Haz de necaz: glume pe lângă un film edificator privind gazele de şist

Încă o imagine şi un film destul de concludente: acolo unde se vor face exploatările, viaţa normală va dispărea pentru totdeauna!
Ceea ce şochează este minciuna guvernamentală: nu-i adevărat, să stăm liniştiţi, ministrul mediului n-are nicio cerere de avizare dar şi dacă i se va cere, nu va da aprobare decât pentru lucru curat. (Ministrul Borbely)

Ne lămureşte George Ene, autor "Sămănătorul" cum e cu aprobarea asta "curată": "- E ca pe vremea lui Ceauşescu. Te duceai la Ocolul Silvic să iei bon pentru un car de lemne şi aduceai cu acel bon lemne la toate rudele...

Iată filmul care dezvăluie felul în care se extrag gazele de sist:


Am primit însă şi cereri pentru a posta acum, în zilele care preced Sf. Paşte, şi glume, bancuri sau texte umoristice.

Iată o serie primită de la colaboratorii noştri Traian Popescu şi Nelu Băbău:

Program TV în 2020

 
http://posts.fanbox.com/92wl4

Barbatul, cea mai nefericita fiinta!!!

http://posts.fanbox.com/22wl4

BANCURI NOI DE PASTI

http://posts.fanbox.com/d1wl4

Un şofer este nevoit să oprească maşina din cauza traficului blocat. Cineva îi bate în geam făcându-i semn să deschidă. Cu precauţie deschide şi întreabă:
- Ce s-a întâmplat?
- Teroriştii l-au răpit pe Traian Băsescu şi cer un milion de euro răscumpărare, altfel ameninţă că îl vor stropi cu benzină şi-i vor da foc în Piaţa Revoluţiei. Acum mergem din maşină în maşină şi facem o chetă.
- Am înţeles. Cât dă fiecare?
- Cam 5 litri!

 -----------------------

 După execuţie s-a înălţat o statuie.

 

Anonim E-mail - SINGURA MEA AVERE

SINGURA MEA AVERE
 
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare...
 
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate...
 
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume...
 
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
 
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă...
 
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!
 
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!