Ucraina - O nouă apariție în librăriile din România

O nouă apariție în librăriile din România

                                                                

   Alex Berca 

  Ucraina - Un punct de vedere geopolitic

    Editura: TOP FORM ( 2014 )

    Colecţie: GeoPolitica

     ISBN: 606-8550-17-6

     Oraş: Bucuresti

     Limba: Romana

     Încadrare: Politologie

     Număr de pagini: 157

     Preţ: 19.5 Lei ( 4.66 EUR, 6.04 USD )

    Dr. Alex Berca este economist american de origine română;

    a absolvit ASE - Bucuresti, unde și-a susținut și teza de

    doctorat în domeniul economic, avîndu-l conducător pe

    Profesorul Dr. Alexandru Puiu.

    În ultimii ani literatura socio-economică și politică s-a îmbogățit cu unele dintre lucrările elaborate de  Dr. Alex Berca, și publicate în țară cum ar fi:

                   Crizele economice și ciclicitatea lor (Editura Institutului European/2011)

                   La început de secol (Editura Sedcom Libris/2012),

și în prezent lucrarea:

                   Ucraina – un punct de vedere geopolitic (Editura TopForm/2014).

   Prin conținutul ei lucrarea doctorului Berca abordează unul dintre cele mai fierbinți subiecte ce au reținut în mod special atenția opiniei publice internaționale în ultimile șase luni.

   Tema acestei lucrări după cum este prezentată și de către titlul cărții  se referă la conflictul ruso – ucrainean pentru anexarea Crimeei și apoi ațățarea și sprijinul acordat de către Administrația Federației Ruse, grupurilor separatiste din zona de est a Ucraine (Doneț și Luhansk) în conflictul armat cu forța armată ucraineană dornică de a-și apăra independența și integritatea teritorială.

   Prin multiple fapte și date statistice Dr. Alex Berca prezintă poziția și rolul Administrației de la Moscova, prin suportul financiar și militar al separatiștilor, sub pretextul inventat al așa ziselor ”discriminări” a populației vorbitoare de limbă rusă, de către administrațiile teritoriale și cea națională de la Kiev.

   Falsitatea acestui pretext este dovedită de către autor pe parcursul întregului volum, prin multiple exemple.

  Autorul și-a îndreaptat atenția asupra greșelilor pe care le-a făcut și continuă să le facă administrația moscovită prin actul anexării Crimeei și a intenției de re-anexare a Ucrainei la ”Mama Rusia”, - care a fost închisoarea internațională creată de Stalin și urmașii lui – prin folosirea armelor și a mijloacelor de oprimare aplicate de către NKVD/KGB. 

   Din păcate pentru întregul popor rus, dorința de refacere a Uniunii Sovietice (și de această dată) prin forța armelor, îl orbește într-un asemenea grad pe președintele Vladimir Putin care nu își dă seama de modul în care Rusia se auto-izolează de restul lumii civilizate și de partenerii economici precum și efectele acestei izolări din punct de vedere economic, politic și cultural.

  Folosindu-se de forța militară pentru a impresiona și a menține o stare de tensiune în rîndurile populației crimeene, Federația Rusă a reușit să anexeze Crimeea.

  Fosta Secretară de Stat, Dna Madeleine Albright, afirmase în acel moment:

                                            Putin a dobîndit un teritoriu, dar a pierdut încrederea!

  Prin diverse metode de atragere a unora dintre (foștii) leaderi occidentali (cum ar fi de exemplu fostul cancelar german, Gerhard Schröder ), de partea Rusie, Putin încearcă să-și asigure un suport ”oficial” al actelor sale beligerante care sunt total neoficiale, și nerecunoscute ca fiind normale în relațiile internaționale.

   Întreaga omenire își dă seama de adevăratele intenții ale lui Vladimir Putin de re-anexare a Ucrainei printre care se înscrie: nevoia de a poseda și folosi resursele naturale ale Ucrainei, asigurarea cu produsele agricole ucrainiene care au fost o sursă esențilă în hrana populației ruse, asigurarea creșterii numărului de locuitori ai Federației Ruse care este într-o continuă scădere (Ucraina avînd circa 45 milioane locuitori) și alte multe alte beneficii geostrategice.

  Formula și sloganul administrației moscovite de pretinsă ”grije umanitară”, de protejare a populației vorbitoare de limbă rusă, este o asemenea demagogie politică pe care cred că nici Vladimir Putin personal nu o crede și cu atât mai puțin guvernele occidentale.

  Autorul acestei lucrări face chiar o afirmație privind această ”grije”, așa zisă umanitară, față de populația vorbitoare de limbă rusă, care se pretinde că a fi discriminată.

  Ce ar fi dacă - spune autorul, acestei populații ”discriminate”, i s-ar permite să ajungă în Rusia, unde toți ”discriminații” să fie primiți cu flori și pâine cu sare, să li se ofere locuințe, locuri de muncă, asistența medicală și toate celelalte drepturi de care se ”bucură” oricare cetățean rus.

   În felul acesta ar dispare riscul discriminării și ucrainienii ar putea trăi liniștiți și fără nici un risc sau supărare din cauza pierderii ”colegilor” ruși.

   Un fapt ce poate fi considerat ca fiind destul de curios este acela după care nu sunt prea mulți cei care să accepte această mutare iar suportul Moscovei dat acestor ”discriminați”, care formează grupurile pro-rusești, ce au provocat și continuă să mențină întreaga stare de tensiune socio-politică și economică precum și moartea unui număr de peste 2000 civili nu și-a găsit până în prezent o soluționare favorabilă din partea Moscovei.

   Mulți dintre cei din zonele de tensiune ale conflictului ruso-ucrainean au preferat să se refugieze și să trăiască în corturi cât mai departe de zona fierbinte  a conflictului armat, dar nu intenționează să plece în Rusia.

  Prin tot felul de subterfugii  cu o notă mai mult copilărească, decât normală, administrația de la Moscova a cautat să pătrundă în teritoriul Ucrainei; unul dintre aceste mijloace a fost cel al convoiului de circa 200 de camioane acoperite cu prelate albe pe care Moscova îl considera ca fiind un ”ajutor umanitar” destinat populației ruse, când de fapt era un ajutor cu suplimentări de armament pentru rebelii ruși.

  După cum au confirmat diversele surse ale masmediei internaționale, soluția ”calului troian”, nu a dus la rezultatele scontate de către Federația Rusă.

   Asemenea metode folosite în vederea invadării Ucrainei au creat un nou val de acuzații din partea Statelor Unite și a diverselor țări din UE precum și și a diferitelor organizații internaționale.

   Din păcate toate încercările făcute până în prezent de către diverșii reprezentanți ai țărilor membre ale UE și a Statelor Unite, de a transforma conflictul armat într-un dialog diplomatic, nu au ajuns  la nici un rezultat favorabil pe termen lung.

   Diferitele demersuri ale lumii occidentale s-au lovit de deciziile autorităților rusești și în primul rând din partea lui Vladimir Putin care nu renunță la planurile sale de refacere a fostei Uniuni Sovietice.

Mai mult decât atâta, reprezentanții Moscovei afirmau că actualul conflict cu Ucraina se datorește lipsei de dialog cu Ucraina. Nu există însă nici o explicație referitoare la ce diolog se refereau; l este oare vorba de un dialog privind federalizarea Ucrainei, adică transformarea ei în cîteva republici mai ușor de ocupat și de anexat de către ruși?

  Un exemplu concludent în acest sens a fost răspunsul Ministrului de externe al Federației Ruse care permanent a negat manifestarea oricăror acțiuni și a ajuitorului separatiștilor din partea Federației Ruse.

  Mai mult decât atâta când Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmunssen, a afirmat că artileria rusă a fost folosită din interiorul țării și din afara granițelor Ucrainei împotriva trupelor ucrainiene, ca răspuns la cele afirmate de către Rasmunssen, Ministrul de externe rus a spus că afirmațiile Secretarului General al NATO sunt o ”fabulație” și o ”minciună”.

   Autorul apreciază că rușinea modului de a dialoga într-un mod total nediplomatic, rămâne ca o pată la adresa întregii politici rusești.

   Fără să mai țină cont de faptul că o mare parte a industriei militare ruse depinde de produsele industriei grele ucrainiene care asigură piesele de schimb și piesele de rezervă pentru avioanele și rachetele rusești, administrația de la Kremlin își continuă acțiunile de hîrțuire a Ucrainei, în loc să accepte a cooperare echitabilă fără nici un amestec în treburile interne ale acestei țări.

   Oare nu poate vedea președintele Putin încotro se îndreaptă întreaga sa politică externă?

    Într-un dialog recent purtat de către Dna Cancelar Merkel cu Președintele Ucrainei, Dnul Poroșenko, Dna Cancelar Merkel și-a exprimat suportul pe care îl va acorda Ucrainei și tot odată va acorda un ajutor de 600 milioane dolari destinat refacerii infrastructurii distruse în urma confruntărilor armate din estul Ucrainei.

În acelaș mod al unei reale diplomații și a menținerii unor relații preietenești cu Administrația de la Kiev și cu poporul ucrainean, a fost și punctul de vedere prezentat de Președintele Traian Băsescu la Reuniunea Anuală a Diplomației Române (29 August 2014), și care spunea:

”... Voi susține trecerea la o nouă etapă de sancțiuni finaciare și care să vizeze sectorul  energetic și sectorul militar.

... Nu mai putem continua să ducem la bun sfârșit contractele pentru echipamente militare pe care le au diverse state ale Federației Ruse, atât timp cât aceste armamente se îndreaptă împotriva democrației, împotriva unui stat suveran, împotriva unui stat independent. Azi e Ucraina, mâine poate fi aricine altcineva.

... în momentul de față, România este țara care are cel mai mare număr de trupe ale Statelor Unite pe teritoriul de pe flancul estic, vorbim de baltici, Polonia, România, Bulgaria, și interesul nostru major este o prezență o forțelor navale NATO în Marea Neagră.

...România trebuie să-și revizuiască imediat politica de finanțare a Armatei, ... care trebuie să fie un partener viabil al statelor din NATO”.

   Din cele menționate mai sus reiese clar poziția României din punct de vedere geopolitic și geostrategic.

   Editura Top Form care a publicat cartea domnului Dr. Alex Berca și Revista Geopolitica au organizat la București (26-28 august, 2014) o sesiune specială la care au fost invitați o mulțime de specialiști geopolitici și unii dintre membrii Administrației de la București și a celor din Kiev:

          -    Președintele Româmiei Traian Băsescu,

          -    Primul Ministru al Romîniei Victor Ponta

          -    Ministrul Afacerilor Externe al României Titus Corlățean

          -    Ministrul de externe al Ucrainei, Pavlo Kilmkin

          -    Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențial al Ucrainei în România Teofil Bauer

   La acestă sesiune s-au discuat problemele legate de conflictul ruso-ucrainean, referindu-se și la o mulțime din punctele prezentate în lucrarea Dr. Alex Berca.

   Merită menționat că lucrarea Dr. Alex Berca a primit o deosebită apreciere din partea mai multor personalități printre care se numără:

Domnul Teofil Bauer, Ambasadorul  Ucrainei în România, care în cuvîntul introductiv al cărții spunea:

   „Ai deschis o carte cu totul deosebită, extraordinar de atractivă, interesantă și de mare valoare, consacrată Ucrainei - stat amplasat în centrul Europei cu o îndelungată și frământată istorie, cu o cultură multinațională deosebit de bogată, cu un înalt potential științific și purtator de tehnologii de vârf, asupra căruia astăzi este concentrată toată atenția Europei și, practic, a întregii lumi.”

De asemeni, Domnul Corneliu Vlad, unul dintre vechii și binecunoscuții ziariști români afirma tot în cuvântul său introductiv:

Despre realitatea ucraineană de azi, pe cât de tumultuoasă, de complicată și de imprevizibilă, pe atât de necesar de înteles și de explicat, s-a acumulat deja, cu repeziciune, o uriașă producție editoriala. Într-un asemenea trend, în plin elan, se înscrie și cartea de față a universitarului american de origine română dr. Alex. Berca (în treacăt fie spus, deocamdată una dintre foarte puținele contribuții românești în materie). O descriere cuprinzătoare a realității ucrainene sub raport sincronic și diacronic, multidisciplinara, dublată de o analiză stiintifică, nonpartizană, se oferă drept lectură unui public larg, ce include și politicieni, diplomați si specialiști, implicate, într-un fel sau altul în chestiune, dar și pe omul de rând interesat de ce se mai întămplă pe lumea asta tot mai greu de întețes. Autorul cărți proiectează o viziune geopolitică asupra stării de fapt și sinergiilor din Ucraina vecină, insistând pe esential: cum au fost, sunt și mai ales ar trebui să fie gestionate relațiile Kievului cu Rusia și cu Occidentul (de fapt, mai degrabș cu SUA, Germania etc.).  Cartea se încheie cu ”unele soluții referitoare la criza Ucrainei” , în care se preconizeaza “o acțiune comună a forțelor NATO” și “descurajarea acțiunilor militare rusești în Ucraina”. 

    În acelaș mod convingător referitor la publicarea lucrării Dr. Alex Berca, privind Ucraina și situația ei în conflictul cu forțele externe ale Rusiei și cu separatiștii din interiorul țării se înscrie și punctul de vedere al Doctorului Vasile Simileanu, Directorul revistei de Geopolitică din România.

Punctul de vedere al  Dr. V.Simileanu confirmă  evaluarea greșelilor făcute până în prezent de către Administrația de la Kremlin, ce preconizează această aministrație pentru viitor în special în condițiile în care conducerea de la Kiev își pune problema aderării la UE și/sau NATO, (considerată de către Vladimir Putin și administrația sa ca o ofensivă a occidentului la frontierele Federației Ruse).

Primirea acestei lucrări a Dr. Alex Berca, în librăriile din țară oferă prilejul completării surselor informaționale cu tematică geopolitică și stratergică existente, cu încă o  lucrare de valoare.

Alex Berca - Uniunile economice - Un viitor pilon geopolitic

Uniunile economice - Un viitor pilon geopolitic

Uniunea Europeană şi cea Euroasiatică

                                                 

De mulţi ani ne-am obişnuit să urmărim evenimentele Uniunii Europene, cu  diversele ei forme de manifestare, cu factorii de bază ai creării acestei uniuni, cu intrarea de noi membrii, cu manifestarea diverselor reacţii la criza economică şi încă multe alte aspecte ale existenţei acestei uniuni.

Asemenea aspecte au constituit agenda de lucru a celui de al şasea Forum Economic Internaţionale ţinută între 22-24 mai 2013 la Astana (capitala Kazahstanului) , la care au participat lauriaţi ai premiului Nobel, profesori universitari, politicieni şi foşti membrii ai unor guverne, diverşi antrepenori cu îndelungată experienţă naţională şi internaţională, reprezentanţi ai Naţiunilor Unite, FMI, şi Băncii Mondiale, a Băncii de Dezvoltare a Asiei şi a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Unul dintre cele mai mari forumuri ce au avut loc până în prezent, pe plan mondial, incluzînd peste 10.000 de participanţi, din care peste 3000 din 132 de ţări. Acest forum mondial a fost numit de către întreaga mass-medie drept: G-Global, primind un larg suport din partea tuturor participanţilor şi a ţărilor reprezentate la acest forum.

Din ianuarie 2012 informaţiile privind organizarea acestui forum a fost  urmărit prin diversele site-uri ale internetului de peste 3 milioane de oameni din 160 de ţări.

Marea majoritate a vorbitorilor la acest forum au susţinut ideea după care actuala situaţie economică internaţională nu îşi găseşte rezolvarea numai prin diverse soluţii financiare şi economic-organizatorice, ci trebuie căutate soluţii şi de natură ecologică şi de securitate.

Câţiva dintre participanţi, laureaţi ai premiului Nobel au propus urgentarea reformelor sistemului monetar internaţional. Banii – au spus ei, trebuie să fie reintroduşi în circuitul lor normal la nivel global nu numai naţional.

Robert Mundell, laureat al premiului Nobel în 1999, s-a referit la lipsa balansării monetare ca principală cauză a persistenţei crizei economice; el a susţinut ideea creării şi consolidării unui regim coerent monetar global.

Referindu-se la punctul de vedere al lui Paul Volcker, fostul preşedinte al Rezervelor Federale, care a susţinut ideea după care o economie globală necesită şi o monedă globală, Mundell a spus: acesta este unul din drumurile pe care trebuie mers.

În finalul cuvântării sale el s-a referit la necesitatea discutării problemelor financiare la următoarea şedinţă a G-20 care v-a avea loc în luna septembrie  2013.

Christopher Pissarides, laureat al premiului Nobel în 2010, profesor la London School of Economics şi preşedinte al Consiliului naţional Cyprus pentru politică economică aprecia că ţările din zona euro, ar trebuii să aibă un singur regim  şi un sistem bancar cu un masiv sistem de stimulare economică.

  Țările UE trebuie să fie pregătite ca odată cu ieşirea din criza financiară să aibă un program de antrenare a forţei de muncă în locuri care să asigure a creştere a eficienţei; după anii de austeritate economică, Europa are nevoie de programe care să rezolve problemele unor noi infrastructuri. El a susţinut ideea urgentării integrării economiei europene, spunând: O singură piaţă în Europa v-a fi un lucru deosebit de bun pentru creşterea economică.

John Nash, care a primit premiul Nobel în 1994, afirma: ”banii au fost din punct de vedere popular, asociaţi întotdeauna cu defecte morale sau etice, cum ar fi lăcomia, avariţia, egoismul si lipsa de caritate. Dar, pe de altă parte, existenţa banilor de multe ori facilitează donaţii valoroase de felul celor filantropice, iar cei care primesc astfel de contribuţii au tendinţa de a găsi cele mai utile folosinţe atunci când donaţiile sunt primite ca bani”.

Un alt laureat al premiului Nobel din 1996, James Mirrless, solicita desfăşurarea cît mai urgentă a dialogurilor dintre conducători.

El spunea: ”Trebuie să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce estre într-adevăr real nu numai ce este legat de sistemul financiar. Să le oferim oamenilor posibilitatea să meargă din nou să lucreze. Să lăsăm investiţiile să fie refăcute. Să lăsăm ţările lumii să fie din nou cât mai ocupate. Știm exact care sunt soluţiile. Este momentul să lucrăm pentru aceste soluţii”.

Alt vorbitor apreciat la forumul din Astana a fost Dominique Strauss-Kahn, care a condus FMI în perioada 2007-2011.

În intervenţia sa a prezentat un punct de vedere din care rezulta poziţia conducătorilor guvernelor ţărilor membre ale UE care consideră că principala soluţie a crizei economice actuale este promovarea creşterii angajărilor şi creşterea dinamismului economic. Strauss afirma în discursului său, că este absolut necesar să se creeze un organ care să influenţeze sistemul economic global şi să joace rolul unei  ”locomotive” care să trage după sine toate ţările care se găsesc în criză în momentul de faţă.

Fără o coordonare din punct de vedere fiscal, spunea Strauss, nu vom fi capabili să avansăm în direcţia rezolvării crizei economice, dar principala problemă nu este numai cea a debitului pe care îl au diversele ţări europene ci problema competitivităţii. Problema debitului este numai o protecţie pentru a ocolii riscul competitivităţii.

Din punctele de vedere ale celor mai mulţi dintre vorbitori se poate desprinde o concluzie, care chiar dacă nu a fost spusă direct, a lăsat să se înţeleagă: ”epoca de aur” a Europei ca şi cea a Statelor Unite a trecut, iar ceea ce trebuie reţinut este menţinerea unui standard de viaţă cel puţin acceptabil.

Dacă nu se va putea realiza acest fapt în această parte a lumi, în următorii 4 sau 5 ani creşterea economică va continua într-un ritm deosebit de lent iar tensiunile sociale vor continua sau chiar se vor amplifica.

În timp ce unele state membre ale Uniunii Europene iau în considerare reîntoarcerea către politicile naţionale, iar moneda euro încă îşi manifestă o instabilitate fără precedent, preşedintele Putin a făcut o propunere ce reprezintă o soluţie surprinzătoare - crearea unei Uniuni Economice Euroasiatice.              

Această propunere are la bază actul din 18 noiembrie 2011, prin care liderii Federaţiei Ruse, Kazakhstanului şi Belarusului au semnat Declaraţia Privind Integrarea Economică Eurasiatică, ce şi-a propus ca scop primordial crearea unui Spaţiu Economic Comun între cele trei state, ca urmare a existenţei Spaţiului Vamal (semnat în 2009  şi operaţional începând cu 1 iulie 2011).

Unora dintre economiştii analişti le scapă din atenţie crearea acestei noi uniune care are toate şansele să devină dacă nu mai puternică ca UE în orice caz poate deveni un pilon al viitoarei geopolitici printr-o refacere din punct de vedere economic a fostei Uniuni Sovietice şi tot odată un puternic competitor al UE.

Ceea ce Preşedintele Putin doreşte este de a crea prin această Uniune în termeni de Realpolitik o Rusie care să devină „unul dintre centrele de putere ale lumii contemporane”.

Declaraţia lui Putin sună astfel:

       „ Acest sistem de parteneriat dintre Uniunea Eurasiatică şi Uniunea Europeană poate da naştere prezumţiilor necesare creării unei schimbări a configuraţiei geopolitice şi geo-economice a întregului continent [Eurasia] cu consecinţe pozitive clare la nivel global”.

Țările membre ale viitoarei Uniuni Euroasiatice care va fi finalizată în 2015 sânt: Armenia, Azerbaijan, Belarusia, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Rusia, Tajikistan,Turkmenistan, Ukraina şi Uzbekistan. Totalul populaţiei acestei Uniuni Euroasiatice a depăşit 4.6 miliarde locuitori ce există pe un teritoriu de circa 21.14 milioane sq.miles (54.76 mil. Km.p).        

Din punct de vedere strategic proiectul actual al unei asemenea uniuni, căruia i s-au pus bazele de la 1 ianuarie 2012,  prevede înfăptuirea unei „regiuni integrate” care de fapt urmăreşte creşterea influenţei statului rus în regiunea Eurasiatică precum şi restabilirea fără prea mult zgomot a fostei Uniuni Sovietice, ca putere economică, număr al populaţiei şi a influenţei pe care o vrea Putin, să devină pe plan mondial.

Un asemenea bloc politic şi economic v-a  funcţiona, după afirmaţia fostului premier Medvedev,  la un interviu al presei, pe baza unor aşa zise „poziţii comune în privinţa unor aspecte de interes comun pentru această parte a lumii, iar coordonatorul acestora va fi (după cum este ”firesc” şi ”deloc surprinzător”-n.n.), Rusia.

Această Uniune poate fi considerată ca fiind după opinia unor politologi, reacţia Moscovei faţă de Uniunea Europeană, şi cu tendinţe de lărgire cât mai curând posibil a acestei organizaţii.

Decizia creării unei asemenea uniunii a venit şi ca urmare a creşterii divergenţelor existente între politica administraţiei de la Kremlin şi reprezentanţii statelor considerate de Rusia ca făcând parte din zona sa de influenţă  cum ar fi de exemplu politica de manifestare a unei independenţe social-politice şi economice din partea Moldovei, Georgiei şi a Ucrainei, (faţă de Kremlin-n.n.).

Susţinând cu o deosebită perseverenţă crearea acestei uniuni, preşedintele Putin  doreşte:

1.                  ca Rusia să devină  în cadrul acestei organizaţii internaţionale o legătură între Europa, Statele Unite şi Asia, maximizându-şi astfel poziţia de negociator în relaţiile cu toate ţările ţările occidentale.

2.                  crearea unor Zone de Schimb Liber, ce va duce inerent la înfiinţarea unei Comunităţi Economice.

3.                  ca evoluţia Uniunii Euroasiatice să se îndrepte nemijlocit către forme de integrare mai avansată cum ar fi de exemplu: politici industriale unice sau chiar ceea ce Uniunea Europeană nu a reuşit încă să implementeze – politici energetice unice.

Vrând să dea impresia asigurării unei note de independenţă politico-economică, a ţărilor membre ale acestei uniuni, Putin a lansat ideea după care toate statele membre vor putea negocia diverse contracte economice direct cu părţi terţe prin intermediul acestei uniuni, ceea ce le va putea oferi poziţii mult mai bune în cadrul negocierilor.

Politologii care analizează poziţia şi rolul unei asemenea uniuni avertizează asupra faptului ce nu trebuie uitat sau neglijat că procedura de vot din interiorul Uniunii Economice Eurasiatice nu va fi consensul ci fiecărui stat membru al acestei uniuni i se va acorda dreptul la vot prin numărul acestor voturi stabilit proporţional  în raport de puterea economică a fiecărei ţări.

De aici reiese în mod clar de ce s-a ajuns la o asemenea măsură, care dă puteri deosebite Rusiei faţă de toţi ceilalţi membrii, ea fiind cel mai puternic stat din punct de vedere economic. Efectul unei asemenea poziţii  îi va uşura Rusiei să obţină  (prin numărul de voturi ce i se atribuie) blocajul unor decizii care nu îi vor aduce vreun avantaj sau din contra v-a reuşi să-şi impună un anumit punct de vedere pentru ca o propunere sau un anumit plan de cooperare cu alţi parteneri din afara uniunii să fie aprobat.

Planul pe termen lung al preşedintelui Putin este ca Rusia să-şi poată asigura din nou un  avantaj – de mare putere economică mondială, având în vedere că Europa, de exemplu, va fi nevoită să negocieze cu state cum ar fi Belarusia sau Kazakhstan sau cu oricare alt stat membru al uniunii, numai prin intermediul Rusiei.

Un al aspect, pe care liderul de la Kremlin a ţinut să îl menţioneze, în cadrul primelor şedinţe în vederea constituirii acestei uniunii este faptul că statele membre vor avea acces la piaţa energetică europeană mult mai uşor prin intermediul Uniunii Eurasiatice. Într-adevăr acest aspect este important, însă ceea ce nu s-a menţionat până în prezent în nici unul dintre protocoalele de creare a uniunii, este faptul că aceste state vor negocia şi vor avea acces numai  prin intermediul structurilor ruseşti şi doar cu acceptul statului rus, ceea ce va duce la o creştere deosebită a poziţiei strategice a Rusiei în lume.

Faţă de o asemenea situaţie pe care încet dar sigur şi-o creează Rusia, este absolut necesar ca Uniunea Europeană pentru a evita crearea unui asemenea competitor şi a unor dialoguri, poate nu dintre cele mai favorabile, ar fi rezolvarea problemelor curente, adică restabilirea poziţiei şi a valorii monedei euro şi a încrederii membrilor UE  în structurile sale politice şi economice.

Una din marile temeri ale preşedintelui Putin şi a ţărilor care deja sunt semnatare ale acestei noi uniuni precum şi a celor care vor devenii membre ale acesteia este progresul pe care îl face, de asemeni, încet dar sigur, Organizaţia de Cooperare de la Shanghai prin care această organizaţie ar putea deveni un instrument şi mai puternic de creştere a influenţei economice chineze pe plan mondial.

Privită în acest sens, Uniunea Economică Eurasiatică nu ar mai putea juca rolul unui instrument de balansare a influenţei Vestului prin UE, ci mai de grabă a estului prin poziţia Chinei.

Ceea ce oferă pentru moment un element de aşa numit respiro pe plan mondial ceea ce într-un fel uşurează procesul încă destul de lent al refacerii economice al UE, este manifestarea anumitor reţineri din partea unora dintre ţările care vor deveni membre ale acestei uniunii în privinţa libertăţii şi independenţei lor economice şi politice, având încă în amintire trista experienţă la care au fost supuse şi care pentru care au avut-o de suferit zeci de ani în timpul dictaturii sovietice când totul trebuia decis şi se aproba numai de la Moscova.

   Încă din 2009 Preşedintele Putin a dus în mod permanent o politică de re-atragere a unora dintre fostele republici sovietice sub comanda rusească.

Dacă nu i-a reuşit din punct de vedere politic, a gândit o variantă economică prin re-integrarea pentru început a două din cele şase republici asiatice de sub fosta influenţă rusească: Belarusia şi Kazahstan.

El a propus şi s-a acceptat renunţarea la controlul vamal şi al transporturilor, iar de la 1 ianuarie 2012 a început să funcţioneze un aşa numit Spaţiu Economic Unic, care includea libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului în cadrul unui teritoriu ce includea peste 165 milioane de oameni, adică 60% din populaţia fostei Uniuni Sovietice.

Prin asemenea planuri, economiştii ruşi prevăd:

       -    posibilitatea de restabilire a legăturilor pe orizontală între  diversele întreprinderi industriale, care se pierduseră odată cu destrămarea URSS,

       -    eliminarea barierelor în calea comerţului şi

       -    limitarea influenţei Chinei în această zonă a lumii.

Acest obiectiv, Rusia l-ar putea obţine prin relaţii mai strânse economice şi comerciale cu Kazahstanul, care în prezent are  economia cea mai de succes dintre toate fostele republici sovietice din Asia Centrală.

În acelaşi timp trebuie luat în consideraţie că între toate aceste naţiuni există o mare diferenţă de identităţi, de culturi, formând un adevărat mozaic care există şi evoluează de ani de zile sub efectul manifestării unor dictaturi corupte.

Violenţele care au loc în aceste republici reprezintă mijloacele de manifestare ale autorităţilor de stat, uneori găsindu-şi justificarea prin aşa numita luptă împotriva terorismului.

În 2005, de exemplu, guvernul din Uzbekistan a omorât sute de protestatari fără a le da nici un ultimatum. În acelaşi timp jurnalişti, activişti pentru drepturile omului, suporteri ai opoziţiilor şi politicienii care vor să-şi expună punctele de vedere referitor la necesitatea creării şi asigurării independenţei sunt într-un permanent risc de a fi arestaţi şi trimişi în puşcării pe termen lung. Asemenea situaţii au determinat ca în ultimii ani o mare parte a populaţiei Uzbekistanului să emigreze în diferite ţări.

  Nu trebuie uitat nici faptul istoric după care în timpul dictaturii staliniste ruşii au fost trimişi în această republică drept colonişti şi ei au fost cei care preluaseră toate funcţiile de partid şi de stat impunând întregii populaţii kazahstane ca şi în alte republici, principiile şi modul de guvernare şi de viaţă stalinist.

Măsurile represive împotriva celor ce îşi cereau drepturi egale şi independenţa se aplicau fără nici o ezitare prin omorâre, tortură sau chiar trimiterea în lagăre de muncă în Siberia sau în alte locuri la fel de dure pentru oameni.  Asemenea măsuri coercitive învăţate pe parcursul a peste 70 de ani, aplicate astăzi împotriva unora dintre dizidenţi au fost învăţate de la ”sora” mai mareşi se aplică fără nici o reţinere în special când este vorba de ruşi.

Unele studii recente efectuate sub egida organizaţiei Amnesty International, confirmă că birocraţia şi sistemul poliţienesc din aceste ţări asiatice se aplică prin torturarea dizidenţilor şi a oricăror opozanţi iar reprezentanţii guvernamentali nu răspund şi nu dau socoteală în faţa nici unui for sau a unor legi internaţionale care sancţionează asemenea acte.

O asemenea situaţie a avut şi continuă să aibă ca efect imediat emigrarea unei mase mari de oameni, în special a ruşilor, ceea ce a dus şi continuă să ducă la modificare a structurii populaţiei acestei republici.

 Între 1989 (cînd s-au eliberat de sub comunism) şi 2013, populaţia kazahstană a cunoscut o schimbare drastică a structurii sale naţionale. Datele statistice prezintă evoluţia structurii naţionale a populaţiei din care rezultă creşterea deosebită a populaţiei Kazahstane , în ultimii 25 de ani, faţă de alte populaţii şi în special faţă de ruşi şi ucraineni.

  Asemenea efecte trebuie să reţină atenţia celor interesaţi în desfăşurarea unor cooperări cu ţările care vor deveni membre ale acestei Uniuni economice.

                          

                           Structura naţională a Kazahstanului

                                                                                   (%)

Populaţie	1989	2013
Ruşi	54.1	17.35
Kazaci	17.71	72.84
Ucrainieni	9,26	1.81
Alţii	18.93	8.04

Sursa: Date statistice internaţionale  (colecţia autorului)

Întreaga lume şi în special ţările UE care vor avea de tranzacţionat cu asemenea guverne trebuie să fie deosebit de atente la modul de reacţie al oricăror promisiuni care s-ar putea până la urmă să fie ignorate. După unele informaţii ale mass-mediei internaţionale, la 29 mai 2013, tot în Astana a fost organizată întâlnirea a cinci şefi de state (foste republici sovietice), confirmându-se pe această cale importanţa republicii Kazahstane în cadrul programului de dezvoltare a Uniunii Economice Eurasiatice.

Înîlnirea a fost între preşedintele Putin , preşedintele Nursultan Nazarbayev (al Kazahstanului) şi preşedintele Alexander Lukashenko (al Bielorusiei), cei care au semnat acordul participării la Uniunea Eurasiatică; ceilalţi doi preşedinţi: Viktor Yanukovych (al Ucrainei) şi Almazbek Atambayev (al Kyrgyztanului), au fost primiţi ca observatori ai acestei întîlniri.

   Întâlnirea preşedinţilor a folosit modelul UE dar după opinia mass-mediei prezentă la diversele tratative, Uniunea Eurasiatică are o putere mult mai mare decît UE, ea incluzând şi drepturile de a impune adoptarea unor legislaţii naţionale în conformitate cu interesele şi directivele acestei Uniunii Economice. 

Schimbările care au fost incluse în regulamentul de funcţionare al Comisiei Uniunii Eurasiatice se referă în special la negocierile în domeniul schimburilor comerciale internaţionale.

În acelaşi timp se discută şi despre necesitatea unor reglementări de paritate între diferitele unităţi monetare a ţărilor membre ale uniunii. În momentul de faţă ar fi necesar să se creeze un nou model economic bazat pe un sistem financiar mai corect care să împiedice manipulările efectuate de anumite ţări în avantajul unora şi în detrimentul partenerilor de schimburi economice.

De altfel însăşi concluziile participanţilor la forumul mondial de la Astana s-au referit la unele recomandări care învizajau dezvoltarea economică viitoare globală.

Printre recomandările  incluse în concluziile forumului apar trei mari capitole şi mai multe subcapitole ce scot în evidenţă anumite situaţii deosebite:

I.                  Reglementări efective pentru creşterea economică

care se referă la:

    A.    Revederea reglementărilor financiare şi supervizarea aplicării lor,

             bazată pe şase recomandări:

                 1. Stabilizarea fiecărei economi naţionale în paralele cu minimalizarea efectelor negative ale răspîndirii efectelor politicilor macroeconomice naţionale cu implicaţii asupra restului lumii.

                 2. Atât ţările dezvoltate cît şi cele în curs de dezvoltare trebuie să găsească soluţii pentru rezolvarea problemelor dezechilibrului global.

                 3. Reglementările naţionale şi regionale precum şi supervizarea instituţiilor financiare trebuie să fie bazate pe principii şi concepţii similare în vederea uşurării coordonării şi evitându-se reglementări arbitrare.

                 4. Țările dezvoltate din punct de vedere economic trebuie să evalueze şi să minimalizeze riscurile de discontinuare a programelor de evaluare cantitativă.

                 5. Guvernele trebuie să reglementeze şi să supervizeze activităţile neclare din sectorul bancar.

                 6. Dezvoltarea unor standarde internaţionale de stabilire a rangurilor şi a ratingurilor agenţiilor.

       B.  Consolidarea comerţului internaţional

             bazată pe zece recomandări:

                7. Completarea negocierilor Doha Round  (stabilite cu 12 ani în urmă (şi care la un anumit moment au eşuat).

               8.  Stabilirea unor comisii specializate în reglementări legale privind politicile tranzitorii.

               9.   Asigurarea  corectă şi egală a competiţiei pe pieţele agricole  internaţionale.

            10.   Integrarea în continuare a ţărilor din diferite grupe  regionale/ zone ale schimburilor libere/sau alte asociaţii care permit comerţul liber sau alte condiţii favorabile.

            11.  Suportul acordat iniţiativelor G-20  în privinţa protecţiei comeţului internaţional.

            12.  Tranziţia spre Economia verde

            13.  Înregistrarea produselor verzi.

            14.  Investiţii în infrastructură pentru o dezvoltare susţinută

            15.  Stabilirea clubului energiei G-Globale ca o instituţie de informare şi pregătire a evenimentelor cu privire la energia  curată în vederea expoziţiei din 2017.

           16.  Dezvoltarea unui nou model al înţelegerilor asupra conducerii resurselor întreprinderilor din domeniul  ecosistemelor cu participarea egală a capitalului în creşterea economiilor locale.

II.         Investiţiile - pentru creşterea economică şi angajarea de personal

            Reglementări efective pentru creşterea volumului şi îmbunătăţirea eficienţei fondurilor destinate investiţiilor   care se referă la:

A.        Finanţarea investiţiilor

            bazată pe patru recomandări:

1.                  Forumul a propus creşterea investiţiilor în agricultura globală, în producţiei şi protecţia socială.

2.                  Fiecare economie naţională trebuie să încurajeze investiţiile necesare prin implementarea tehnologiilor disponibile în cel mai scurt timp posibil.

3.                  Dezvoltarea unui Raport special referitor la investiţiile directe străine.

4.                  Promovarea implementării politicii de stat în spijinul inovaţiei şi colaborarea inter-sectorială pentru dezvoltarea spiritului de antreprenoriat

B.        Creerea de locuri de muncă

            bazată pe şapte recomandări:

       5.  Promoivarea investiţiilor pentru creerea locurilor de muncă.

       6. Stimularea cererii globale.

       7.  Promovarea noului spirit de antrepenoriat şi auto-angajat. 

       8.  Flexibilitatea în piaţa muncii.

       9.  Implementarea politicii active de angajări.

     10.  Rezolvarea problemelor pieţei muncii în corelaţie cu situaţia demografică.

     11.  Revederea indicatorilor de rating a suveranităţii

C.        Angajarea grupurilor vulnerabile

           bazată pe următoarea recomandare:

    12.   Promovarea angajării persoanelor înainte de pensionare şi pensionabile, a femeilor şi a persoanelor cu dizabilităţi fizice.

D.        Dezvoltarea asistenţei internaţionale

            bazată pe trei recomandări:

   13.    Dezvoltarea comerţului liber în mijloace de producţie şi tehnologi.

   14.    Dezvoltarea şi implementarea standardelor internaţionale privind condiţiile de viaţă ale populaţiei.

   15.    Definirea ONU despre Obiectivele de dezvoltare pentru perioada de după 2015

E.         Securitatea asigurării hranei populaţiei globului

           bazată pe trei recomandări:

   16.    Dezvoltarea şi aprobarea în mod detaliat a planului de acţiune care să   rezolve problema mondială a hranei ce se va dezbate la întălnirea participanţilor din G-20.  

   17.    Prevenirea tensiunilor în domeniul aprovizionării  cu produse alimentare prin interzicerea speculaţiilor în preţurile producţiei de produse alimentare de pe diferite pieţe alimentare.

   18.    Îmbunătăţirea controlului piwţwloe de produse  modificate genetic

F.         Educaţia financiară 

            bazată pe două recomandări:

  19.     Dezvoltarea unui sistem gratuit despre educaţia financiară pentru persoanele pensionare şi pentru tinerii antreprenori.

  20.     Creşterea utilizării sistemului de internet pentru promovarea educaţiei financiare.

III.        Încredere şi Informaţii complete transmise oricui interesat despre creşterea economică.

            Reglementări efective privind ultimile informaţii financiare (situaţia  financiară internaţională şi sistemul monetar) precum şi corelaţia cu manifestarea crizei economice globale, care se referă la:

A.        Reformarea sistemului monetar şi financiar internaţional

            bazată pe şapte recomandări:

      1.   Următoarele reforme ale sistemului monetar global.

      2.   Creşterea responsabilităţii asupra diverselor aspecte ale sistemului  rezervelor monetare.

      3.   Continua reformă a instituţiilor financiare internaţionale.

      4.   Coordonarea mecanismelor financiare regionale.

      5.   Dezvoltarea permanentă a unui sistem de reglementări privind sistemul monetar la nivel global.

      6.   Controlul datoriei externe.

      7.   Taxarea tranzacţiilor financiare internaţionale.

B.        Combaterea corupţiei

           bazată pe trei recomandări:

     8.    Crearea regulamentului unui program internaţional de combatere a  corupţiei.

     9.    Promovarea celor mai bune standarde practice de desfăşurare a activităţii economice şi a mijloacelor de prevenire a corupţiei.

   10.    Participanţii la Forumul Economic de la Astana, se angajează să sprijine implementarea în cadrul G-20 acţiunile planului Anti-corupţie.

  Primul Ministru al Kazahstanului, Serik Akhmetov, a prezentat pe larg un punct de vedere referitor la necesitatea unei implementări la nivel regional a coeziunii ecologice.

 Astana, a spus Akhmetov, (şi cei din împrejurimi) au un mare potenţial care să devină un centru internaţional al competitivităţii producţiei şi serviciilor (educaţie, sănătate, turism, inovaţii ş.a.). În acest sens avem nevoie de tehnologie modernă care va trebuii bazată pe conservarea de energie, dezvoltarea economiei verzi şi soluţiile de transferare a tehnologiilor moderne.

  În 2017, Astana v-a găzdui Expoziţia Internaţională, denumită:  ”Expoziţia 2017” şi al cărui simbol va fi dezvoltarea energiei viitorului. Sunt invitaţi la această expoziţie reprezentanţii din cele mai largi 100 de economii din lume. Se aşteaptă ca expoziţia să primească peste 1 milion de vizitatori.

 Urând succes acestei iniţiative excepţionale, întreaga lume urmăreşte cu mult interes cum v-a evolua poziţia Rusiei faţă de cea a Chinei şi a Statelor Unite.

[Pentru informaţii suplimentare vă puteţi adresa autorului prin E-mail: berca1@comcast.net]

Dr. Alex Berca

Annapolis, USA, 2013