 |
| L. Boia alături de un confrate care a făcut pişu pe România |
LAUDA ÎNȚELEPCIUNII
TINERE
Motto : Este
mai simplu să blestemi ceea ce-ți lipsește, decât să binecuvântezi
ceea ce ai .
Indeobște se spune că apanajul tinereții este
curajul iar al bătrâneții înțelepciunea. Când ești tânăr și înțelept sau bătrân și curajos poți mulțumi lui
Dumnezeu că te-a dăruit cu generozitate.
Dar asemenea logodne sunt rare. Dacă descoperi însă
înțelepciune la un tânăr, lumina
speranței îți dă și căldură. Am citit
recent în Adevărul online un
articol, « De ce este
România altfel ». Adevărurile
lui Lucian Boia, semnat de un tânăr cărturar, Matei Udrea . După cum se știe, orice apariție a lui L. Boia, fie
ea editorială sau pur și simplu fizică, șochează,
enervează, stârnește adeziuni partizane, prin afinitate de interese și idei,
este marcată de plăcerea cinică de a scandaliza, de a provoca. Nu doar România
lui Boia e altfel, dar el însuți se vrea altfel ; altfel decât toți marii
istorici, altfel decât toți micii scandalagii
ai condeiului. Si atunci reacțiile sunt pe măsură, deși foarte diverse, atât ca
substanță cât și ca formă.
Intervenția
lui Matei Udrea m-a cucerit și mi-a făcut o mare plăcere pentru că ea dovedește
înțelepciunea celui care știe că, în
confruntarea cu faptele, cu realitatea, aroganța speculațiilor discursive devine infirmă. Intervenția lui începe, - așa cum va continua
pe tot parcursul – sobru, calm și cu
deplină rigoare :
« Câteva
afirmaţii făcute de Lucian Boia în cartea „De ce este România altfel“ nu
corespund realităţii. Volumul încearcă să argumenteze că a) românii sunt o rasă
inferioară, b) România e un stat artificial, care n-ar trebui să existe, c)
locuitorii acestor meleaguri suferă de un retard istoric, cultural, educaţional
şi de orice altă natură, imposibil de surmontat.. »
Celor trei sentințe, - descalificante nu doar pentru un istoric, dar pentru
orice intelectual ce se respectă -
autorul le contrapune
nouă adevăruri istorice,
suficiente prin ele însele pentru a demola construcția de surcele a
« domnului profesor » ( vezi articolul lui Matei Udrea, reprodus în
revista Blogspot.ro din ……………………). Un « domn profesor » căruia nu știința
îi lipsește, ci bună-credința (căci de conștiință nu poate fi vorba, de vreme
ce ea păstorește pe alte imașuri ). L. Boia nu poate fi suspectat că nu cunoaște
adevărurile istorice prezentate. Le cunoaște, dar le ignoră cu bună știință.
Alege numai ceea ce-i convine din istoria noastră pentru a-și întemeia, cu morgă savantă și disprețuitoare ,
diagnosticul bolnavului de cancer ; bolnav
pentru care el nu vede nici o salvare…. Și dacă el nu o vede, înseamnă că
nici nu există. Bietei Românii nu-i rămâne decât se pregătească de
înmormântare !!! Ceea ce nu ne-a
spus însă « istoricul atoate știutor » este cine-i va cânta prohodul, care-i sunt cioclii
și mai ales cine-i va mânca coliva ?!?!...
Mai înțelept însă
decât un bătrân ca mine, care reacționează ca un fiu oripilat de înjurătura
de mamă a propriului frate, Matei Udrea
, - după ce expune cele nouă adevăruri
istorice care dezvăluie comportamentul
de manipulator întru defăimare a
supra- mediatizatului « istoric
nonconformist » - își încheie
intervenția, în aceeași notă de
modestă , riguroasă și responsabilă
angajare intelectuală. In câteva fraze, două situate în
postscriptum, el explică ce i-a motivat intervenția publică ( « P.S.1 Nu ar fi fost importante rândurile din „De ce
este România altfel“ dacă semnătura ar fi fost a unui oarecare. Lucian Boia
scrie însă cărţi de specialitate şi este profesor la Facultatea de Istorie din
cadrul Universităţii Bucureşti. Instituţie de învăţământ superior care se
clasează pe locul 601 în lume. ») și-și precizează perspectiva lucidă și echilibrată asupra istoriei
românești, cu luminile și umbrele ei, așa cum este în esență istoria tuturor
neamurilor ( « P.S.3 Aceste
rânduri sunt scrise la aproape o zi după postarea materialului şi cred că sunt
necesare pentru că discuţiile dintre cititori, pe forum, au luat uneori o altă
direcţie faţă de cea dorită de mine. După cum o spune şi titlul, dar şi textul,
ceea ce am încercat să arăt este că tezele lui Lucian Boia sunt eronate şi că,
pur şi simplu, România NU este altfel decât celelate state ale lumii. România
nu este nici mai frumoasă, nici mai urâtă, românii nu sunt nici mai mari, nici
mai mici, nici mai proşti, nici mai deştepţi, pur şi simplu sunt normali. Iar
observaţiile lui Lucian Boia sunt valabile pentru foarte mulţi alţii, din toate
colţurile lumii, dintr-un singur motiv: aşa curge istoria, nu exită nici un
blestem şi nici o binecuvântare, totul e scris de mâna oamenilor. Aşadar,
niciun naţionalism şi niciun complex: viitorul arată aşa cum alegem să ni-l
facem noi şi România nu e "mai altfel" în nicio direcţie. În plus,
teza inferiorităţii unor rase sau popoare faţă de altele a dispărut (sau ar fi
trebuit să dispară) acum foarte mult timp ».)
Ințelepți sunt mulți în țara asta, dar nu la fel de mulți cei generoși cu înțelepciunea lor,
cei care au noblețea de a și-o rodnici și dincolo de grădina propriilor
interese, chiar dacă aceasta ar implica și anumite riscuri. Mulți sunt tentați
să-și justifice indiferența spunând că o scriere de scandal precum broșura în
discuție nu merită atenția oamenilor serioși. Ea face parte din acea categorie
de epifenomene demne de proverbul câinii
latră, caravana trece. Din păcate, este o judecată falsă și cel mai adesea
o zicere înțeleaptă menită să ne bemolizeze lașitățile. Când iei cunoștință de
atacurile violente la adresa țării noastre a unui fost parlamentar moldovean
care vorbește de imperativul ștergerii României de pe harta Europei, când asiști
zi de zi la puseurile anti-naționale ale UDMR, - încurajat de
iresponsabilitatea și cinismul unui prim-ministru obsedat doar de păstrarea
puterii – când ne aflăm de peste 90 de ani în fața unei Ungarii revanșarde,
beneficiind în ultimii peste 22 de ani de toate complicitățile posibile, nu
doar ale politicienilor de origine maghiară, dar chiar a celor aleși să conducă,
să administreze și să apere țara, când pentru U.E. România e cuibarul mai
tuturor relelor și sursa mai tuturor pârelor, o cărțulie ca a « domnului
profesor universitar » la Facultatea de istorie a Universității din București,
- bine și elogios mediatizat de o anume
« elită intelectuală », adânc rușinată de a se fi născut în această țară
« altfel » - este o adevărată mană cerească pentru toți
cei care vor să-și justifice actele și proiectele anti-românești. Mă întreb, cu
tristețe, unde sunt istoricii noștri autentici, academicienii din domeniu,
profesorii și specialiștii de prestigiu ?!... Tăcerea lor aproape generală
nu poate avea decât două explicații : ori ei împărtășesc opiniile și
concluziile lui Lucian Boia și atunci ar trebui să se manifeste ca atare, ori
socotesc că broșurica în discuție e atât de neserioasă încât nu merită atenția
unor prsonalități precum dumnealor. Ar putea exista și o a treia explicație, e
adevărat mai puțin onorabilă : nu e bine să-ți pui mintea cu cineva bine
garnisit în relații de toate felurile.
 |
| Patapievici făcând pişulica |
Lauda și recunoștința mea față
de Matei Udrea vin tocmai din
constatarea că întrebările de mai sus îi sunt inadecvate. Lui și, din fericire,
altora ca el . Aș vrea să mai menționez
în acest context doar numele lui Horia Pătrașcu, un alt tânăr
intelectual care în articolul « Boală
fără nume și fără leac » din revista Observatorul cultural (18
ianuarie 2013), abordează același subiect, cu aceeași rigoare, cu aceeași
sobrietate, cu aceeași inteligență. O face însă altfel. El supune unei analize
complexe, de mare finețe și profunzime, textul lui L. Boia, irigat de
« cultura cinică a demitizării », reușind nu doar să-i compromită
atât premizele cât și concluziile,dar să pună în evidență vidul unei forme
confecționate întru urât și nemernicie. Referirea la Emil Cioran este de o
relevanță demonstrativă demnă de toată prețuirea. Numai că paralela între
Cioran și Boia este un gest de noblețe comparativă. Este comparația dintre un
filozof profund care a trăit în registrul disperării tragismul percepției
negative a lumii și un Mitică al filozofiei care nu trăiește decât pentru a se
amuza batjocoritor, eventual chiar prin intermediul istoriei devenită jucăreua
lui preferată. Nu cred apoi că L. Boia e stăpânit de autodispreț, fie el și
« exuberant ». El nu știe decât să disprețuiască. Ca să se auto -
disprețuiască ar trebui să se simtă ca aparținând acestui popor, ceea ce nu
intră în calculele lui existențiale. El se comportă ca un extraterestru sau
eventual un înalt funționar de la Bruxeles venit să diagnosticheze un popor
bolnav incurabil. Cum spunea Horia Pătrașcu : « Nu
cred că a mai rămas vreun „idol“ român nedeconspirat, nedemitizat. Știm deja că
Ștefan cel Mare nu a fost mare, că Mihai Viteazul nu a fost viteaz, că Neagoe
Basarab nu era român și că, în general, românii nu sînt... români, ci un
amestec nedefinit de rase, că limba română nu e o limbă romanică, că românii
sînt mai prejos chiar decît bulgarii, că națiunea română e o invenție, unitatea
ei o minciună, că Eminescu este lipsit de originalitate, că românii sînt hoți,
lași, lipsiți de scrupule, oportuniști etc. » E posibil să ne imaginăm că “maestrul” Lucian
Boia face parte din această gloată fără strămoși, fără limbă identificabilă și
fără cultură de măcar doi bani ?
Omagiul pe care am simțit nevoia să-l aduc unor asemenea tineri se hrănește din bucuria reconfirmărilor că România nu e
reprezentată doar de
personaje precum L.Boia, Horia Patapievici și tovarășii lui întru
macularea culturii și istoriei
românești, Tr. Băsescu și Victor Ponta,
- lideri ai politicianismului găunos și iresponsabil – că poporul nostru are resurse de toate felurile pentru a pune capăt unei tranziții bolnave și îmbolnăvitoare.
Indrăznesc astăzi, ca și altă dată, să-mi feresc speranța de întuneric la lumina generos dăruitoare a
unor asemenea tineri.
Alexandru MELIAN
