Faceți căutări pe acest blog

marți, 22 martie 2016

Nicu N. Tomoniu - Pe urmele unui articol de ziar



Vila naționalizată C. Chiricescu în vremea când clădirea aparținea Cooperativei de Consum Tismana


Nicu N. Tomoniu - Pe urmele unui articol de ziar

O mare surpriză pentru revista „Sămănătorul”: a sosit la redacție un articol de ziar din anii 1964-1965 care a apărut în presa regiunii Oltenia. O dovadă că românii țin la istoria lor, la amintirile lor iar în condițiile actuale când niște miniștri incompetenți vor să ne scoată istoria din școală, un astfel de articol este un semn clar că poporul nostru, atât de încercat sub vremurile imperiilor străine sau al socialismului sovietic impus cu forța, știe să-și păstreze identitatea, cutumele proprii și patrimoniul cultural. Revistele independente, fără partizanat politic sau cazon, fără teme impuse de firme străine neamului nostru, abia așteaptă un semn de românism, oricare ar fi acesta.
Un semn banal este și această tăietură de ziar, îngălbenită și ruptă un pic, care nu e nici monedă dacică și nici un alt artefact valoros.  Este un colț de hârtie păstrat cu grijă ca să se citească peste ani despre fapta unor turiști tineri în fața unui caz de incendiu. Acei tineri nu puteau să sune la 112 ca astăzi și nici n-aveau un telefon mobil să ia niște instantanee pentru „feisbuc”. Când au văzut că niște oameni și bunuri materiale erau în pericol, ei au lăsat rucsacul jos și au sărit în ajutor.
Povestea lor e cât se poate de simplă și de educativă. Iat-o:
Articolul de ziar

TINERI INIMOȘI

Recent, la secţia de fabricaţie a pîinii din Tismana-Oltenia, s-a produs un scurt circuit şi în pod a izbucnit un incendiu puternic. Flăcările ameninţau să cuprindă magazia de mărfuri a cooperativei de consum, clădirile unităţii de industrializare a lemnului din comună. Muncitorii forestieri Mihai Silvilescu, loan Dumitrescu şi Victor Ciochină au sărit cei dintîi în ajutorul lucrătorilor brutari. Focul. întreţinut de vînt, întindea. Erau necesare mai multe forţe. Întîmplător se aflau în comună mai mulţi studenţi de la Institutul de mine din Petroșeni, veniţi într-o excursie pe valea Tismanei. N-a fost nevoie să-i îndemne nimeni ca să intervină pentru localizarea şi stingerea incendiului. Prin negura fumului, înfruntînd dogoarea flăcărilor, tinerii Octavian Codreanu, Grigore Orlenski, Ion Pop, studenţi în anul IV, şi asistentul Tiberiu Iliaş au acţionat rapid. Flăcările au fost potolite şi incendiul stins. Apoi, timp de cîteva ore, studenţii au cărat mărfurile pe care tot ei le evacuaseră din magazia cooperativei, pentru a nu fi cuprinse de foc.
Despre fapta acestor tineri minunaţi se vorbeşte în comuna noastră cu multă recunoştinţă.
Victor FRATUTU
profesor

Articolul consemnează succint numele tinerilor turiști, faptul că sunt studenți, dar nu spune nimic despre localitatea de unde veneau. Și nici n-avea de ce ! Câte asemenea fapte nu s-au petrecut  și se mai petrec în anonimat în România? Copii salvați de la înec, bătrâni scoși dintr-o casă în flăcări, tineri care deszăpezesc casele unor săteni. Români normali, de bun simț, de care te ții degeaba după ei ca reporter TV, pentru că nu-ți răspund. Anonimul acela deszăpezise vreo cinci case ale unor țărănci bătrâne ce abia se țineau pe picioare și mai rămăseseră destule în capul celălalt al satului. Dar reporterii, grămadă după el. Uite de aia nu răspunde anonimul tinereilor cu camere video, ca să puneți și voi mâna pe lopată! E mare diferență între acel localnic și tinerii reporteri care vin anume în satele calamitate să facă reportaj. Dau și ei două-trei lopeți, fac „selfiuri„ și filmări iar seara își dau imaginile și videoclipul pe post de mari salvatori.
Tinerii din Tismana de acum 50 de ani n-aveau obiceiurile astea autolaudative, săreau în ajutor acolo unde era nevoie. Au consemnat însă fapta pentru că o făcuseră niște străini. Dar și pentru că și ei ar fi procedat la fel într-o altă localitate. Acum 50 de ani, Torel (Victor) Frătuțu, autorul articolului, Lică, fratele lui, Ionel Frătuțu, Ionel (Jean) Slivilescu, Gelu Muciuciora, Fănel Jerca erau pompierii voluntari din centrul satului Tismana, fără să fie cu numele într-o formație comunitară de urgențe. Luase pădurea din Tismenița foc de la scânteile de la locomotivă, s-au dus și ei voluntari alături de muncitorii forestieri. S-a revărsat Tismana, au făcut șanțuri de scurgere. Era nevoie de activitate culturală în sat, își organizau singuri formații de dansuri, de teatru, de brigadă artistică.
Articolul „TINERI INIMOȘI” a fost găsit, printre vrafurile de cărți ale unei biblioteci personale, la circa o jumătate de secol de la apariția lui, de către unul din tinerii nominalizați pentru fapta lor bună de pe Valea Tismanei. E vorba de asistentul de atunci, Tiberiu Iliaș, care stinsese focul de la brutăria CFF-ului împreună cu studenții săi de la facultățile din Petroșani.
Acad. Nicolae Tiberiu Iliaș
Înfiinţarea Institutului Cărbunelui la Petroşani în anul 1948, va reprezenta un moment important pentru existenţa social-economică şi culturală a Văii Jiului, tânărul Iliaș devenind unul din oamenii de marcă ai Universității din Petroșani. Astăzi, acest „tânăr inimos” are un titlu cu care puțini se pot mândri în Petroșani. Prof. univ. dr. ing. Dr. H.C. Nicolae Tiberiu ILIAȘ, - Universitatea din Petroșani, Membru al Academiei Oamenilor de Știință, este astăzi un Doctor Honoris Cauza care a făcut multe fapte bune în viața dânsului și care a trecut recent de 80 de ani. Toate realizările personale le puteți citi aici:
Academicianul Nicolae Tiberiu Iliaș a trimis tăietura de ziar unui alt (fost) tânăr de la Tismana care a avut și el în viață o carieră strălucită. E vorba de prof. univ. dr. ec. UNGUREANU MIHAI ARISTOTEL – conducător de doctorat în diverse universități, printre care și Școala Doctorală a Universității din Petroșani.
Dr. ec. Mihai Aristotel Ungureanu
Care a considerat necesar să-mi trimită prin e-mail: „Nicu, uite un eveniment din 1965, trăit de dl academician, Tiberiu Iliaș, prietenul nostru, în Tismana. Era asistent pe vremea aceea. Bebe.”
 Aceasta este istoria acestui articol intitulat „Pe urmele unui articol de ziar” ce comportă reflecțiile de la început. Românii sunt dornici să-și păstreze identitatea, cutumele proprii, patrimoniul cultural și mai ales amintirile. Pentru că ele aduc în realitate lucruri care sunt pe cale a se pierde. Vorbești despre o întâmplare și dezvălui datorită ei istoria Tismanei. Acest articol ne dă prilejul să-l asociem altor donații de patrimoniu vizual. Acum câțiva ani, ing. Marcel Duicu mi-a înmânat un pachet de fotografii, spunându-mi când am vrut să i le dau înapoi după ce le-am scanat: „ – Mai am acasă, poate or folosi la revistă sau în vreo monografie”
Iar gestul nu a fost singular. Așa am reușit să strângem o adevărată colecție a patrimoniului vizual al Tismanei iar nenumărate fotografii din Monografia orașului Tismana, vol. I și din revista „Sămănătorul” se regăsesc în paginile acestora datorită multor donatori: Anca Popescu, Crișan Rădulescu, Savu Stanciu, Lupu Mihaela, Gelu Istudor, Dorin Chilea, Matică Șerbu, Bebe Popescu (fotbalistul), Laurențiu Neamțu, Bebe Ungureanu, Florin Văideianu, Vali Croitoru, dna Ecobici, doamnele Rica și Angela Popescu, Cristi Cătăroiu, Mihăiță Popescu, Telu Jerca, Dumitru Vlăduț și chiar din California USA, dna Anci Dan, o graficiană de talent.
Priviți din această colecție fotografia brutăriei CFF, despre care se face vorbire în articolul trimis de dl academician Iliaș, ca să aflăm câtă istorie ascunde aceasta. A fost casa (vila) naționalizată a lui C. Chiricescu, apoi brutărie. Preluată mai târziu de Cooperativa de Consum Tismana pentru a face un restaurant cu terasă în față și în curtea nordică. Adăpostea magazii de materiale ale forestierilor și ale cooperativei Tismana. Când, postdecembrist, aceasta n-a mai existat, s-a instalat formația de pompieri de astăzi.
În fotografia de jos prof. Costel Popescu cu MZ-ul lui negru, cu numere care ne reamintesc că Tismana făcea parte din Regiunea Oltenia. Mai în spate vedem prima motoretă românească făcută la Brașov, motoreta „Carpați” poreclită „Capra” ce nu avea nevoie de numere de înmatriculare. Mai vedem în imaginea de la început autocamionul de mic tonaj ”Carpați” din care s-a modernizat camionul ”Bucegi”, iar spre mănăstire urcă primul model de camion românesc „Steagul Roșu” construit imediat după al doilea război mondial.
Iată câtă istorie se ascunde într-o bucată de ziar și în două fotografii vechi. Invităm cititorii noștri să ne scrie sau să ne trimită fotografii vechi pentru că acestea păstrează în ele istoria Tismanei și chiar a țării.
Tinerii de astăzi încep să simtă această nevoie. Din Gornovița ne scrie strănepotul rapsodului popular Tian Mănoniu, Cătălin Trăiloniu, promițând să ne trimită pentru vol. II al monografiei Tismana, puținele documente și fotografii care se mai păstrează despre nea Tian rapsodul. Luați acest tânăr ca exemplu și să participăm cu toții la un astfel de act de conștiință civică care se numește conservarea și reabilitarea patrimoniului nostru material individual sau colectiv.

Nicu N. Tomoniu
Tismana, 23 martie 2016 


Prof. Costel Popescu în timpul când în Vila C. Chiricescu funcționa brutăria CFF Tismana. Stânga-sus, vagonul cu pâine.