Ion N. Oprea a mai scos o antologie cu cenacliștii săi

În loc de prefaţă

Tezaurul minţilor în antologii

Unii adună bani şi fac investiţii, alţii îi plasează în bănci străine ca să-i ascundă de ochii mai săracului sau cine mai ştie din ce pricină, noi, câţiva pensionari rămaşi solo, că aşa se întâmplă până la urmă în viaţă - de grija cărora doar copiii noştri îşi mai aduc aminte când vine vremea achitării taxelor către stat..., am mai spus că la Iaşi, locul de înmormântare la oricare cimitir, ca şi plata ridicării gunoiului menajer echivalează cu impozitul plătit pentru locuinţă- ne-am solidarizat, la început întrebându-ne şi găsindu-ne răspunsurile prin telefon- greu de achitat şi costul lui - la diverse probleme şi problematici curente. Până într-o zi, când şi noi am făcut alţi paşi

înainte...dincolo de interesele proprii, scriind cărţi.

Într-o zi, când într-un ziar de la Iaşi, cineva fără experienţă de viaţă dar cu ifose de ştiutor a ceea ce nu acumulase în familie, de la părinţi sau bunici, în asociaţie cu alţii asemănători, au lansat ideea că în literatură, în cultură în general, cei trecuţi de însemnele unei ştachete, după cam 60-70 de ani, deci spre bătrâneţe, nu mai sunt în
stare să-şi exprime în scris opiniile...

Este bătrâneţea o piedică în calea creaţiei?, i-am tradus eu ceea ce susţineau, şi mi-am consultat pritenii de Cenaclu, cum ne intitulăm noi ca să ne deosebim de vârstnicii care stau la o bere sau prin parcurile oraşului la jocurile de societate, uitând că nepoţii îi aşteaptă să-i ducă sau aducă de la şcoală. La întrebarea pusă şi într-o revistă - Pagini medicale bârlădene - au sosit răspunsurile, care confirmau că
noi ştiam deja, dar voiam confruntarea părerilor, faptul că prin valoarea experienţei de viaţă, omul, după ieşirea la pensie, este apt de creaţie până la adânci bătrâneţi.

"...Oare am greşit că am publicat versuri la aproape şaptezeci de ani?...  Generaţiile născute în jurul mijlocului secolului al XX-lea au avut o traiectorie  existenţială unică în istorie. Şi-au petrecut copilăria, adolescenţa şi tinereţea printre ruine, au înfruntat foametea, au construit ţara după război, au studiat şi au trecut prin închisori sau lagăre de muncă doar cu vini închipuite, au muncit atât încât la un
moment dat venitul pe cap de locuitor a fost cel mai mare din întreaga
existenţă a acestui neam.

Acum este, oare, aşa de îndrăzneaţă cererea lor de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor din România - că de aici pornise refuzul tânărului universitar Bogdan Creţu şi al Ziarului de a mai crede în vârstnici - doar pentru că resursele economice ale ţării nu-şi pot permite (DE ce?) acordarea unui plus de 50% din pensia cuvenită
creatorului de literatură, dar se poate cu nonşalanţă să-i ia fiecărui pensionar după patruzeci şi şapte de ani de muncă-dintr-o pensie de 1500 de lei - 150 de lei?", scria Lucia Silvia Podeanu din Novaci-Gorj, azi plecată la Domnul, în Sămănătorul, trimestrial literar-istoric şi de patrimoniu cultural nr. 3, august 2015, Tismana-Gorj.

Cu aceste întrebări şi răspunsuri, tezaur uman, am tipărit şi dat prietenilor şi librăriilor volumul intitulat "Românii aşa cum sunt". Editura Pim, Iaşi, 2011, 381 p. Deşi existau şi oscilanţi în opinii, ulterior s-a primit şi girul general public în ceea ce anticipasem noi şi forurile avizate în problemă au declarat anul 2012 drept "Anul
European al îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între Generaţii", eveniment care ne-a bucurat şi încurajat.

Şi redacţia de la Sămănătorul dăduse un răspuns nu doar Luciei Podeanu, ci mai cu seamă oamenilor de felul lui Bogdan Creţu, intitulându-şi-l NOTĂ: "Oare am greşit că am publicat versuri la aproape şaptezeci de ani? se întreba din nou doamna Podeanu. Un scriitor dintr-o generaţie ceva mai veche, Gheorghe Chiper,
autorul cărţii "Târgul trăsniţilor", ani de zile redactorul-şef de la "Curierul ieşean", avocat la Iaşi, după 1945 a intrat în uitare literară, pentru că, vorba doamnei Silvia, aşa "i-a fost traiectoria vieţii". Dar a produs literatură de sertar, aşa încât, la moarte, în 1977, i-au rămas în manuscris mai multe cărţi: Lacrima Cristi, Fulgerul Negru, Plug, Voievodul sărmanilor. Când moartea întârzie o clipă... Să presupunem că ar fi fost mai longeviv, că ar fi ajuns în 2007 şi ar fi solicitat accesul în Uniune, la Iaşi, ce i s-ar fi putut reproşa, că e prea bătrân, că a venit deodată cu încă 5-6 cărţi ca să încaseze cei 500 lei în plus?"

În ce ne priveşte, au urmat alte şi alte proiecte de stimulare pentru strângerea textelor scrise cu alte teme la care, din solidaritate - poate, într-un fel gândeam şi la ceea ce fusese acea Solidaritate umană de care românii nu profitaseră cândva şi s-au înglodat în originala noastră democraţie cu iz împrumutat de la al nostru I.L. Caragiale. Ne - au răspuns tineri şi vârstnici, de profesii diferite, din localităţi diferite, îmbogăţindu-ne activitatea, dând amatorilor de carte, după cum se ştie, alte volume, adevărate enciclopedii ale experienţei umane-aşa cum au fost apreciate: "Prietenie", 2012, 321 p, cu o completare "Cartea Prietenie, lansare şi după...", 2012, 215 p., "Cu prieteni, despre prietenie", 2012, 499 de pagini, toate la Editura PIM, Iaşi, ca şi următorele: "Singurătate", 2013, 338 p., "Darul vieţii: Dragostea", două volume, 2014, 305p. plus 298 p., "Dorul de-acasă", 2014, 462 p., "Viaţă, viaţă...", 2015, 448 p., mai recent tema, tot de mare actualitate "Revistele? Luminoase, instructive şi educative....", 2015,394 p.

Următoarea noastră carte are titlul "Nu uita" sau „Nu mă uita", anunţam în „Viaţă, viaţă...- tema dezbaterii noastre, punctând didactic: „nu uita... demnitatea că eşti român, nu uita... pământul strămoşesc cu tradiţiile poporului român, nu uita... dragostea faţă de părinţi, de colegi şi prieteni. Nu uita... bucuriile în cadrul întregii familii, casa părintească sau frumuseţile naturii şi amintirile vieţii. Nu uita... bătrânii şi bolnavii cu care putem fi mai buni, mai darnici, nu uita... să fii vesel, să ierţi şi să te bucuri de viaţă până în ultima clipă".

Unii spun că în asemenea proiecte, cu banii folosiţi pentru scrierea cărţilor, ar fi un fel de cumpărare de experienţe în locul unor bunuri materiale, poate au dreptate, eu compar asemenea dorinţe şi reuşite cu adunarea unor experienţe de viaţă, cum spuneam, că experienţă este şi a celui în devenire cetăţean al patriei de mâine şi a
omului care se apropie sau depăşeşte suta de ani, un colocviu al vârstelor vremii....şi vremurilor trăite.

Spunând cele de mai sus, nu susţineam expres că banii noştri, atâţia câţi îi avem, adică foarte puţini, trebuie cheltuiţi cu recomandarea de a fi investiţi pe plăcerea de a scrie şi citi o carte dar ştiam şi sugeram, că „felul fiecăruia dintre noi nu este şi nici va fi întotdeauna un dat, cât mai ales un rezultat a ceva - munca – iar obţinerea lui (ei) depinde şi de ce au focut dascălii noştri cu noi". Până la urmă, suntem, după cum spunea un profesor," rezultatul orelor de şcoală, ducem cu noi ştafeta profesorilor noştri," dacă i-am avut şi le-am frecventat cursurile, nu doar portofelele, cum se mai întâmplă în zilele noastre, ici, colea.

Până acum, cenacliştii noştri au scris şi şi-au oferit lor şi cititorilor opt, nouă volume de antologii tot mai bogate în conţinut, cu gânduri şi fapte mai cuprinzătoare şi o estetică pe măsură, cu principii de lucru mai rapide, cu un stil constructiv mai atrăgător, potrivit cu asiduitatea unora dintre autori, modele de profesionalism şi care astfel contribuie la actul de cultură autentică, nu numai de informare, ci şi de
modelare a conştiinţei umane.

Raţiunile acestui demers au determinat pe câţiva din colaboratorii Cenaclului Literar să scrie, după lecturarea fiecărui volum, analize pertinente asupra fiecărei cărţi cu aprecieri şi veritabile note de critică literară. Noile cărţi scrise şi editate reliefează identitatea celor mai mulţi dintre autori - proprii noştri colaboratori -
care excelează prin valoarea mânuirii cuvântului în eseurile scrise iniţial, devenind alte antologii gata pentru editură.

Ne-am bucura dacă aceste teste de inteligenţă vor defini pe toţi colaboratorii cenaclului ca argumente pentru zestrea personală şi rigoarea muncii în alcătuirea actului nostru de cultură. Antologiile constituind nu numai o colecţie de texte, ci şi scrieri pornite din inimă şi suflet pentru cititori. Ne-am bucura în acest sens şi de tot tezaurul adunat din experienţa de viaţă a celor consacraţi, cât şi a novicilor dar
şi a bogăţiei adunate de către nonagenarii noştri purtători credincioşi ai drapelului despre care se vorbeşte în prezenta carte.

Obiceiul obţinut de la anterioarele volume realizate împreună, ne determină să vă informăm - în avans - titlul propus pentru viitoarea carte. Cartea a zecea. Aniversară.

Încheind aşadar un ciclul de zece cărţi, rugăm stimaţii noştri colaboratori, dar şi pe amicii amicilor mai tineri, să trimită la adresele cunoscute, până la data de 1 martie 2016 textele care să răspundă temei: „Dincoace...dincolo - Respectul!".

Cele doua adverbe corelate cu „ici - colo" ca şi locuţiunile respective care pot fi adjectivale, prepoziţionale-gramatical, par anoste semantic dar noi considerăm că bogata experienţă de viaţă şi calităţile scriitoriceşti ale autorilor, vor prilejui o varietate de subiecte din toate domeniile vieţii.

Ca de obicei, sugerăm şi câteva repere ilustrative: Dincoace de hotare, Dincolo de Carpaţi, Dincoace de zilele festive, Dincolo de bucuria nunţii, Dincoace de prejudecăţi,... de mistificare, de succesul scontat, de adevăr , de bine - rău Dincolo de anii de studii, dincolo de casa părintească, dincolo de Paradis, dincolo de tinereţe ...Dincolo şi dincoace de familie. Poeţii pot apela şi la exemple de versuri cunoscute în literatura noastră (...de dincolo de Rovine...Scrisoarea a IlI-a), dincolo de filozofia vieţii, dincolo de Styx. Mai frecvente, în ultima perioadă, sunt referirile la subiecte cu temă religioasă, ca şi la implacabilul deces al celor dragi...

Folosind bogăţia de idei şi imaginaţia ce emană din experienţa vieţii onorabililor şi dragilor noştri colaboratori, cu harul personal al fiecăruia, vom oferi, nădăjduim, viitoarei antologii o multitudine de subiccte interesante, instructive, ¡repetabile, pentru orice vârstă, din orice domeniu şi din tot sufletul nostru.

Cu speranţa că numărul cenacliştilor se va mări şi vom avea parte de o viaţă liniştită pentru a continua fluxul ascendent al realizării antologiilor din cadrul Cenaclului la distanţă, vă mulţumim anticipat pentru colaborare dorindu-vă, şi de această dată.

Mulţi ani cu sănătate şi bucurii !

Ion N. Oprea

Drag suflet al Cenaclului nostru de la distanţă,

Cu gândul la deosebit de frumoasa activitate realizată împreună pentru promovarea scrieriilor noastre literare, antologie în cadrul Literaturii române...dar şi la transmiterea ştafetei pentru dăinuire în activitatea Cenaclului, iată-ne ajunşi cu NU UITA, cartea de faţă, la al IX-lea volum al seriei, hotărâţi să începem scrierea celui de-al X-lea, care semnifică o aniversare.

Pentru volumul în pregătire, aşa cum am scris în prefaţa de autor, p. 11 din cartea NU UITA, titlul sugerat va purta numele Dincoace...dincolo - Respectul, temă precizată şi în postfaţa realizată de către Doamna ing. Martha Eşanu, p.519, căreia îi mulţumim că s-a aplecat calificat asupra textelor noastre, apreciindu-le într-o manieră desăvârşită.

Considerăm că tema propusă pentru viitorul volum - al X-lea –pare interesantă şi poate fi subiect inedit de tratat pentru fiecare dintre noi, membrii sau posibili mai tineri veniţi în Cenaclu: Dincolo de ce am realizat; Dincolo de binele sau răul întâmplărilor vieţii; dincoace dc obstacolele doborâte, de victoriile obţinute, dincoace dc trăirile noastre cu tot respectul.

Trecând încăodată peste opţiunile noastre din prefaţă şi postfaţă şi aprofundând ceea ce am sugerat, suntem convinşi că fiecare dintre noi, tânăr ori vârstnic, va găsi subiectele cele mai interesante pentru ca viitoarea noastră carte Dincoace... dincolo -Respectul, să fie pe placul tuturor dragilor noştri cititori, unice, instructive şi valoroase antologic, literar-istorice, ştiinţific, enciclopedic.

Cu acelaşi gând obsesiv în problema schimbului de ştafetă - cine o preia - aşteptăm textele viitoarei cărţi, bine lucrate, cu diacritice, pe e-mail-urile ştiute –

anysoaradumitrescu @ gmail.com sau I.n.oprea32 @ gmail.com - până la 1 martie 2016, lucrările fiind postate, ca şi până acum, în ordinea primirii, cu menţiunea că ceea ce nu se publică, nu se înapoiază.

Cu tot respectul pentru deosebita Dv. activitate în Cenaclul la distanţă şi prieteneşti urări de sănătate şi consideraţie pentru Anul Nou 2016 !

I.N. Oprea                        Ana Dumitrescu

Notă. Refaceți adresele de mail, sunt scrise astfel pentru a nu fi depistate automat de amatorii de reclame nedorite !