Faceți căutări pe acest blog

vineri, 3 iulie 2015

Dezamăgire de om bătrân


 Dezamăgire de om bătrân
Dumitru Vlăduţ - "Nu voi avea ce povesti celor de dincolo..."

Nota redacţiei. Iată un nou articol pe care ni-l trimite nea Mitică Vlăduţ din Ungurenii Tismanei la redacţie. Aşa cum recunoaşte, îndreptându-se spre capătul vieţii, cum implacabil toţi o vom face, trecerea dânsului printr-o viaţă, cât de cât normală, se sfârşeşte cu marea dezamăgire a acestei false democraţii postdecembriste.
Toate epocile istorice au avut şi bune şi rele, dar ce s-a întâmplat în cele două decenii şi jumătate de „democraţie dâmboviţeană sălbatică” întrece orice închipuire. Cu cuvinte simple de om de la ţară, nea Mitică face un rechizitoriu al clasei politice care, după umila sa părere, a distrus şi a furat tot ce agonisiseră generaţii întregi în secolele trecute. Şi trage o concluzie dramatică: „Îmi pare rău că va trebui să părăsesc această lume şi va trebui, că nu există altă cale, dar cu regrete nu voi avea ce povesti celor de dincolo de poarta necunoscutului dacă va exista, că am plecat dintr-o Românie săracă, o Românie fără flori, fără bogăţie, o Românie ce se susţine pe minciună, pe fraude, o Românie în care uneori se pedepsesc cei care au dreptate!”  
Nu este un jurnalist profesionist nea Mitică iar jurnalist amator abia anul acesta dar cuvintele dânsului ne imprimă în suflet sentimente şi în minte adevăruri într-un mod în care niciun trust de presă de astăzi nu-l poate face. Fiindcă presa este prea implicată în luptele politicianiste ale partidelor politice. Indubitabil, războaiele politice sunt vaca de muls pentru mass-media românească iar fără laptele posdecembrist ziarele partizane ar muri de inaniţie. Aşadar, citiţi-l pe nea Mitică şi difuzaţi mesajul lui, pentru ca noii politruci ai României să priceapă odată cum îi văd bătrânii noştri!    

Dumitru Vlăduţ

TRECEREA OMENIRII PRINTRE ERE

Deşi oamenii în epoca primitivă nu aveau condiţii prielnice pentru câştigarea hranei, amenajării unei locuinţe cât de cât modeste, şi-au căutat singuri calea prin meşteşuguri în scopul îmbunătăţirii vieţii. Fiecare epocă a adus mici progrese, chiar în condiţiile grele ale sclavagismului.
A durat ani în şir cu bune şi rele. Feudalismul a fost tot neprielnic pentru omul de rând, dar s-au dezvoltat unele domenii cu mari sacrificii. A urmat capitalismul. NU spun că a fost o formă socială bună pentru toată generaţia, dar a fost societatea care a făcut cele mai mari progrese în industrie şi în agricultură iar în unele cazuri a selectat oameni simpli pentru pregătire, organizare şi dezvoltarea societăţii.
A urmat socialismul – cu teroare, cu desfiinţare a tradiţiilor societăţii. Au terorizat oamenii de cultură, intelectualii, elitele ţării iar  pe unii i-au exterminat în închisorile lor. Noua organizare socială a făcut mult rău societăţii româneşti, dar ce a fost bun făcut de capitalism, fabrici, uzine, ateliere, au fost reorganizate prin proprietatea socialistă. Nu le-a desfiinţat, le-a modernizat. A creat locuri de muncă pentru ţăranii dezrădăcinaţi din satele lor, le-a făcut şcoli, spitale, blocuri de locuinţe unde să locuiască. Cu 100 lei mergeai la cumpărături, luai necesarul şi te întorceai şi cu rest. Tinerii absolvenţi aveau de lucru, nu erau nevoiţi să părăsească ţara. De altfel nici nu era posibil, securitatea era la graniţă. Dacă nu aveai de lucru, te obligau să lucrezi cu bunele şi relele socialismului. Nu se poate compara cu epoca democraţiei – 1989 – 2015. Astăzi ne batem joc când spunem DEMOCRAŢIE.
 
Câţi muncitori îşi vor fi câştigat pâinea aici?
TRECEREA ROMÂNIEI ÎN ERA DEZAMĂGIRILOR

În perioada 1989 – 2015 s-a distrus tot ce a făcut CAPITALISMUL şi SOCIALISMUL: uzine, fabrici, combinate, micile ateliere, inclusiv ambulanţii ce făceau reparaţii pe străzi, lăptăresele care strigau printre blocuri: „Ia lapte bătut, urdă, brânză etc.” Nu mai există micul comerţ stradal şi nici micii meseriaşi ambulanţi ce circulau prin sate: geamgii, olari, dogari, păcurari, vânzători de drobi de sare pentru vite, totul a rămas o amintire în depănarea timpului. Programul „epocii Ceauşescu” pentru construcţia de mini-hidrocentrale pentru stoparea inundaţiilor din munţi s-a stopat, canalul de irigaţii Dunăre-Siret e un surogat iar de portul Bucureşti prin canal la Dunăre se-aude doar prin campaniile electorale. Şi atunci despre ce îmbunătăţiri vorbim?
Ce-a făcut democraţia lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman şi a altor conducători care i-au urmat? Au distrus irigaţiile din agricultură, frumoasele ferme de pomicultură, sere cu tradiţii. Au transformat terenurile în buruieni, sunt nelucrate zeci şi sute de hectare, dar dau subvenţii. Dacă încearcă cineva să progreseze în agricultură, îi cheamă în judecată, sau dacă îţi cauţi dreptul la moştenire – te judeci 7 – 8 ani.
Ruinele democraţiei postecembriste
Au desfiinţat mari centre industriale – ELECTROPUTERE CRAIOVA – unde lucrau peste 40 de mii de muncitori. Ştiţi ce-au pus în locul ELECTRO? UN MOL ca să cumpărăm produse din alte ţări.
Ce s-a întâmplat cu întreprinderea 23 AUGUST, întreprinderea de tricotaje Braşov, dar cu ALUMINA Oradea, ELECTRO MUREŞ Tg. Mureş, cu întreprinderea MECANICĂ Timişoara? Cu întreprinderile de industrializare a laptelui, cu AUTOMATICA Bucureşti, cu cele 9 uzine şi întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa I, întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa a II-a. Dar cu cele întreprinderi decorate cu Ordinul Muncii, clasa a III-a în număr de 12, cu  întreprinderile de CONSTRUCŢII, întreprinderile de STAT ŞI SILVICULTURĂ, TRANSPORT ŞI COMUNICAŢII, CIRCULAŢIA MĂRFURILOR, institutele DE CERCETĂRI, toate prezente în anul 1989. După 1990 s-au transformat unele în fiare vechi vândute pe puţin şi câştigând cei ce le-au cumpărat şi vândute apoi la fier vechi.
Unde erau cei care ar fi trebuit să ne apere locul de muncă?
Unde erau atunci la această decapitare a INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI cei ce fac azi zornăituri de cătuşe. Dacă se intervenea, aşa cred eu, nu se ajungea la aceste fraude, la atâtea hoţii. S-a distrus toată industria, irigaţiile moderne, plantaţii de pomi fructiferi. Au mai rămas puţine din păduri. Ce-au făcut cei ce au luat frânele aşa-zisei DEMOCRAŢII? În locul fabricilor, uzinelor, micilor şi marilor plantaţii, au construit sedii luxoase pentru telecomunicaţii, bănci, tribunale mari, luxoase, sedii ale unor întreprinderi – electrocentrale – sedii ale finanţelor luxoase şi peste sute de biserici ce s-au făcut cu cei care au cumpărat  marile uzine, fabrici, fabricare ateliere, ţevi de la instalaţiile moderne şi le-au transformat în ruine, îmbogăţindu-se prin vânzare la fier vechi ??
Atunci nu existau instituţii care să-i tragă la răspundere?
Pe mine ca simplu cetăţean mă doare că la distrugerea avuţiei industriei româneşti – nu au reacţionat organele competente. Ce au făcut cu fondurile europene? Aici sunt de vină guvernele şi nu cei ce au furat . Ce au luat guvernările de la Uniunea Europeană trebuiau investiţi în obiective industriale, pentru locuri de muncă, nu în sedii pompoase şi birouri luxoase. Dacă s-a furat, guvernele au dormit, iar instituţiile abilitate s-au făcut că nu observă. Acum se constată  după 25 de ani că s-a furat totul. Toate avuţiile ce erau trecute la stat. Reconstruiţi fabrici, uzine, ateliere. De ce nu le confiscaţi averile marilor hoţi? Lăsaţi în ţară sărăcia! Aceasta este povara cea mai grea. Nu-i băgaţi pe hoţi la închisoare ca să mai cheltuie statul cu închisori, cu sute de procurori, cu sute de judecători, cu anchete în zornăit de cătuşe. Nu domnilor, luaţi-le tot, ferme, făbricuţe, ateliere construite ilegal şi angajaţi muncitori şi portari la aceste fabrici făcute din furtul avuţiei naţionale. Dar văd că nu se urmăreşte acest lucru. Îi bagă la închisoare şi le lasă şi avuţiile! Cu propaganda şi cu vorbăriile – România moare.
Câte fabrici, uzine, ateliere, plantaţii, irigaţii s-au făcut în 25 de ani? Dar câte s-au distrus în 25 de ani, ştiţi? Puneţi-i să le reabiliteze nu să-i băgaţi la închisoare. Nu rezolvaţi nimic. România rămâne şi mai săracă şi într-o zi nu veţi mai avea, oameni buni, după ce bea apă. Priviţi spre ziua de mâine nu la ziua de ieri. Ziua de mâine va aduce prosperitate dacă veţi şti să folosiţi mijloacele de care dispuneţi. Ceea ce faceţi astăzi trebuia făcut de zeci de ani şi nu mai ajungeam azi să nu mai credem în miniştri, în guvern şi chiar în justiţie căreia îi revenea sarcina prin reprezentanţii lor să facă ordine. Cred că s-au pierdut frâiele ţării. Ştiţi oare ce se vorbeşte despre România democratică după 25 de ani? Şcoala, sănătatea au pierdut busola timpului din ţările cu adevărata democraţie. Cum puteţi domnilor să guvernaţi ŢARA ROMÂNEASCĂ, când zilnic se scumpesc gazele, benzina, energia electrică. Ţara nu are uzine, fabrici, ateliere unde să-şi trimită fiii la muncă, îi forţaţi să-şi părăsească casa, familia, ţara să plece peste hotare să lucreze în condiţii neomeneşti ca să-şi întreţină familia în ţara lor. NU mai încercaţi să faceţi justificări, dând vina guvernul de azi pe cei ce au fost ieri, că cei ce sunt azi , au fost şi alaltăieri şi tot în această apă tulbure  v-aţi făcut baie.
Îmi pare rău că va trebui să părăsesc această lume şi va trebui, că nu există altă cale, dar cu regrete nu voi avea ce povesti celor de dincolo de poarta necunoscutului dacă va exista, că am plecat dintr-o Românie săracă, o Românie fără flori, fără bogăţie, o Românie ce se susţine pe minciună, pe fraude, o Românie în care uneori se pedepsesc cei care au dreptate în favoarea celor încă se mai bucură de încrederea  unor instituţii ce ne conduc. Au retribuţii mari, cred că aceasta îi determină să nu realizeze suferinţele celor nevoiaşi, prin propagandă, prin ceremonii, fie ele de orice fel. Nu se realizează nimic, ba dimpotrivă duce şi la mai mari confuzii în rândul oamenilor simpli. De fapt cred că asta se şi urmăreşte, seamănă minciuna şi teroarea ca să poată domni liniştea. Să încasezi venituri mari din ceea ce mai are ţara. Sunt unii puşi în funcţii, nu au curajul să spună ce retribuţii au cei ce guvernaţi. Urmăriţi să câştigaţi alegerile să mai fluturaţi steagul, semănaţi sărăcie peste masele populare care încă se mai lasă păcălite.
Oamenii ai societăţii democratice dintre 1990 şi 2015, întrebaţi guvernanţii care au guvernat în aceşti ani, câte fabrici, uzine, plantaţii şi irigaţii au făcut pentru poporul ce l-au guvernat?
La Oţelul Roşu a rămas doar semnătura hoţilor
Dar nu vor răspunde câte vile, sedii de lux au făcut din avutul ţării, prin vânzări de fabrici, irigaţii şi păduri distruse şi au construit imperii – pe ruinele unei ţări, altădată înfloritoare. Astăzi am trecut pe la Oţelul Roşu  - geamuri sparte, ruine, cântau cucuvelele. Aşa cântă şi la fostele mari uzine, fabrici şi ateliere distruse fără milă. Cine răspunde? Poate veţi recunoaşte într-un târziu societatea anilor 1990 – 2015.
E societatea distrugerilor, taifunului, afacerilor care au distrus totul în favoarea îmbogăţiţilor. Am trăit în societatea capitalistă – era pentru ţară, pentru muncitori – nu erau multe, dar existau agricultori harnici, cu vite, cu plugul lor rudimentar, nu rămâneau atâtea terenuri nelucrate. Tehnica cu care se laudă societatea anilor 1989 – 2015 – sunt zeci de hectare lăsate în părăsire. Domnilor care astăzi guvernaţi România – vă întrebaţi măcar o secundă unde va ajunge Ţara Românească sau cei care aţi preluat frâiele aşa-zisei democraţii în 1990 – unde aţi dus frumoasa Ţară Românească. Ce-aţi făcut cu ţăranul harnic, cu funcţionarul cinstit, cu cei ce judecă dreptatea şi cu coroana industrializării dinaintea anilor 1990.
Societatea este încă lovită de o gripă care nu şi-a găsit antidotul şi nu cred că-l va găsi curând. Nu se întrevede decât cer închis cu furtuni, sărăcie, lipsă de educaţie, cu o sănătate şubredă. Nu mă puteţi convinge, nu aveţi nicio întrezărire spre un luminiş.
Nu pot să trec cu vederea că această perioadă de zisa democraţie a anilor 1990 – 2015 s-a întors la metode aplicate de securitatea lui Ceauşescu, metoda turnătoriei ca să-ţi meargă ţie bine. Mergeai la securitate şi-ţi turnai prietenul, rudele şi cine îţi era antipatic . Astăzi când se vorbeşte de democraţie, de fapt nici nu este vorba de aşa ceva. Ne-am întors în perioada turnătoriilor, te reţine procurorul pentru unele fapte pe care le-ai făcut în interesul tău. Te arestează şi acolo începi să-ţi torni prietenul, oamenii care te-au ajutat în viaţă, spui şi vrute şi nevrute împotriva celui ce te-a făcut bine. Procurorul îl crede sau nu, dar ca să-ţi dea o speranţă, îţi promite că-ţi va da o pedeapsă mai mică numai să-ţi torni aproapele. Este metoda ce o aplica securitatea lui Ceauşescu. În unele cazuri are nuanţe şi mai sumbre.
O altă practică aplicată astăzi în justiţie este folosirea aşa-zişilor experţi. Unii judecători nu mai iau azi în calcul actele de proprietate, declaraţii ale martorilor, confruntarea cu vecinii, ci numai rapoartele făcute de aşa-zişii experţi, care le întocmesc în funcţie de preferinţe şi de promisiuni făcute acelor ce ţi-au luat ilegal dreptul de moştenire, ceea ce e trist, unii judecători care le consideră corecte, dezmoştenind pe adevăraţii proprietari.
Durerea şi paguba ce se abate asupra omului simplu, fără posibilităţi materiale, nu mai poate să se apere de furnicarul de experţi numiţi de unele instanţe. Uneori 3 – 4 – 5 şi chiar mai mulţi experţi ducând omul sărac la pierderea dreptului de moştenire şi la reducerea subzistenţei sale, obligat de unii judecători să-i plătească pe aceşti experţi. Se cunosc zeci de cazuri, şi chiar sute. Te plângi, dar nu ai cui. Nu există o autoritate să facă echilibru în aceste abuzuri făcute de unii experţi incorecţi. Pentru că în scopul scăpării unor persoane de abuzuri, unele instanţe au inventat aşa numiţii experţi şi sunt mulţi oameni afectaţi. NU vreau să fiu rău, recunosc că sunt unii judecători care cântăresc cu mare grijă rapoartele acestor topografi, declaraţii ale martorilor, actele de proprietate ale celor ce se plâng justiţiei şi le iau în consideraţie înlăturând rapoartele topografilor, dându-i omului ce este al lui. Se pune însă întrebarea, sunt mulţi asemenea judecători?
Perioada democraţiei 1990 – 2015 seamănă în unele cazuri mai sumbră decât perioada securităţii lui Ceauşescu – dar, nu se poate face nimic, nimeni dintre cei care ne-au condus şi conduc astăzi destinele ţării. Nu sesizează aceste grave pedepse ce s-au abătut asupra omului simplu. Poate este vinovat şi omul simplu ca o dată la 2 sau 4 ani are posibilitatea să-şi spună cuvântul, dar nu o face. Se bucură de un kg de zahăr, un litru ulei, un mic sau o căldare fără să realizeze că aceste mici atenţii îi îngrădesc traiul zilnic.
Sunt multe de spus, dar timpul în care trăim, este aşa de spinos, aşa de complicat – că va trebui multe generaţii de acum încolo să le ducă în spate. Prin ceremonii religioase nu scăpăm de aceste timpuri fără echilibru decât atunci când educaţia se va ridica la rangul cuvenit, când respectul faţă de om va reveni la timpurile copilăriei mele, la timpuri cu 70 – 80 de ani în urmă – rudimentar – le spun tinerilor de azi – dar erau la loc de cinste respectul, dreptul proprietăţii, dreptul la linişte sufletească. Astăzi – a dispărut – locul dreptăţii l-au luat alte categorii ce se văd la orice pas. Asta este democraţia (poreclită) anilor 1990 – 2015. Cine încearcă să schimbe ceva? Totul este redus la tăcere – şi această tăcere o găseşti undeva unde nu mai poţi vorbi – în cimitire. Este foarte întuneric în aşa-zisa democraţie, iar soarele dreptăţii se ascunde după nori groşi.
Orice scuză, orice judecată, orice argumente ar aduce cei ce au guvernat şi guvernează – cu toate instituţiile ce funcţionează după pofta guvernanţilor duce la dispariţia tradiţiilor, bunăstării şi gândirea oamenilor harnici şi cinstiţi  din timpurile copilăriei mele. Regret acele timpuri şi deplâng generaţiile viitoare care vor fi supuse minciunii şi lipsei de demnitate.

Vlăduţ Dumitru


Aveam un ţel. Demarasem cu republica populară, construisem socialismul şi ne îndreptam „spre comunism în zbor”. Şi am aterizat din zbor în democraţia fără scop, fără satisfacţii şi fără mobilizare sufletească. Oamenii muncesc în noile SRL-uri cu frica de a li se desfiinţa locul de muncă, managerii firmelor cu frica de controale fiscale dirijate de politichie şi zornăit de cătuşe. Nea Mitică ne pune la dispoziţie „Flacăra Sibiului” Anul XXI, nr. 3579 de sâmbătă, 4 septembrie 1965, 4 pagini, 20 de bani. Un cotidian apărut deci odată cu „întoarcerea armelor” spre Hitler şi alipirea la hoardele lui Stalin. Din anii când Ceauşescu abia se întronase la putere.
Care erau tilurile de atunci ale cotidianului „Flacăra Sibiului”?
-          Spre noi succese în întrecerea socialistă
-          Spiritul inovator mai mult stimulat
-          Cum cultivăm grâul! Munca îşi arată roadele
-          Necesitatea cercetării izvoarelor documentare pentru profesorii de istorie
-          Oameni şi albine
-          Invitaţie la drumeţie: Negoiul
Dar astăzi, care sunt principalele titluri de ziare? Ne îndeamnă ele la inovaţie, la cercetare, la practici agricole novatoare? Vorbesc ziarele de astăzi că munca şi abnegaţia faţă de meseria aleasă trebuie preţuită?
Să vedem câteva titluri. Se pare că azi limba română s-a descotorosit de diacritice. Doar unele ziare mai scapă câte un „ă” sau „ţ” pe ici, pe colo!:
- România mondenă. Top 10 cele mai ciudate imagini postate de vedete pe Facebook. Starurile din România sunt obsedate să posteze imagini în care sunt subiectul principal.
- I-a plătit unui mogul 650.000 de dolari pentru a lua masa cu el.
- Au ajuns in clasa a V-a fara sa stie sa-si scrie numele. Tatal fratilor din Vaslui: Ce sa fac? Legea nu-ti da voie sa-i bati
-: O celebra blonda de la noi arata mai bine la 36 ani decat la 20; Adelina Pestritu, schimbare radicala de look! Era super entuziasmata, dar un detaliu i-a scapat; Imagini scandaloase cu o concurenta de la "Insula iubirii".
- Dezastrul din învăţământ: Un profesor român câştigă de 10 ori mai puţin decât unul german şi de 3 ori sub unul grec.
- Un spatiu din Palatul Primaverii, resedinta lui Ceausescu, rezervat pentru fosti presedinti.
- Care este cea mai mare afacere din puşcăriile din România
- La ce perversiuni sexuale a fost supus Printul Harry in Las Vegas; Creatura ciudata cu aspect de pasare si blana pe coada, descoperita pe o insula din Extremul Orient; Culmea jafului la o banca! A dat lovitura in carucior cu rotile
- Sex. 5 poziţii erotice pentru o noapte fierbinte în parc
- O tanara din Dambovita a gasit cadavrul mamei ei in apele barajului de langa oras.
- Bătaie ca-n Vestul Sălbatic pe un drum din Galicea. Un şofer nervos a ameninţat cu pistolul trei persoane aflate într-o altă maşină.
-. Cum stai cu dragostea în săptămâna 6-12 iulie. Previziuni!
- Istoria batistei. Cine mai poarta batista in ziua de azi?

Cine n-are de lucru şi nu vrea să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe n-are decât să citească din ele. Le găsiţi, azi 3 iulie 2015 pe Internet. Dacă nu, alte titluri asemenea vi se vor băga în ochi, zi de zi şi ceas de ceas, chiar aţi dori să căutaţi altceva pe Internet.
Nu era bună propaganda comunistă din anii 1965 dar nici bazaconiile cu care ne „desfată” ziarele de azi unde sexul, crima, bătăile publice, lăfăiala şi huzurul lui Băse şi a acoliţilor lui, au ajuns principala ştire şi atitudine civică la ordinea zilei.
Nea Mitică Vlăduţ vă propune titlul „Oameni şi albine„ din „Flacăra Sibiului”, 1965, unde munca lui era elogiată şi pusă printre ştirile principale ale acelor zile.
Redacţia revistei Sămănătorul

OAMENI ŞI ALBINE

Ceea ce îţi reţine atenţia de la început, cînd vizitezi întreprinderea „Fructexport" din Sibiu este ordinea şi curăţenia ce domnesc peste tot, hărnicia oamenilor asemenea albinelor dintr-un stup.
Comparaţia nu-i la întîmplare pentru că munca acestor oameni este strîns legată de munca albinelor. Mulţi au trecut pe lîngă clădirea albă, singuratecă, de la marginea oraşului fără să-şi dea seama că aici se pregăteşte un produs atît de căutat care cutreieră continentele: mierea românească.
— Întreprinderea noastră — îmi spunea şeful staţiei de omogenizarea mierii, Dumitru Vlăduţ — este tînără dar unică în ţară.
Colectivul de muncitori al acestei unităţi industriale sibiene s-ar putea spune că umanizează munca instinctivă dar colosală a harnicelor himenoptere. Aci este adusă mierea din toată ţara prin intermediul unui număr mare şi variat de furnizori, ea constituind „materia primă" a întreprinderii. Dar această materie "brută" este atât de variată, cu calităţi deosebite, provenind din neamuri diferite de flori. Tocmai de aici începe munca în cadrul acestui combinat.
Miile de bidoane cu lichidul dulce sînt sortate de oameni cu experienţă, în urma unor analize riguroase — pe flore — apoi în săli speciale, la temperaturi anumite, se conservă pentru o perioadă îndelungată, pentru a nu se cristaliza.
Un moment cheie în tehnologie îl constituie filtrarea, curăţirea de toate impurităţile. Pînă nu de mult aceasta se făcea în mod nu tocmai corespunzător, ceea ce ducea, uneori, la refuz din partea clienţilor. Problema filtrării a stat în permanenţă în atenţia conducerii şi a fost soluţionată. Aşa că astăzi s-au obţinut rezultate foarte bune prin inovaţia făcută de un colectiv alcătuit din: D. Vlăduţ, I. Medeleanu şi Vasile Enghiş. Noul sistem de filtrare, alcătuit din 4 pînze (nu două ca înainte) înclinate fiecare sub unghiuri diferite şi cu densităţi de pori deosebitie asigură o filtrare de calitate.
Totodată aplicarea inovaţiei asigură o igienă deplină, precum şi o reducere a timpului de filtrare de la 6 ore la 3 ore şi 45 minute.
Toate acestea implicit duc la o producţie crescută, la o servire promptă a clienţilor. Demn de remarcat în procesul tehnologic de aci este un mare omogenizator cu peste 20 000 kg capacitate în care se pregăteşte mierea în conformitate cu cerinţele consumatorilor — adică se realizeză polyflora şi indică ceruţă, cu alte cuvinte, mierea de calitate.
Apoi încărcată în bidoane, grupate în loturi — pe mare, cu avionul, cu trenul sau maşina — o parte din ea porneşte pe meridianele şi paralele globului.
Unii clienţi n-au rezistat curiozităţii de a cunoaşte unde se prepară acest delicios produs românesc, aşa că au venit şi au vizitat întreprinderea „Fructexport" din Sibiu.
Ceea ce i-a uimit pe ei şi încîntă pe orice vizitator sînt condiţiile excelente de muncă, procesul tehnologic: camere căptuşite în faianţă strălucind de curăţenie, aparate moderne, ţinuta ireproşabilă a muncitorilor, precum şi un laborator bine utilat de cercetare chimică a mierii, ceea ce permite realizarea unor produse de calitate.
Am întîlnit aci muncitori ca Ilie Ocneru, Petru Barac, Maria Moldoveanu, Mihai Huber şi mulţi alţii care obţin zilnic succese de seamă.

V. VICTOR

Şi totuşi! Sibiul are o nouă şansă de a deveni al 10-lea oraş industrializat al ţării