Ion N. Oprea a mai scos o antologie cu cenacliștii săi

În loc de prefaţă

Tezaurul minţilor în antologii

Unii adună bani şi fac investiţii, alţii îi plasează în bănci străine ca să-i ascundă de ochii mai săracului sau cine mai ştie din ce pricină, noi, câţiva pensionari rămaşi solo, că aşa se întâmplă până la urmă în viaţă - de grija cărora doar copiii noştri îşi mai aduc aminte când vine vremea achitării taxelor către stat..., am mai spus că la Iaşi, locul de înmormântare la oricare cimitir, ca şi plata ridicării gunoiului menajer echivalează cu impozitul plătit pentru locuinţă- ne-am solidarizat, la început întrebându-ne şi găsindu-ne răspunsurile prin telefon- greu de achitat şi costul lui - la diverse probleme şi problematici curente. Până într-o zi, când şi noi am făcut alţi paşi

înainte...dincolo de interesele proprii, scriind cărţi.

Într-o zi, când într-un ziar de la Iaşi, cineva fără experienţă de viaţă dar cu ifose de ştiutor a ceea ce nu acumulase în familie, de la părinţi sau bunici, în asociaţie cu alţii asemănători, au lansat ideea că în literatură, în cultură în general, cei trecuţi de însemnele unei ştachete, după cam 60-70 de ani, deci spre bătrâneţe, nu mai sunt în
stare să-şi exprime în scris opiniile...

Este bătrâneţea o piedică în calea creaţiei?, i-am tradus eu ceea ce susţineau, şi mi-am consultat pritenii de Cenaclu, cum ne intitulăm noi ca să ne deosebim de vârstnicii care stau la o bere sau prin parcurile oraşului la jocurile de societate, uitând că nepoţii îi aşteaptă să-i ducă sau aducă de la şcoală. La întrebarea pusă şi într-o revistă - Pagini medicale bârlădene - au sosit răspunsurile, care confirmau că
noi ştiam deja, dar voiam confruntarea părerilor, faptul că prin valoarea experienţei de viaţă, omul, după ieşirea la pensie, este apt de creaţie până la adânci bătrâneţi.

"...Oare am greşit că am publicat versuri la aproape şaptezeci de ani?...  Generaţiile născute în jurul mijlocului secolului al XX-lea au avut o traiectorie  existenţială unică în istorie. Şi-au petrecut copilăria, adolescenţa şi tinereţea printre ruine, au înfruntat foametea, au construit ţara după război, au studiat şi au trecut prin închisori sau lagăre de muncă doar cu vini închipuite, au muncit atât încât la un
moment dat venitul pe cap de locuitor a fost cel mai mare din întreaga
existenţă a acestui neam.

Acum este, oare, aşa de îndrăzneaţă cererea lor de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor din România - că de aici pornise refuzul tânărului universitar Bogdan Creţu şi al Ziarului de a mai crede în vârstnici - doar pentru că resursele economice ale ţării nu-şi pot permite (DE ce?) acordarea unui plus de 50% din pensia cuvenită
creatorului de literatură, dar se poate cu nonşalanţă să-i ia fiecărui pensionar după patruzeci şi şapte de ani de muncă-dintr-o pensie de 1500 de lei - 150 de lei?", scria Lucia Silvia Podeanu din Novaci-Gorj, azi plecată la Domnul, în Sămănătorul, trimestrial literar-istoric şi de patrimoniu cultural nr. 3, august 2015, Tismana-Gorj.

Cu aceste întrebări şi răspunsuri, tezaur uman, am tipărit şi dat prietenilor şi librăriilor volumul intitulat "Românii aşa cum sunt". Editura Pim, Iaşi, 2011, 381 p. Deşi existau şi oscilanţi în opinii, ulterior s-a primit şi girul general public în ceea ce anticipasem noi şi forurile avizate în problemă au declarat anul 2012 drept "Anul
European al îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între Generaţii", eveniment care ne-a bucurat şi încurajat.

Şi redacţia de la Sămănătorul dăduse un răspuns nu doar Luciei Podeanu, ci mai cu seamă oamenilor de felul lui Bogdan Creţu, intitulându-şi-l NOTĂ: "Oare am greşit că am publicat versuri la aproape şaptezeci de ani? se întreba din nou doamna Podeanu. Un scriitor dintr-o generaţie ceva mai veche, Gheorghe Chiper,
autorul cărţii "Târgul trăsniţilor", ani de zile redactorul-şef de la "Curierul ieşean", avocat la Iaşi, după 1945 a intrat în uitare literară, pentru că, vorba doamnei Silvia, aşa "i-a fost traiectoria vieţii". Dar a produs literatură de sertar, aşa încât, la moarte, în 1977, i-au rămas în manuscris mai multe cărţi: Lacrima Cristi, Fulgerul Negru, Plug, Voievodul sărmanilor. Când moartea întârzie o clipă... Să presupunem că ar fi fost mai longeviv, că ar fi ajuns în 2007 şi ar fi solicitat accesul în Uniune, la Iaşi, ce i s-ar fi putut reproşa, că e prea bătrân, că a venit deodată cu încă 5-6 cărţi ca să încaseze cei 500 lei în plus?"

În ce ne priveşte, au urmat alte şi alte proiecte de stimulare pentru strângerea textelor scrise cu alte teme la care, din solidaritate - poate, într-un fel gândeam şi la ceea ce fusese acea Solidaritate umană de care românii nu profitaseră cândva şi s-au înglodat în originala noastră democraţie cu iz împrumutat de la al nostru I.L. Caragiale. Ne - au răspuns tineri şi vârstnici, de profesii diferite, din localităţi diferite, îmbogăţindu-ne activitatea, dând amatorilor de carte, după cum se ştie, alte volume, adevărate enciclopedii ale experienţei umane-aşa cum au fost apreciate: "Prietenie", 2012, 321 p, cu o completare "Cartea Prietenie, lansare şi după...", 2012, 215 p., "Cu prieteni, despre prietenie", 2012, 499 de pagini, toate la Editura PIM, Iaşi, ca şi următorele: "Singurătate", 2013, 338 p., "Darul vieţii: Dragostea", două volume, 2014, 305p. plus 298 p., "Dorul de-acasă", 2014, 462 p., "Viaţă, viaţă...", 2015, 448 p., mai recent tema, tot de mare actualitate "Revistele? Luminoase, instructive şi educative....", 2015,394 p.

Următoarea noastră carte are titlul "Nu uita" sau „Nu mă uita", anunţam în „Viaţă, viaţă...- tema dezbaterii noastre, punctând didactic: „nu uita... demnitatea că eşti român, nu uita... pământul strămoşesc cu tradiţiile poporului român, nu uita... dragostea faţă de părinţi, de colegi şi prieteni. Nu uita... bucuriile în cadrul întregii familii, casa părintească sau frumuseţile naturii şi amintirile vieţii. Nu uita... bătrânii şi bolnavii cu care putem fi mai buni, mai darnici, nu uita... să fii vesel, să ierţi şi să te bucuri de viaţă până în ultima clipă".

Unii spun că în asemenea proiecte, cu banii folosiţi pentru scrierea cărţilor, ar fi un fel de cumpărare de experienţe în locul unor bunuri materiale, poate au dreptate, eu compar asemenea dorinţe şi reuşite cu adunarea unor experienţe de viaţă, cum spuneam, că experienţă este şi a celui în devenire cetăţean al patriei de mâine şi a
omului care se apropie sau depăşeşte suta de ani, un colocviu al vârstelor vremii....şi vremurilor trăite.

Spunând cele de mai sus, nu susţineam expres că banii noştri, atâţia câţi îi avem, adică foarte puţini, trebuie cheltuiţi cu recomandarea de a fi investiţi pe plăcerea de a scrie şi citi o carte dar ştiam şi sugeram, că „felul fiecăruia dintre noi nu este şi nici va fi întotdeauna un dat, cât mai ales un rezultat a ceva - munca – iar obţinerea lui (ei) depinde şi de ce au focut dascălii noştri cu noi". Până la urmă, suntem, după cum spunea un profesor," rezultatul orelor de şcoală, ducem cu noi ştafeta profesorilor noştri," dacă i-am avut şi le-am frecventat cursurile, nu doar portofelele, cum se mai întâmplă în zilele noastre, ici, colea.

Până acum, cenacliştii noştri au scris şi şi-au oferit lor şi cititorilor opt, nouă volume de antologii tot mai bogate în conţinut, cu gânduri şi fapte mai cuprinzătoare şi o estetică pe măsură, cu principii de lucru mai rapide, cu un stil constructiv mai atrăgător, potrivit cu asiduitatea unora dintre autori, modele de profesionalism şi care astfel contribuie la actul de cultură autentică, nu numai de informare, ci şi de
modelare a conştiinţei umane.

Raţiunile acestui demers au determinat pe câţiva din colaboratorii Cenaclului Literar să scrie, după lecturarea fiecărui volum, analize pertinente asupra fiecărei cărţi cu aprecieri şi veritabile note de critică literară. Noile cărţi scrise şi editate reliefează identitatea celor mai mulţi dintre autori - proprii noştri colaboratori -
care excelează prin valoarea mânuirii cuvântului în eseurile scrise iniţial, devenind alte antologii gata pentru editură.

Ne-am bucura dacă aceste teste de inteligenţă vor defini pe toţi colaboratorii cenaclului ca argumente pentru zestrea personală şi rigoarea muncii în alcătuirea actului nostru de cultură. Antologiile constituind nu numai o colecţie de texte, ci şi scrieri pornite din inimă şi suflet pentru cititori. Ne-am bucura în acest sens şi de tot tezaurul adunat din experienţa de viaţă a celor consacraţi, cât şi a novicilor dar
şi a bogăţiei adunate de către nonagenarii noştri purtători credincioşi ai drapelului despre care se vorbeşte în prezenta carte.

Obiceiul obţinut de la anterioarele volume realizate împreună, ne determină să vă informăm - în avans - titlul propus pentru viitoarea carte. Cartea a zecea. Aniversară.

Încheind aşadar un ciclul de zece cărţi, rugăm stimaţii noştri colaboratori, dar şi pe amicii amicilor mai tineri, să trimită la adresele cunoscute, până la data de 1 martie 2016 textele care să răspundă temei: „Dincoace...dincolo - Respectul!".

Cele doua adverbe corelate cu „ici - colo" ca şi locuţiunile respective care pot fi adjectivale, prepoziţionale-gramatical, par anoste semantic dar noi considerăm că bogata experienţă de viaţă şi calităţile scriitoriceşti ale autorilor, vor prilejui o varietate de subiecte din toate domeniile vieţii.

Ca de obicei, sugerăm şi câteva repere ilustrative: Dincoace de hotare, Dincolo de Carpaţi, Dincoace de zilele festive, Dincolo de bucuria nunţii, Dincoace de prejudecăţi,... de mistificare, de succesul scontat, de adevăr , de bine - rău Dincolo de anii de studii, dincolo de casa părintească, dincolo de Paradis, dincolo de tinereţe ...Dincolo şi dincoace de familie. Poeţii pot apela şi la exemple de versuri cunoscute în literatura noastră (...de dincolo de Rovine...Scrisoarea a IlI-a), dincolo de filozofia vieţii, dincolo de Styx. Mai frecvente, în ultima perioadă, sunt referirile la subiecte cu temă religioasă, ca şi la implacabilul deces al celor dragi...

Folosind bogăţia de idei şi imaginaţia ce emană din experienţa vieţii onorabililor şi dragilor noştri colaboratori, cu harul personal al fiecăruia, vom oferi, nădăjduim, viitoarei antologii o multitudine de subiccte interesante, instructive, ¡repetabile, pentru orice vârstă, din orice domeniu şi din tot sufletul nostru.

Cu speranţa că numărul cenacliştilor se va mări şi vom avea parte de o viaţă liniştită pentru a continua fluxul ascendent al realizării antologiilor din cadrul Cenaclului la distanţă, vă mulţumim anticipat pentru colaborare dorindu-vă, şi de această dată.

Mulţi ani cu sănătate şi bucurii !

Ion N. Oprea

Drag suflet al Cenaclului nostru de la distanţă,

Cu gândul la deosebit de frumoasa activitate realizată împreună pentru promovarea scrieriilor noastre literare, antologie în cadrul Literaturii române...dar şi la transmiterea ştafetei pentru dăinuire în activitatea Cenaclului, iată-ne ajunşi cu NU UITA, cartea de faţă, la al IX-lea volum al seriei, hotărâţi să începem scrierea celui de-al X-lea, care semnifică o aniversare.

Pentru volumul în pregătire, aşa cum am scris în prefaţa de autor, p. 11 din cartea NU UITA, titlul sugerat va purta numele Dincoace...dincolo - Respectul, temă precizată şi în postfaţa realizată de către Doamna ing. Martha Eşanu, p.519, căreia îi mulţumim că s-a aplecat calificat asupra textelor noastre, apreciindu-le într-o manieră desăvârşită.

Considerăm că tema propusă pentru viitorul volum - al X-lea –pare interesantă şi poate fi subiect inedit de tratat pentru fiecare dintre noi, membrii sau posibili mai tineri veniţi în Cenaclu: Dincolo de ce am realizat; Dincolo de binele sau răul întâmplărilor vieţii; dincoace dc obstacolele doborâte, de victoriile obţinute, dincoace dc trăirile noastre cu tot respectul.

Trecând încăodată peste opţiunile noastre din prefaţă şi postfaţă şi aprofundând ceea ce am sugerat, suntem convinşi că fiecare dintre noi, tânăr ori vârstnic, va găsi subiectele cele mai interesante pentru ca viitoarea noastră carte Dincoace... dincolo -Respectul, să fie pe placul tuturor dragilor noştri cititori, unice, instructive şi valoroase antologic, literar-istorice, ştiinţific, enciclopedic.

Cu acelaşi gând obsesiv în problema schimbului de ştafetă - cine o preia - aşteptăm textele viitoarei cărţi, bine lucrate, cu diacritice, pe e-mail-urile ştiute –

anysoaradumitrescu @ gmail.com sau I.n.oprea32 @ gmail.com - până la 1 martie 2016, lucrările fiind postate, ca şi până acum, în ordinea primirii, cu menţiunea că ceea ce nu se publică, nu se înapoiază.

Cu tot respectul pentru deosebita Dv. activitate în Cenaclul la distanţă şi prieteneşti urări de sănătate şi consideraţie pentru Anul Nou 2016 !

I.N. Oprea                        Ana Dumitrescu

Notă. Refaceți adresele de mail, sunt scrise astfel pentru a nu fi depistate automat de amatorii de reclame nedorite !

Scenaritele bombă despre tragedia de la Colectiv și soluția Ion Coja

Imaginea 0

Scenaritele bombă despre tragedia de la Colectiv și soluția Ion Coja

Știrea bombă a lui Roncea

Atenție ! Noutate de ultimă oră privind acest articol.
Poate nu ne-ar fi interesat articolele de presă privitoare la ipotezele uluitoare ale tragediei de la clubul Colectiv, dacă ele nu s-ar fi întins ca râia în mass-media, circulând de la unul la altul tacit, prin e-mail. Așa am primit și noi redirijări spre articolele bombă ale unor jurnaliști, cărora prin redistribuiri repetate li se pierduseră urma. Iar asta e grav ! Pentru că există o cutumă nenorocită în rândul împătimiților de știri primite amical de la un șireag de curioși, care, înghit pe nemestecate scenaritele de orice fel ar fi: oculta mondială, extratereștri, servicii secrete, comuniști revopsiți,  minunile lui Arsene Boca sau porumbul cu șapte drugi, fiecare din ele având câte 3-4 kg.

Până la urmă, am căutat autorii e-mailului și ne-am dumirit. Amatori de senzații tari, de știri trăsnet, ca să nu zicem trăsnite, sunt mereu frații Roncea încă de pe vremea Pieței Universității. De parcă numai ei ar fi fost "sparți cu răngile" la "rivuluția" contra comuniștilor, nomenclaturii, securiștilor, FSN-ului, KGB-ului și contra lui Ilici (Iliescu). Victor era prietenul nostru mai demult, când l-am tras de mânecă în revista "Sămănătorul", în momentul în care repara impietatea de la Arcul de Triumf, cu de la sine putere, provocând astfel altă impietate. Uite că am avut dreptate: Arcul de Triumf a intrat în reabilitare și minunata ispravă a armatei române de la Budapesta - de a scăpa vecinii noștri unguri de bolșevism - stă încrustată în piatră alături de alte mari izbânzi militare ale României monarhice.

Imaginea 1 - Scântei care cad de pe un stâlp metalic

Acum iese "la interval" și George frate-său.  I-auziți: "Jurnalistul George-Roncea deține proba video că focul a fost pus intenționat în Colectiv"

http:--m.ziuanews.ro-dezvaluiri-investigatii-jurnalistul-george-roncea-detine-proba-video-ca-focul-a-fost-pus-intentionat-in-colectiv-si-ca-oprea-a-mintit-331328

Măi să fie ! Ia să vedem și noi "Proba" așa cum cerea Ceaușeasca la mascarada de proces din 1989 ! Vedem filmul în fiasco total: artificiile de pe stâlpii de metal ai scenei de la Colectiv ard frumos și cuminte pe timpul întregii melodii. Scânteile nu se duc spre tavan cum au dezinformat unele televiziuni colorate politic sau pur și simplu din prostie. Era unul Newton, care dovedise că merele și scânteile cad spre pământ și nu spre cer. Deci nu de la artificiile văzute în filmul lui Roncea plecase focul ! Până aici ar fi bună "proba" și de aceea George, marele jurnalist anti-"sistem", se și oprește la a privi mai departe tragedia ! Cu scopul vădit de a trage concluzia că focul a fost pus intenționat în Colectiv… De cine? Când ? Cum ?

Noi nu mestecăm scenarita lui George Roncea pe o probă parțială. Și, de unde până unde "deținută" de el ? A fost acolo ? A adunat telefoane mobile de la bietele victime ca să vadă filmul tragediei ?

Imaginea 2a

Imaginea 2b

Noi privim mai departe în secundele precedente și în secundele următoare.

Să privim sala în secunda zero. (Imaginea 0, de sus)  Surpriză ! Pe nici un stâlp de susținere din club nu se află artificii. Nu de la ei a pornit focul !

Focul nu a pornit nici de la artificiile de pe stâlpii de metal ai scenei, aici George Roncea are dreptate (Imaginea 1)

Secunda 1 după melodie. (Imaginea 2a) Din spatele scenei se aruncă o flacără spre tavan.

Secunda 2 după melodie. (Imaginea 2b) Din stânga scenei se aruncă o a doua flacără spre tavan.

Secunda 3 după melodie. (Imaginea 3) Tavanul ia foc, gazul arzând, provocat sigur de o sursă lichidă în flăcări, se prelinge pe stâlpii din sală incendiindu-i dinspre tavan spre sală, flăcările cad și peste tineri. Încă se mai văd dârele flăcărilor ce porniseră din spatele scenei.

Secunda 4 după melodie. (Imaginea 4) Aruncătoarele de flăcări, abandonate probabil văzându-se rezultatul folosirii lor, aruncă în acest moment jeturi ucigașe spre sală. Tinerii incendiați fug îngroziți de flăcările iadului declanșat.

Tragedia goanei pentru supraviețuire abia începe.

Imaginea 3

Imagine 4

Focul a fost pus intenționat în Colectiv… au spus jurnaliștii ce caută senzaționalul. Dar noi nu ne oprim aici cu concluzia pentru că vine o întrebare logică: a fost pus de o mână criminală sau cei angajați pentru efectele pirotehnice nu și-au dat seama de pericol ? Asta-i întrebarea ! De aici trebuie să pornească ancheta și nu de la niște jurnaliști ce avansează scenarite uluitoare, cu servicii secrete ce dau foc sălii clubului Colectiv pierzându-și viața.

Un punct de vedere privind formarea unei comisii, oameni cu nume, prenume și profesie l-am primit de la dl Ion Coja. 

Îi mulțumim pentru colaborare. Dânsul scrie în articol despre alți jurnaliști, tot "investigatori" de meserie. Dar mai scrie și despre un "manipulator" pedelisto-penelist al unui post de televiziune. Și anume, Rareș Bogdan, mult mai "informat" decât manipulatorii de la televiziunea pesedistă A3 ce avansează și ei, în subliminal, o făcătură cu miros politic la clubul Colectiv. 
Toate acestea informații bombă se datorează unor jurnale care publică tot ce se scrie pe net fără să verifice adevărul din mai multe surse independente. Un exemplu este dat mai jos de către dl Ion Coja, care adaugă la articol și textele din jurnalul de trei lulele "FLUIERUL", care avansează ideia prostească că Rareș Bogdan ar fi unul din complicii de la colectiv, dacă afirmase că prim ministru va fi Cioloș iar Ponta va fi nevoit să-și dea demisia. 
Păi asta afirmau televiziunile pedelisto-peneliste de vreun an și o grămadă de oameni politici de dreapta! Și ei erau complici la "atentat" ? Ce scenarită !
Hei, pseudo-jurnaliștilor de la FLUIERUL, vedeți că fluierați în biserică ! 

Redacția revistei "Sămănătorul"

Nota 1. scenarită, scenarite s. f. (pub., peior.) tendință nejustificată de a vedea în orice acțiune sau măsură a unui for rodul unei conspirații oculte.Sursa dicționar: Argou (2007)
Notă importantă. Vedeți și lista jurnalelor care avansează o propagandă mincinoasă despre tragedia de la clubul Colectiv - contact https://www.facebook.com/coruptia.ucide

Inscrieți mincinoșii la Documente Google:

https://docs.google.com/spreadsheets/d/1TAzOI44pH5f7YGAB-p5vSrzJf5rWCEHQgm2C6tZqsH8/edit#gid=0

 

Ion Coja

Ion Coja:

GRIGORE CARTIANU și alții – o ipoteză care trebuie luată foarte în serios: OMOR cu PREMEDITARE!!!

Cred că la Nașu TV s-au purtat discuțiile cele mai aplicate la subiectul tragediei de la Club Colectiv. Ultima oară, în urmă cu două seri, Grigore Cartianu, ziarist de investigații redutabil, care „știe mult mai multe decât spune”, a cerut ca pacienții morți în străinătate să fie examinați acolo unde au decedat și să se întoarcă în țară cu un raport de autopsie efectuată în străinătate, de medicii legiști din țara respectivă. De ce? Pentru că în IML-ul nostru nu putem avea încredere. Este o instituție iremediabil compromisă după „sinuciderea” lui Constantin Milea... Grigore Cartianu a fost categoric: să nu avem încredere în participarea corectă a IML la ancheta criminalistică legată de tragedia din 30 octombrie! Drept care ne întrebăm: ce ar putea fi ascuns prin complicitatea IML?!...

Mi-am adus aminte apoi de o declarație de la un post TV mai puțin cunoscut, am și uitat care,  reporterița afirma că s-ar fi identificat în trupul victimelor urme de acid cianhidric, rezultat din nu știu ce combinații chimice produse la fața locului, prin arderea buretelui de pe tavan... Raportând-o la insinuările lui Grigore Cartianu, mă întreb ce gaze au inhalat victimele de la Colectiv și în ce măsură proveniența acestor gaze nu ridică semne de întrebare!

Dacă la Club Colectiv s-a identificat prezența gazului Zyclon B, cum pretindea acea ziaristă, situația devine cel puțin tulburătoare. Precizez: când am auzit-o pe fătuca aceea explicându-ne, deloc profesionist, cum s-a ajuns la prezența sinistrului gaz în plămânii victimelor de la Club Colectiv, mi-am zis că aiurează, fabulează biata reporteriță, în căutare de audiență!

Grigore Cartianu însă nu se află în această situație! Iar cererea sa de a se efectua și în străinătate câteva autopsii independente, neutre, sunt convins că vine de la unele informații absente din circuitul public, dar pe care Cartianu le deține, informații care contrazic, pe ici, pe colo, în punctele esențiale, versiunea oficială!

L-aș invita pe domnul Grigore Cartianu să fie mai explicit: ce falsuri ar putea comite IML dacă nu va fi supravegheat cu atenție?

În seara în care l-am urmărit pe Grigore Cartianu despicând firul în patru împreună cu Radu Moraru și un invitat, un medic, n-am prea înțeles unde bat cei doi comentatori. Nu eram pregătit pentru o ipoteză atât de cumplită. Pe care, repet, Cartianu n-a formulat-o în termeni expliciți, ci prin insinuări abil strecurate, precum aceea că nu putem avea încredere în rapoartele IML cu privire la moartea victimelor de la Colectiv! Sunt, foarte probabil, mincinoase!... Care-i minciuna? Care-i omisiunea? Care-s probele ascunse? Ce ar putea dovedi un raport corect al IML?

A doua zi, întâmplarea face să mă întâlnesc cu două persoane care toată viața au avut de-a face cu nenorociri, cu omoruri, cu tâlhării: doi procurori. Și amândoi specialiștii mi-au mărturisit același lucru: cu cât află mai multe despre ce a fost acolo, cu atât se clatină mai tare versiunea inițială, pe care au acceptat-o la început, odată cu toată lumea, fără nicio ezitare!

Repet: este vorba de persoane care, nu ca mine, au experiență în domeniu! Mai mult: mi-au spus că au discutat și cu alți colegi, iar aceștia sunt tot mai suspicioși și mai neîncrezători în versiunea oficială...

Una din observațiile făcute de un specialist: este foarte probabil că „autorii” care au premeditat și provocat dezastrul, l-au programat la dimensiuni mult mai mici!... Au făcut greșeala să dozeze fără justă măsură cauzele care au dus la tragicul final...

În orice caz, în asemenea situații premeditarea, mâna și intenția criminală, nu poate fi ignorată. Or, din ce ne-au dat televiziunile, se pare că această eventualitate nu este cercetată de cei care fac ancheta penală. Aceștia urmăresc o singură țintă: identificarea unui număr cât mai mare de persoane care au dovedit „lipsă de răspundere”, care s-au abătut de la legile administrației locale, nu și-au făcut datoria, nu au respectat fișa postului etc, etc.

Evident, dacă a fost premeditare, înseamnă că s-a urmărit și un scop. Cui prodest? Se întreabă orice criminalist când ia cunoștință cu datele crimei. Cui i-a folosit masacrul de le club? (Cumplită eventualitate!!!)

Aceiași specialiști, fiecare, mi-au oferit o listă de „suspecți” neașteptat de lungă... Din această listă nu au exclus și acțiunea vreunui psihopat, greu de parat și de depistat...

Oricum, știm deja că foarte multe decesuri s-au produs din cauza gazelor inhalate. După mintea mea și la nivelul meu de informație și de „competență”, se impune și această pistă de cercetare: (1) să se stabilească ce gaze letale pot fi identificate prin autopsia corectă a cadavrelor și prin analiza urmelor rămase în club; (2) să se afle explicația prezenței acelor gaze în club. Dacă într-adevăr s-au identificat urme de „zyklon B”, nu aș crede că acidul cianhidric se poate obține așa de ușor, prin arderea celui mai banal burete aflat în comerț!

Or mai fi și alte suspiciuni, dar ele nu au ajuns la urechea mea încă. Am primit însă de la cei doi specialiști și un sfat: să nu mă grăbesc, precum mi-e obiceiul, să pun pe site toate aceste suspiciuni și bănuieli, atât de fragil argumentate... Să nu mă joc cu focul!... Să-i las pe cei de meserie să se pronunțe...

Iar eu adaug: să așteptăm să se pronunțe specialiștii noștri așa cum s-au mai pronunțat de atâtea ori în slujba adevărului, începând cu morții din decembrie!... Câți au fost? Cine a răspuns pentru ei, pentru cele peste o mie de victime?!

Mai fac și o propunere: este nevoie de o comisie neutră de anchetă, eventual parlamentară, în care să aibă loc și reprezentanții rudelor victimelor. Rolul acestei comisii fiind acela de a urmări felul cum autoritățile își desfășoară ancheta. În această comisie i-aș propune și pe ziariștii Grigore Cartianu și Cătălin Tolontan.

Ion Coja

11 noiembrie 2015

*****

De unde a știut Rareș Bogdan ce se va întâmpla?

Text preluat de pe Fluierul

 

 

Măi nerușinaților, dacă știați pe 22 Octombrie că vine Cioloș, Prim-Ministru, și-a venit pe 11 Nov, știați și c-o să ardă ăia de vii în Club pe 30 Oct? Și că vor urma Mitinguri ca să plece Ponta pe 4 Nov? Sau cum?

 

Rareș Bogdan, realizator de la Realitatea TV, dar și cunoscut simpatizant al președintelui Klaus Iohannis, a anunțat cu o săptămână înainte de explozia de la Colectiv, cine va fi noul premier al României.

Dezvăluirea a fost făcută în cadrul unei emisiuni de la Realitatea FM Cluj, pe data de 22 Octombrie.

Oricum am lua-o logic, e evident ca Rareș Bogdan știa de la cineva că se pune la cale apariția unui nou guvern. ASTA CAND NIMENI NU PUTEA BANUI CA VOR FI PROTESTE DE STRADA IN URMA CARORA PONTA ISI VA DA DEMISIA. Cerem Justiției din România sa deschidă imediat o ancheta și sa afle de unde știa Rareș Bogdan pe 22 Octombrie ca va pica Ponta, ca va veni Ciolos prim-ministru, ca va fi un guvern de tehnocrați, ca nu va fi numit Predoiu prim-ministru și ca nici PSD-ul nu-și va putea numi primul-ministru, după căderea lui Ponta? Nici măcar pe Dâncu, cel agreat de Germania și de Iohannis.

Rareș Bogdan, realizator de la Realitatea TV, dar și cunoscut simpatizant al președintelui Klaus Iohannis, a anunțat cu o săptămână înainte de explozia de la Colectiv, cine va fi noul premier al României.

Dezvăluirea a fost făcută în cadrul unei emisiuni de la Realitatea FM Cluj. Iată ce spunea atunci, Rareș Bogdan:

(ARTICOL PUBLICAT INIŢIAL ÎN 22 OCTOMBRIE 2015, de Realitatea FM Cluj)

Zilele lui Victor Ponta la Palatul Victoria sunt numărate. "Vom avea un prim ministru tehnocrat, ca şi acum 15 ani, când Mugur Isărescu a condus timp de un an guvernul şi a pregătit alegerile parlamentare de la finalul anului 2000. Este vorba de fostul comisar european Dacian Cioloş", a dezvăluit în premieră Rareş Bogdan.

"Este un tehnocrat 100% ardelean, cunoaşte foarte bine instituţiile europene. Dacian Cioloş are cele mai mari şanse să ajungă premier, pe o formulă de guvern PNL-UNPR sau într-un guvern de uniune naţională PNL-PSD-UNPR", a explicat Rareş Bogdan.

"Cătălin Predoiu mai stă puţin în umbră", a completat realizatorul emisiunii "Jocuri de Putere" de la Realitatea TV, adăugând că premierul desemnat al PNL ar putea deţine cel mult o funcţie de vicepremier şi de ministru al Justiţiei în viitorul guvern tehnocrat.

"M-aş bucura ca Vasile Dâncu să fie următorul premier PSD, dar cred că în acest moment şansa o are Dacian Cioloş", a spus Rareş Bogdan.

(FLUIERUL)

Alex Berca - 175 de ani de la nașterea lui Petru Poni

4 ianuarie 2016

175 de ani de la nașterea lui Petru  Poni întemeietorul școlii românești de chimie

  

   La 4 ianuarie 1841 s-a născut la Săcărești, comuna Cucuteni de lângă Târgu Frumos, județul Iași, Petru Poni – cel ce avea sa devină peste ani părintele învățământului chimic românesc.

Fiu de țăran răzeş, încă de mic copil a fost atras de cuvântul scris și de dorința de a afla și de a înțelege frământările vieții sociale în care trăiau diverse categorii sociale. Pe parcursul evoluţiei sale educative s-a dovedit a fi un elev și un student cu multe calități deosebite.

   După absolvirea cursurilor școlii din Târgu Frumos și pe cele ale Gimnaziului Central din Iași (1852-1859), Petru Poni îşi începe viaţa profesională ca student la Facultatea de Drept şi Litere din cadrul Universităţii din Iași; apreciat fiind pentru unele dintre studiile sale în domeniul chimiei şi fizicii, i s-a acordat  o bursă și a plecat la studii la Paris,  unde și-a concentrat studiile specializându-se în chimie, fizică si mineralogie în cadrul celor mai renumite instituții de învățământ din capitala franceză (College de France și Sorbona).

  După terminarea studiilor, l-a întoarcerea în țară s-a angajat ca profesor la Liceul Național (1865), iar din anul 1866 a predat chimie și fizică în cadrul Școlii Militare din Iași.

   Începând din anul 1878 a fost numit șef al Catedrei de Chimie din cadrul Universității din Iași unde a predate timp de 33 de ani pregătind multe serii de specialiști în domeniul chimiei și mineralogiei.

   Petru Poni a fost unul dintre pionierii chimiei românești fiind considerat întemeietorul acestei școlii. Printre primele sale merite în domeniul învățământului universitar sunt cele referitoare la întocmirea primelor manuale de fizică și chimie în limba română și a primelor laboratoare din aceste domenii.

  Generațiile în vârstă și unele mai tinere au folosit mulți ani aceste manuale deosebit de bine întocmite și care au constituit baza educației chimiei și fizicii în universitățile românești.

  Activitatea de cercetare a lui Petru Poni s-a materializat prin  studiul a peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și descoperirea unor noi minerale.  

  Printre lucrările de specialitate publicate de profesorul Petru Poni se numără:

         - „Cercetările asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broșteni” (1882),

         -„Mineralele de la Bădeni-Ungureni” (1885),

         -„Fapte pentru a servi descrierea mineralogică a României”  (prima             monografie asupra mineralelor din țara noastră – 1900).

         - Cercetarea apelor minerale din țară și

         - Observații meteorologice asupra regiunii Moldovei.

  De asemeni unul dintre succesele deosebite în domeniul tratamentelor medicale prin cure balneare s-au regăsit în staţiunea balneară Amara din judeţul Ialomiţa, ale cărei efecte terapeutice au fost descoperite de Petru Poni. De peste 127 ani această stațiune este vizitată în fiecare  vară de sute de turişti din țară și de peste hotare, care  vin pentru tratament; puţini sunt însă cei care cunosc istoria acestui loc cu ape binecuvântate, descoperite de chimistul ieşean Petru Poni.

 Un alt aspect al vieții sale științifice se referă la colaborarea și înființarea unor societăți științifice în România:

-        Societatea română de științe (1890)

-        În 1897, Petru Poni și Anastasie Obregia au inaugurat, în noua clădire a Universității din Iași, un laborator de chimie, după model german.

-        A participat la crearea Societății de științe generale (1900). 

-        În 1903 Prof. Petru Poni a introdus un nou curs: Studiul chimic al petrolului și a elaborate lucrarea: „Cercetări asupra compoziției chimice a petrolurilor române” (1903).

-        A participat la reorganizarea vechii „Societăți de Medici şi Naturaliști din Iasi”.

-        A fost totodată membru fondator al publicației științifice „Annalles Scientifiques de l’Universite de Jassy” — prima revistă universitară ieşeană de circulație europeană.

-        Pentru meritele sale în domeniul științei a fost primit cu multe onoruri  și deosebite recomandări, ca membru al Societății de științe naturale din Moscova (1910).

   La 30 iunie 1879, Academia Română i-a acordat titlul de membru al Academiei și ulterior a devenit Președintele Academiei Române în două etape: 1898-1901 și apoi în perioada 1916-1920.

   În anul 1889 a fost numit comisar al Guvernului Român la Expoziția Universală de la Paris.

   În plan politic Petru Poni s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Liberal (P.N.L.) din aceea vreme. În anul 1884 s-a alăturat grupării politice formată din „liberalii sinceri” conduși de George Vernescu (1829-1900) și conservatorii lui Lascăr Catargiu (1823-1899)-Partidul Liberal-Conservator. După o scurtă perioadă petrecută în rândurile acestei formațiuni politice revine în rândurile P.N.L.

  În mai multe rânduri, a fost ales, deputat și senator.

  A deținut în trei rânduri funcția de Ministru al Cultelor si Instrucțiunii:

-        21 iulie – 26 noiembrie 1891;

-        4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896;

-        24 octombrie – 29 noiembrie 1918).

  De asemenea, Petru Poni a îndeplinit și funcția de primar al municipiului Iași în perioada 9 aprilie – 11 iulie 1907 si 1922.

     Din 1880, Petru Poni și familia sa a locuit în imobilul de pe strada M. Kogalniceanu, nr 7B. Casa construită în 1839 de către mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi și care a găzduit în 1918 colecțiile Bibliotecii Academiei Române. În prezent în această casă se găsește Muzeul “Poni- Cernătescu”.  Parcul casei cu foișorul său, numit si „chioșcul poeziei” – obiectiv reconstruit în anul 1995  este de multe ori menționat de către diverși autori  întrucât aici erau citite versurile scrise de Mihai Eminescu, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, și care oferă un farmec și o istorie aparte a acestei clădiri istorice.

   În anul 1911, la 70 de ani, Petru Poni s-a pensionată si la 2 aprilie în 1925 după 14 ani, a încetat din viață, fiind înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.

De numele marelui savant Petru Poni, sunt legate astăzi diverse Instituții de învățământ și cercetare printre care Colegiul Tehnic din Onești, Institutul de Chimie Macromoleculară al Academiei Române din Iași, Liceele Tehnologice din Iași și București precum și diverse concursuri și Olimpiade pentru elevi la nivel național și regional.                          

                                                                         Dr. Alex Berca

                                                                                SUA

Lucia Pătraşcu - Recenzie "Copilul nedorit" de Ion C. Gociu şi Nelly Gociu

  Volumul „Copilul nedorit”, roman semnat de soţii Ion C. Gociu şi Nelly Gociu, iniţial apărut la Editura Societatea scriitorilor militari, Bucureşti 2015, cu o „Scurtă (şi neprofesionistă) Predoslovie”, semnată de doctorul în istorie, profesor Gheorghe Gorun, cuprinde în cele 240 de pagini o istorie de viaţă, o adevărată saga a unei familii care traversează praguri de vremuri zbuciumate şi tulburi. A fost reeditată şi în ediţia a II-a revăzută la Editura Tipo-Moldova, Romanul de azi, 287 pagini.

   Scriitorul Ion C. Gociu este autorul altor volume: „Din Văianu la Toronto”, bidungsroman - 2010, Editura Paper Print București; „Cireşe amare” - nuvele - 2011, Editura Fundația Constantin Brâncuşi; „Maia” vol.I, 2012 şi volumul II, 2013 - Editura Societatea Scriitorilor Militari - București; „La vârsta senectuţii” - 2014, Editura Societatea Scriitorilor Militari şi, iată, noul volum, „Copilul nedorit”, 2015, Editura Societatea Scriitorilor Militari, având-o alături, ca şi coautor, pe soţia sa, Doamna Nelly Gociu.

   Romanul „Copilul nedorit” este format din două părţi, aşezate fiecare pe un anumit palier temporar, scrise cu o anumită încrâncenare, pe o tematică de o acurateţe gravă.

   În Partea întâi acţiunea începe din perioada de după Primul război mondial, pe la 1919, când Ion Găvănescu, fost „copil de ţărani şi bun de minte”, devine învăţător la Şcoala primară din comuna Măru Roş. Va fi un adevărat „membru al obştii”, care se căsătoreşte cu Vetuţa cea „gingaşă, bine făcută şi manierată în vorbire”, fiica unică a negustorului Alexe Grofu, fată şcolită la un „pension de prestigiu” şi împreună au, pe parcursul timpului, şase fete şi un băiat. Învăţătorul Ionică Găvănescu este un membru activ în viaţa comunităţii şi apoi, fiind unul dintre liderii liberali ai judeţului, paricipă la activitatea politică. Familia sa este o familie frumoasă, bine gospodărită, cu părinţi grijulii, care-şi trimit toţi copiii la şcoli bune şi cu bunici ajutători, o familie care ar fi putut duce o viaţă tihnită şi onorabilă. Însă istoria, (şi cei doi autori fac un adevărat recurs la memorie, adunând şi prezentând amănunţit, cu date şi nume reale, evenimentele importante petrecute de-a lungul a peste 30 de ani şi apoi până în zilele noastre), a influenţat soarta unei ţări întregi, deci şi devenirea personală a acestei familii.

   Deoarece, după anii 1950 începuse prigoana împotriva chiaburilor, a oamenilor gospodari, care refuzau să se înscrie în gospodăria agricolă colectivă, să renunţe la munca lor de o viaţă, fapt ce va conduce la confiscări forţate, exmatriculări ale copiilor din şcoală, la tot felul de vicisitudini. Sunt împrejurările în care, alături de celelalte surori, păşeşte în viaţă Cornelia, ultima născută,  „copilul nedorit” al acestei familii copleşită de atâtea necazuri neaşteptate. Este vremea invectivelor de tot felul: „Marş din calea noastră burjoaica dracului, că, acum te calc în picioare!” Fata trece greu prin toate aceste încercări (jigniri, exmatriculare, marginalizări), astfel că, deprimată, gândeşte: „Mai bine mă lepăda atunci. N-am cerut eu să mă aducă pe lume, ca să sufăr acum!” Este, de fapt, o revoltă interioară, ce o va îndârji să lupte mai departe pentru viitorul său. Căci acest copil nedorit nu va permite nimănui să-i fure viitorul!

   Parte a doua a romanului, cuprinzând anii de după 1950-52 (când începea o perioadă de umilinţe, de neputinţe şi de lipsă de curaj) până în zilele noastre, are un titlu sugestiv „Dezbrăcarea doliului”. Este o schimbare care se petrece la propriu, după împlinirea unui an de la decesul mamei iubite, dar este şi o lepădare a deprimării, ca o mânuşă aruncată pe terenul de luptă pentru supravieţuire de către membrii familiei atât de greu încercată, când cei trăitori în vremurile noi sunt nevoiţi să accepte ideea că au datoria să privească spre viitor. Tatăl văduv se recăsătoreşte, cele două fete mai mici, Magda şi Cornelia, îşi întemeiază şi ele o familie. Celelalte surori căsătorite sunt deja plecate în lumea albă a altor meleaguri. Şi viaţa merge mai departe!

   Toţi actanţii acestui roman îşi trăiesc viaţa potrivit stării lor sociale. Autorii romanului, orientaţi spre interiorul, dar şi spre exteriorul lor, fac observaţii, constată stări şi situaţii, scot din memorie amintiri din care extrag întâmplările trăite, pe care le translatează în acţiunea romanului. Măiestria scrierii acestui roman constă în veridicitatea faptelor, întovărăşite cu descrieri plastice care îmbogăţesc firul epic al romanului, dându-i specificul realist, autentic. Poate fi vorba despre descrierile fizice ale persoanelor în diferite stări de viaţă sau de moarte: „Bărbat chipeş, domol, flăcău cu educaţie aleasă şi bun simţ, dacălu’Ion Găvănescu...”, sau despre soţia decedată „Pielea frunţii nu mai era încreţită de suferinţă, se întinsese şi ochii, ochii aceia visători erau deschişi, parcă priveau undeva departe, poate la viaţa ei care se încheiase pentru totdeauna!”, alături cu descrieri de comportament pliat după starea ocupaţională, (agricultori, negustori, dascăli, medici, farmacişti sau activişti de partid), după caracterul dobândit (prin naştere, educaţie sau în vâltoarea schimbărilor politico-sociale).

   Talentul scriitoricesc al autorilor acestui roman, construit prin armonizarea diferitelor întâmplări mai mult sau mai deloc fericite, ţese un covor de amintiri, pe care cititorul păşeşte captivat şi plin de pioşenie. Întâlnim deasemenea descrieri minuţioase, până la detaliu, ale locurilor, ale camerelor de locuit, ale mobilierului şi, nu în ultimul rând, ale întâmplărilor petrecute în comunitate, ale praznicelor bisericeşti la care participă toată suflarea comunei, ale obiceiurilor şi datinilor prilejuite de nunta de trei zile, ca-n poveşti, cu alergători, cu muzica lui Angheluţă, cu lada de zestre, cu nelipsitul cumnat de mână, cu nuntaşii îmbrăcaţi în straie tradiţionale de sărbătoare lucrate manual sau alte haine făcute din materialele atât de cunoscute atunci: ia de marchizet, pânza de crepdeşin sau de americă, stofa gabardin. Naşterea, botezul, sunt alte prilejuri de bucurie! Apoi, înmormântarea mamei, care generează stări de deznădejde „De spaimă, fetele fugiseră în fostul salon şi, zgribulite de frigul ce se instalase acolo, cu feţele îndreptate spre icoana cu chipul Maicii Domnului, plângeau cu sughiţuri, smulgându-şi părul din cap”, urmată de parastasul de un an, ca un fel de Cina cea de taină, când toţi membrii familiei discută despre ceea ce va fi. O reuniune care marchează momentul din care fetele educate şi bine pregătite, plecate în viaţă, vor veni din ce în ce mai rar acasă, rostul lor ţesându-se definitiv alături de soţii lor, în alte locuri. Doar „copilul nedorit” rămâne veşnicul vizitator al bătrânului tată însingurat. 

  Nu mai puţin importante sunt exprimările lingvistice din text pe care cei doi autori, cu intenţia de a păstra culoarea locală a vocabularului presărat cu regionalisme (tâlvura de orătănii, mârtan, livejul de la cazanul cu ţuică,  a murit de inimă ră), nu pregetă să le împletească într-un melanj neaşteptat cu exprimări moderne (bulversat, m-ai lăsat fără replică,  ai lăsat la latitudinea mea).

  Acţiunea acestui roman începută într-o linişte armonioasă cu iz patriarhal, de „trecute vremi de doamne şi domniţe”, se prăvale brusc într-o istorie cumplită şi nedreaptă, descrisă de autori cu obidă şi încrâncenată revoltă; pentru ca apoi să se ridice cu înţelepciune şi cu nonşalantă detaşare la nivelul înţelegerii faptului că „oamenii sunt sub vremi”, şi pot rămâne astfel, atâta timp cât ei nu ştiu sau nu pot să supună vremurile şi să le schimbe într-un mod fericit.

  Este cunoscut faptul că omul transcede copilăria, tinereţea, senectutea chiar, fiecare în felul său. Şi este lăudabil când totul se întâmplă cu înţelepciunea maturităţii spirituale. Ştim deasemenea că fiecare condeier, porneşte în frumoasa aventură a scrierilor sale începând cu o pioasă închinăciune adusă predecesorilor săi fireşti. Nu se putea ca Doamna Nelly Gociu să nu respecte acest ritual, ce vine din sentimentele adelfic înflorite în inima sa! Şi nici nu se putea ca Domnul Ion C. Gociu să n-o însoţească în acest demers al întoarcerilor printre amintiri! Ca o reverenţă adresată trecutului! Şi ca o recuperare pentru cititori. Recuperare în care sentimentele autorilor sunt gestionate cu moderaţie, chiar dacă acestea s-au dezvoltat într-o lume subversivă, plină de adversităţi, ce au condus la asemenea experienţe. Izvorând din acel univers cu potenţial reprobabil, astăzi, trăirile autorilor se redimensionează într-o reconciliere luminoasă, dincolo de pragul esenţial al existenţei umane.

  În fond, pe firul întâmplărilor aşezate într-o perioadă de ideologie agresivă, această scriere ce ar putea avea drepturi depline în spaţiul „literaturii de sertar” de factură epică, aduce în faţa cititorului, într-o ţesătură măiestrită armonios, povestea unei familii încercate şi, totuşi,  binecuvântată, prin toate acele evenimente petrecute în viaţa lor la zile importante, înscrise în Calendarul ortodox, spre înţelegerea vorbelor înţelepte: „Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă!”, alese drept motto al romanului cu un titlu-metaforă, „Copilul nedorit”,  ca un „testament sentimental” lăsat urmaşilor de către cei doi autori – Ion C. Gociu şi Nelly Gociu.

Lucia PĂTRAŞCU

Brăila, 1 noiembrie 2015

Videoclipurile adunării aniversare "Ion Mocioi, la 75 de ani"

Adunarea aniversară Ion Mocioi, la 75 de ani (1)

Videoclip cu imagini din cartea "Ion Mocioi, 75", după care puteţi să vizionaţi cuvântările domnilor:  Ion Cepoi, Ion Călinoiu, Nicolae Dragoş, Ştefan I. Stăiculescu, Viorel Gârbaciu. 
Filmări, montaj şi fundal sonor: George Boban. 
Producţie pentru YouTube: Nicolae N. Tomoniu, director revista "Sămănătorul" Tismana.

Adunarea aniversară Ion Mocioi, la 75 de ani (2)

Au luat cuvântul: Vasile Vasiescu , prof. UCB, Doru V. Fometescu, Titus Pînişoară, Nicolae Brânzan,  Florian Văideianu, George Drăghescu, Grigore Smeu,  Moise Bojincă, Vasile Duvăz, Dumitru Dănău, Ion M. Ungureanu, George Boban, Iordan Dadcu, Rodica Mocioi, Ion Mocioi. 
Filmări, montaj şi fundal sonor: George Boban. 
Producţie pentru YouTube: Nicolae N. Tomoniu, director revista "Sămănătorul" Tismana.



La începutul videoclipului "Ion Mocioi, 75", partea a II-a, dl Vasile Vasiescu se întreabă de ce o personalitate de talia dlui prof. Ion Mocioi, dr. în filosofie, nu a fost propusă până acum pentru titlul "Cetăţean de onoare" al municipiului Târgu Jiu.

Nu este prea târziu, dimpotrivă ! Anul acesta s-a ivit ocazia... Propunem Consiliului Municipal al oraşului Târgu Jiu să înainteze la viitoarea şedinţă un Proiect de Hotărâre în acest sens !  

MOTO: „Nimeni nu are nevoie de milă,

ci numai de niţică dreptate socială”

Dumitru Tătăroiu - jurnalist

(Din articolul precedent)

Postare Facebook:

Să preţuim marile personalităţi ale culturii gorjene! Daţi clic pentru a face dreptate d-lui Ion Mocioi la 75 de ani. A fost propus "Cetăţean de onoare al Europei"  în Parlamentul European, de ce să nu fie "Cetăţean de onoare" şi al municipiului Târgu Jiu ?
Dl. prof. Ion Mocioi şi-a dedicat întreaga viaţă publicând studii şi biografii ale lui Brâncuşi, Ecaterina Teodoroiu, Iosif Keber, Al. Ştefulescu şi alţii. A descifrat pentru prima dată în lume scrierea Discului din Phaitos din insula Creta. A fost declarat la Bruxelles, cetăţean de onoare al Europei. Prima parte a videoclipului (1) este plină de scrieri şi diplome! În partea a II-a, videoclipul (2), vorbesc despre dânsul  Vasile Vasiescu , Doru V. Fometescu, Titus Pînişoară, Nicolae Brânzan,  Florian Văideianu, George Drăghescu, Grigore Smeu,  Moise Bojincă, Vasile Duvăz, Dumitru Dănău, Ion M. Ungureanu, George Boban, Iordan Dadcu,  Rodica Mocioi.
Vedeţi textul şi pe Facebook, apreciaţi şi distribuiţi ! 
Redacţia "Sămănătorul" Tismana vă mulţumeşte !