Faceți căutări pe acest blog

marți, 23 iulie 2013

Ion C. Gociu - Călător în altă lume (3)



 „Canada, o ţară păduroasă și placidă!
 
Blocuri în Toronto
Călător în altă lume
(Spicuiri importante pentru acele vremuri)
III

SOSIREA LUI SANTA CLAUS
 (Văzut de un oltean)

15 decembrie 1996 a fost stabilită ziua de întâmpinarea lui Moș Crăciun. Pentru acest eveniment, sufletește ne-am pregătit de câteva zile. Bucuria și curiozitatea ne cuprinde deopotrivă pe toți din casă. Oare, cum o fi!?...(*

*)Este un moment care marchează începerea pregătirilor în vederea marii sărbători, Crăciunul, de altfel cel mai important eveniment religios ce se ține simultan de toate cultele creștine. În malluri se montează imensul brad unde copiii fac poze cu Moșul, în case se instalează brăduțul. Bungalourile din cartier, ca și brazii din curții, sunt ornați cu ghirlande de zeci de becuri normale de 20-40w agățate în exterior pe la ștreașini, pe verande, și pe crengile rășinoaselor îndoite sub greutatea zăpezii care, anume pentru frumusețe se feresc să nu se scuture.   În zilele cu cer senin ce precede această sărbătoare, ore în șir zboară la joasă înălțime și cu viteză redusă, câte un avion ușor ce are agățat în spatele său o imensa pancartă, o pânză pe care este scris cu litere imense ca să se vadă de toți locuitorii orașului/sector, locul și ora de desfășurare a mărețului eveniment.
N.B. În Toronto primirea lui Santa Claus se organizează sectorial, uneori chiar și în zile diferite.

 În aceste condiții, de așteptare și emoții, am participat la întâmpinarea lui Santa Claus (Moș Crăciun), activitate pregătită și ținută cu mare fast an de an, pe o stradă  anume din Down Town (centru orașului Toronto). Nu locuiam acolo, dar am fost invitați la niște prieteni români veniți în Canada mai înainte, zicând ei „că-i cea mai frumoasă.” Și așa fost! Desăvârșită și uimitoare pentru noi, prin amploare și participare. Zecile de echipe și formații de muzică instrumentale, fanfare, care alegorice și trupele de dansatori, erau primite în aplauzele mulțimii adunată și extaziată de eveniment. Timp de mai bine de 50 minute au defilat prin fața noastră, precedândul pe Moș Crăciun.  Mai ceva ca la 23 august, cândva… pe la noi!
   Îmbrăcat în mantia lui roșie ca macul vara în livezi, urcat în sania amplasată pe o platformă la care erau „înhămați”  opt perechi de reni, trona El, Moșul,  cu plete și barbă albe urând prin portavoce lumii îngrămădite pe trotuare ca să-l admire: „Merry Christmas” …, adică un Crăciun Fericit,. Odată cu el  se auzea și se amplifica de locul  de unde noi admiram spectacolul, un vuiet provocat de un vacarm de urale ale publicului spectator, tineri și maturi, părinți cu copii mici urcați pe umeri taților și cu obrajii îmbujorați de gerul tăios, extaziați de grandoarea momentului. Fără să realizez, m-am integrat în bucuria străzii, uitând de frigul la care am fost supus, care parcă din respect, și el, în această zi de sărbătoare a fost mai „indulgent”. Imensa coloană a fost încheiată de coloana zecilor de mașini ale  salvării și  poliției de ordine. De-a lungul străzii, pe trotuare și în intrânduri,  grătarele și sticlele cu băuturi îmbiau la un dinner (cină) pe măsură. Nimeni nu mai ținea post. Dar dacă nu doreai carne, în cazane mari cu apă fierbinte se găseau porumbi fierți, care m-au mirat și m-au făcut să mă întrebam naiv: …De unde acum?

   Pe la orele nouă ale serii, după ce am parcurs la întoarcere vreo 20 de km., am ajuns în apartamentul nostru cald și primitor din blocul Ten,  Raddington Avenuie(* și ne-am înviorat cu câte o gură de Votcă așezați la masa cu produse adecvate și din belșug. Palinca mea, distilată cu atâta migală din prunele D’Arjan de la Mușetești, pierise încă de la Otopeni, fiind băută în România de vameșii care au știut cum s-o sustragă la urcarea bagajelor în avion.
                                        
         
Apartamente cu reducere la Toronto
     
  

  *)  …Blocul Ten din Ruddington Avenue, a fost construit cu vreo 30-40 de ani mai în urmă, adică prin anii 60 ai Secolului XX când a avut loc o extindere substanțială spre nord a orașului. Se observă ușor trecerea timpului peste el, dar comparat cu cele construite în ţară,  constați că ale noastre prin construcție sunt deplorabile. Cucerit de cele ce văd mereu altceva, îmi stăruie în minte, mizeria și dezordinea în locul de unde am venit și simt nevoia unor comparații între cele două lumi.

   În jurul construcției s-a realizat un parc cu gazon compact cum este mușchiul din pădure pe care s-au plantat arțari, mesteceni și acei  duglași, (brazi canadieni). Blocul  arăta ca răsărit într-o pădure tânără. Este retras în interior față de stradă cu câțiva zeci de metri, pentru a face loc, în fața lui, a unui minuscul loc de parcare pentru oaspeții veniți în vizită, care ocupă locul gratuit dar pe timp limitat și nu mai târziu de ora 9 PM. Stradă liniștită și circulată numai de rezidenții cartierului. Față de bulevardul Bayview, orientat de la nord la sud cu care se mărginește, clădirea este suficient de îndepărtată pentru a nu fi poluată fonic și de gazele eșapate de miile de mașini în perpetua lor mișcare.
   Continuând descrierea exterioară, trebuie precizat că în spatele clădirii, nevăzut din stradă, dispune de un teren, betonat și marcat cu un număr impresionant de locuri de parcare, numerotate, și care sunt atribuite locatarilor, toți chiriași sau proprietari. Mașina/mașinile ți le poți parca pe aceste locuri sau în garajul din subsolul blocului unde mai sunt câte două locuri pentru fiecare apartament. Numai pe locul atribuit ție, îți parchezi mașina și nu oricum, ci perfect încadrată în spațiul respectiv, delimitat! Nici tehnica militară de luptă din remizele Armatei române, știută de mine, nu era așa de perfect aliniată, ca mașinile din acest garaj.
    Accesul  în garaj, prin interior, se face direct din bloc, coborând cu liftul până în subsol și este înlesnit de o cartelă magnetică, cu care deschizi și ușa de intrare în locul de parcare. Rampa de intrare/ieșire din garaj , este scurtă și destul de înclinată. Pe timp de iarnă este încălzită  non-stop. Astfel  formarea  poleiului pe ea în timpul lungilor ierni canadiene este exclusă.
   Blocul este  prevăzut, ca toate de altfel, cu centrală proprie de încălzire în sezonul rece și de aer condiționat pe timp călduros. Piscina,  amplasată limitrof localului exterior de parcare se folosește doar pe timp de vară. Blocurile construite după 1975, fără excepție, au piscină interioară folosibilă tot timpul anului. „Ce huzur dom’le, să dispui de ditamai ștrandul chiar la parterul blocului și să te scalzi de câte ori îți vine ție chef, ziua sau noaptea!”
    Aranjarea  apartamentelor pe nivel este lineară, pe un culoar lung și, sunt așezate pe dreapta și pe stânga acestuia. Ce avantaj reprezintă acesta? O să-mi dați dreptate!... Până la vederea acestui mod de dispunere, eu nu l-am realizat. 
   La mijlocul blocului se găsește ușa de acces și holul de intrare, un fel de foaier, prevăzut cu o superbă jardinieră și fotolii pe care te poți odihnii, dacă ai nevoie. Aici este locul de unde poți folosi - pentru a urca la etajul dorit - două lifturi cu dimensiuni care pot transporta fiecare până la zece persoane de-odată. Pe jos, dacă vrei, poți urca și coborî numai pe la capetele blocului unde sunt scările de incendiu. Pentru intrare pe aceste scări trebuie să ai cartelă de acces. Lifturile sunt silențioase de parcă n-ar funcționa și sunt prevăzute în ele cu camere video, pentru a fi supravegheat spațiul permanent. De la parter și din camera administratorului poți vedea la ce etaj se află lifturile, cine este în ele și ce fac, dacă fac ceva. Violența în asemenea loc devine imposibilă ca să nu fie remarcată. Înregistarea realizată de camerele video se conservă pe timp de 72 ore.
   Pavimentul culoarelor  este acoperit cu mochetă destul de groasă ca să preia orice zgomot al pașilor, lucru ce-i asigură o silențiozitate desăvârșită la mișcările inerente ale celor care circulă spre lifturi sau firidele de acces la gheenele de preluat deșeurile menajere. Pereții, sunt și ei capitonați mărind liniștea la maximum.  Nu mi-a venit să cred că nu aud locatarii urcând, mergând cu tropote sau hâșcăind lucrurile prin casă!  Doar dimineața, între orele zece și unsprezece auzeam  un zumzet monoton provocat de un aspirator, pe cât de imens pe atât de silențios, care sub mâinile îngrijitorului, lua la puricat de praf, centimetru cu centimetru, mocheta holului permanent îngrijită, asigurând menținerea unei curățenii perfecte. În acest bloc, am locuit în două rânduri a câte șase luni, în doi ani consecutivi și m-am șimțit excelent. Liniștea de aici te copleșește, mai ales când iei prima oară  contact cu așa ceva, față de vibrațiile și zgomotele de tot felul din blocurile în care locuim, în țara noastră numită… România.
Casele din cartier au fost construite în aceiași perioadă, dar nu seamănă între ele. Mai întâi s-au trasat străzile, s-au realizat rețelele de apă, canal, gaze, telefonie și electricitate, s-au marcat trotuarele s-au betonat și asfaltat. Apoi au început construcțiile de locuințe și obiectivele sociale prevăzute. Nu lipsesc utilitățile, locurile de joacă pentru copii, dotate cu cele mai sofisticate tobogane, leagăne, piste de alergare, platforme cu nisip, panouri de cățărare, cum la noi numai în cazărmi mai sunt.
 Pentru a nu se distruge copacii viguroși a căror viață poate ajunge la sute de ani, nu s-a făcut economie de curbe în trasarea străzilor interioare. Habitatul este la umbra și protecția zonei vezi. Dacă este necesar, devenind periculos, să tai copacul din propriați curte, trebuie, mai întâi, să obți aprobarea de la primărie, care are obligația de a  face urgent verificarea, tăierea și scoaterea lemnului, dându-i întrebuințarea cuvenită. Ești proprietarul terenului, dar nu și al copacilor de pe el indiferent de esența lor. Pe terenurile acoperite cu gazon, perenul gazon canadian…, nu dai de nici o groapă.  Înainte de însămânțare totul a fost nivelat și tasat. Iarba, care pe timp de vară se  udă și se tunde ori de câte ori este nevoie, încântă ochiul, inima și sufletul. Periodic i se fac operațiuni de fertilizare și culmea!.. și de erbicidare împotriva buruienilor, păpădie, pălămidă, trifoi și altele, care-l pot sufoca.

În anii următori, când am revenit în Canada, am avut posibilitatea să observ calitatea gazonului, activitatea de întreținere prin adausuri de îngrășământ și erbicide,  tunderea periodică cu ajutorul unor mașini speciale, nedeținute pe atunci  în România nici de marile stadioane unde ar fi absolut necesare. Acolo, călcarea gazonului, nu numai că nu-i oprită, este chiar recomandată…
(va urma)