De la SAT egal TRECUT la SAT egal VIITOR!
Peter HURLEY
În Irlanda, în 1847, recolta de cartofi a eșuat parțial. A fost o iarnă tare
grea. Un an mai târziu recolta a eșuat în totalitate. Administrația din Westminster a decis
că nu e bine să-l învețe pe țăranul
irlandez să trăiască din ajutorul de stat și a sistat distribuția de mălai importat din
India. Un popor deja slăbit după sute de ani de discriminare, îngrămădit din ce
în ce mai spre vestul insulei, unde câmpurile sunt din piatră, fără pământ, a
început să moară de foame. În doi an un milion de țărani au pierit, un milion
au plecat în America în vapoarele poreclit vapoare-cosciug. Se spune că
jumătate dintre acestea nu au mai ajuns la destinație. Așa a început marea noastră
migrare țărănească
și așa a început sfârșitul poveștii țăranului irlandez. Sfârșitul civilizației noastre rurale.
De 18 ani locuiesc în România. Cred că am fost întrebat de o mie de ori
de ce trăiesc în România! Ce-i drept, în fiecare zi găsesc un alt motiv. Astăzi
trăiesc în România ca să fiu aici, ca să vă rog din suflet: mobilizați-vă pentru a vă salva
civilizația
voastră rurală! Îmi pare rău că trebui sa vă zic, dar ea moare acum de foame.
Desigur, într-un mod mai elegant decât civilizația mea rurală. Dar până la
urmă care e diferența? Mă iertați că folosesc cuvinte grele, dar sunteți ca Adam și Eva în gradina Edenului.
Nu aveți cum să
înțelegeți cum va fi fără această
civilizație,
pentru că face partea din voi. A rezistat mii de ani, la toate schimbările si
conspirațiile
imaginabile, dar are și o slăbiciune: odată rupt lanțul, nu se mai repară!
Țăranul român nu vorbește aceiași limbă cu noi. Nu are bani să investească și nu are încredere în noi.
I-am vorbit și l-am
ascultat. Nu e vorba doar de cuvinte aici. E vorba despre un grai. Are o construcție arhaică de gândire.
Nu o să înțeleagă vreodată ce e Comisia Europeana, ce e un beneficiar, ce e cofinanțare. Înțelege doar ca nu mai are
piață de
desfacere. Ca a venit Kaufland la el acasă. Că roșii fără gust vin acum din
Spania. Că e secetă. Nu el ar trebui să învețe limba noastră tehnocratică. Noi trebuie să
facem podul de sprijin ca să îl ajute sa traverseze spre noua structură
economică. E adevărat, construcția podului s-a început, dar o jumătate de pod nu
ajunge.
Mai avem de parcurs. Civilizația voastră rurala este o creație vie. Este un miracol.
Este lucrul care vă definește ca popor. Sociabilitatea și toleranța voastră native provin din
civilizația
voastră rurală. Iți dă energie, te inspiră, are umor, sinceritate, e plină de suflet, de
spirit, de rezistență, de forță, de cunoștințe. Are
demnitate. Este momentul când omul, pământul și divinul se întâlnesc, în
baza valorilor autentice. Nu are o valoare monetară, așa că nu poate fi speculată.
Si pentru că nu poate fi speculată, pare să nu conteze.
Păstorit tradițional în Țara Lăpușului
În 2012 ca director al Departamentului de Promovare în Unitatea de
Sprijin a RNDR, am participat la cât de multe întâlniri am putut. A fost anul
în care am văzut și am auzit multe lucruri. Am auzit ca degeaba încercăm să introducem
etnologia în școala generală, pentru că de 20 de ani se încearcă asta și Ministerul Educației nu vrea sa se schimbe
nimic. Am auzit că un meșter popular - care nu are bani de pâine - trebui să plătească 10 milioane
de lei -o mie de RON- ca să scoată un aviz de la primărie, unul din lista mare
de avize care să-i permită să aibă acces la linia de finanțare 312.
Am ajuns într-un sat pentru Rusalii, pentru a vedea promovarea tradițiilor autentice, acțiune finanțată prin fonduri europeni și având drept cap de afiș pe Ana Lesko (!) și să ascult un preot cu o
orchestra populara care cântau: „ce bun și gospodar este preaiubitul nostru primar”!
Daca nu ar fi tragic, ar fi comic. Anul acesta am întâlnit oameni cărora le
pasă, care au idei, unii dintre ei au și putere. Unii luptă și au rezultate. Dar se
lovesc des de indiferență, chiar de rezistență. Am întâlnit 10 sau 20 de oameni care au reușit să facă podul între țărani și piață. Acolo găsim soluții. Acești primi ani ai Uniunii Europene
ne-au dat foarte multă experiență. E momentul acum să o folosim într-un nou plan
care să permită ca această civilizație să-și găsească locul ei.
E timpul să ascultăm vocea țăranului, să învățăm din experiența din teren. În Anglia în
1994 s-a închis ultima piață tradițională pentru fermieri. În 2011 erau deja
iar 7.500 de astfel de piețe! 30% din mâncare în Italia provine din lanțul scurt. Europa încearcă
să recupereze ce România încă are nativ: mâncare autentică. Acolo avem comoara.
Știm cu
toții că
de mulți ani România
încearcă să fie ca în Vest. În ceea ce privește tendințele în mâncare, paradoxal, Europa încearcă
să reconstruiască modelul actual al României, modelul vostru autentic,
străvechi, viu.
Provocarea este una strategică națională, și trebuie tratată ca atare. Țăranul, civilizația voastră rurală, sunt
cele mai importante resurse naturale ale României. Provoc pe oricine să mă
contrazică. Mai ales în perioada de criză! Trebuie recunoscut și reflectat într-un plan
coerent, creativ, focusat, care să cuprindă educația, cultura, turismul,
încurajarea reală la asociere și cooperare în lanțul alimentar, încurajarea
tinerilor fermieri. În Spania 50% din tinerii sub 25 de ani sunt șomeri. Ne așteaptă și aici asta? Omul fericit este
omul creator, nu omul consumator! Pe scurt, asta înseamnă să schimbăm percepția și realitatea, de la SAT =
TRECUT, la SAT = VIITOR.
Peter Hurley s-a
născut în Dublin, în Irlanda, pe 5 februarie 1968, al optulea din zece copii. A
terminat Facultatea de Comerț în Dublin în 1988 și un Masterat de Studii în
Afaceri (MBA) în
1989. A lucrat în Anglia un an, în Australia un an, apoi în Irlanda ca și consultant în marketing. În August 1993
vizitează Praga. Impresionat, hotareste să se mute în Europa de Est. Trei luni
mai târziu, un fost coleg de serviciu îl sună să îi povestească despre România și planul lui de a porni o consultanță în marketing. Pe 9 aprilie 1994 Peter ajunge
în București.
În primii 15 ani a lucrat la firma respectiva, devenind pe parcurs asociat la
cea mai mare agenție
de publicitate independentă
din România
(Mercury). În 2009 isi vinde actiunile. A fost Viceconsul Onorific al Irlandei
in Romania din 2000 pana in 2006. Este coproducătorul proiectului www.
spirit.ro.Este
producătorul festivalului intercultural de tradiții țărănești: „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.
La 1 decembrie 2011
a primit Ordinul de Merit Cultural pentru efortul lui de a valorifica tradițiile rurale în România in grad de
Comandor. Este membru in consiliu de administrati al Ireland Romania
Association.
Din ianuarie 2012
este director de promovare in cadrul Unității de Sprijin pentru Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală.
Sursa: Revista La Drum www.revistaladrum.ro
