COPIL CU CERCUL
Când țin o lume, pe-o vergea,
Se-nvârte soarele pe ea,
Copil, alerg s-o port mereu,
Si s-o ridic, daca i-e greu –
Mă cheamă, poate, Dumnezeu,
Dar eu împing la cercul meu,
Nu poate-o lume sta cuminte,
Căci o rotesc, tot înainte
-
Si-abia târziu, mă-ntreb umil,
Intre o joaca de copil,
Si-un cerc rotit de înţelepţi,
Ce diferenţă să aştepţi?
O lume ducem, precum ea
Ne duce-n joaca, pe vergea,
Copii, sau înţelepţi, mereu,
Atât de lesne… sau de greu…
Ne cheamă, poate, Dumnezeu,
Noi învârtim la cercul-zeu,
Nu poate-o lume sta cuminte,
Căci o rotim… tot înainte…
Si poate altfel nu se poate,
Decât sa ne jucam, cu toate,
Aşa cum toate, ca un roi,
Ne învârtesc in cerc, pe noi…
27 februarie 2012
Jianu Liviu-Florian
