 |
| Școala primară Topești așa cum arăta în anul 2005 |
Pericolul secolului din perspectiva psihologilor:
Rețeaua de socializare
Facebook tinde să facă mai mult rău decât bine.
Întotdeauna la tineri s-a manifestat dorința de
afirmare. Dar dacă în secolul trecut ea se manifesta în cadrul unor grupuri
reale sau comunități locale unde toți membrii se cunoșteau, acum, pe rețeaua Facebook, din ce în ce mai mult
există membri care se ascund în anonimat, fie luându-și ca user un nume fictiv,
fie - pentru a părea mai credibili - însușindu-și chiar numele unor localități pretinzând că
vorbesc în numele acelei comunități. Practica aceasta apare mai ales în
perioada alegerilor electorale dar nu numai.
Anonimatul permite anonimului virtual să posteze
într-un limbaj vulgar, lipsit de rușine. Manifestă obrăznicie, necuviință,
impertinență și insolență. Dă peste nas oricui, își bate joc de orice opinie ce
nu se potrivește cu a lui, terorizând orice membru al rețelei. Există
modalitatea de al bloca dar unii nu știu cum. Alții se tem de consecințele care
ar putea urma deși ele nu există. Așa au ajuns unii „lideri de opinie”: prin
teroare.
Există și videoclipuri cu „fapte de vitejie”,
cascadorií din care tineri sănătoși se aleg cu capul spart sau cu oase rupte pe
lângă „sporturile extreme” unde acești viteji ajung la accidente prin care rămân
handicapați pe viață sau chiar și-o pierd.
La fel de grav, există tineri care pentru a obține cât
mai multe vizualizări ale videoclipurilor lor, sunt în stare să bată persoane
nevinovate sau chiar să fure. De aici până la teroriștii care seamănă moarte și
ură în numele unor pretinse organizații teroriste internaționale n-a fost decât
un pas. S-a constatat că ultimele atentate teroriste din țările occidentale
s-au produs nu de organizațiile paramilitare binecunoscute ci de tineri
francezi, belgieni, germani, suedezi ș.a. din dorința de afirmare pe plan mondial sau
pur și simplu nebuni get-beget, fără mintea întreagă. Acești tineri, pentru a-și ajunge scopul lor
irațional, pot apela chiar și la o instruire din partea unor membri ai grupărilor
teroriste paramilitare, și astfel, atentatul terorist e numai bun de a fi
revendicat de adevăratele rețele teroriste.
Rețelele teroriste se formează încă din timpul
școlarității când copilul n-are discernământ, nu are nici instinctul de
conservare bine dezvoltat și ca atare, dacă de mic i se spune că scopul vieții
lui este de a ucide oameni, aruncându-se printr-o explozie către ceruri unde va
fi răsplătit de Allah, asta va face!
Nu încape
îndoială deci, că proasta instrucție și educație din școli și chiar cea de
acasă, este motivul real pentru care se întâmplă multe tragedii ale lumii
actuale.
Misiunea mass-media este de a semnala aceste anomalii
ale secolului nostru, care încep prin a lăsa la îndemâna copiilor de la vârste
prea fragede, mijloacele de comunicare electronice. Pentru care, publicăm
articolul de mai jos ca un exemplu concludent că, dacă societatea are grijă să
canalizeze dorința de afirmare a școlarilor într-o direcție bine determinată,
comunitatea din care fac parte grupurile de acțiune are de câștigat.
 |
| Inaugurarea noii școli primare în anul 2005. Școala. gimnazială (în spate) funcționa încă din anul 1978 |
Cutezători și „teroriști”
Societatea românească la sfârșitul secolului al
XIX-lea beneficia de un învățământ bine pus la punct și obligatoriu cu câteva
decenii înainte ca unul din leagănele democrației, Franța, să introducă și ea
învățământul public obligatoriu. În comuna Topești, județul Gorj, la 8 aprilie
1908, dirigintele școlii primare Topești, Matei Chiricescu și S. M. Zglobiu
primarul comunei Topești, întocmesc un Proces Verbal către Revizoratul Școlar
de Gorj prin care cer potrivit legii pentru dotarea școlilor primare rurale,
pământ de cultură pentru învățământul practic agricol. Ei cer să li se dea din
proprietatea statului de la Tismana, trupul Topești, locul numit „Cetățuiu”
alături cu Însurăței (1879) la o depărtare de școală de 1995 m.l. (școala fiind
pe locul fostului magazin sătesc din centrul satului.). Lotul de dimensiuni 396/93
m avea în colțul de N-E „Movila Ciureșu din Cetățuiu”.
Poate pare desuetă azi formula „învățământul
agricol” dar la vremea aceea elevul era pregătit pentru viața lui de adult. Mai
târziu, pe lângă cursurile obligatorii, s-au înființat „atelierele școlare”
care pregăteau meseriașii de mai târziu ai comunei. Încă din anul 1900 existau
în comuna Topești 52 de meseriași care se ocupau de dulgherie, tâmplărie,
căruțărie, dogărie, țesătorie și cusătorie, cizmărie, cojocărie, stupărie și
alte meserii. Atelierele școlare au funcționat chiar și prin anii 1970 când în
sate existau meseriași cu toate că în 1950 se înființase cooperativa „Arta
Casnică” de la Tismana.
Pe lângă școala de la începutul secolului al XX-lea
funcționau și cercuri de elevi care aveau ca țintă alte meserii, spre exemplu,
prelucrarea pieilor de animale, rotărie, potcovit, Elevii făceau chiar înregistrări
zilnice ale fenomenelor meteorologice, măsurarea precipitațiilor cu pluviometrul.
În anii comunismului au apărut organizațiile de
tineret școlar, cercurile de elevi pe lângă principalele obiecte de învățământ,
matematică, fizică, biologie, geografie dar și echipe sportive sau formații
artistice. Elevul era destul de ocupat pentru a se mai gândi la alte acțiuni
individuale. Pe lângă toate acestea existau organizațiile de pionieri care
participau la acțiuni culturale și manifestări artistice sau expediții
turistice la nivel județean sau național. Elevul din secolul trecut avea deci
multiple activități de afirmare în fața colegilor și un motiv de mândrie pentru
părinți.
 |
| Prima echipă „Montana” Topești |
Astfel, în anii 1975, conducerea Școlii generale
Topești organizează o tabără de vară de 14 zile, cu 10 elevi, pentru
„Expedițiile Cutezătorii”, conducătorii fiind Chirimbu Constantin, comandant de
pionieri, prof. de istorie și Tomoniu Nicolae, prof. de matematică, ca
topograf, fotograf și conducător de expediție. Contribuția Insp. Școlar a fost
de 1200 lei, iar a părinților de 1800 lei, pentru hrană, transport,
medicamente, materiale pentru marcaje, negative foto. Echipajul se numea
„Montana Topești” și avea la start elevii Mărculescu Vasile, Buciu Ghe, Văcariu
Vasile, Nuță Ion, Stăncioi Ion, Stănescu Gheorghe, Pau Eugen, Chiricescu
Costel, Mogoș Victor, Mujescu Gheorghe.
Traseul era foarte dificil, echipa urmând să marcheze
traseul turistic 66.9 (cu cruce roșie pe fond alb) în Munții Vâlcan, Unitatea
Montană Numărul 66. Traseul cutezătorilor topeșteni, cu indicele 66.9 avea
următoarele repere: Comuna Tismana — pădurea de castani Eroni — dealul Gura
Plaiului — valea Bistricioara — sub vârful Podişului — valea Frasinu — valea
Bistriţa — lacul Vâja — curmătura Prisloapele Mici (traversa traseul 66.1. şi
întâlnea traseul 66.8.) — valea Prisloapelor — valea Gârbova — valea Scocul
Jiului de Vest (Ia qura vâii Gârbova ; racord la traseul 55.20.).
Dată fiind
dificultatea și lungimea traseului, numărul echipajului inițial s-a mărit iar
traseul a fost marcat pe porțiuni care se puteau acoperi în 5-6 ore: Mănăstirea
Tismana – drumul forestier spre Gura Plaiului, Gura Plaiului – Ponor, Ponor –
sub Piatra Boroștenilor apoi Valea Bistrița. Porțiunea din munți, foarte
dificilă, a fost făcută mai mult cu adulții. Până la final, echipa a avut de-a
lungul expediției o componență de ansamblu formată din: Buciu Ghe. căpitan,
Brânduşescu Ghe. secund, Giurcă Ion reporter, Coconete Sorin şi Văcariu Vasile
retuşori, Stăncioi Ion, Pârcălăboiu Vasile, Nichifor Ghe., vopsitori, Buciu Ion
şi Bârnea Gheorghe purtători vopsea, Lazăr Ctin mânuitor perie muşchi, toţi
pionieri, fiind coptați în echipaj și adulţii Zglobiu Ctin ghid şi Surcel
Vasile geograf.
Echipajul a câștigat trofeul „Sfinxul Carpaţilor”, luând
locul I pe țară pentru marcare de traseu turistic și descrierea zonelor de
interes arheologic la Petreni, Dârmoxa și Cetățui, cu strângerea de piese
pentru un muzeu școlar.
În anii 1975 alta era și atitudinea civică a adulților
care sprijineau școala și mai ales construirea unui nou local de școală așa cum
se relatează pe pagina web:
Cu toate că se construise în timpul celui de-al doilea
război mondial una din cele mai frumoase şcoli din zonă, după treizeci de ani,
avea să se constate că terenul argilos pe care era construită şcoala, începe să
se deplaseze. Zidurile încep să crape
iar reparaţiile nu rezolvă mare lucru. Se începe o nouă şcoală în lunca
Topeştilor care este dată în folosinţă anul 1978.
La construcţia ei au muncit vreme de câţiva ani
sătenii celor trei sate Gornoviţa, Topeşti şi Vălcele împreună cu cadrele
didactice ale şcolii. Directorul şcolii din acea vreme prof. de lb. română
Vasile Proca, împreună cu soţia Florentina Proca preşedinta Organizaţiei de
Pionieri, a doua funcţie ca importanţă în şcoală, împărţise satele în sectoare
şi repartizase în acestea cadrele didactice pentru un contact foarte rapid cu populaţia. Când veneau
meşterii la lucru, se hotăra ce sate sunt la rând pentru asigurarea unei mese
iar cadrele didactice întocmeau listele pe oameni şi zile. Mâncarea era adusă
cu baniţa, două feluri de mâncare şi dulciuri, ţuică şi vin. Dacă se nimereau
la rând mai multe familii nevoiaşe ele se grupau dar de multe ori nu era nevoie deoarece
sătenii erau foarte săritori iar cei mai înstăriţi se înscriau singuri la rând.
Aceiași tragere de inimă o aveau şi cadrele didactice,
mai ales acelea care locuiau în cele trei sate. În Vălcele ţineau legătura cu
satul, soţii Marioara şi Gheorghe
Ciuncanu învăţători de primă mână în Gorj, ultimul director de şcoală înaintea
d-lui Proca. La Gornoviţa acţionau soţii Nuţa şi Victor Adam, iar la Topeşti,
soţii Proca împreună cu Chirimbu Constantin. Pentru mobilizări urgente se trimeteau
în sate profesorii Ionel Slivilescu şi Nicu Tomoniu, amândoi din Tismana şi
care aveau motorete. Aceştia ţineau contact şi cu autorităţile sau cu inginerii
de la Şantierul ACH care sprijineau construirea şcolii aducând ciment, mortar
sau utilaje. Aceasta a grăbit construcţia şcolii, lemnele pentru acoperiş fiind
ridicate doar într-o singură zi cu o macara.
După darea în folosinţă, au început amenajările anexe
necesare oricărei şcoli. Amenajările anexe de la şcoala nouă au fost începute
de directorul Vasile Proca. El a început nivelările pentru terenurile de fotbal, handbal şi volei şi
construcţia magaziei pentru lemne. Apoi toate acestea au fost finalizate şi
continuate de către Nicolae N. Tomoniu, nou director de şcoală până în anul
1989 şi profesor de matematică al scolii, din anul 1969.
 |
| Calul la școala devenită grajd ! Unde este spiritul civic de azi? |
Dezastrul
Din păcate, după decembrie 1989, perioada
„cutezătorilor” s-a terminat. A urmat dezastrul țării ale cărui urmări le
simțim și astăzi. Învățământul s-a dus pe tobogan în jos cu ajutorul unor
miniștri incompetenți puși pe criterii politice (unii având doar liceul
terminat, și acela în… Franța)
În țară, lumea a uitat de acțiuni civice, de
întrajutorare sau de muncă voluntară pentru conservarea și dezvoltarea
localităților. Liberalismul capitalist la care doream să ajungem a luat forma
unui libertinism deșănțat. (LIBERTINÍSM s. n. Comportare, viață de libertin;
desfrâu, destrăbălare, libertinaj. – Libertin + suf. -ism. Sursa: DEX '09
(2009)).
S-a distrus voit de către guvernanți industria
românească prin „privatizare” și metoda de împărțire a ei, numită „cuponiadă”.
Parlamentarii au început să emită legi doar pentru propriile interese politice
sau de înavuțire personală. Căminele culturale, magazinele sătești și alte
obiective de interes obștesc de la sate au rămas ruine. Prin proiecte ONG unele
au fost refăcute. În timpul cât am fost consilier în CL (2000-2008), școlile primare
Izvarna și Topești au fost mutate în magazinele sătești ce se închiseseră și
clădirile ce fuseseră lăsate de izbeliște. Dar după reabilitarea spațiilor și mutarea școlilor primare în clădiri
funcționale cu multe dotări noi, încălzire, canalizare ș.a. iar au venit ordine
noi de la miniștri incompetenți care au comasat la centru o parte din populația
școlară.
Începuse terorismul de stat. Directori de școli și de
spitale, directorii altor obiective de interes general numite fatidic
„deconcentrate”, au fost schimbați pe criterii politice și nu pe competență.
 |
| Primarul Marian Slivilescu privind documente aruncate |
S-au dat legi pentru îmbogățirea unor parlamentari și
nu pentru binele poporului. Așa au dispărut vechii „cutezători”, voluntarii în
folosul comunității dar au apărut hoții de nivel general tribunalele
umplându-se de litigii.
Mai recent după mediatizarea excesivă pe Internet a
cazurilor de fraudă, mită și terorism, au apărut și „teroriștii”, hoții locali
care și-au zis că dacă „toată lumea fură” de ce n-ar fura și ei. Până în anul 2005,
când a fost mutată vechea școală primară din Topești școala arăta bine. Apoi au
apărut în locul vechilor cutezători, hoții locali, „teroriștii” care au
devalizat totul: parchet, sobe, table, instalație electrică dar mai ales arhiva
școlii Topești care a fost luată cu dulap cu tot, cataloage vechi și documente
din anii 1894, 1909, perioada interbelică și după, până în anii 1975.
 |
| Imaginea dezastrului de azi |
După ce s-a aflat de vandalizări, profesorii Telu și
Marioara Jerca au mai recuperat de prin curte o parte din acte dar o bună parte
s-a pierdut irecuperabil. Plecat demult din Topești, am auzit abia anul acesta
de distrugerea acestui patrimoniu școlar de valoare inestimabilă. Am fotocopiat
la pensiunea „Plaiul Castanilor” o parte din acte și dacă n-am reușit cu
Fundația Tismana să găsim fonduri pentru a reabilita clădirea și a-i da o nouă
destinație, am depus recent un proiect în acest scop.
Detaliile le puteți citi într-un nou articol:
http://samanatorul.blogspot.ro/2016/08/asezarea-din-epoca-bronzului-de-la.html
Detaliile le puteți citi într-un nou articol:
http://samanatorul.blogspot.ro/2016/08/asezarea-din-epoca-bronzului-de-la.html
Chemăm pe toți care ar putea reînvia spiritul de altă
dată al cutezătorilor, să participe la discreditarea teroriștilor care au devalizat cea mai
prețioasă clădire de patrimoniu arhitectural din Topești, transformând școala
în care au învățat carte, în grajd de cai.
A consemnat Nicolae N. Tomoniu
Tismana, 6
aug. 2016
