SCRISUL, DATORIE SAU PLĂCERE
Rareori la televiziune
se difuzează emisiuni bune și utile. Moda emisiunilor cu vedete stupide și prezentatoare modiste
este ȋnăbuşitoare.
Emisiuni ce favorizează ușurătatea nu se lasă căutate sau așteptate. Devenisem oarecum
interesată când descoperisem pe canalul doi al televiziunii române o emisiune
cu un titlu interesant: „Meseria de scriitor”
sperasem să mă ȋmbogățesc cu sfaturi scriitoricești.
O scriitoare de vârsta
a treia a făcut o mărturisire șocantă: „...ȋmi
place să scriu, e cum aș face sex’’, apoi a
adăugat orgolioasă că nu este interesată de câștiguri bănești pentru că ar ȋnsemna
să se prostitueze. Venerabila avea o atitudine de
adolescentă rebelă ce tocmai ȋși descoperise feminitatea ȋn brațele unui satir bătrân cu
respirația
urât mirositoare, deosebirea că acum rolul satirului ar fi dorit să-l joace
venerabila vizavi de un cititor naiv. Ar putea fi invidiată? Ușurința de a scrie maculatură
nu este de invidiat. Ȋn mod normal drumul de la opera gândită le operă
scrisă presupune eforturi de voință pentru a depăși reveria leneşă și a materializa ,
clarifica ideile prin scris.
Trebuie să ne gândim cu
respect la avatarurile marilor scriitori, clasicii și-au născut operele ȋn
chinuri psihice și
lipsuri materiale pentru a dărui culturii universale copii sănătoși. Deci aceasta e
deosebirea dintre scrisul ca o plăcere,
rezultatul fiind un avort spontan și scrisul ca responsabilitate socială. Operele clasicilor rămân vii, modelează caractere şi
după moartea fizică a autorilor, ȋn timp ce operele unor autori curtați de moda unor timpuri
oarbe ajung maculatură odată cu trecerea clipelor de glorie.
Lecturarea unui
bestller de către o cititoare gen doamna Bovary poate duce la consecințe tragice. Rostul unei
opere trebuie să fie utilitatea, conformă specificității domeniului ȋn
care excelează. Ȋn emisiunea următoare a fost prezentat un scriitor modest.
Opera acestuia rezumată la: „Zece sfaturi
pentru grădinărit’’ este cu adevărat utilă. Așadar bunul simț trebuie să ne călăuzească ȋn tot ceea ce facem. Stranietățile aşa zise filozofice ale sinucigașilor și xenofobilor, mesajele abisale
a unor nebuni ce pot otrăvi cititorii ar trebui cenzurate.
Nu
se pot transmite tinerilor ideile halucinante ale ,,bestiilor culturalizate. De
aceea orice efort educațional trebuie să se bazeze pe
valorile clasicizate. De ce? Altfel riscăm să nu mai diferențiem valoarea benefică de gunoiul
halucinant. Păcat că astăzi literatura a ajuns o muză marginalizată, ȋn timp ce păpușile siliconizate sunt la modă.
Autoare : Elena
Toma
