 |
| La „Cetățui” oile pasc și astăzi la fel ca în epoca bronzului |
Vă prezentăm mai jos unele paragrafe și alte detalii privind
Propunerea privind sprijinirea de către Consiliul Local
și Primăria orașului Tismana a Proiectului PILOT “Dezvoltarea patrimoniului național din Tismana” - având ca țintă protejarea și conservarea monumentului
istoric, cod LMI, GJ-I-s-B-09152, „Aşezarea din epoca bronzului de la
Topeşti - Cetate” prin amenajări adiacente sitului
arheologic în scop turistic și promovarea acestui monument istoric la nivel
național și internațional -
Despre importanța proiectului și beneficiile lui pentru
oraș.
Consecințele
acestei colaborări între autoritățile locale ale orașului Tismana și asociația
noastră vor fi benefice pentru locuitorii orașului care vor găsi un loc de
muncă la amenajările căilor de comunicație, muzeului subteran, introducerea
liniei electrice subterane sau alte organizări de șantier sau post-șantier, cum
ar fi ghizii turistici sau echipa tehnică de întreținere, informare și
promovare turistică de la muzeu, expoziția cu vânzare a unor obiecte de
promovare turistică care vor fi lucrate de săteni.
Va fi un proiect
de anvergură, după modelul site-urilor arheologice din occident, cu tehnică
electronică HD de primă generație care va prezenta în muzeu, prin proiecții HD
în virtual, felul de organizare a primelor triburi primitive din această zonă,
dovedind astfel faptul că urme ale
civilizațiilor primitive preistorice există pe teritoriul României la fel
ca în alte țări din jur, în orientul mijlociu, Câmpia Mesopotamiei sau Africa.
Aici însă, nu e vorba de dezvoltări sociale umane superioare, aidoma
dinastiilor egiptene ce încep o organizare socială superioară în jurul a 10 000
de ani a.Chr. ci de grupuri primitive mult mai vechi ce trăiau în epoca pietrei
cioplite de acum 35 000 de ani în Tihomir, Cozia (Sohodol), Petreni și Dârmoxa
(Topești).
Pajiștile
Depresiunii Tismana-Celei, respectiv cele din Topești, sunt și ele folosite în
epoca bronzului timpuriu, adică acum 2500-2000 a.Chr. după periodizarea lui
Dinu Giurescu și chiar mai înainte după sistemele cronologice folosite de către
arheologii Petre Roman şi Alexandru Vulpe.
Orașul Tismana va
dispune, la sfârșitul proiectului, de două mari muzee: Muzeul BNR de la
mânăstire și Muzeul Topești-Cetate, pe lângă muzeele mai mici din centru și din
incinta mânăstirii. Prezentul proiect pilot, va conduce la reconsiderarea pe o
treaptă superioară a statutului orașului Tismana ca localitate de prim nivel
privind resursele antropice de care dispune.
Proiectul este
gândit de natură să nu implice autoritățile locale la cofinanțări care ar
îngreuna execuția bugetară a orașului. Implicarea va consta doar în avizări ale
CL și eliberări de acte necesare proiectului.
 |
| Adăpătoare la Cetățui |
Descrierea sitului arheologic prin cercetările mai
recente la fața locului
Primele cercetări
la fața locului au fost făcute în perioada anilor 1975, când conducerea Școlii
generale Topești organizează o tabără de vară de 14 zile, cu 10 elevi, pentru
„Expedițiile Cutezătorii”, conducătorii fiind Chirimbu Constantin, comandant de
pionieri, prof. de istorie și Tomoniu Nicolae, prof. de matematică, ca
topograf, fotograf și conducător de expediție. Contribuția Insp. Școlar a fost
de 1200 lei, iar a părinților de 1800 lei, pentru hrană, transport,
medicamente, materiale pentru marcaje, negative foto. Echipajul se numea
„Montana Topești” și a luat locul I pe țară pentru marcare de traseu turistic
și descrierea zonelor de interes arheologic la Petreni, Dârmoxa și Cetățui, cu strângerea
de piese pentru un muzeu școlar. C. Chirimbu, ca prof. de istorie a adunat din
cursurile sale de student, informații despre așezarea arheologică
Topești-Cetățui cu vechime în perioada pietrei cioplite – epoca bronzului
timpuriu. Din aceste informații și din cele adunate de conducătorul de
expediție de la muzeul județean, s-a ajuns la concluzia că așezarea din
Topești-Cetățui trebuie să fie periodizată în timpul întinderii maxime a
culturii Glina. Cultura Glina se răspândește în SE Transilvaniei, faza a treia,
prin cultura Glina-Schneckenberg, din Dealul Melcilor, lângă Brașov, după ce în
prima fază cultura Glina ocupă bazinul Dâmboviței, iar în a doua, bazinul estic
al Oltului. Migrația culturii Glina s-ar fi produs prin pătrunderea culturii
Cernavoda I, care a dislocat cultura
Gumelnița, spre nord-vestul Câmpiei Române. Aici cultura Glina s-a menținut in
faza culturii Gumelnița B, iar spre sud, o ramură migrează spre cultura
Verbicioara și culturile din Bulgaria de SW în faza a șaptea.
Așezarea arheologică Topești-Cetățui se
plasează deci în a treia fază a culturii Glina în Oltenia de nord și care se
leagă cu culturile transilvănene, în faza a cincea având loc pătrunderea Glina
spre Serbia. Nu trebuie să vedem aici o migrație de triburi în sensul real al
cuvântului ci o asimilare de practici legate de creșterea animalelor și
execuția unor artefacte de uz casnic sau vânătoresc, sau, și mai precis, totalitatea
vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuințe, așezări etc.)
și spirituale (manifestări artistice, magice-religioase și funerare) păstrate,
prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești
dintr-o anumită epocă istorică.
Astfel, la
Topești-Cetățui practica asimilată de la alte culturi constă în alegerea unor
„cioace”, cum zic azi topeștenii, adică ridicături de teren greu accesibile,
adevărate cetățui naturale, înconjurate pe unele laturi de șanțuri săpate de
apă, care se pot amenaja fie pentru a locui dar mai ales pentru a amenaja
vârful (cu pari ascuțiți legați cu nuiele) ca un loc sigur pentru ținerea
animalelor în siguranță față de prădători cum ar fi lupii sau urșii.
După analiza
materialelor arheologice din epoca bronzului timpuriu, creșterea vitelor,cultivarea
pământului, vânătoarea și meșteșugurile (olăritul, prelucrarea pietrei, osului,
cornului) au fost componentele vieții economice din perioada respectivă, pentru
a se asigura hrana necesară tribului și unele produse indispensabile traiului cotidian.
După localitatea
unde au fost găsite materialele de tip antropogen găsim diverse culturi
(vestigii materiale și spirituale) cum ar fi culturile Gumelnița, Cernavodă, Verbicioara,
Coțofeni, Gârla Mare, ș.a.
 |
| In stânga, pe locul fostei școli primare se va construi Muzeul așezării epocii bronzului. Arhitectura va fi conservată |
Prezentăm toate
aceste informații pentru a nu trata cuvântul „Cetate” la nivel elementar, în
sensul că la Topești ar fi fost cândva o cetate, o fortăreață cu ziduri și
întărituri aidoma celor din evul mediu. Așa s-a întâmplat după ce echipajul
pionieresc „Montana Topești” a început cercetarea zonei numită „La Cetățui” și
mai ales la „Cioaca mare” denumită la figurat ”Cetate”. Unii locuitori au
început săpăturile acolo, după anul 1975, cu gândul că sub deal s-ar ascunde o
veche cetate, respectiv comori. Săpăturile au început în vârf, baza dealului
fiind mult mai largă și chiar inaccesibilă în est și sud. Bineînțeles că
săpăturile s-au făcut atunci pe ascuns, de frica miliției, cei care au săpat
neavând nicio bază documentară. Dacă aveau, ar fi trebuit să sape pe platoul
sud-vestic de la baza dealului care fusese cercetat de Cezar Bolliac în 1869 și
mai târziu de Al. Odobescu. Tot la sfârșitul secolului al XlX-lea, arheologii
Grigore Tocilescu şi Pamfil Polonic își îndreptaseră cercetările la izvoarele
ce ieșeau de sub platoul Cetățuilor în partea de vest și nord a punctului
„Cetate” unde existau izvoare naturale sau amenajări antropice pentru adăpatul
animalelor.
A existat și o
parte bună a săpăturilor neoficiale, groapa cea mare săpată în vârf, spre
sud-vest, ajungând sub stratul fosil, destul de gros, la un strat de piatră
bătătorit. Consultat un geolog, acesta a respins ideea unei cetăți dar stratul
putea fi o amenajare antropică foarte veche având în vedere dispunerea
materialului pietros ca fundament al unui spațiu de suprafață bine determinat.
Atunci s-a lansat ideea unei împrejmuiri pentru animale, locuirea păstorilor
aflându-se pe platoul sud-vestic de la baza dealului Cetățuia sau pe alte
„cetățui” mai mici din jur, sălașe de grupuri primitive, bine protejate de
factorul natural, la câmpie grotele și
peșterile de carst lipsind.
Săpături ale
țăranilor au existat și în anul 1914 după ce arheologii au descoperit în anul 1913
olane groase de la un apeduct roman. Sătenii au mai depistat obiecte de metal
şi monede romane, arheologii ajungând la concluzia că a existat și o aşezare
rurală romană pe marginea de nord a platoului „Cetăţuile". De atunci
probabil că provine și cuvântul cetățuie din latinescul civitas=sat, oraș, la
fel cum și în fața bisericii din Vălcele există intersecția de drumuri numită
piaz, provenind din latinescul „piazza”=piață.
După crearea
Fundației Tismana s-au reluat cercetările la Cetate cu gândul că vom putea
obține fonduri pentru punerea în valoare a acestei așezări preistorice. Cei
trei primi fondatori, C. Chirimbu, C. Jerca și Vasile Surcel au studiat
terenul. S-a depistat poteca ce duce de
la locuințe la țarcul din vârf, care avea accesul doar din partea nordică.
Fonduri pentru proiect nu s-au găsit iar C. Chirimbu a abandonat Fundația
Tismana. S-a cooptat ca fondator Tomoniu Nicolae care avea legături cu ONG-uri
din Belgia și Franța în speranța că occidentalii ne vor ajuta la proiectul
„Topești-Cetate”. Dar estimarea costurilor unui proiect de anvergură îi depășea
și pe ei.
Acestea au fost
informațiile preliminare pe care le-am dat Consiliului Local al Orașului
Tismana. La ședința de aprobare a documentelor necesare s-au proiectat pe un
ecran detalii ale muzeului, atât proiectantul Marius Constantin Bonculescu cât
și arhitectul Alexandru Hortopan au venit cu precizări privind amplasarea
hologramei așezării din epoca bronzului, amplasarea bibliotecii IT, a sălii de cinema
HD, a laboratorului de producere suveniruri 3d și alte anexe.
Propunerea de sprijinire
a proiectului nostru a obținut - spre cinstea lor - acordul tuturor
consilierilor, al primarului și viceprimarului, pentru beneficiul orașului
nostru. Amenajarea unui muzeu turistic de mare importanță arheologică la
Tismana va păstra orașul la primul nivel privind resursele antropice de care
dispune.
Proiectul va fi implementat de Asociaţia
„Semănătorul Tismana”, preşedinte, Nicolae N. Tomoniu,
director revista „Sămănătorul” și editura „Semănătorul Tismana”. Manager de proiect
va fi, ing. Gheorghe-Antonio Tomoniu, asistent manager Alexandru Hortopan de la
Facultatea de Arhitectură din Timișoara și Marius Bonculescu, proiectant, diriginte
de șantier.
Redacția revistei
„Sămănătorul” Tismana
