 |
| Dumitru Vlăduţ |
MS Regele Mihai la Tismana
- Un
interviu cu Dumitru Vlăduţ -
Nota redacţiei. Redacţia „Sămănătorul” conform
profilului său de a promova istoria Tismanei, patrimoniul său religios şi
arhitectural (Mânăstirea Tismana), meşteşugurile tradiţionale, (cu predilecţie
artizanatul) turismul, valorile literare, (George Coşbuc, Serafim Duicu)
participanţii la Războiul de Întregire al Neamului, (Ion Aurariu, Ion
Neferescu) nu odată a apelat la
bătrânii satului şi la cei care deţin documente personale dar de importanţă a patrimoniului
documentaristic local.
Printre octogenarii Tismanei se
numără şi Dumitru Vlăduţ, care, fiind invitat să scrie articole în tematica
noastră s-a achitat cu brio de sarcina de a dezvălui tinerei generaţii ceea ce
a păstrat în memorie privind evenimentele care trebuie lăsate viitorimii. Printre
acestea se numără şi amintirile legate de vizita MS Regele Mihai la Tismana, pe
care le publicăm în premieră absolută.
Urmăriţi deci interviul de mai
jos, luat de preşedintele „Asociaţiei Semănătorul Tismana.
Nicu N.
Tomoniu: Nene Mitică, te rog să-mi
permiţi să-ţi spun aşa nu numai pentru că suntem într-un fel rude dar la vârsta
dumitale tot satul te apelează în acest fel ! Mătuşa Liuţa Dragomir şi mama
matale Maria Gârleanu erau nu numai verişoare dar şi prietene nedespărţite. Să
fim şi noi barem apropiaţi, cât de cât, acum când aţi revenit la vatra veche
din Ungureni.
Mitică
Vlăduţ: Ei, nu chiar tot satul mă
stimează, oamenii mai au şi duşmani din diverse motive. Dacă cineva s-a întins
peste proprietatea mea şi mi-am „permis” să-l dau în judecată, fie acel cineva
şi primăria, unii au zis că sunt un reclamagiu.
Nicu N.
Tomoniu: Să lăsăm pentru altă dată
acest subiect. Nu pentru că nu e bine să te iei cu autorităţile ci pentru că e
o temă ce ţine de noua mentalitate privind respectul bătrânilor lansată pe
toate canalele mass-media. Guvernele, prin propagandă politică pentru a-şi
acoperi incompetenţa, au propagat teza că noi pensionarii, care am muncit în
medie peste 40 de ani la stat, să fim consideraţi răul naţiei. De pildă, ei
mint lumea că nu pot fi mărite salariile pentru că nu ajung banii de pensii.
Ori, cât au furat găştile politice, de pildă, chiar şi jumătate din cele 10
miliarde împrumutaţi de regimul lui Băse, ar ajunge pentru pensiile „normale” decenii
de-aici înainte. Bineînţeles fără să luăm în calcul pensiile „nesimţite” ale
unor „aleşi” sau ale complicilor. Dar hai să nu ne băgăm în politică pentru că
ratăm tot interviul! Nea Mitică te rog să clarifici un lucru. La Tismana, se
află un mare număr de femei care afirmă că au jucat în horă cu MS Regele Mihai!
Ba mai sunt unele de prin Vânăta sau Pocruia care au jucat în horă cu tânărul
rege de atunci! Care e domnule, realitatea?
 |
| Tismana. Costume gorjeneşti la Festivalul de la 15 aug.2007 |
Mitică
Vlăduţ: He, he, he! Păi au toate
dreptate, dle Nicu! Prin „horă” la noi se înţelegea, până nu demult - când încă
se mai făceau hore în zăvoi - atât „hora de mână” cât şi „sârba” iar ungurenii
comandau lăutarilor „învârtita”. Cu strigăturile de rigoare. Când se pornea
hora şi regele intra în ea, toate fetele puteau spune că au jucat în horă cu MS
Regele Mihai, nu?
Nicu N.
Tomoniu: Ba nu, nea Mitică! Se intră
câte doi în horă, băiatul şi perechea lui!
Mitică
Vlăduţ: Aşa e! Dar dacă se joacă
învârtita, pe ansamblu, ea e tot o „horă”. În fapt, regele venind la „horă” n-a
intrat în hora de mână, a jucat doar învârtita. Pentru că se strica rândul
celor care deja plătiseră lăutarii să ia „hora înainte”.
Nicu N.
Tomoniu: Nea Mitică, nu mă lua cu
vorba! Cu ce fată s-a învârtit domnule, regele? Asta te întreb, îmi trebuie un
nume, pare că ascunzi ceva!
Mitică
Vlăduţ: Păi, stai s-o iau pe
îndelete! Într-o duminică de pe la mijlocul lui iulie 1940, maică-mea mi-a spus
şi ora, la ora 16 şi jumătate, MS Regele Mihai a venit la masă la Neferescu ca
să mai stea la taifas până începe hora de duminică din zăvoiul duiculeştilor.
Nicu N.
Tomoniu: De la Neferescu erau cam 2-3
sute de metri până acolo dar nu pentru că zăvoiul era aproape venise regele la
Neferescu, nu?
Mitică
Vlăduţ: Evident că nu! Ion Neferescu
era veteran de război şi beneficiar al Ordinului Mihai Viteazul pentru luptele
de la Mărăşti şi Mărăşeşti din 1917-1918. Din respect, MS Regele Mihai îl
invita pe Neferescu şi pe alţi veterani de război, în ziua de Sf. Mihail şi
Gavril la masă, în fiecare an. Trebuia ca şi căpitanul în rezervă Ion Neferescu
să i-o întoarcă barem odată. Dar cine ştia ce-o să vină după al doilea război
mondial? Din participarea la sindrofiile regelui i s-a tras şi lui Ion arestarea
de către comuniştii de mai târziu !
Dacă pe timpul regatului a primit pentru vitejia sa
în Războiul pentru Reîntregirea Neamului, terenul din Nereaz unde i s-a construit monumentul - pentru care şi dumneata
te-ai zbătut ca să obţii aprobarea în vremea lui Ceauşescu - pe timpul teroarei
staliniste a anilor 1950, Neferescu a fost băgat la zdup, murind la închisoarea
Văcăreşti.
Nicu N.
Tomoniu: Am mai scris în „Sămănătorul”
despre asta, să nu deviem de la subiect! Deci regele a venit la masă la
Neferescu… Ţi-a spus mătuşa Maria cine a mai fost invitat?
Mitică
Vlăduţ: Cu lux de amănunte! Pentru că
pe muma, Maria Gârleanu, o desemnase Tanţa Neferescu - fiind rude şi prietene -
să servească la masă. Masa se aranjase în casa lui Neferescu, în sufrageria
mare de la drum. Patru persoane pe-o parte, patru pe alta. Pe o latură, MS
Regele Mihai, Nicolae Mischie, deputat de Gorj, de loc din Şomăneşti, Ion
Neferescu şi Tanţa Neferescu. Pe latura cealaltă, un ofiţer din garda de
securitate a regelui, primarul cu soţia şi şeful postului de jandarmi. He, he, he!
Post de jandarmi! Asigurau securitatea Tismanei doar doi oameni: şeful şi
ajutorul său! Stăteau în casa lui Pârvulescu vizavi de moara şi gaterul
mânăstirii.
Nicu N.
Tomoniu: Lasă astea pe altădată! Şi
s-a plecat la horăăă…
Mitică
Vlăduţ: Ajunşi în zăvoi, toată lumea
a făcut loc, a aplaudat, mă rog, chestiuni de protocol, dar se ţinea respectul
şi bunul simţ, nu se înghesuia lumea ca în jurul lui Băsescu să bată palma cu
marinarul deşi era apărat mereu de un pluton de „badigarzi”.
A început hora de mână dată de Nefereşti „de
pomană”, pentru eroii căzuţi în primul război mondial. La hora de pomană văduvele veneau cu coşuri de flori şi
lumânări legate în batiste şi le puneau în mâinile tuturor celor din horă.
Copiii de pe margine primeau colaci cu o lumânare aprinsă înfiptă la mijloc. A
urmat sârba, apoi învârtita.
La învârtită, MS Regele Mihai, a luat pălăria lui
Ion Gârleanu, şi-a pus-o pe cap şi a jucat învârtita cu fata lui Gheorghe
Bucur, Leonica.
Nicu N.
Tomoniu: Deci regele a jucat cu
Leonica lui Bucur. Parcă azi nu mai sunt de-ai lui Bucur în Ungureni. Eu, de
când eram mic, îl ştiu doar pe Nelu Popescu dintr-ai lui Bucur. Se ţinea drept,
avea fruntea lată şi părul lins dat pe spate şi toţi şuşoteau cu admiraţie: „-
Uite-l pe-al lui Bucur, e student, face poezii şi scrie cărţi !” Se zice că pentru scrierile sale contra
regimului comunist a făcut şi puşcărie.
Mitică
Vlăduţ: Am auzit şi eu de el că nu
prea era uşă de biserică dar nu-l ştiu prea bine, am fost mereu plecat, ba cu
facultatea, ba cu serviciul la Sibiu. Dar ştiu că Gheorghe Bucur şi Mihai Bucur
erau fraţi. Iar Mihai a terminat şi el o facultate. Nu erau ei fitecine!
Nicu N.
Tomoniu: Ne-a Mitică, cum era lumea
îmbrăcată la horă?
 |
| Tismana centru, 2013. Fete cu marame de borangic |
Mitică
Vlăduţ: Îmbrăcată în cele mai scumpe
ţoale ţărăneşti din „camera bună”, cum să fie ! Atunci, se ţinea tradiţia !
Femeile aveau salbe la gât, cercei de aur, ii pe roşu, galben sau albastru,
tismănencele şi negre, ungurencele. Brăcirile, opregele ungureneşti şi
vâlnicele gorjeneşti se asortau la culoare cu iile iar pe cap părul era prins
în borangic auriu ce atârna lung în faţă şi pe la spate. Costumele populare făceau
din fete zâne de poveste! Băieţii aveau ie şi vestă, pantaloni cu două şliţuri
la partea anterioară, bine ţinuţi pe trup de chimire late din piele, cu zalele
briceagului şi ceasului atârnând din buzunare, iar pe cap, nelipsita pălărioară
de cioban ungurenii şi pălării gorjeneşti din fetru tismănenii.
Nu se mergea aşa, oricum, la horă ! N-auzişi că până
şi bietul băiat, regele, a fost nevoit să împrumute pălăria lui Gârleanu pentru a
juca învârtita? Cutumele ţărăneşti trebuiau respectate, cât de cât, chiar şi de
Majestatea Sa! Barem pălărie să fi avut !
Nicu N.
Tomoniu: Mulţumim ne-a Mitică, că
ne-ai dat o idee despre lumea de altădată, o lume cu respect pentru frumuseţea
artei populare, cu respect pentru celălalt, cu respect pentru regalitate, cu
respect pentru nelipsita horă de duminică din zăvoi sau centrul satului !
Să trăieşti peste suta de ani pentru ca să ne mai povestești!
Mitică
Vlăduţ: Mulţumesc!
A
consemnat, azi duminică 5 iulie 2015,
Nicolae
N. Tomoniu
Directorul
revistei „Sămănătorul”
În fotografie: Clasa specială unde învăţa viitorul rege al României. La cursuri erau înscrişi în catalog copii eminenţi din toate zonele geografice ale regatului. Printre ei, se afla şi Dumitru Constantinescu, din Tismana rudă cu Ion Neferescu. Numit la Tismana ca profesor de istorie, a avut aceiaşi soartă ca şi Neferescu. A murit pe vremea prigoanei staliniste în puşcărie.
 |
| MS Regele Mihai pe când era şcolar |
