George Ene - LA MULŢI ANI, FETELOR DRAGI!

LA MULŢI ANI, FETELOR DRAGI!

AVEŢI RĂBDARE CU NOI, CĂ NOI VĂ IUBIM,

PENTRU CĂ LÂNGĂ VOI, ZI DE ZI, TRĂIM

ȘI TOT LÂNGĂ VOI, ZILNIC, TRUDIM,

DUPĂ CUM TOT LÂNGĂ VOI O SĂ MURIM!

G.E. 

N e s p e r a t ă

  

Tăinuită-i viaţa ta
Căci se pierde pe tăcute
Pe poteci necunoscute,
În suiş spre Golgota.

Dar de vis e mersul tău
Maiestos, precum pluteşte
Şi-n înalt ademeneşte
La cădere peste hău.

Nesperată eşti chiar tu:
Prea eşti stea îndepărtată –
Gingaşă, superbă fată
Care ştii şi spui doar NU.

George Ene 

Să rămână totu’ ca mai-nainte

  

Ai venit
cu noaptea târziului din părul tău,
cu neliniştea din ochii tăi
în care-ncerci să-mi faci culcuşul,
ai venit, zic,
să-mi tremuri strunele vechi, ruginite,
bătrâna vioară ce sunt,
care poartă, ia seama, o marcă de dinaintea
Celui de-al Doilea Măcel Mondial…
Ai venit şi vinul vechi,
din potirul inimii mele,

a-nceput să fiarbă…

Pentru ce mi-ai înlocuit cupa liniştii,
din care beam, fericit,
să-mi picuri otrava ochilor tăi
pretutindeni pe unde calci,
până-n inima mea?

Puf de Păpădie,
Căprioară cu Boticul de Lapte,
Uriaşo, fie-ţi milă de biata-ţi jucărie
şi scoate cheia din maşinăria veche,
să rămână totul ca mai-nainte
pe când nu mă inventaseşi,
minune!

 George Ene 

Clipa de singurătate

  

Prieteni, curgerea încotro?

Tic-tacul inimilor noastre de lut sonor

închide lumea într-un căuş de tristeţe

după care trage obloanele ochilor

peste cumpăna nopţii,

când în necuprins neştiute se călesc

săgeţile altor zori, fără noi.

Cântecele noastre trec pe alte buze

precum Fiul Omului în alte pântece,

căci Dumnezeu va reveni negreşit

prin rodiri preacurate de femeie.

Suntem singuri, prieteni,

Singuri pe toată întinderea –

singuri în înalt precum în adânc,

căci singurătatea din afară

oglindă-şi poartă înăuntru,

tulburată, doar atât, de tic-tacul curgerii.

Şi-n toată această alunecare,

stăpână, Frica de singurătate ne ordonă:

„Oameni, trăiţi-vă clipa!”

 George Ene