Un roman de Florian Vădeianu: PUTERE ȘI LIBERTATE
Vă prezentăm din
această nouă carte „Cuvânt înainte”
și un fragment din paginile 11-14. La Tismana, acest roman poate fi consultat
la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Tismana.
Cuvânt înainte
Sub egida „Asociaţiei Cercetătorilor şi
Autorilor de Carte Gorjeni «Alexandru Dorn Şerban»", preşedinte ec. dr
Victor Troacă, şi cu ajutorul celor care au contribuit cu informaţii inedite
despre activitatea neobositului inginer Titu Pânişoară (2016), a apărut această
carte: „PUTERE ŞI LIBERTATE", fereastră deschisă spre viitorul celor
interesaţi.
Tipărirea acestei cărţi a devenit
posibilă cu sprijinul Editurii „MĂIASTRĂ", Tărgu-Jiu, al Tipografiei S.C.
PROD COM SRL. şi personal al domnului economist Dumitru Cinciulescu,
administratorul acestora.
Mulţumesc tuturor!
Autorul
 |
| Florian Văideianu |
Sevastiţa Filip, femeie săracă, din Câinenii Curtişoarei, sat dispărut,
uitat de Dumnezeu la poalele munţilor, locuia într-o căsuţă mică, cu două
„hodăi", una în care dormea, iar cealaltă, de la drum, era destinată
musafirilor ce nu prea îi călcau casa. Mai mult stătea plecată la oraş. la
Târgu-Jiu, pe la diferite familii de boiernaşi, care o foloseau la treburi
gospodăreşti. Toată viaţa ei a fost slugă. Făcea curăţenie, spăla şi călca rufele,
gătea... O plăteau cu te miri ce, dar ea era mândră că găsea de lucru, avea ce
mânca şi unde dormi. La căsuţa ei din sat venea mai rar, mai mult vara, câteva
zile.
 |
| Ion Ovidiu Pânișoară |
Trăia singură, nemăritată, aşa că într-o zi, fiind acasă, trecu drumul,
alături, la vecina ei Tudoriţa, măritată cu Ion M. Pânişoară, cu care avea
şapte copii şi unul, al optulea, în burtă.
- Bună zâua, fă, Tudoriţo, ce zici că mai faci? Mi se făcuse dor de
tine, că dacă stau mai mult la oraş... aşa că uite... să mai stăm şi noi de
vorbă...
- Hai, intră în bătătură, că n-am câine, că e plecat cu Ion al meu la
lemne, cu căruţa, la pădure. Ce să facem şi noi, că de... şapte copii, care
trebuie hrăniţi, şi cu noi doi... destui.
Tudoriţa Pânişoară, născută Motorga, din
Bumbeşti-Jiu, nu ştia carte,
că nu mersese la şcoală. Era analfabetă, dar, fiind înzestrată cu o inteligenţă
nativă, mereu era consultată de către săteni, în diferite aspecte legate de
pământ, de animale, de sărbători sau alte sfaturi pe care le dădea cu
înţelepciunea omului simplu, care îşi cântăreşte mereu cuvintele.
 |
| Ion Mocioi |
Stăteau afară, în curte, la umbra unui dud, pe o băncuţă din lemn,
cioplită de omul ei, de Ion. Bunicul lui, Marin, fusese preot în sat. De la el
moştenise Ion (nepotul) darul de a se ruga Domnului şi de a merge duminica la
biserică, împreună cu nevasta şi cu droaia de copii. Atunci, fiecare familie
avea câte zece-doisprezece. Pământul trebuia muncit, bolile erau tot mai
prezente, serviciile medicale lipseau, aşa că era obligatoriu să ai mulţi
copii.
 |
| Ion Popescu Brădiceni |
- Tu ce zici, fă, Sevastiţo, ce să fac eu acum cu cel din burtă, că
m-am gândit să-l lepăd, că şi aşa am destui, de nu ne mai ajungem. M-a învăţat
una de la noi din sat să beau fiertură de tutun, ca să scap de el, dar mie îmi
e cam frică. Dacă mor. Doamne fereşte, rămân copiii orfani!
- Lui Ion al tău i-ai spus ce ai de gând?
- I-am spus şi el a zis să mergem totuşi la un doctor, la oraş. să
vedem ce ne spune.
Femeile mai vorbiră, ba de una, ba de alta, până într-un final Sevastiţa
se ridică şi zise la plecare:
- Vezi că mâine mai trec pe la tine, după ce vii de la oraş. dacă zici
că te duci la doctor, să-mi spui şi mie ce şi cum...
- Bine, fă!
A doua zi, în cântatul cocoşilor, Ion Pânişoară îşi urcă nevasta în
căruţă şi plecară la oraş, la Târgu-Jiu, să consulte un doctor. în problema
lor. Drumul a fost greu şi destul de departe. Roţile se loveau de câte o piatră
mai mare, făcându-i să se ţină bine de chilimii, să nu cadă din căruţă. Asta le
mai trebuia!
Ajunşi la spital, se aşezară la rând, la uşa doctorului Nicolae Hasnaş.
Era aglomeraţie mare; oameni din toate părţile judeţului Gorj. Fiecare avea
câte un „păs", iar Hasnaş era cel mai renumit medic. El era şi internist,
şi chirurg, şi mamoş, de toate. Lipsa cadrelor medicale l-a determinat să se
pregătească în mai multe specializări.
Într-un târziu, intrară în cabinet Ion şi Tudoriţa Pânişoară.
- Să trăiţi, don' doctor!
- Bună ziua. oameni buni. aşa... ia zii, care-i baiul?
- Muierea mea, don' doctor, e grea şi ar vrea să-l lepede...
Doctorul o privi cu blândeţe pe femeie şi o întrebă:
- Mai ai copii?
- Şapte, don' doctor...
Nicolae Hasnaş se ridică de pe scaun, se apropie încet de Tudoriţa şi
îi şopti uşor la ureche:
- Fă-l şi pe al optulea!
Întorşi în sat, nici nu apucă Ion să scoată hamurile de pe cai, că
Sevastiţa (vecina) se şi înfăţişă înaintea Tudoriţei.
- Fă, ştii ce m-am gândit tot timpul, când voi aţi fost plecaţi? Eu zic
să-I faci!
Copilul s-a născut şi a fost botezat Titu, iar vecina lor Sevastiţa
Filip, venind pe la ai Iu' Pânişoară şi văzându-l pe copil aşa de vioi şi
isteţ, i-a prezis:
- Să ştii de la mine, Tudoriţo, că acest copil va ajunge primarul
Târgu-Jiului!
 |
| Aspect de la lansarea romanului „Putere și libertate” |
