Calendar UZPR - Martie 2019
PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE PRESEI ROMÂNEȘTI (III)
ALEXANDRU VLAHUȚĂ ( 5
sept. 1858, com. Pleșești, azi, Alexandru Vlahuță, jud. Vaslui-19 nov. 1919,
București), poet, prozator, jurnalist. profesor la diverse școli din Târgoviște
și București. revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Debut în
revista Convorbiri literare. Redactor la Armonia din
Târgoviște. Colaborează la Unirea, (Târgoviște), precum și
la Convorbiri literare, România liberă, România literară, Epoca, Lupta,
Lupta literară, Românul, Revista nouă. Editează revista Vieața (1893-1896),
apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc.
Colaborează la Viața românească, Universul, Flacăra. În 1916,
conduce publicația săptămânală Scriitorii români. În 1919,
preia conducerea cotidianului Dacia și a revistei Lamura. Activitatea
sa publicistică dublează activitatea sa literară și se caracterizează printr-un
cald patriotism. Membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
GEORGE COȘBUC (20
sept. 1866, Hordou, azi George Coșbuc, jud. Bistrița-Năsăud-9 mai 1918,
București), poet, critic literar, traducător, jurnalist, academician.
Autor clasic al literaturii române. A tradus opere fundamentale ale literaturii
universale: Dante, Divina comedia, Homer, Odiseea, Vergiliu, Eneida, Kalidasa, Sakuntala. A
întemeiat și condus în colaborare diverse publicații. A avut o adevărată
vocație publicistică. Debut literar în 1884, în revista Tribuna, din
Sibiu, condusă de Ioan Slavici. Gazetar la Sibiu. în redacția Tribunei sibiene
(1887-1889), a petrecut „cei mai rodnici ani”. La insistențele lui Slavici,
Titu Maiorescu îl cheamă la București. (1889). La București, publică în Convorbiri
literare, dar și în Tribuna. Redactor la
revista Lumea ilustrată (1896), bilunar cu caracter
enciclopedic. Colaborează la Povestea vorbei și la Literatură
și artă română. În 1894, editează, în colaborare cu I.L.Caragiale și
și Ioan Slavici, revista Vatra. Colaborează la România literară și Universul
literar. Publică în Luceafărul, Românul și Flacăra. A
condus Foaia interesantă (1897), Sămănătorul (1901)
și Viața literară (1894-1896), publicație culturală și
literară, împreună cu Slavici și I.L.Caragiale. Revista va promova literatura
originală, cu specific național. Coșbuc a fost principalul îndrumător al
revistei. Directori ai revistei Sămănătorul sunt Coșbuc și
Vlahuță. Revista va aduna în jurul ei scriitori importanți ai epocii. Din 1905,
conducerea revistei va fi preluată de Nicolae Iorga, care va reformula doctrina
sămănătoristă. Ultima revistă sub direcția lui George Coșbuc este Viața
literară, ( 1 ianuarie 1906), care își propune să ofere cititorilor o
icoană a vieții literare și artisitice.
ȘTEFAN OCTAVIAN IOSIF (11
oct. 1875, Brașov-22 iunie 1913, București), poet, jurnalist, traducător,
membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Facultatea de Litere și
Filosofie din București. A tradus din Verlaine, Ibsen, Shakespeare, Petofi,
Schiller, Goethe, Heine, Wagner, Corneille, La Fontaine. Redactor, încă de la
înființare, al revistei Sămănătorul (1901) a lui Nicolae
Iorga. A colaborat și la Adevărul, Adevărul ilustrat, Convorbiri
literare, Cumpăna ( al cărei fondator a fost, alături de Sadoveanu,
Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), Curent literar, Epoca, Epoca
literară, Familia, Floare-albastră, Literară și artă română, Pagini literare,
Ramura, Viața românească ș.a.
GARABET IBRĂILEANU (
23 mai 1871, Târgu Frumos - 12 martie 1936, București), critic și istoric
literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier. Personalitate marcantă
a literaturii române din primele decenii ale secolului al XX-lea. Teoretician,
promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator
literar ( romanul Adela, 1933), profesor de
istoria literaturii române la Universitatea din Iași, doctor în filologie cu o
teză despre Opera literară a domnului Alexandru Vlahuță, Între
1890-1894, colaborează la săptămânalul bucureștean Munca, (1890),
cu articole politice, la Adevărul și Critică
socială (1892), cu articole de critică, la Evenimentul literar (1893-1894).
Între 1894-1895, redactor la Lumea nouă, organ al
social-democrației române din București.
Colaborează în 1901 la Noua revistă
română a lui C. Rădulescu Motru. În 1905, colaborează la revista Curentul
nou, condusă de H. Sanielevici. În martie 1906, apare la Iași Viața
românească, revistă periodică literar-artistică și științifică, ,
directori C. Stere și Paul Bujor, secretar de redacție Garabet Ibrăileanu, până
în 1933. În 1918, publică cotidianul Momentul, iar în 1919,
revista săptămânală Însemnări literare.
IOAN NĂDEJDE (
18 dec. 1854, Tecuci, jud. Galați-29 dec. 1928, București), publicist, istoric
și lingvist, traducător, profesor la Universitatea din Iași. A tradus din Zola,
Flaubert, Turgheniev, Dickens, Ovidiu (Tristele). A fost unul
dintre fondatorii, la 31 martie 1893, ai Partidului Social-Democrat al
Muncitorilor din România (PSDMR), din a cărui conducere a făcut parte, alături
de Vasile G. Morțun, C. Dobrogeanu Gherea, I.C.Frimu, Gh. Cristescu. A fost
ales deputat socialist în Parlamentul României. În 1903, a trecut la liberali, deoarece
mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică. Căsătorit cu Sofia
Băncilă, sora marelui pictor Octav Băncilă, o femeie cultă, scriitoare, om de
știință, militantă socialistă, ca și soțul ei, luptătoare pentru drepturile și
emanciparea femeii. Ioan Nădejde a colaborat la majoritatea revistelor
socialiste din epocă, Revista socială, Drepturile omului, Muncitorul,
Critica socială, publică în Literatură și știință, Evenimentul
literar, Lumea nouă științifică și literară, Gazeta săteanului ș.a.
Conduce Munca (din 1894) și Lumea nouă. Conduce Voința
națională. Publică în Noua revistă română, în Viața
românească, în Albina. Publicist abundent, Ioan
Nădejde s-a impus în primul rând prin prestația sa la revista științifică și
literară Contemporanul, apărută la Iași între 1881-1891,
fondată împreună cu Vasile G. Morțun. Revista Contemporanul a
avut o importanță deosebită în evoluția generațiilor de dinainte de primul
război mondial.
ALECU RUSSO (17 martie
1819, Chișinău – 5 februarie 1859, Iași), poet, prozator, eseist, memorialist,
critic literar, ideolog al generației de la 1848. reprezentant de frunte al
pașoptismului, ideolog al specificului național, teoretician al folclorului. A
participat la Revoluția de la 1848 din Moldova. A militat pentru Unirea
Principatelor. A colaborat la revista România literară a lui
Vasile Alecsandri. Cele mai importante scrieri ale sale au fost publicate
în România literară: Cântarea României, Amintiri, Cugetări. Poemul Cântarea
României este o operă de înflăcărat patriotism. A colaborat la
revista Steaua Dunării, condusă de Mihail kogălniceanu. După
Revoluție, la Paris, a colaborat la revista România viitoare a
lui Nicolae Bălcescu.
ALEXANDRU DIMITRIE XENOPOL (
23 martie 1847, Iași – 27 februarie 1920, București), istoric, filozof,
economist, pedagog, jurist, sociolog, cercetător, editor, eseist, scriitor.
memorialist. Profesor de istorie la Universitatea din Iași. Rector al
Universității din Iași (1898-1908), membru al Academiei Române (1889). Doctor
în drept la Brlin și doctor în filozofie la Giessen (1871). Membru de onoare,
începând cu 1900, al Societății de Arheologie din Bruxelles, apoi al Societății
Academice din Cernăuți
(1901), membru al Institutului Internațional de
Sociologie (1903), membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice
din Paris (1914), membru titular al Institutului Internațional de Sociologie
din Londra.(1914). Membru fondator al Societății Științifice și Literare din
Iași, iar între 1899-1903 și 1906-1908, președinte al întregii societăți.
Membru al Junimii, colaborator al revistei Convorbiri literare, timp
de peste două decenii. În perioada 1888-1893, a tipărit la Iași opera sa
fundamentală, Istoria românilor din Dacia Traiană, șase
volume. Filozof al istoriei, a fost unul din cei mai mari istorici români,
alături de Nicolae Iorga, elevul său. A fost primul intelectual român de
orientare universală care a scos istoria din tiparele sale tradiționale și tradiționaliste.
Între 1894-1903 și 1906-1908, a editat la Iași revista Arhiva (
editor, redactor și director). A colaborat la cele mai importante periodice
politice, științifice și literare românești și la numeroase publicații
științifice străine. Personalitate proeminentă a culturii române.
ANDREI ȘAGUNA ( 20 dec. 1808,
Miskoic, Ungaria-28 iunie 1873, Sibiu), mitropolit ortodox al Transilvaniei,
militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania,
participant la Revoluția românească din Ardeal. Fondator al Gimnaziului
românesc din Brașov (1850), azi Colegiul Național Andrei Șaguna. Membru de
onoare al Academiei Române (1871). La 1 ianuarie 1853, întemeiază Telegraful
român, gazetă politică, industrială, comercială și literară, cu
apariție neîntreruptă până astăzi. Este primul președinte al ASTREI. Este cel
mai de seamă ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, a contribuit
decisiv la renașterea vieții naționale, politice, culturale și spirituale a
românilor transilvăneni. B.O.R. l-a canonizat.
SIMION BĂRNUȚIU (21
iulie 1808, Bucșa, jud. Sălaj – 28 mai 1864, Sănmihaiu Almașului, Fântâna
Gorgana), jurnalist, om politic, istoric, filozof, profesor universitar, unul
dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 din Transilvania.
Facultatea de Teologie din Blaj. Preot greco-catolic. Ilustru cărturar. Doctor
în drept, profesor la Academia Mihăileană din Iași (1855-1860) și la
Universitatea din Iași (1860-1864). Spirit enciclopedic, a militat pentru
interesele naționale ale poporului român. În istoria gândirii politice
românești, a rămas prin vestitul discurs ținut la Catedrala din Blaj, la 2/14
mai 1848, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj. A
doua zi, pe 3/5 mai 1848, în timpul Adunării Naționale a românilor de pe Câmpia
Libertății, a fost ales vicepreședinte al acestei Adunări.
TIMOTEI CIPARIU (
21 februarie 1805, Pănade, jud. Alba – 3 sept. 1887, Blaj), personalitate
reprezentativă a culturii române, erudit, revoluționar pașoptist, politician în
Transilvania, cleric greco-catolic, lingvist, istoric, pedagog și orientalist,
„părintele filologiei românești”, poliglot (cunoștea 15 limbi). Studii
filologice (1820-1822) și teologice (1822-1825). A fost unul dintre pionierii
ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse
de el: Organul luminărei (1847), devenit în 1848 Organul
Națiunale, primul ziar românesc cu litere latine, Învățătorul
poporului (1848), Archivu pentru filologie și istorie (1867-1870)
și în 1872, prima revistă românească de filologie. A colaborat la Foaie
pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii eseuri, versuri
și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi
președinte al Societății ASTRA din Sibiu (1877-1887). A fost membru al
Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai
târziu vicepreședintele ei. (1867-1872). A fost membru al Societății
Germane de Orientalistică. A publicat numeroase studii asupra limbii române și
a gramaticii sale. Ca om politic, a militat pentru drepturile poporului român
din Transilvania. A fost secretar al Adunării Naționale de la Blaj din 1848,
membru în Comitetul Național Român din Sibiu, Dieta din Sibiu (1863-1864). A
tradus din Goethe, Lessing, Manzoni, Ovidiu , T.Tasso și din literatura arabă.
Ion
HAINEȘ / UZPR
Din Calendar UZPR -
Martie 2019: https://uzp.org.ro/13675/calendar-uzpr-martie-2019/
