100 ani dela nașterea lui MILTON FRIEDMAN
- Din jurnalul
personal de amintiri -
În urmă
cu circa o săptămână Americaa avut prilejul să aniverseze 100 de ani dela nașterea celui care a fost
Milton Friedman.
Născut la 31 iulie 1912, la New
York, puțini sunt cei care știu că părinți săi de origine evreiască erau din România din Galați, și au emigrat
întăi în Austria și apoi în Statele Unite la întretăierea secolului al 19 cu
cel al 20-lea.
Tatăl său a murit când Milton avea
15 ani. Pentru a putea să-și ajute familia Milton a început să dea meditații
copiilor din cartierul Brooklyn, unde locuia.
La vârsta de 16 ani a primit o
bursă în cadrul Universității Rutgers din
New Jersey, unde l-a avut ca mentor pe Dr. Arthur Burns (Președintele FED
înbtre anii 1970-1978).
Cu planuri concrete de a deveni
specialist în calcule statistice în domeniul finanțelor, Friedman a studiat,
inițial, matematica, însă a renunțat la acest domeniu ca urmare a unor exemple
pe care le pierduse.
Ulterior, a devenit tot mai
interesat de științele economice, iar, în 1932, a ales să studieze științele
economice în cadrul Universității din Chicago.
În timpul celui de-al doilea
război mondial a lucrat la Ministerul de Finanțe al Statelor Unite.
În același timp și-a adus contribuția
la studiul statisticii, prin așa numitul Test
Friedman, pentru controlul calității prin eșantioane.
În 1946 și-a susținut teza de
doctorat și a primit titlul de doctor în științe economice în cadrul Universității
Columbia, N.Y.
În același an a devenit profesor de
economie la Universitatea din Chicago, unde a rămas până la pensionare.
Încă din 1930 a devenit
colaborator al unor centre de cercetare, printre care și Biroul Național de
Cercetare Economică, în care a
activat până în 1981.
În 1982, venind în Statele Unite
l-am căutat pe Profesorul Nicholas Georgescu Roegen, pe care îl întâlnisem mulți
ani înainte când venise
în România la lansarea celebrei lucrări ”Legea
Entropiei și Procesul economic”.
La un
anumit moment dat, Profesorul Georgescu Roegen mi-a spus, trebuie să vorbești
cu Milton Friedman, precis el se va bucura să te cunoască.
Am vorbit cu Dr. Friedman și a
fost o adevărată plăcere conversația pe probleme economice și în special pe cele legate de teoria
crizelor economice.
El a fost unul dintre cei ce mi-au
sugerat realizarea unei lucrări cu o asemenea tematică, pe care am finalizat-o
mulți ani mai târziu.
Era deosebit de interesat de evoluția
economică a României și îmi spunea că după opinia sa situația economică internațională
nu poate să nu aducă unele schimbări și în România.
Și într-adevăr după câțiva ani, în
1989, s-a produs ceea ce el gândise.
Ulterior îmi spunea că după așa
zisa ”Revoluție”, vor trebuii să treacă mulți ani până cînd România să intre pe drumul unei economii care să
dovedească progresul așteptat, dar acest lucru v-a fi posibil.
După cum se vede, concepția sa
futurologică, nu a fost deloc greșită.
Milton Friedman a fost unul
dintre cei mai influenți economiști americani, statistician, şi autor al unui
număr mare de articole și studii socio-economice. Timp de peste 3 decenii a predat
la Universitatea din Chicago, creând o adevărată școală de economiști analiști,
cunoscut sub numele de Școala de la
Chicago.
Unele sondajele de opinie
efectuate pe un larg panel de economiști teoreticieni și practicieni au
confirmat fără nici o ezitare că Milton Friedman a fost al doilea mare
economist al secolului 20 după John Maynard Keynes.
Pentru întreaga sa viziune
economică și pentru multiplele soluții preconizate în domeniul economic și
statistic, printre care: analiza consumului, istoria şi teoria monetară, precum
şi complexitatea politicii de stabilizare, bazele unui sistem fiscal de reținere
la sursă și altele, în 1976, Friedman a primit Premiul Nobel pentru economie.
Acordarea Premiul Nobel nu a fost
primită cu mare bucurie nici în Statele Unite și nici în Stockholm, unde au
avut loc mari demonstrații, participanții criticându-l pentru sfaturile
economice pe care Friedman le acordase guvernului lui Augusto Pinochet, care
timp de 17 ani, a condus statul Chile în urma dictaturii militare impusă de
acesta și în care și-au pierdut viața peste 3000 de militanți socialiști.
Opinia sa privind cauzele esențiale
ale inflației economice se referea la cheltuielile enorme și de cele mai multe
ori total nejustificate ale guvernelor, la creșterea nejustificată a mărimii
guvernului și la creerea și impunerea unor reglementări nejustificate pentru
activitatea practică economică.
Friedman considera că rolul guvernului
nu este de a se implica în activitatea economică ci de a urmării ca piața
liberă să acționeze în modul cel mai corect posibil.
Existență pieței libere nu
elimină rolul guvernului; din contra, spunea Friudman, guvernul are un rol esențial,
ca o instituție al cărui scop este determinarea ”regulilor jocului” precum și
interpretarea și aplicarea regulilor de acțiune ale pieței libere.
Referitor la politica financiară,
soluția preconizată de Friedman era aceea de menținere a ratelor de interes la un nivel moderat, care să permită o mai ușoară mișcare de capitaluri, stimularea împrumuturilor cu
caracter economic, marcând o mică inflație și tot odată continua creștere
economică.
Cu câțiva ani înainte de a muri
(2006), Dr. Friedman, a atras atenția în cadrul unor conferințe, prin articole și
prin consultanța pe care a oferit-o guvernului, arătând că Statele Unite și
apoi întreaga lume vor intra într-o perioadă lungă și grea de criză economică.
Profund cunoscător și susținător al
conceptului și rolului economiei libere de piață, Friedman în colaborare cu
economista Anna Schwartz au elaborat o lucrare, ce rămâne ca una din lucrările
de bază ale economiei teoretice despre istoria crizei economice din 1929 și
despre Marea Depresie.
Punctele de vedere al celor doi
economiști Friedman-Schwartz, conclud că aplicarea unei politici economice de
creștere a ratelor de interes în momente de criză economică nu face decât să
ducă la o și mai mare adâncire a crizei și cu șanse sigure și destul de rapide
de a se transforma într-o profundă depresie economică.
Ideile lui Friedman privind
politica monetară, concepția privind nivelul taxelor, problemele legate de
necesitatea sau eliminarea unora dintre efectele privatizării anumitor domenii
de activitate economică și de acordare a unor stimuli economice, au jucat un
rol esențial în politica guvernamentală americană în anii 1980 și în politica
financiară aplicată de fostul prim-ministru al Marii Britanii, Margaret
Theatcher.
Lucrările lui Milton Friedman nu
au fost întotdeauna acceptate de către toți economiștii perioadei în care a
trăit și nici după moartea sa, în special cele în care și-a exprimat punctul de
vedere referitor la perioada în care cheltuielile guvernamentale și intervenționismul
erau considerate ca fiind metodele prin care se spunea că se pusese capăt marii
crize economice din anii 1929-1933.
Din păcate cei care au avut și
încă mai au marea responsabilitate a conducerii Rezervelor Federale nu au ținut
cont de punctele de vedere ale lui Milton Friedman și ca atare prin concepția
lor economică au afectat într-un mod negativ situația economică a Statelor
Unite.
Un exemplu în acest sens l-a
oferit Alen Greenspan, care a dus o politică a FED ținând ratele de interes
mult prea mult timp la un nivel foarte scăzut, și astfel a creat o piață a așa
numiților ”bani ieftini”, care în final s-a reflectat în criza financiară, în
criza imobiliară și a enormelor împrumuturi oferite de bănci fără nici un fel
de acoperire.
La sărbătorirea a 90 de ani ai
lui Milton în 2002, Dr.Ben Bernanke în cuvântarea pe care a ținut-o a spus:
” Referitor la Marea depresie la care v-ați referit împreună
cu Dna Anna Schwarts, ați
avut absolut dreptate.
Noi (FED – n.n.), am greșit.
Ne pare rău pentru ceea ce
s-a întîmplat.
Dar mulțumindu-vă pentru că
ne-ați atras atenția, vom
căuta să nu se mai
repete.”
Fostul președinte american
George W. Bush referindu-se la personalitatea lui Friedman, spunea:
”El a contribuit la extinderea
demnității și libertății umane.”
Iar Reuters Gary Becker, câștigătorul Premiului Nobel
pentru economie în 1902, remarca:
” Dacă rogi diferite persoane din
lume să numească
un economist de care au auzit,
numele lui Friedman
va fi –de departe, cel mai
cunoscut”.
Din păcate, nici în prezent nu
sunt luate în considerație multe dintre punctele de vedere și soluțiile
preconizate de Milton Friedman.
Unii din conducerea FED și din
departamentele de consultanță ale Casei Albe fac glume, spunând:
”fiecăruia i-ar place
să poarte dezbateri cu Fiedman,
acuma când el nu mai
există”;
și ca atare nimănui în prezent nu-i mai pasă de viziunea economică a lui
Milton Friedman.
Timpul, însă, v-a fi cel mai bun
judecător și v-a confirma dacă Milton Friedman sau cei care acuma îi nesocotesc
opiniile au dreptate.
Annapolis, MD
