Dezamăgire de om bătrân
 |
| Dumitru Vlăduţ - "Nu voi avea ce povesti celor de dincolo..." |
Nota redacţiei. Iată un nou articol pe care ni-l
trimite nea Mitică Vlăduţ din Ungurenii Tismanei la redacţie. Aşa cum
recunoaşte, îndreptându-se spre capătul vieţii, cum implacabil toţi o vom face,
trecerea dânsului printr-o viaţă, cât de cât normală, se sfârşeşte cu marea
dezamăgire a acestei false democraţii postdecembriste.
Toate epocile istorice au avut
şi bune şi rele, dar ce s-a întâmplat în cele două decenii şi jumătate de „democraţie
dâmboviţeană sălbatică” întrece orice închipuire. Cu cuvinte simple de om de la
ţară, nea Mitică face un rechizitoriu al clasei politice care, după umila sa
părere, a distrus şi a furat tot ce agonisiseră generaţii întregi în secolele
trecute. Şi trage o concluzie dramatică: „Îmi
pare rău că va trebui să părăsesc această lume şi va trebui, că nu există altă
cale, dar cu regrete nu voi avea ce povesti celor de dincolo de poarta
necunoscutului dacă va exista, că am plecat dintr-o Românie săracă, o Românie
fără flori, fără bogăţie, o Românie ce se susţine pe minciună, pe fraude, o
Românie în care uneori se pedepsesc cei care au dreptate!”
Nu este un jurnalist
profesionist nea Mitică iar jurnalist amator abia anul acesta dar cuvintele dânsului ne imprimă în suflet sentimente
şi în minte adevăruri într-un mod în care niciun trust de presă de astăzi nu-l
poate face. Fiindcă presa este prea implicată în luptele politicianiste ale partidelor
politice. Indubitabil, războaiele politice sunt vaca de muls pentru mass-media
românească iar fără laptele posdecembrist ziarele partizane ar muri de inaniţie.
Aşadar, citiţi-l pe nea Mitică şi difuzaţi mesajul lui, pentru ca noii
politruci ai României să priceapă odată cum îi văd bătrânii noştri!
Dumitru
Vlăduţ
TRECEREA OMENIRII PRINTRE ERE
Deşi
oamenii în epoca primitivă nu aveau condiţii prielnice pentru câştigarea
hranei, amenajării unei locuinţe cât de cât modeste, şi-au căutat singuri calea
prin meşteşuguri în scopul îmbunătăţirii vieţii. Fiecare epocă a adus mici
progrese, chiar în condiţiile grele ale sclavagismului.
A
durat ani în şir cu bune şi rele. Feudalismul a fost tot neprielnic pentru omul
de rând, dar s-au dezvoltat unele domenii cu mari sacrificii. A urmat
capitalismul. NU spun că a fost o formă socială bună pentru toată generaţia,
dar a fost societatea care a făcut cele mai mari progrese în industrie şi în
agricultură iar în unele cazuri a selectat oameni simpli pentru pregătire,
organizare şi dezvoltarea societăţii.
A
urmat socialismul – cu teroare, cu desfiinţare a tradiţiilor societăţii. Au
terorizat oamenii de cultură, intelectualii, elitele ţării iar pe unii i-au exterminat în închisorile lor. Noua
organizare socială a făcut mult rău societăţii româneşti, dar ce a fost bun
făcut de capitalism, fabrici, uzine, ateliere, au fost reorganizate prin
proprietatea socialistă. Nu le-a desfiinţat, le-a modernizat. A creat locuri de
muncă pentru ţăranii dezrădăcinaţi din satele lor, le-a făcut şcoli, spitale,
blocuri de locuinţe unde să locuiască. Cu 100 lei mergeai la cumpărături, luai
necesarul şi te întorceai şi cu rest. Tinerii absolvenţi aveau de lucru, nu
erau nevoiţi să părăsească ţara. De altfel nici nu era posibil, securitatea era
la graniţă. Dacă nu aveai de lucru, te obligau să lucrezi cu bunele şi relele
socialismului. Nu se poate compara cu epoca democraţiei – 1989 – 2015. Astăzi
ne batem joc când spunem DEMOCRAŢIE.
 |
| Câţi muncitori îşi vor fi câştigat pâinea aici? |
TRECEREA ROMÂNIEI ÎN ERA DEZAMĂGIRILOR
În
perioada 1989 – 2015 s-a distrus tot ce a făcut CAPITALISMUL şi SOCIALISMUL:
uzine, fabrici, combinate, micile ateliere, inclusiv ambulanţii ce făceau
reparaţii pe străzi, lăptăresele care strigau printre blocuri: „Ia lapte bătut,
urdă, brânză etc.” Nu mai există micul comerţ stradal şi nici micii meseriaşi
ambulanţi ce circulau prin sate: geamgii, olari, dogari, păcurari, vânzători de
drobi de sare pentru vite, totul a rămas o amintire în depănarea timpului.
Programul „epocii Ceauşescu” pentru construcţia de mini-hidrocentrale pentru
stoparea inundaţiilor din munţi s-a stopat, canalul de irigaţii Dunăre-Siret e
un surogat iar de portul Bucureşti prin canal la Dunăre se-aude doar prin
campaniile electorale. Şi atunci despre ce îmbunătăţiri vorbim?
Ce-a
făcut democraţia lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman şi a altor conducători care
i-au urmat? Au distrus irigaţiile din agricultură, frumoasele ferme de
pomicultură, sere cu tradiţii. Au transformat terenurile în buruieni, sunt nelucrate
zeci şi sute de hectare, dar dau subvenţii. Dacă încearcă cineva să progreseze
în agricultură, îi cheamă în judecată, sau dacă îţi cauţi dreptul la moştenire
– te judeci 7 – 8 ani.
 |
| Ruinele democraţiei postecembriste |
Au
desfiinţat mari centre industriale – ELECTROPUTERE CRAIOVA – unde lucrau peste
40 de mii de muncitori. Ştiţi ce-au pus în locul ELECTRO? UN MOL ca să cumpărăm
produse din alte ţări.
Ce
s-a întâmplat cu întreprinderea 23 AUGUST, întreprinderea de tricotaje Braşov,
dar cu ALUMINA Oradea, ELECTRO MUREŞ Tg. Mureş, cu întreprinderea MECANICĂ
Timişoara? Cu întreprinderile de industrializare a laptelui, cu AUTOMATICA
Bucureşti, cu cele 9 uzine şi întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa I,
întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa a II-a. Dar cu cele
întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa a III-a în număr de 12, cu întreprinderile de CONSTRUCŢII, întreprinderile
de STAT ŞI SILVICULTURĂ, TRANSPORT ŞI COMUNICAŢII, CIRCULAŢIA MĂRFURILOR, institutele
DE CERCETĂRI, toate prezente în anul 1989. După 1990 s-au transformat unele în
fiare vechi vândute pe puţin şi câştigând cei ce le-au cumpărat şi vândute apoi
la fier vechi.
 |
| Unde erau cei care ar fi trebuit să ne apere locul de muncă? |
Unde
erau atunci la această decapitare a INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI cei ce fac azi zornăituri
de cătuşe. Dacă se intervenea, aşa cred eu, nu se ajungea la aceste fraude, la atâtea
hoţii. S-a distrus toată industria, irigaţiile moderne, plantaţii de pomi
fructiferi. Au mai rămas puţine din păduri. Ce-au făcut cei ce au luat frânele
aşa-zisei DEMOCRAŢII? În locul fabricilor, uzinelor, micilor şi marilor
plantaţii, au construit sedii luxoase pentru telecomunicaţii, bănci, tribunale
mari, luxoase, sedii ale unor întreprinderi – electrocentrale – sedii ale
finanţelor luxoase şi peste sute de biserici ce s-au făcut cu cei care au
cumpărat marile uzine, fabrici,
fabricare ateliere, ţevi de la instalaţiile moderne şi le-au transformat în
ruine, îmbogăţindu-se prin vânzare la fier vechi ??
Atunci
nu existau instituţii care să-i tragă la răspundere?
Pe
mine ca simplu cetăţean mă doare că la distrugerea avuţiei industriei româneşti
– nu au reacţionat organele competente. Ce au făcut cu fondurile europene? Aici
sunt de vină guvernele şi nu cei ce au furat . Ce au luat guvernările de la
Uniunea Europeană trebuiau investiţi în obiective industriale, pentru locuri de
muncă, nu în sedii pompoase şi birouri luxoase. Dacă s-a furat, guvernele au
dormit, iar instituţiile abilitate s-au făcut că nu observă. Acum se constată după 25 de ani că s-a furat totul. Toate
avuţiile ce erau trecute la stat. Reconstruiţi fabrici, uzine, ateliere. De ce
nu le confiscaţi averile marilor hoţi? Lăsaţi în ţară sărăcia! Aceasta este
povara cea mai grea. Nu-i băgaţi pe hoţi la închisoare ca să mai cheltuie
statul cu închisori, cu sute de procurori, cu sute de judecători, cu anchete în
zornăit de cătuşe. Nu domnilor, luaţi-le tot, ferme, făbricuţe, ateliere
construite ilegal şi angajaţi muncitori şi portari la aceste fabrici făcute din
furtul avuţiei naţionale. Dar văd că nu se urmăreşte acest lucru. Îi bagă la
închisoare şi le lasă şi avuţiile! Cu propaganda şi cu vorbăriile – România
moare.
Câte
fabrici, uzine, ateliere, plantaţii, irigaţii s-au făcut în 25 de ani? Dar câte
s-au distrus în 25 de ani, ştiţi? Puneţi-i să le reabiliteze nu să-i băgaţi la
închisoare. Nu rezolvaţi nimic. România rămâne şi mai săracă şi într-o zi nu
veţi mai avea, oameni buni, după ce bea apă. Priviţi spre ziua de mâine nu la
ziua de ieri. Ziua de mâine va aduce prosperitate dacă veţi şti să folosiţi
mijloacele de care dispuneţi. Ceea ce faceţi astăzi trebuia făcut de zeci de
ani şi nu mai ajungeam azi să nu mai credem în miniştri, în guvern şi chiar în
justiţie căreia îi revenea sarcina prin reprezentanţii lor să facă ordine. Cred
că s-au pierdut frâiele ţării. Ştiţi oare ce se vorbeşte despre România
democratică după 25 de ani? Şcoala, sănătatea au pierdut busola timpului din
ţările cu adevărata democraţie. Cum puteţi domnilor să guvernaţi ŢARA
ROMÂNEASCĂ, când zilnic se scumpesc gazele, benzina, energia electrică. Ţara nu
are uzine, fabrici, ateliere unde să-şi trimită fiii la muncă, îi forţaţi să-şi
părăsească casa, familia, ţara să plece peste hotare să lucreze în condiţii
neomeneşti ca să-şi întreţină familia în ţara lor. NU mai încercaţi să faceţi
justificări, dând vina guvernul de azi pe cei ce au fost ieri, că cei ce sunt
azi , au fost şi alaltăieri şi tot în această apă tulbure v-aţi făcut baie.
Îmi
pare rău că va trebui să părăsesc această lume şi va trebui, că nu există altă
cale, dar cu regrete nu voi avea ce povesti celor de dincolo de poarta
necunoscutului dacă va exista, că am plecat dintr-o Românie săracă, o Românie
fără flori, fără bogăţie, o Românie ce se susţine pe minciună, pe fraude, o
Românie în care uneori se pedepsesc cei care au dreptate în favoarea celor încă
se mai bucură de încrederea unor
instituţii ce ne conduc. Au retribuţii mari, cred că aceasta îi determină să nu
realizeze suferinţele celor nevoiaşi, prin propagandă, prin ceremonii, fie ele
de orice fel. Nu se realizează nimic, ba dimpotrivă duce şi la mai mari
confuzii în rândul oamenilor simpli. De fapt cred că asta se şi urmăreşte,
seamănă minciuna şi teroarea ca să poată domni liniştea. Să încasezi venituri
mari din ceea ce mai are ţara. Sunt unii puşi în funcţii, nu au curajul să
spună ce retribuţii au cei ce guvernaţi. Urmăriţi să câştigaţi alegerile să mai
fluturaţi steagul, semănaţi sărăcie peste masele populare care încă se mai lasă
păcălite.
Oamenii
ai societăţii democratice dintre 1990 şi 2015, întrebaţi guvernanţii care au
guvernat în aceşti ani, câte fabrici, uzine, plantaţii şi irigaţii au făcut
pentru poporul ce l-au guvernat?
 |
| La Oţelul Roşu a rămas doar semnătura hoţilor |
Dar
nu vor răspunde câte vile, sedii de lux au făcut din avutul ţării, prin vânzări
de fabrici, irigaţii şi păduri distruse şi au construit imperii – pe ruinele
unei ţări, altădată înfloritoare. Astăzi am trecut pe la Oţelul Roşu - geamuri sparte, ruine, cântau cucuvelele. Aşa
cântă şi la fostele mari uzine, fabrici şi ateliere distruse fără milă. Cine
răspunde? Poate veţi recunoaşte într-un târziu societatea anilor 1990 – 2015.
E
societatea distrugerilor, taifunului, afacerilor care au distrus totul în
favoarea îmbogăţiţilor. Am trăit în societatea capitalistă – era pentru ţară,
pentru muncitori – nu erau multe, dar existau agricultori harnici, cu vite, cu
plugul lor rudimentar, nu rămâneau atâtea terenuri nelucrate. Tehnica cu care
se laudă societatea anilor 1989 – 2015 – sunt zeci de hectare lăsate în
părăsire. Domnilor care astăzi guvernaţi România – vă întrebaţi măcar o secundă
unde va ajunge Ţara Românească sau cei care aţi preluat frâiele aşa-zisei
democraţii în 1990 – unde aţi dus frumoasa Ţară Românească. Ce-aţi făcut cu
ţăranul harnic, cu funcţionarul cinstit, cu cei ce judecă dreptatea şi cu
coroana industrializării dinaintea anilor 1990.
Societatea
este încă lovită de o gripă care nu şi-a găsit antidotul şi nu cred că-l va
găsi curând. Nu se întrevede decât cer închis cu furtuni, sărăcie, lipsă de
educaţie, cu o sănătate şubredă. Nu mă puteţi convinge, nu aveţi nicio
întrezărire spre un luminiş.
Nu
pot să trec cu vederea că această perioadă de zisa democraţie a anilor 1990 –
2015 s-a întors la metode aplicate de securitatea lui Ceauşescu, metoda
turnătoriei ca să-ţi meargă ţie bine. Mergeai la securitate şi-ţi turnai
prietenul, rudele şi cine îţi era antipatic . Astăzi când se vorbeşte de
democraţie, de fapt nici nu este vorba de aşa ceva. Ne-am întors în perioada
turnătoriilor, te reţine procurorul pentru unele fapte pe care le-ai făcut în
interesul tău. Te arestează şi acolo începi să-ţi torni prietenul, oamenii care
te-au ajutat în viaţă, spui şi vrute şi nevrute împotriva celui ce te-a făcut
bine. Procurorul îl crede sau nu, dar ca să-ţi dea o speranţă, îţi promite
că-ţi va da o pedeapsă mai mică numai să-ţi torni aproapele. Este metoda ce o
aplica securitatea lui Ceauşescu. În unele cazuri are nuanţe şi mai sumbre.
O
altă practică aplicată astăzi în justiţie este folosirea aşa-zişilor experţi.
Unii judecători nu mai iau azi în calcul actele de proprietate, declaraţii ale
martorilor, confruntarea cu vecinii, ci numai rapoartele făcute de aşa-zişii
experţi, care le întocmesc în funcţie de preferinţe şi de promisiuni făcute acelor
ce ţi-au luat ilegal dreptul de moştenire, ceea ce e trist, unii judecători
care le consideră corecte, dezmoştenind pe adevăraţii proprietari.
Durerea
şi paguba ce se abate asupra omului simplu, fără posibilităţi materiale, nu mai
poate să se apere de furnicarul de experţi numiţi de unele instanţe. Uneori 3 –
4 – 5 şi chiar mai mulţi experţi ducând omul sărac la pierderea dreptului de
moştenire şi la reducerea subzistenţei sale, obligat de unii judecători să-i
plătească pe aceşti experţi. Se cunosc zeci de cazuri, şi chiar sute. Te
plângi, dar nu ai cui. Nu există o autoritate să facă echilibru în aceste
abuzuri făcute de unii experţi incorecţi. Pentru că în scopul scăpării unor persoane
de abuzuri, unele instanţe au inventat aşa numiţii experţi şi sunt mulţi oameni
afectaţi. NU vreau să fiu rău, recunosc că sunt unii judecători care cântăresc
cu mare grijă rapoartele acestor topografi, declaraţii ale martorilor, actele
de proprietate ale celor ce se plâng justiţiei şi le iau în consideraţie
înlăturând rapoartele topografilor, dându-i omului ce este al lui. Se pune însă
întrebarea, sunt mulţi asemenea judecători?
Perioada
democraţiei 1990 – 2015 seamănă în unele cazuri mai sumbră decât perioada
securităţii lui Ceauşescu – dar, nu se poate face nimic, nimeni dintre cei care
ne-au condus şi conduc astăzi destinele ţării. Nu sesizează aceste grave
pedepse ce s-au abătut asupra omului simplu. Poate este vinovat şi omul simplu
ca o dată la 2 sau 4 ani are posibilitatea să-şi spună cuvântul, dar nu o face.
Se bucură de un kg de zahăr, un litru ulei, un mic sau o căldare fără să
realizeze că aceste mici atenţii îi îngrădesc traiul zilnic.
Sunt
multe de spus, dar timpul în care trăim, este aşa de spinos, aşa de complicat –
că va trebui multe generaţii de acum încolo să le ducă în spate. Prin ceremonii
religioase nu scăpăm de aceste timpuri fără echilibru decât atunci când educaţia
se va ridica la rangul cuvenit, când respectul faţă de om va reveni la
timpurile copilăriei mele, la timpuri cu 70 – 80 de ani în urmă – rudimentar –
le spun tinerilor de azi – dar erau la loc de cinste respectul, dreptul
proprietăţii, dreptul la linişte sufletească. Astăzi – a dispărut – locul
dreptăţii l-au luat alte categorii ce se văd la orice pas. Asta este democraţia
(poreclită) anilor 1990 – 2015. Cine încearcă să schimbe ceva? Totul este redus
la tăcere – şi această tăcere o găseşti undeva unde nu mai poţi vorbi – în
cimitire. Este foarte întuneric în aşa-zisa democraţie, iar soarele dreptăţii
se ascunde după nori groşi.
Orice
scuză, orice judecată, orice argumente ar aduce cei ce au guvernat şi
guvernează – cu toate instituţiile ce funcţionează după pofta guvernanţilor
duce la dispariţia tradiţiilor, bunăstării şi gândirea oamenilor harnici şi
cinstiţi din timpurile copilăriei mele.
Regret acele timpuri şi deplâng generaţiile viitoare care vor fi supuse
minciunii şi lipsei de demnitate.
Vlăduţ Dumitru
Aveam un ţel. Demarasem cu republica populară,
construisem socialismul şi ne îndreptam „spre comunism în zbor”. Şi am aterizat
din zbor în democraţia fără scop, fără satisfacţii şi fără mobilizare
sufletească. Oamenii muncesc în noile SRL-uri cu frica de a li se desfiinţa
locul de muncă, managerii firmelor cu frica de controale fiscale dirijate de
politichie şi zornăit de cătuşe. Nea Mitică ne pune la dispoziţie „Flacăra Sibiului” Anul XXI, nr. 3579 de sâmbătă, 4 septembrie 1965, 4 pagini, 20 de bani.
Un cotidian apărut deci odată cu „întoarcerea armelor” spre Hitler şi alipirea
la hoardele lui Stalin. Din anii când Ceauşescu abia se întronase la putere.
Care erau tilurile de atunci ale
cotidianului „Flacăra Sibiului”?
-
Spre noi succese în întrecerea
socialistă
-
Spiritul inovator mai mult
stimulat
-
Cum cultivăm grâul! Munca îşi
arată roadele
-
Necesitatea cercetării
izvoarelor documentare pentru profesorii de istorie
-
Oameni şi albine
-
Invitaţie la drumeţie: Negoiul
Dar astăzi, care sunt
principalele titluri de ziare? Ne îndeamnă ele la inovaţie, la cercetare, la
practici agricole novatoare? Vorbesc ziarele de astăzi că munca şi abnegaţia
faţă de meseria aleasă trebuie preţuită?
Să vedem câteva titluri. Se pare
că azi limba română s-a descotorosit de diacritice. Doar unele ziare mai scapă
câte un „ă” sau „ţ” pe ici, pe colo!:
- România mondenă. Top 10 cele mai ciudate imagini postate de vedete pe
Facebook. Starurile din România sunt obsedate să posteze imagini în care sunt
subiectul principal.
- I-a plătit unui mogul 650.000 de dolari pentru a lua masa cu el.
- Au ajuns in clasa a V-a fara sa stie sa-si scrie numele. Tatal fratilor
din Vaslui: Ce sa fac? Legea nu-ti da voie sa-i bati
-: O celebra blonda de la noi arata mai bine la 36 ani decat la 20; Adelina
Pestritu, schimbare radicala de look! Era super entuziasmata, dar un detaliu
i-a scapat; Imagini scandaloase cu o concurenta de la "Insula
iubirii".
- Dezastrul din învăţământ: Un profesor român câştigă de 10 ori mai puţin
decât unul german şi de 3 ori sub unul grec.
- Un spatiu din Palatul Primaverii, resedinta lui Ceausescu, rezervat
pentru fosti presedinti.
- Care este cea mai mare afacere din puşcăriile din România
- La ce perversiuni sexuale a fost supus Printul Harry in Las Vegas;
Creatura ciudata cu aspect de pasare si blana pe coada, descoperita pe o insula
din Extremul Orient; Culmea jafului la o banca! A dat lovitura in carucior cu
rotile
- Sex. 5 poziţii erotice pentru o noapte fierbinte în parc
- O tanara din Dambovita a gasit cadavrul mamei ei in apele barajului de
langa oras.
- Bătaie ca-n Vestul Sălbatic pe un drum din Galicea. Un şofer nervos a
ameninţat cu pistolul trei persoane aflate într-o altă maşină.
-. Cum stai cu dragostea în săptămâna 6-12 iulie. Previziuni!
- Istoria batistei. Cine mai poarta batista in ziua de azi?
Cine n-are de lucru şi nu vrea
să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe n-are decât să citească din ele. Le
găsiţi, azi 3 iulie 2015 pe Internet. Dacă nu, alte titluri asemenea vi se vor
băga în ochi, zi de zi şi ceas de ceas, chiar aţi dori să căutaţi altceva pe
Internet.
Nu era bună propaganda comunistă
din anii 1965 dar nici bazaconiile cu care ne „desfată” ziarele de azi unde
sexul, crima, bătăile publice, lăfăiala şi huzurul lui Băse şi a acoliţilor
lui, au ajuns principala ştire şi atitudine civică la ordinea zilei.
Nea Mitică Vlăduţ vă propune titlul
„Oameni şi albine„ din „Flacăra
Sibiului”, 1965, unde munca lui era elogiată şi pusă printre ştirile principale
ale acelor zile.
Redacţia revistei Sămănătorul
OAMENI ŞI ALBINE
Ceea
ce îţi reţine atenţia de la început, cînd vizitezi întreprinderea
„Fructexport" din Sibiu este ordinea şi curăţenia ce domnesc peste tot,
hărnicia oamenilor asemenea albinelor dintr-un stup.
Comparaţia
nu-i la întîmplare pentru că munca acestor oameni este strîns legată de munca
albinelor. Mulţi au trecut pe lîngă clădirea albă, singuratecă, de la marginea
oraşului fără să-şi dea seama că aici se pregăteşte un produs atît de căutat
care cutreieră continentele: mierea românească.
—
Întreprinderea noastră — îmi spunea şeful staţiei de omogenizarea mierii,
Dumitru Vlăduţ — este tînără dar unică în ţară.
Colectivul
de muncitori al acestei unităţi industriale sibiene s-ar putea spune că
umanizează munca instinctivă dar colosală a harnicelor himenoptere. Aci este
adusă mierea din toată ţara prin intermediul unui număr mare şi variat de
furnizori, ea constituind „materia primă" a întreprinderii. Dar această
materie "brută" este atât de variată, cu calităţi deosebite,
provenind din neamuri diferite de flori. Tocmai de aici începe munca în cadrul
acestui combinat.
Miile
de bidoane cu lichidul dulce sînt sortate de oameni cu experienţă, în urma unor
analize riguroase — pe flore — apoi în săli speciale, la temperaturi anumite,
se conservă pentru o perioadă îndelungată, pentru a nu se cristaliza.
Un
moment cheie în tehnologie îl constituie filtrarea, curăţirea de toate
impurităţile. Pînă nu de mult aceasta se făcea în mod nu tocmai corespunzător,
ceea ce ducea, uneori, la refuz din partea clienţilor. Problema filtrării a
stat în permanenţă în atenţia conducerii şi a fost soluţionată. Aşa că astăzi
s-au obţinut rezultate foarte bune prin inovaţia făcută de un colectiv alcătuit
din: D. Vlăduţ, I. Medeleanu şi Vasile Enghiş. Noul sistem de filtrare, alcătuit
din 4 pînze (nu două ca înainte) înclinate fiecare sub unghiuri diferite şi cu
densităţi de pori deosebitie asigură o filtrare de calitate.
Totodată
aplicarea inovaţiei asigură o igienă deplină, precum şi o reducere a timpului
de filtrare de la 6 ore la 3 ore şi 45 minute.
Toate
acestea implicit duc la o producţie crescută, la o servire promptă a
clienţilor. Demn de remarcat în procesul tehnologic de aci este un mare
omogenizator cu peste 20 000 kg capacitate în care se pregăteşte mierea în
conformitate cu cerinţele consumatorilor — adică se realizeză polyflora şi
indică ceruţă, cu alte cuvinte, mierea de calitate.
Apoi
încărcată în bidoane, grupate în loturi — pe mare, cu avionul, cu trenul sau
maşina — o parte din ea porneşte pe meridianele şi paralele globului.
Unii
clienţi n-au rezistat curiozităţii de a cunoaşte unde se prepară acest delicios
produs românesc, aşa că au venit şi au vizitat întreprinderea
„Fructexport" din Sibiu.
Ceea
ce i-a uimit pe ei şi încîntă pe orice vizitator sînt condiţiile excelente de
muncă, procesul tehnologic: camere căptuşite în faianţă strălucind de
curăţenie, aparate moderne, ţinuta ireproşabilă a muncitorilor, precum şi un
laborator bine utilat de cercetare chimică a mierii, ceea ce permite realizarea
unor produse de calitate.
Am
întîlnit aci muncitori ca Ilie Ocneru, Petru Barac, Maria Moldoveanu, Mihai
Huber şi mulţi alţii care obţin zilnic succese de seamă.
V.
VICTOR
 |
| Şi totuşi! Sibiul are o nouă şansă de a deveni al 10-lea oraş industrializat al ţării |
