Faceți căutări pe acest blog

marți, 27 octombrie 2015

Nicu N. Tomoniu - Jurnalismul este o activitate de creație


Nicolae N. Tomoniu
      La Senat s-a făcut dreptate:

               Jurnalismul este o activitate de creație


MOTO: „Nimeni nu are nevoie de milă,
ci numai de niţică dreptate socială”
Dumitru Tătăroiu - jurnalist

         Senatul României a reparat o „nedreptate"  acordând jurnaliștilor "drepturile pe care trebuie să le aibă, alături de scriitori, muzicieni, cineaşti sau artişti plastici” ne informa aseară secretarul general UZPR, domnul Benone Neagoe. Şi, normal, mi-am zis: „- De-ar îndrepta-o până la capăt şi deputaţii !”
Eram de ani buni într-o dublă situaţie stresantă: pe de o parte, ca pensionar, datorită „politichiei” eram un paria al societăţii, pe de alta, ca jurnalist, s-a creat ideea falsă că jurnalistul e un „băgăreţ” ce vâră sub nasul oamenilor un microfon punându-le „întrebări nesimţite” pentru a lua şi el un ban.
În prima ipostază mă aflasem cu câteva zile înainte într-o bancă. Fusesem umilit timp de ore întregi pentru schimbarea unui „token” pentru banking, un mic util digital care-şi dăduse duhul lui electronic. În a doua ipostază, ca jurnalist, fusesem invitat să concep o broşură pentru promovare turistică alături de un tipograf ce-mi trimitea la revistă articole tehnoredactate ale autorilor şi care punea după titlul articolului virgulă. După acesta, un titlu de articol era un fel de scrisoare, tip Facebook, către iubită: „Dragă papushik,”. Ei bine, m-a câştigat la licitaţie, avea cel mai mic preţ !
Vai, România de azi !  Şi totuşi, românimea în profundul ei îţi dă şi revelaţii. Ieşind jignit de la bancă, în piaţă, vânzătoarea m-a ajutat să bag marfa în geantă şi mi-a zis, neprefăcut, „Sărumâna!” iar în cazul broşurii, s-a lăsat în final cu scor egal: tipograful tipăreşte dar concepţia broşurii tipărite va fi a jurnalistului.
Aşa fu şi cu „îndreptarea nedreptăţii” din senatul României. Vorba lui Dumitru Tătăroiu: n-aveam noi jurnaliştii nevoie de milă, ci doar de niţică dreptate socială.
Tocmai încheiam ieri forma finală a revistei „Sămănătorul”, cu articolul de fond, lansarea cărţii Dumitru Tătăroiu – „Însemnări”,  gândindu-mă cu jind la poziţia jurnalistului în societatea românească din anii 1940, faţă de situaţia ingrată a lui în România post-decembristă de azi, când am primit vestea că la senat s-a făcut dreptate breslei jurnalistice. Ah, în sfârşit!
Ziaristul gorjean Dumitru Tătăroiu (1914 – 1989), este bine reliefat în postfaţa cărţii semnată de prof., dr. în filozofie, Ion Mocioi. "Scriitorul Florian Văideianu din Târgu-Jiu reuşeşte să publice o primă plachetă despre viaţa şi opera acestui ilustru înaintaş al artei scrisului, intitulată „Însemnări”, o antologie necesară."... "Ambele părţi ale cărţii sunt opere literare, creaţii de sine stătătoare, ale unui scriitor de o deosebită pregătire intelectuală şi de o mare sensibilitate, un talent ce foloseşte mijloacele artistice care concretizează un stil propriu şi atractiv." , iată două extrase confirmând că „însemnările” unui jurnalist pot deveni foarte uşor, „opere literare, creaţii de sine stătătoare”, „o veritabilă memorialistică, care prezintă, firesc, date despre sine şi familia părintească, despre copilăria sa, despre şcolile urmate, despre prieteni, colegi şi săteni, despre fapte şi acţiuni memorabile şi semnificative.”
„Să te porţi bine, mumă, şi să-nveţi, că suntem săraci…”. D. Tătăroiu şi-a ascultat muma şi a ţinut cont şi de sfaturile patronului ziarului interbelic „Gorjeanul”, Jean Bărbulescu, care dorea ca jurnaliştii săi „să facă cunoscute tuturor faptele frumoase ce se săvârşesc în judeţul nostru şi aiurea şi să aducă, de asemenea, la cunoştinţa tuturor, relele şi nedreptăţile care împovărează viaţa (…)”.
În decursul activităţii mele de redactor la Asociaţia Română pentru Patrimoniu a lui Artur Silvestri apoi ca director la revista „Sămănătorul”, am primit la redacţie sute de articole, creaţii de excepţie despre „relele şi nedreptăţile” care au împovărat viaţa românilor după ’89. Eu însumi am scris despre nedreptatea ca pensionarii numai dintr-o singură uniune de creaţie din România să beneficieze de sprijin bănesc conform Legii nr.8/2006. Pentru că mulţi din cei care-şi desfăşoară activitatea de jurnalist la revista „Sămănătorul”,  membri vechi ai UZPR, cum ar fi, Ion Mocioi din Târgu Jiu, Ion N. Oprea din Iaşi, Al Ionuţ Ţene din Cluj, s-au plâns mereu că, adunând creaţiile lor într-un volum antologic, nu pot să-l tipărească decât în regie proprie, rupând din mizerabila lor pensie. Vor avea soarta lui Dumitru Tătăroiu căruia, un împătimit de literatură, îi tipăreşte „însemnările” după mai bine de două decenii de la moartea sa? În ce fel de societate trăim dacă statul stimulează o aşa zisă „creaţie literară” a puşcăriaşilor iar pensionarii jurnalişti sunt lăsaţi de izbelişte cu opera lor literară de o viaţă ? Câte foloase ar trage societatea noastră din relatările jurnaliştilor despre poticnelile sau izbânzile mersului ei ! Ştergem istoria sinuoasă a interminabilei tranziţii post-decembriste fără să reţinem din ea nimic util pentru viitorime? 
Felicităm conducerea UZPR pentru consecvenţa cu care a pregătit prima bătălie într-o cameră a parlamentului, parlament a cărui încredere aluneca periculos pe toboganul sondajelor de opinie a populaţiei. Felicităm îndârjirea senatorului Haralambie Voichiţoiu, devenită subit o dovadă irefutabilă că nu „toţi parlamentarii sunt la fel”, că există şi iniţiative parlamentare care elimină neajunsurile şi omisiunile sistemului legislativ ce şerpuieşte de ani buni între interesele proprii sau de grup şi interesele poporului.
Să dea Dumnezeu ca îndreptarea urechilor parlamentarilor spre suspinele poporului să fie o boală care se ia de la senatorii cărora nu le-a fost, acum, silă să se aplece!

Nicolae N. Tomoniu, Tismana, 27 oct. 2015
Membru UZPR, director al revistei „Sămănătorul”

 ***************************************

IMPORTANT!

Senatul a dat undă verde proiectului de lege

privind indemnizația jurnaliștilor

Logo UZPR
Propunerea legislativă privind completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel încât şi jurnaliștii să beneficieze, în anumite condiţii, de o indemnizaţie de 50% din pensia care li se cuvine, a fost aprobată de Senat. Proiectul a ajuns la Camera Deputaţilor, care are rol decizional în acest caz.
Votul final ar putea fi un act de reașezare a profesiei de jurnalist într-un context echitabil, așa cum sugerează și inițiatorii lui. El repară o nedreptate, completează o lege din care a fost omisă  “creația jurnalistică“.
Supus dezbaterii cu argumente  pro și contra proiectul a primit avize favorabile în Comisiile de specialitate, care au acceptat ideea că această măsură nu este altceva decât îndreptarea unei omisiuni regretabile, un act de reașezare a profesiei de jurnalist într-un context echitabil, așa cum sugerează și inițiatorii lui. Excepția a venit, curios, tocmai din partea Comisiei pentru cultură și media.  În opinia acesteia,  jurnaliștii  nu fac parte din categoriile îndreptăţite să primească un astfel de venit. În expunerea de motive, o parte din membrii comisiei nu au acceptat faptul că jurnalismul ar fi un act de creație, impunând alte criterii de calitate și deontologice, decât cele stabilite de Comisia de atestare a organizației (aşa cum procedează toate celelalte Uniuni) atunci când se pronunță asupra admiterii candidaturii sau întocmirii dosarului. Proiectul a generat un val de reacții, dezbateri și sedințe  amânate pe parcursul a patru întâlniri în speranța unui vot favorabil.
S-au primit întrebări, s-au dat răspunsuri, reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști prezenți la toate ședințele insistând pe faptul că aplicarea prevederilor Legii 8/2006 membrilor UZPR este un act de recunoaștere a meritelor lor civice, profesionale și creatoare, un act moral, un act necesar care nu trebuie să mai sufere amânare.  
Împlinirea acestei iniţiative, pentru care a luptat mult Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, va veni, sperăm, în noiembrie, când votul deputaților, decizional în acest caz va repara o  nedreptate  acordând jurnaliștilor drepturile pe care trebuie să le aibă, alături de scriitori, muzicieni, cineaşti sau artişti plastici.
BENONE NEAGOE
Secretar general al UZPR