In căutarea memoriei
In războiul cu
lumea
Eu, tancul
cunoaşterii,
Am ocupat, în
ordine, camera copilăriei,
Casa, strada, oraşul,
Pământul,
Inimile iubitelor,
Cărţile,
Oamenii,
Si, intr-un ultim
asalt,
Universul.
Nu a mai rămas
niciun loc
In care sa nu fi rămas
decât eu.
Eu, eu, eu, eu – răspundeau
toate punctele
Obiectelor de pe
lume,
Când le fixam -
Şi îmi lingeau
mana.
Dar mie
Nu îmi rămăseseră în
memorie
Decât ordine de
asalt,
Senile,
turele, obuze, blindaje, şi ţinte.
Acesta este motivul
pentru care
Cu întreg universul
supus, la picioare,
Purtând numele meu
-
m-am retras
într-o tufă de
liliac
după care
îmi plăcea
la trei ani,
sa fac caca.
Atunci mi-am adus
aminte
Ca şi bunicul
Care cucerise toate
universurile paralele,
s-a retras,
în plină glorie,
pe oliţă,
şi de acolo -
cu fundul strivit
de imensitatea ei,
odată atât de
firesc cucerită -
se uşura fericit
direct pe parchet.
14 februarie 2012
Jianu Liviu-Florian
