 |
| Prof. dr. Alexandru Melian |
RUȘINILE CELUI FĂRĂ DE RUȘINE
Adeseori ești nevoit să
te întrebi ce reprezintă România
pentru unii ? E
adevărat, nu orice fel de unii, ci unii, așa, mai acătării. Să
fie doar țara pe istoria căreia te urinezi cu mândrie iconoclastă sau îți
arunci mizeriile de istoric dezabuzat ; să fie țara comparată cu un bazin
plin de acid sulfuric în care candidați la premiul Nobel sunt nevoiți să înoate,
deși acidul ăsta teribil nu numai că nu-i arde, dar îi aureolează cu premii, cu
bani, cu călătorii în străinătate ; să fie doar vaca de muls a văcarilor
autohtoni din gradurile politice sau a mulgătorilor cu gulere albe de pe alte
meridiane ? Si lista întrebărilor ar putea continua…
O percepție de același tip ne-a oferit-o recent un fost mare sportiv
și un actual foarte mic și îngâmfat personaj public. Ilie Năstase, - că despre el
este vorba – confundă România cu o contabilă care ar trebui să-i dea lui bani
pentru că a jucat tenis peste hotare, pe
vremea când marilor valori ale culturii,
artei, științei, ale sportului chiar, le lipseau avizul securității pentru
asemenea călătorii. El ia România la șuturi pentru că niște
« izmenari », - cum îi numește cu fudulie de parvenit pe cei de la Complexul sportiv din Cotroceni – nu și-au făcut cum se
cuvine datoria . E atât de supărat pe biata Românie încât
s-a decis s-o pedepsească exemplar cu severitatea generalului de
mucava :
. Vreau chiar să-mi şteargă toate victoriile pentru
echipa României. Să mi le şteargă! Să nu se mai spună că am jucat tenis pentru
România. Nu mai vreau! Mâine mă duc la Federaţia Internaţională, ca să-mi
şteargă toate victoriile pentru România.
Dar pentru cine ai jucat matale ,
ghidușule » ? Că celebra Cupă
Davis , de exemplu, este o competiție între țări, nu între apatrizi ? Apoi,
cine ți-a înlesnit matale să transformi un potențial talent excepțional, -
pentru care n-ai nici un merit ; meritul este al părinților și al lui
Dumnezeu (sau al Destinului, dacă astăzi nu mai ai nici un Dumnezeu) – într-o
realitate competitivă de mare
campion ? Cine erai matale, dacă
România pe care o hulești astăzi nu-ți dădea posibilitatea să lupți cu marii
campioni ai lumii și să te numeri printre ei ? Nicolae Dobrin a fost un
talent cel puțin la fel de mare ca Ilie Năstase, dar România comunistă nu i-a înlesnit ceea ce i-a dăruit celui care astăzi afirmă
cu nerușinare « Mi-e ruşine că sunt fost
stelist, mi-e ruşine că sunt general în Armata Română. » Poate că ne explică acest
parlamentar de contrabandă și
viitor candidat de paradă la Primăria Capitalei care-i sunt faptele și
calitățile militare care-l îndreptățesc să poarte uniforma de general. Or fi
studiile superioare echivalente cu cele ale prietenului Gigi Becali ? O fi
elocința « discursurilor » sale de Gâgă agramat și fără umor ?
Or fi proiectele anunțate de la Revoluție încoace și care au rămas tot
proiecte ? Singura afirmație a lui cu care poți fi de acord este cea în
care mărturisește « mi-e rușine că
sunt general în Armata Română » Cum să nu-i fie rușine când poartă un
titlu care nu i se cuvine și pe care nu-l onorează ? E ca plagiatul lui Ponta…Numai că fostul Prim
ministru, spre deosebire de fostul mare jucător, n-a știut nici odată ce-i
rușinea. Apoi, cum explică acest personaj plin de rușini de toate felurile, că
nu-i este deloc rușine să poarte eleganta uniformă de general pe la sindrofiile
din țară și străinătate, cu o fală fotogenică de actor oscarizat ? Si ar mai fi o
întrebare : când dignosticianul furios dă verdictul său de mare admirație,
- « suntem o țară de tâmpiți » - înțelege că persoana I plural îl
include și pe el ? Dacă da, ar fi printre rarele ocazii când are dreptate…
Mă îndoiesc că domnul general cu epoleții dubioși este în
stare să răspundă unor asemenea întrebări. Sau măcar să se privească în oglindă
și să-și răspundă sieși .
Când te crezi buricul
pământului și n-ai iubire decât pentru tine însuți, e greu să-ți iubești țara
și s-o respecți .
Alexandru MELIAN
Sursa imaginii:
