 |
| Ing. Aurel T. Stelea Popescu |
În orașul Târgu-Jiu, de peste 70 de ani, trăiește domnul inginer, acum pensionar,
Aurel Popescu. La venerabila sa vârstă de 82 de ani, uimește cu o memorie ieșită din comun. Bun cunoscător al istoriei literaturii române, excelent
recitator al celor mai frumoase poezii scrise de marii noștri clasici, domnul
inginer a avut amabilitatea de a răspunde pozitiv invitației noastre, pentru
realizarea unui interviu.
F.V.:
Domnule inginer Aurel Popescu, relatați-ne câteva date din biografia
dumneavoastră.
A.P.:
M-am născut în anul 1934, 25 martie (Bunavestire), în localitatea Pojogeni,
jud. Gorj, în familia Tudor și Fima Popescu. Tatăl era agricultor, având doar
două clase primare, mama casnică, neștiutoare de carte.
F.V.:
Ce vă amintiți despre anii de început: școala primară, liceul, facultatea,
citadele de cultură determinante în pregătirea dumneavoastră intelectuală?
A.P.:
În anul 1940 (la vârsta de șase ani), am mers la școala primară din satul Comănești, școală organizată cu șapte clase primare. Pe tăblița de ardezie, cu
ajutorul cărbunelui, domnul învățător Constantin Cioflea m-a învățat primele
semne.
În
urma rezultatelor excelente obținute la învățătură, la insistențele învățătorului, părinții se hotărăsc să continui studiile liceale la Târgu-Jiu,
la renumita citadelă a învățământului „Tudor Vladimirescu”. Nici acum nu-mi pot
explica cât de mari au fost greutățile părinților mei pentru continuarea
studiilor (gazdă, îmbrăcăminte, cărți şi seceta din anul 1947). Menționez că
era perioada imediată de după război, când domnea sărăcia peste tot.
Am
absolvit liceul ca șef de promoție, spre bucuria dascălului, părinților și spre
mândria satului meu natal.
Pentru
rezultatele deosebite obținute după primele zece clase de liceu am fost trimis
la București, la „Consfătuirea pe țară a elevilor fruntași la învățătură”, ca
reprezentant al liceului.
Absolvind
liceul cu medie maximă, am intrat la facultatea de electrotehnică din Craiova,
fără examen de admitere. Era în toamna anului 1953, anul de început al studenției mele.
În
anul 1958 am absolvit facultatea, tot ca șef de promoție, devenind inginer în
specialitatea electrotehnică.
F.V.:
Câte ceva din activitatea dumneavoastră de inginer:
A.P.:
Am început activitatea de inginer la Uzina electrică a orașului Târgu-Jiu. În
anul 1960 orașul a fost racordat la sistemul energetic național, eu devenind șeful acestei activități. Din cei 40 de ani de activitate, 31 de ani am deținut funcții de conducere. Din anul 1968 am fost promovat director al I.J.G.C.L.
Gorj, funcție în care am activat 17 ani. În următorii 14 ani am fost directorul Direcției Tehnice Investiții a Consiliului Județean Gorj până la pensionare, în
1998.
F.V.:
care a fost momentul când ați
îndrăgit poezia?
A.P.:
Dragostea de poezie a început încă din clasele primare, dezvoltându-se
ulterior. Când am avut posibilitatea financiară de a cumpăra cărți, mi-am
organizat o bibliotecă. De câte ori mergeam prin țară, în interes de serviciu,
cumpăram cărți. Predilecție aveam pentru „Librăria Mihai Eminescu” din București. Mereu eram prezent la standul de noutăți. De fapt, pentru marele
nostru poet național Mihai Eminescu am făcut o pasiune.
F.V.:
De unde vine modul dumneavoastră de a recita şi nu în ultimul rând, această
memorie ieșită din comun?
A.P.:
Nu știu cum s-a format această pasiune, dar îmi amintesc momentul studenției,
când mă plimbam cu prietenele şi le recitam versuri, îndeosebi poezii de
dragoste. Memoria, într-adevăr, m-a ajutat, puteam reține cursuri întregi, care
nu erau atât de simple.
F.V.:
Domnule inginer Aurel Popescu, vă mulțumesc pentru amabilitate!
Interviul a fost realizat de jr. Florin
Văideianu
