gheorghe Ciuncanu învăţători de primă mână în Gorj, ultimul director de şcoală înaintea d-lui Proca. La Gornoviţa acţionau soţii Nuţa şi Victor Adam, iar la Topeşti, soţii Proca împreună cu Chirimbu Constantin. Pentru mobilizări urgente se trimeteau în sate profesorii Ionel Slivilescu şi Nicu Tomoniu, amândoi din Tismana şi care aveau motorete. Aceştia ţineau contact şi cu autorităţile sau cu inginerii de la Şantierul ACH care sprijineau construirea şcolii aducând ciment, mortar sau utilaje. Aceasta a grăbit construcţia şcolii, lemnele pentru acoperiş fiind ridicate doar într-o singură zi cu o macara.
După darea în folosinţă, au început amenajările anexe necesare oricărei şcoli. Amenajările anexe de la şcoala nouă au fost începute de directorul Vasile Proca. El a început nivelările pentru  terenurile de fotbal, handbal şi volei şi construcţia magaziei pentru lemne. Apoi toate acestea au fost finalizate şi continuate de către Nicolae N. Tomoniu, nou director de şcoală până în anul 1989 şi profesor de matematică al scolii, din anul 1969.
Calul la școala devenită grajd ! Unde este spiritul civic de azi?

Dezastrul

Din păcate, după decembrie 1989, perioada „cutezătorilor” s-a terminat. A urmat dezastrul țării ale cărui urmări le simțim și astăzi. Învățământul s-a dus pe tobogan în jos cu ajutorul unor miniștri incompetenți puși pe criterii politice (unii având doar liceul terminat, și acela în… Franța)  
În țară, lumea a uitat de acțiuni civice, de întrajutorare sau de muncă voluntară pentru conservarea și dezvoltarea localităților. Liberalismul capitalist la care doream să ajungem a luat forma unui libertinism deșănțat. (LIBERTINÍSM s. n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj. – Libertin + suf. -ism. Sursa: DEX '09 (2009)).
S-a distrus voit de către guvernanți industria românească prin „privatizare” și metoda de împărțire a ei, numită „cuponiadă”. Parlamentarii au început să emită legi doar pentru propriile interese politice sau de înavuțire personală. Căminele culturale, magazinele sătești și alte obiective de interes obștesc de la sate au rămas ruine. Prin proiecte ONG unele au fost refăcute. În timpul cât am fost consilier în CL (2000-2008), școlile primare Izvarna și Topești au fost mutate în magazinele sătești ce se închiseseră și clădirile ce fuseseră lăsate de izbeliște. Dar după reabilitarea spațiilor  și mutarea școlilor primare în clădiri funcționale cu multe dotări noi, încălzire, canalizare ș.a. iar au venit ordine noi de la miniștri incompetenți care au comasat la centru o parte din populația școlară.
Începuse terorismul de stat. Directori de școli și de spitale, directorii altor obiective de interes general numite fatidic „deconcentrate”, au fost schimbați pe criterii politice și nu pe competență.
Primarul Marian Slivilescu privind documente aruncate
S-au dat legi pentru îmbogățirea unor parlamentari și nu pentru binele poporului. Așa au dispărut vechii „cutezători”, voluntarii în folosul comunității dar au apărut hoții de nivel general tribunalele umplându-se de litigii.
Mai recent după mediatizarea excesivă pe Internet a cazurilor de fraudă, mită și terorism, au apărut și „teroriștii”, hoții locali care și-au zis că dacă „toată lumea fură” de ce n-ar fura și ei. Până în anul 2005, când a fost mutată vechea școală primară din Topești școala arăta bine. Apoi au apărut în locul vechilor cutezători, hoții locali, „teroriștii” care au devalizat totul: parchet, sobe, table, instalație electrică dar mai ales arhiva școlii Topești care a fost luată cu dulap cu tot, cataloage vechi și documente din anii 1894, 1909, perioada interbelică și după, până în anii 1975.
Imaginea dezastrului de azi
După ce s-a aflat de vandalizări, profesorii Telu și Marioara Jerca au mai recuperat de prin curte o parte din acte dar o bună parte s-a pierdut irecuperabil. Plecat demult din Topești, am auzit abia anul acesta de distrugerea acestui patrimoniu școlar de valoare inestimabilă. Am fotocopiat la pensiunea „Plaiul Castanilor” o parte din acte și dacă n-am reușit cu Fundația Tismana să găsim fonduri pentru a reabilita clădirea și a-i da o nouă destinație, am depus recent un proiect în acest scop.

Detaliile le puteți citi într-un nou articol:

 http://samanatorul.blogspot.ro/2016/08/asezarea-din-epoca-bronzului-de-la.html
Chemăm pe toți care ar putea reînvia spiritul de altă dată al cutezătorilor, să participe la discreditarea  teroriștilor care au devalizat cea mai prețioasă clădire de patrimoniu arhitectural din Topești, transformând școala în care au învățat carte, în grajd de cai.

A consemnat Nicolae N. Tomoniu
Tismana, 6 aug. 2016