Povestea
unei aproximaţii
În Calicia, nu a mai
căzuse picătură de apă
De un car de vreme.
Hidrocentralele mai
produceau
Doar un litru de
curent.
Termocentralele,
Doi.
Şi fără curent,
Cu ce să meargă
şcolile, spitalele, economia, şi mai ales
Academia, în
Calicia?
Fără de care
Nu mişcă niciun nou
născut, în front?
S-au sfătuit academicienii
Şi au hotărât să trimită pe cel mai înţelept dintre
ei,
În audienţă,
La Dumnezeu,
să ceară precipitaţii.
Acesta l-a primit,
l-a ascultat,
şi a întrebat:
-
Bine,
dar de câtă apă aveţi nevoie?
-
Multă,
Doamne! E secetă mare!
-
Îmi trebuie un ordin de mărime, a
spus Dumnezeu.
Ştii doar că trăim în economia de piaţă.
Nu pot să dau apă pe credit, fără chitanţă şi
bon fiscal.
În plus, resursele sunt
limitate.
Deci, cantitatea?
-
Fără
măsură! Calicia moare de sete!
-
Adică?
Spune exact!
-
Ştiu
eu? S-a înviorat înţeleptul. Cam cât s-a furat în Calicia după 1989, de la
stat!
-
Păi, a
zis Dumnezeu, unii au furat mai mult, alţii mai puţin,
alţii, ca să folosim o
figură de stil, aproape deloc.
Au beneficiat, doar.
Cum să fie repartizate precipitaţiile pe cap de
calician?
-
Uniform, Doamne, uniform!
-
Aşa să fie, a hotărât Dumnezeu. Fie după inima ta!
Şi de a doua zi,
Calicia a fost
acoperită de un strat de zăpadă uniform repartizată,
cu grosimea de
patru metri.
16 februarie 2012
