Al. FLORIN ȚENE: Cine
i-a “omorât” pe zei?
 |
| Alexandru Florin Țene |
Motto:”Sunt ateu
cumpănit de Hristos. De nu era Mântuitorul, nici nu știu ce-aș fi rămas. Așa
pot merge mai departe! “ Părintele Constantin Necula
Înainte de a examina în
ce măsură rezistă experienței strict definite această credință a omului în o
forță supranaturală, cum ar fi zeii, pozitivă și de filozofie, caut să arăt că
postulatul raționalității integrale a naturii și înclinațiile de gândire în
care el se concretizează este însoțit, în străfundul conștiinței noastre, de un
întreg cortegiu de afirmații de ordin practic și moral. Nici o cunoaștere nu
este inteligență pură. Percepția zeilor în antichitate conținea elemente
finaliste de interpretare valorificătoare: datele prime ale spiritului omului primitiv,
dar și la cel actual, sunt impulsiile, nu ideile pure. Dar, și în cazurile
necunoașterii din timpurile imemorabile în care specia umană reușea să-și
afirme libertatea interioară, nu poate fi vorba de idei pure în sensul absolut
al cuvântului, idei ce inventau forțe superioare oglindind pur spectacular
realitatea. Cunoașterea istoriei antice în sensul absolut al termenului nu este
și nu a fost un ideal, fiindcă fundamentul prim al celei mai abstracte viziuni
despre zei e clădit din secrete elemente finaliste, fiindcă orice cunoaștere
examinată cu atenție, se va dezveli ca fiind, într-un anumit sens, animistă,
persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite,
imaginea despre lume fiind prezentată drept creație a unor forțe, numite zei,
dovedindu-se a fi construită și din transpunerea în lumea exterioară a
dorințelor noastre secrete.
Din legendele străvechi,
care au ajuns până la noi, putem cunoaște doar o mica parte dintre zeii pe care
i-au venerate oamenii de-a lungul mileniilor, și cărora s-au închinat. Închinare
luată ca sens de plecăciune și nu cruce.
Mulți zei în care
oamenii au crezut vreme îndelungată au dispărut fără urmă, iar amintirea altora
s-a păstrat doar în legende și mituri, cu toate că pe vremuri și ei au fost zei
cumpliți, care înfricoșau pe credincioși, îi sileau să cadă în genunchi în fața
lor, să bocească, să l-i se roage, să le aducă jertfe, chiar jertfe omenești.
Practic, acestea erau crime în slujba unor superstiții.
Mai sunt popoare care
mai cred în zei, cum ar fi China, India și Japonia, dar aceștia sunt
modernizați, nu se mai aduc jertfe umane, după cum spune Biblia, se poate ucide
cu o falcă de asin o mie de inși, cum se scrie în Cartea Judecătorilor, XV,
15.
Legendele despre Buda,
Krișna Zarathustra, Mithra, Adonis, Osiris, Zeus, și alți zei din religiile
antice au fost create cu mult înainte de creștinism, din motivele necunoașterii
fenomenelor naturale, dar și din nevoia omului de a găsi un sprijin sufletesc
și o speranță într-o divinitate. În schimb, legendele despre Mahomed au fost
alcătuite mult timp după creștinism.
Studiul comparativ, pe
care îl fac, al istoriei diferitelor religii vădește următoarele:
1-În aceleași condiții
de existență, la popoare diferite apar adesea aceleași credințe religioase,
aceleași noțiuni și legende despre zei și zeițe, despre nașterea, moartea și
învierea lor, chiar dacă zeii și zeițele respective purtau cele mai felurite
nume. Credința în înviere a popoarelor era o formă de speranță că viața nu se
termină pe pământ și că ea continua în cer.
2-Popoarele au
împrumutat unul de la altul legendele despre zei și zeițe, transformându-le
potrivit vremii, obiceiurilor și credințelor anterioare.
3-Cu sute și mii de ani
înaintea creștinismului, la diferite popoare - egipteni, hinduși, perși,
chinezi, evrei, asirieni, greci etc. - au existat legende despre zei, care
cuprind aproape tot ce au inclus ulterior scriitorii creștini în evanghelii
privitor la nașterea, viața, moartea și învierea lui Iisus Hristos. În acest
context, mă simt obligat să explic etimologia cuvântului Hristos. Putem vedea
că în limba ebraică în original, Vechil Testament vorbește despre termenul
‘meshiyach’ care în dicționar înseamnă un om ‘uns sau consacrat’. În ebraică
preotul sau regele în Vechiul Testament înseamnă ceremonial de uns cu undelemn,
înainte să fie pus în funcție și aceasta este mashiyach (cu articolul hotărât)
fiind consacrat ca atare. Când a fost creată Septuaginta în 250 î.e.n.,
traducerea a preferat un cuvânt din greacă care este asemănător, anume Χριστός
(care în românește înseamnă Hristos) și care de fapt înseamnă ceremonial de uns
cu undelemn. De aceia cuvântul Hristos (în românește) este exact la fel (doar
că în greacă: Χριστός = Hristos) iar în ebraică este ‘meshiyach’ care înseamnă
o persoane specifică. În Noul Testament oamenii care au scris aceste lucruri au
înțeles că Isus este chiar cel care vorbește despre subiectul privind
Septuaginta și continuând să folosească numele Hristos, înțelegând că Isus este
și mashiyach.
4-Religiile precreștine
au cuprins multe elemente care pe urmă au intrat în cultul creștin, ceea ce
explică în parte succesul pe care îl are creștinismul.
5-Islamismul a
împrumutat multe credințe, mituri și elemente de cult, parte de la evrei și parte
de la creștini.
În baza acestui studiu
am alcătuit un tablou, într-o formă concisă, care să permită cititorilor
comparația succesivă dintre poveștile despre “Mântuitorul lumii” la creștini cu
aceleași povești despre „mântuitorii{ venerați până la creștinism și după
creștinism), până astăzi.
1-Buda, Zarathustra,
Kri;na, Mahomed, Moise etc,- potrivit legendelor ajunse până la noi au avut
menirea să nimicească răul existent în lume. Același lucru se spune în Biserica
Catolică, Ortodoxă, Greco Catolică despre Hristos.
2-Acești zei laolaltă nu
numai că n-au nimicit răul din lume, îl trăim și azi, ci dimpotrivă, l-au
sporit, unele culte religioase, cele venite din Asia, se fac vinovate de crime
sângeroase și au consfințit crimele atentatelor de astăzi. În creștinism să nu
utăm crimele făcute de inchiziție, în numele lui Iisus.
3-În viața zeilor răul
apare de la început. Potrivit legendelor, pentru ca Moises să fie ucis, din
ordinal faraonului au fost omorâți mulți copii evrei nevinovați. Pentru ca
Gadad să fie omorât, din ordinal lui Ioav, conducătorul de oști al lui David,
au fost uciși mulți oameni. Dar Moise și Gadad au rămas în viață. Potrivit
Bibliei și Iisus Hristos a rămas în viață, în timp ce din cauza lui au pierit
mulți copii din ordinal lui Irod.
4-Pentru ca să fie
salvat, Moise a fost așezat într-un coș și lăsat să plutească pe râu. Pentru ca
Perseu, pe care regale Akrisios voia să-l ucidă, să fie salvat, el a fost pus
într-o ladă și i s-a dat drumul pe mare. Regii Zef și Amfion au fost salvați în
copilărie de urgia lui Zeus, fiind ascunși într-un coș. Legendarul rege atenian
Ion, ca și regale Sargon al Akkadiei au fost salvați tot în copilărie, fiind
ascunși în niște coșuri. Pentru a-l salva pe fiul ei, Horus, de urgia lui Set,
Isis, născătoarea de zeu din Egipt, l-a ascuns într-o mlaștină, la care a ajuns
călătorind pe un asin. După cum Isis și Horus s-au salvat pe un asin, tot
astfel au fugit în Egipt și Maria cu Iisus, așa scriu evangheliștii.
5-Zeii și prorocii
Mithra, Agni, Adonis, Buda, Krișna, Zeus, Perseu - potrivit legendelor – s-au
născut în peșteri, grote, temnițe ori subterane. Așa cum scrie Biblia, Iisus
socotit rege, Fiul lui Dumnezeu și proroc, s-a născut de asemenea în
peșteră.
6- Lui Zeus i s-a
prescris că va fi detronat de fiul zeiței Metis. Lui Akristos i s-a prezis că
va fi răpus de nepotul său, Perseu - fiul lui Zeus. În Evanghelii, prorocii au
prezis că Iisus Hristos va răsturna stăpânirea romanilor și va deveni rege al
iudeilor. Se pare că etimologia numelui de Cristos provine de la rădăcina
zeului Akristos.
7-Zeul egiptean Thot o
vestește pe fecioara Mutemua că va naște un copil de la un zeu. În creștinism
găsim pe Arhanghelul Gavril care aduce vestea fecioarei Maria că v-a naște pe
Fiul lui Dumnezeu.
8- Fecioara Mutemua se
afla într-un templu egiptean. Pe când Fecioara Maria se găsea într-un templu
evreiesc.
9-Zeul Nef a apropiat
crucea de buzele fecioarei Mutemua și astfel “a lăsat-o grea“. În creștinism
Sfântul duh “a lăsat-o grea pe Fecioara Maria.“
10-Krișna se naște
într-un staul - peșteră între un catâr și un bou. La fel se întâmplă și la
nașterea lui Iisus.
11-La nașterea lui
Krișna s-au petrecut minuni. Nașterea acestuia, la fel ca la nașterea altor
zei, a fost vestită prin apariția unei stele pe bolta cerului. Același fenomen
este povestit de evangheliști la nașterea lui Hristos.
12- Mama lui Agni se
numește Maya. Mama lui Adonis este Mirrha. Mama lui Buda se cheamă Maya. Sora
lui Moise, care l-a salvat, se cheamă Miriam. Mama lui Iisus se numește Maria,
un nume înrudit cu Maya, Mirrha și Miriam.
13-Krișna se naște în
Mathura, unde părinții lui s-au dus pentru a plăti birurile. Iisus se naște în
Betleem unde părinții s-au dus pentru a se înscrie cu ocazia
recensământului.
14-La nașterea lui
Krișna au sosit păstorii pentru a I se închina. Același lucru s-a întâmplat la
nașterea lui Iisus.
15-Pruncul Krișna este
vizitat de prorocul Narada. Astrologii îi prezic un viitor măreț. Astrologii îi
prezic lui Mahomed un viitor măreț. Lui Buda înțelepții i-au prezis că va deveni
un mare rege, sau cel mai mare ascet, sihastru. La fel i-au prezis lui Iisus
Hristos magii care au venit să I se închine, prezicându-I tronul regesc.
16-Poporul îi aduce
daruri lui Krișna. Pruncului Apollo, zeițele i-au adus în dar ambrozie și
nectar. Lui Iisus magii i-au adus tămâie, smirnă și aur.
17-Zeițele l-au slăvit
pe pruncul Apollo. La creștini îngerii l-au slăvit pe Iisus.
18- Nașterea lui Mithra
a fost însoțită de apariția unei lumini. La nașterea lui Apolo totul s-a
luminat de o lumină puternică, strălucitoare. La nașterea lui Mahomed cerul s-a
luminat cu o strălucire neobișnuită. La nașterea lui Buda tot universal s-a
luminat, iar cerul s-a unit cu pământul. La nașterea lui Iisus a apărut un nor luminos
cu îngeri.
19- La nașterea lui Buda
au asistat îngeri și arhangheli. Același lucru evangheliștii scriu că s-a
întâmplat la nașterea lui Iisus.
20-La nașterea lui Buda
arborii I s-au închinat. Când Mahomed a plecat pe un catâr cu doica lui, oile
pe care le-a întâlnit I s-au închinat. Iar catârul pe care călătorea i-a prezis
lui Mahomed un viitor măreț. La nașterea lui Iisus animalele din staul s-au
aplecat deasupra ieslei.În timpul fugii părinților lui în Egipt, palmierii din
drum s-au aplecat în fața lui Hristos.
21-Pe Buda, mama sa l-a
născut stând în picioare. Mama lui Mahomed a născut fără dureri. Pe Lao Tzî
mama l-a purtat în pântece 81 de ani. Maria l-a născut pe Iisus fără sânge și
fără durere.
22-Buda începe să umble
și să vorbească imediat. Mahomed la nașterea sa a spus:”Mare e Dumnezeu! Unul e
Dumnezeu, iar eu sunt profetul său! “Când s-a născut, Zarathustra râdea. Când
s-a născut Osiris un glas puternic venit din cer a vestit că s-a născut
stăpânul lumii. La nașterea lui Iisus îngerii i-au vestit pe păstori că s-a
născut mântuitorul lumii.
23- Mama lui Buda și
mama lui Zarathustra au avut vise frumoase în care le-au apărut duhuri sfinte.
Iosif, soțul Sfintei Maria a avut și el un vis în care vorbise cu îngerul
Domnului.
24- Pustnicul Asita a
coborât din Himalaia ca să I se închine lui Buda. Simion vine și I se închină
lui Iisus.
25- Regele Kansa este
dușmanul lui Krișna și dorește moartea acestuia. Regele Durasarun îl dușmănește
pe Zarathustra. Pe Moise în copilărie l-a persecutat faraonul; pe Cirus îl
urmărește în copilărie regele Astiages, pe August în copilărie îl urmărea
senatul roman. În evanghelii Iisus este urmărit de Irod.
26-Kansa dă ordin să fie
asasinați pruncii pentru al ucide astfel și pe Krișna. Faraonul dă ordin să fie
uciși pruncii pentru a-l omorî pe Moise. Pe Krișna cel nou născut părinții îl
salvează de urmărirea regelui Kansa, ducându-l la Gokul. Irod dă poruncă să fie
uciși pruncii cu scopul de a-l omorî pe Iisus. Pentru a-l salva pe Iisus de
urmărirea lui Irod, părinții, Maria și Iosif, îl duc în Egipt.
27- Nici Buda, nici
Krișna nu și-au scris singuri predicile, legile și cuvântările ce li se
atribuie. Deși evangheliștii spun despre Iisus că a fost învățat și cunoscător
de slovă, el nu a lăsat o frază scrisă.
28-După legende, în urma
nașterii lui Buda, bolnavii s-au tămăduit, orbii au recăpătat vederea, surzii
au început să audă, ologii să meargă…La nașterea lui Mahomed - după învățătura
bisericii musulmane - s-a produs un puternic cutremur de pământ, iar fluviul
Tigru s-a revărsat, idolii s-au sfărâmat etc. Aceleași minuni i se atribuie și
lui Iisus Hristos în religia creștină.
29- Nici Buda, nici
Krișna nu și-au scris singuri predicile, legile și cuvântările ce li se
atribuie. Deși, în religia creștină, se spune că Iisus a fost învățat și
cunoscător de slovă, El nu a lăsat nici o frază scrisă.
30- La vârsta de 28 de
ani, Buda s-a retras în pustiu pentru post și rugăciune. Zarathustra la 30 de
ani a primit “harul” și și-a început activitatea. Aproximativ la aceeași vârstă
de 30 de ani, Iisus a făcut același lucru.
31-În deșert diavolul
Mara îl ispitește pe Buda sub un copac, la fel i se întâmplă și lui
Zarathustra. La fel și lui Iisus i se întâmplă, diavolul promițându-I
stăpânirea asupra lumii, slavă și împărăție.
32- În ziua morții lui
Krișna toți morții ies din morminte, un cerc întunecat încinge luna, iar
soarele își pierde strălucirea. În momentul morții lui Buda are loc un cutremur
de pământ, morții învie iar perdelele și văluri din temple se sfâșie de la
sine.”Și era acum ca la ceasul al șaselea, miezul zilei, și întuneric s-a lăsat
peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Căci soarele s-a întunecat, iar catapeteasma
templului s-a sfâșiat pe mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a
rostit:”Părinte, în mâinile tale dau duhul meu “. Și aceasta zicând, și-a dat
duhul.(Luca XXIII, 44-46 ).
33- Trei veacuri după
moartea lui Buda, regale Așoka a introdus budismul în India. După trei veacuri
de la apariția creștinismului, împăratul Constantin l-a recunoscut, și
creștinismul devine astfel religie de stat.
34- În antichitate,
multe popoare și chiar unele orașe socoteau de datoria lor să aibă câte o
sfântă treime, cum ar fi:Odin-Hner-Lodur, în epopeea scandinavă, ANU-BEL-EA la
Babilonul de nord, BRAHMA-ȘIVA- VIȘNU, în India, iar Trinitatea creștină este
Dumnezeu-Tatăl-Iisus, fiul și Sfântul Duh.
Comparând, succint,
toate aceste date despre diferite religii, ne dăm seama că foarte multe
elemente creștine sunt împrumutate din religiile mai vechi.
Concluzionăm că zeii au
fost „omorâți” de noii Mântuitori ai Lumii din Biblie, Coran etc.
Gândului pascalia îi
adăugăm măreția omului cu mintea înțelegătoare, ea îi suprapune ideea că și
mintea lui înțelegătoare a omului rezidă în lupta sa neîncetată și-n puterea sa
, sprijinită, se înțelege, pe gândirea lui înțeleaptă, de a se depăși mereu pe
sine însuși, creând, în ciuda tulburătoarei indiferențe a Universului, o lume
tot mai rațională, mai deșteaptă, mai bună, mai frumoasă. Speranță.
Referinţă Bibliografică:
Al.FLORIN ȚENE: Cine i-a “omorât” pe zei? / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2963, Anul IX, 10 februarie 2019.
Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
http://confluente.org/al_florin_tene_1549776589.html
Al.FLORIN ȚENE: Cine i-a “omorât” pe zei? / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2963, Anul IX, 10 februarie 2019.
Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
http://confluente.org/al_florin_tene_1549776589.html
COMENTARII:
Alexandru Cetateanu
Alexandru Cetateanu
Superb studiul ! Felicitări domnule Tene
! Sunt adevăruri care nu pot fi contestate de nimeni, nici de cei mai mari
teologi. Nu exista religie mai buna sau mai proasta, toate sunt numai atât -
religii ! Am fost in China, in Japonia, in India si Thailanda - mulți nici nu
au auzit in viața lor de Hristos. Locuitorii acestor tari depășesc jumătate din
populația planetei si nu au nici Paste nici Crăciun...! In statul Kerala, unde
a predicat si a murit Sf. mucenic Toma, cam 18% din locuitori (cam 8 milioane)
sunt creștini. Cam putini, fata de un miliard si aproape 400 de milioane de
suflete ! Deci creștinismul nu a avut succes pe mare parte a Planetei si nu a
"ucis" decât pe unii zei...
Mulțumesc.
