 |
| Prof. dr. Alexandru Melian |
Scrisoare
deschisă Președintelui României
Domule Președinte,
Demersul meu
pleacă de la convingerea, că e mai
folositor să aprinzi un muc de lumânare, decât să te plângi că e întuneric.
Sper să va
mai amintiți că Revoluția din decembrie 1989 a fost pusă sub semnul
miracolului. Si a fost un miracol, dincolo de toate teoriile conspiraționiste
vehiculate până astăzi. Sunt convins, de asemenea, că ați trăit aceeași
dezamăgire și tristețe, precum imensa majoritate a românilor, fața de trădarea
idealurilor de salvare națională, de constituire a unei puteri reprezentative,
- competente și responsabile - care să asigure renașterea autentică a României
. Ați fost martor că salvarea națională a
devenit salvarea foștilor, iar puterea reprezentativă un conglomerat amorf, motivat doar de “renașterea” personală, de gașcă, de familie.
In aceste
zile, după mai bine de un an de când ati ajuns pe fotoliul de la Cotroceni,
trăim sentimentul ca istoria se repetă… Alegerea dv. cu 10 procente mai mult
decât adversarul, - după ce acesta câștigase primul tur la o diferență de 10
procente (și aceasta în condițiile în care candidatul PSD, încălcând cel puțin
legile bunului simț, a rămas prim ministru, cu guvernul întreg la dispoziția
sa) – poate fi socotită și ea un miracol. Explicațiile pot fi multe, dar
miracolul rămâne. Din păcate, similitudinile nu se opresc doar aici. Speranțele
puse în înlăturarea de la putere a uneia din cele mai dezamăgitoare și
primejdioase figuri din politica românească și alegerea unui om care și-a
dovedit nemijlocit calitățile în administrarea performantă a Sibiului, fără
apucături politicianiste, modest și adept al lucrului bine făcut și mai ales speranțele în reașezarea României
pe făgașul așteptat, care să ducă într-adevăr la renașterea ei, sunt,- până în
acest moment – grav compromise. Dezamăgirea, tristețea și uneori revolta, ne
cuprinde din nou.
Să facem un
bilanț telegramic (1) :
Prestația
dv. în campania electorală a fost modesta, mai ales în plan comunicațional.
Ne-am zis însă, cei mai mulți oameni
politici nu de elocință duc lipsă, ci de conștiință. Si am sperat ca
această compensare să funcționeze. Până acum , ea n-a prea funcționat.
După ce ați
fost ales, ați uitat de rolul constituțional al președintelui și v-ați exprimat
public că vă doriți guvenul dv. ca și cum erați președinte de partid, nu de
țară. Sigur că aveați în vedere PNL și PDL, partidele care au decis să se
unească, dar nu s-au unit nici până astăzi. Nu aceasta e însă problema cea mai
importantă. Problema este că asanarea acestor partide nu s-a produs. Mulți din
cei care au suflat aproape 10 ani în pânzele căpitanului de tristă aminire și
ridiculă actualitate, vor să fie crezuți, - cu girul dv. – că sunt gata să facă
azi ceea ce n-au făcut în peste 25 de ani.
Ați asistat
neputiincios la tragi-comedia Ponta-Dragnea-Oprea,
ezitând să dizolvați Parlamentul și să organizați alegeri generale. Cu atât mai
mult cu cât acest Parlament s-a dovedit o monstruozitate prin numărul
membrilor, calitatea lor și mai ales prin activitatea, nu doar dezonorantă, ci,
în primul rând, orientată cu aroganță și perfidie împotriva intereselor și
valorilor societății care i-au investit cu putere. Ați preferat să fiți, din
nou, spectator în fața unei realități bolnăvicioase, sintetizata perfect de
Stelian Tănase în articolul menționat: PSD
nu era dispus să cedeze puterea, PNL nu era pregătit s-o preia.
Fără a mă
referi și la alte aspecte care validează paralelismul negativ cu cele petrecute
după Revoluție și care pun sub semnul întrebării conștiința dv. politică, mă
voi mai referi doar la unul singur. El este punctul de plecare al situației
revoltătoare care m-a determinat să vă adresez această scrisoare deschisă. La fel
ca Ion Iliescu în 1989, politica dv. de cadre s-a dovedit neprincipială,
partizană și păgubitoare. Si din multele exemple care s-ar putea da, am să
supun atenției și conștiinței dv.pe cel mai flagrant. La puțin timp după
preluarea funcției, ați numit, așa cum era și firesc, dar mai ales de mare
responsabilitate, șefii unor instituții foarte importante, între care și SIE.
Perplexitatea de atunci a amuțit până și vocile celor obișnuiți să vă laude.
Răzvan Ungureanu,devenit după alegeri consilirul dv. personal, șeful SIE
?!?!...
Care v-au
fost criteriile, motivațiile…interesele acestei desemnări ? O fi fost pentru că
în această funcție l-a căftănit, înaintea dv., T. Băsescu, pe care vi l-ați
luat ca model de înțelepciune politică ? O fi fost pentru guvernarea lui
lamentabilă din care a fost alungat sub presiunea cetățenilor revoltați
coborâți în stradă, în iarna lui 2012 ? O fi fost pentru că n-ați binevoit sa
cunoașteți sau să țineți cont de conținutul moțiunii de cezură care a dus la
căderea acestui guvrn, în 27 aprilie 2012 ? O fi fost pentru patriotismul și
competența cu care a cedat Ungariei Moștenirea Gojdu și Rusiei Tezaurul
românesc de la Moscova ? O fi fost pentru încălcarea autonomiei universitate la
Tg. Mureș unde a impus o linie de predare în limba maghiară ?
Sunt
întrebări la care ar trebui să răspundă și Parlamentul României, cel care a dat
girul opțiunii prezidențiale.
Ce rol a
jucat conștiința,- și a Președintelui și a parlamentarilor- când au investit
într-o funcție de asemenea răspundere un personaj politic cu atâtea carențe și
cu atâtea fapte condamnabile la activul său ?
Desigur, ca
de atâtea ori, pe scena noastră politică, când ceva bun n-a fost făcut iar ceva
rău n-a putut fi evitat, invocarea democrației și a libertații care nu trebuie
încălcate devine sloganul demagogic cel mai prizat. Trebuie însă să se
înțeleagă odată că democrația este mama
libertații, nu patroana de bordel a acesteia. Trebuie să învățăm, și din
istoria mai îndepărtată și din ultimii 26 de ani, că atunci când libertatea devine libertinaj, democrația populism
negustoresc iar înțelepciunea șmecherie, lumea trebuie să se aștepte la
pedeapsa tuturor rătăcirilor.
Nu cunoaștem
toate consecințele acestei numiri iresponsabile, dar zilele trecute am aflat
una, extrem de gravă, prin intermediul publicației Cotidianul care a publicat
sub semnătura lui Ion Spânu articolul
« Incredibilă sfidare a României de către şeful spionilor: Soţia lui Mihai
Răzvan Ungureanu încasează în continuare 84.000 euro de la OMV Viena » . Inainte de a ajunge la
fotocopia ultimei declarații de avere a șefului SIE, nu ne-a venit să credem
ochilor că este posibilă o asemenea excrocherie, cu iz de trădare națională. O
excrocherie patronata de doi președinți ai țării ?!?!..
In rezumat,
iată ce aflăm din acest articol. Sotia lui M.R. Ungureanu, șeful SIE, prestează
« servicii medicale de urgență » firmei
austriece OMV din Viena, începând
din 2009, atunci când iubitul ei soț a devenit pentru prima data șeful SIE, sub
președinția de neuitat a lui T. Basescu. Firește, serviciile sale nu sunt
gratuite. Ele sunt plătite cu « modesta sumă » de 84000 de euro anual. Se
precizează, însă, că doamna doctor anestezist este salariată, cu normă întreagă
a Spitalului Fundeni. E adevărat, salariul ei acolo e ridicol, în raport cu
stipendiul austriac, e doar de 58392 de lei pe an. Aflăm, de asemenea că soția
șefului SIE este o femeie activă, multilateral dezvoltată și cu un apetit
pecuniar, demn de soțul ei. De prin noiembrie 2007 ea este administratorul
firmei Petromed Solutions SRL,
subsidiară a Grupului OMV Petrom. Sigur,
primul gând care-ți vine în minte este cam ce fel de servicii prestează acolo
doamna (sau poate domnul) ? Anesteziile sale îi vizează pe membrii OMV sau pe
bolnavii din România ? Cred că se subînțelege că nu mă refer la bolnavii de la
Spitalul Fundeni !!!...
Intrebarea
fundamentală însă, de o gravitate maximă, se referă la respectarea
constituției, la legile privind conflictul de interese și, mai ales, la felul
în care înțelegeți dv. și Parlamentul să apărați interesele țării care v-a ales
s-o conduceți .
Detaliile
cazului se află în articolul menționat iar publicația Cotidianul așteaptă, în
conformitate cu legea, valabilă și pentru Președintele țării, poziția
dumneavoastră.
In ceea ce
mă privește, în calitate de simplu cetățean al acestei țări și în numele strigătului
de disperare și al ideilor transmise cu câteva luni înainte de Revoluția din
decembri 1989, la postul de radio « Europe liberă » și, sper, în numele multora
dintre compatrioții mei, vă solicit, Domnule Președinte, să analizați cu toată
răspunderea această situație și să luati măsurile radicale și chirurgicale care
se impun, transmițându-le opiniei publice, sper cu recunoașterea erorii dv. de
a fi numit într-o funcție a statului atât de importantă un personaj atât de
nepotrivit.
Dacă
socotiți că nu puteți face acest lucru, că aveți treburi mai importante,
eventual să plecați într-o altă vacanță, demn și onorabil este să va dați
demisia.
Nu așteptați
din nou strada să se substituie celor pe care i-au ales !
Nu girați
trădarea și nu terfeliți încrederea celor care au făcut posibil miracolul din
noiembrie 2014, nu repetați scenariul dezastruos de după Revoluția din 1989 !
Inchei
această scrisoare deschisă cu ultima frază din mesajul meu transmis la « Europa
Liberă », pe 27/08/1989 : Răbdarea
românului e proverbială, dar nu e fără de margini!
Prf.univ.dr. Alexandru MELIAN
------------------------------------------------------------------------------------
1.O
radiografie riguroasă și convingătoare a început Stelian Tanase, în primul
episod dintr-un serial promis :”Ciudatul an 2015” . Lectura lui v-ar putea fi
de folos !
