Seria a III-a. Prin vremuri de război - un memorial
Fraţii Coman, Ion şi Gheorghiţă Aurariu.
Coman căzut în luptă, Ion şi Gheorghiţă (medic) supravieţuitori
SERIA A III-a. De la 1
octombrie. 1916 – până la 1 noiembrie 1916
1. octombrie 1916
Tata îşi
aşeză cazanul. Aduserăm apă cu hârdăul. Veni Maria pela noi. trecu la Tismana.
Nenea Grigore s-a întors şi el câteva zile. O întâmplare ciudată cu dânsul…
Seara aş fi petrecut admirabil. Sunt ţinut din scurt. Să fiu însă cu răbdare că
totul va ieşi bine.
2 oct. Dumineca
Încă din
zilele ce trecură plănuisem cu prietenul Costică să mergem într-o zi la vie la
unchiu-său. Astăzi nu realizarăm planul. Pela ora 12 (ziua) fusei la el. Ne
aşezarăm în cabrioletă şi pornirăm la vie. Aci găsirăm numai pe Aneta vara lui
Costică. Ne primi cu multă amabilitate. Începem a discuta. Ne aduse un coş de
struguri bine copţi. Discutarăm mult şi lucruri interesante. Rămăsei uimit de
caracterul Anetii. Seara când plecarăm îmi spuse să mă întorc cu bine din
răsboiu, iar eu i-am spus că are în mine un prieten sincer.
„Mulţumesc”
a zis dânsa.
Zilele
acestea vremea a fost foarte frumoasă. Nici nu seamănă a toamnă. Tunurile nu
s’au mai auzit de vineri. Azi plecă nenea Grigorie la oştire, în front. Îmi
pare rău că nu fusei aici. La noapte va pleca şi tata. I. Aurariu ora 8 seara.
3 oct. Luni
Tata s’a dus
la Tg.Jiu. Fusei pela Costică de scrisei o c.p. lui cumnatu-meu. Seara am fost
la poştă. Jurnalele spun bine. Un scriitor englez prezice că în 7 luni de aici
înainte răsboiul se va termina. Flota greacă s’a predat aliaţilor. Venizelos a
fost primit cu triumf la Salonic. Un general al nostru a căzut în lupte. Se
numeşte Praporgescu şi comanda corpul I de armată. Am avut momente de dureroasă
plictiseală azi.
4 oct. Marţi
De aseară mă
înţelesei cu iubitul Costică să mergem după castane. Cum se făcu ziua plecai la
el. De aci împreună pornirăm spre schit, unde e o pădure de castani. Fură cu
noi şi multe fete între cari şi sora lui Costică. Ajungând în pădurea de
castani, ne-apucarăm a aduna. Termenând cu adunatul începem a le desface de
învelişul lor spinos, însă ne prinse ploaia şi castanele rămaseră acolo. Am
venit acasă ca o curcă, flămând ca un lup, mort de oboseală şi cu săcuiul gol.
Petreceam admirabil dacă nu ploua. N’am avut noroc. Sunt îngrijorat că muma e
bolnavă. A răcit.
Câteva zile mai
sunt şi voiu părăsi satul natal, pentru totdeauna poate!
5 oct. Miercuri
Mă scriseră
la primărie pentru alegere (recrutare). Luai ventuzele de la Costică şi le
pusei mamei care e bolnavă. Spre seară fusei la poştă. Până să vină factorul,
mâncai cu C. şi IC. Castane la dascăl acasă. Apoi venind factorul poştal luarăm
„Universul” şi-l cetirăm. Spune bine. Trupele noastre rezistă cu îndârjire
încercărilor inamice de a invada ţara. Băurăm şi un kg de vin.
6 oct. Joi
Fusei
gospodar. Ajutai tatii la cazan apoi plecai la o grădină a noastră de astupai
huzile făcute de porci. Tăiai lemne pentru cazan. Muma pare a fi mai bine
puţin. Azi iar s’au auzit tunurile încet, nu aşa tare ca zilele trecute.
Prietenul Costică fu la oraş. Mâine mă duc pela el.
7 oct. Vineri
Vremea rea.
Plouă toată ziua. Pela ora 10 a.m. fusei la Costică. N-a adus dela oraş decât
„Universul”. Celelalte jurnale nu le-a găsit. Mai găsii şi ultimul număr din
„Răsboiul Popoarelor” număr de încheierea anului II de răsboiu. Citii
„Universul” Trupele noastre rezistă cu îndârjire. „Răsboiul Popoarelor” şi
nişte plicuri oficiale le luai acasă. Aci la Costică fu şi Haralambie D.
Mâncarăm împreună salam, şuncă, cornuri, prăjituri cumpărate de ei dela oraş.
C. ne fierse nişte castane mari şi foarte gustoase. Pentru a desăvârşi ospăţul
nostru, Costică ne servi cu must de pere îndulcit cu zahăr, mai bun decât vinul
chiar. Venind acasă cetii „Răsboiul Popoarelor” şi-mi formai, adică mai bine
zis îmi întări convingerea că Puterile înţelegerii vor izbândi şi că răsboiul
nu va mai dura mai mult de un an, un an şi ceva de aci înainte.
Seara cetii
în „Universul” de azi 7 c. Comunicatul oficial arată că inamicul e respins
pretutindeni şi că încercările de a sparge frontul nostru, sunt zadarnice. La
„Informaţiuni” văzui că Ministru de răsboiu e rugat să clarifice situaţia
militară a tinerilor învăţători, promoţia 1916. cari sunt contig. 1919 şi 1920
şi ale căror cereri de înscriere la şc. pregătitoare de ofiţeri de rezervă, au
fost refuzate, pentru motivul că dânşii n-au recrutat…
E speranţă
să rămânem la vatră.
8 oct. Sâmbătă
Azi veni
ordin telefonic după tinerii normalişti care sunt contig. 916, 917 ca să se
prezinte urgent la reg. Gorj nr 18. Mie, lui Cosmulescu şi lui Popescu Topeşti
nu ne veniră ordin. Nu pot înţelege pe ce criteriu noi. Suntem lăsaţi la
vetre pentru că n-avem vârsta matură
necesară, e o greşeală de telefon sau fiind că nu ne-am înscris?
Mâine voi
vorbi cu Popescu şi voi vedea. Luni seara 3.c a primit el o c.p. dela un coleg
care-i spunea că mama a refuzat să ne înscrie la şcoală.
Auzii că
Serafim Galeţescu care se zicea că ar fi murit, e rănit şi prisonier la
Austro-ungari.
9. Duminecă
Nesiguranţa
e cel mai obositor lucru din lume. Mergând la primărie întrebai prin telefon de
Popescu Topeşti. Mirarea mea fu mare când mi se spuse că a plecat la Tg. Jiu.
Cine ştie ce-o mai fi cu asta?
Trimesei
împreună cu nedespărţitul meu prieten C. doi copii cu scrisoare acasă la
Popescu să-mi aducă un rezultat. Îl aştept cu nerăbdare…(ora 11½)
Pela 3½ p.m.
îmi veni rezultatul. Popescu a plecat pregătit pentru şc. de ofiţeri. Eu
trebuie să mă gătesc de plecare. Îmi căutai rucsacile apoi plecai la Costică.
Ne plimbarăm, fuserăm la o cârciumă. Băurăm vin şi mâncarăm salam. De aci, la
Costică acasă. C. era aci. Mi se păru ca totdeauna. Şi era aici. Mâncarăm iar
castane şi băurăm must. Ciocnirăm paharele. Ah poate ultima ciocnire de pahare.
Ce oameni cumsecade! De-a pururi voi păstra amintire frumoasă. În fine trebui
să mă despart de el. Un moment dureros. L-oi mai vedea vreodată? Cât îmi pare
de rău!
2. V. 1917 În tranşee (notă scoasă din context, care arată că în pagină
unele cuvinte sau fraze, au fost şterse)
10 oct. 1916. Luni
Păţanii
grozave. La 1½ din noapte mă sculai, la 3 fusei gata şi plecarăm la Tg Jiu. Pe
drum mă gândii mereu la ultimele zile petrecute acasă şi la viitoarele mele
nefericiri. Ce voi face dacă colegii mei vor fi plecaţi? Mă voi duce singur
până la Botoşani?
În fine
ajunsei la oraş. Aci mă întâlnii cu un coleg. Tudoran care-mi arătă situaţia
încorporabilă - cel puţin pentru un moment – a noastră a contig. 1919 şi 1920.
Suntem lăsaţi la vetre şi vom fi încorporaţi cu clasa anului din care facem
parte. Ducându-mă la biroul mobilizării mă convinsei pe deplin de spusele lui
Tudoran.
Făcui petiţie
la inspector pentru postul de la Vânăta. Dl Chiricescu mă ajută mult în această
chestiune. La cazarmă detei ochi şi cu unchiul meu Grigore! Tunurile bubuiră
toată ziua şi se pare că situaţia e gravă. Iar mă tem de invazie.
11. Marţi
Costică veni
pela mine. Îi păru foarte bine că m-am întors şi eu avusei multă dispoziţie.
Tunurile iar se auziră.
12. Miercuri
Zi grozavă!
Pela 3 p.m. sosii la Costică. Ce fericit mă simţii şi încă mă simt crezând că
voiu fi mult timp în sat. Amarnică deziluzie! Fuserăm împreună la un croitor
„profesor de croitorie” ca să-mi facă nişte haine. Nu ne-am putut înţelege din
preţ. Mă întâlnii cu unu Popescu, cu care venirăm la Costică. Vorbirăm de
apropiata invazie. Către seară, în bubuitul groaznic al tunurilor şi
împuşcăturile dese de mitraliere şi puşti, m-am dus acasă. Aci găsii pe
soru-mea. Venise cu lucrurile împachetate gata de fugă. De altfel toată
populaţia se pregăteşte să plece din sat. Eu ieşii în poiana din dosul casei
noastre şi privii la munte unde se dau luptele. Se auziră felurite focuri de
puşcă, mitralieră, tun. Din când în când cerul se înroşea pe o mare întindere.
Erau reflectoarele inamice. Întorcându-mă acasă, muma îmi spuse că jandarmul mă
cheamă la primărie. Ce să fie oare? Mi-a venit ordin?
În fine plec
la primărie. Şeful de post îmi spuse că contig. meu este chemat la centrul de
recrutare din Tg Jiu şi la ora 12 să fiu regulat de plecare! Momente grozave!
Mă abat pela Costică şi-i spun. La el era multă lume adunată. Nu m-am mai băgat
la ai lui să-mi iau rămas bun. I-am zis doar lui Costică: „Nu cred că ne mai
întâlnim până la încheierea păcii!”
El sufletul
bun şi nădăjduitor, a zis că s’ar putea să ne mai dea drumul pe acasă. În fine
ne-am strâns mâna şi am plecat acasă. Muma mi-a făcut mâncare. Vreau să dorm.
Noapte infernală… Mă deşteptam în oftatul mamei.
Pe la 3 din
noapte m-am dus din nou pela primărie dar nu era nimeni acolo.
13. Joi
Pela 9
dimineaţa plecarăm pe jos la Tg. Jiu. La Peştişani trecurăm pe lângă artileria
noastră care trăgea în inamicii din apropierea noastră. Încontinuu am auzit
împuşcături până la oraş, unde am ajuns la ora 4½
p.m. M-am întâlnit cu unchiu. De aici pela 7 împreună cu colegul Roman o luai
pe picioare prin întuneric. Păţanii grozave. Brătuia. Dormim sub un pătuiag.
14. Vineri
Pe picioare
până la Cărbuneşti. Aci mă întâlnii cu prieteni. Cu trenul spre Filiaşi. Seara
dormim pe mese într-o cârciumă ameţiţi de vin.
15. Sâmbăta
Am stat
toată ziua în Filiaşi. Am stat cu Chiţiba de vorbă. Seara am dormit într-o casă
neterminată pe nişte paie. Un scandal cu Novăcenii.
16. Dumineca
Noaptea am
dormit rău. Şalele mă dureau. Am dormit alături de Chiţiba. Am vorbit cu
Chiţiba (Chiţiba Nicola, în imagine) asupra chestiilor trecute.
Sunt
îngrijat de soarta noastră a tinerilor contig. 1919 care avem dreptul la art.
52 din legea recrutării. Dacă ştiam că cheamă şi contig. meu, mă scriam
voluntar şi azi aş fi la şc. la Botoşani. Nu e vorbă eu cred că şi acum o să ne
trimeată la o şc. militară, poate tot la Botoşani, dar până atunci voi mai dormi
pe paie ude şi voiu mai răbda de foame. Şi cât am mai suferit din pricina
milităriei la Tg Jiu? Mă văzusem scăpat de acolo şi acum detei de alta mult mai
cumplită. Vremuri rele şi tremur pe afară departe de toţi colegii şi prietenii
mei iubiţi, departe de părinţi…
Sâmbătă
seara, 15 c. un băiat Trazen D-tru Ciuperceni, îmi spuse de Popescu D.
----sters--- dar mă voiu ---- straşnic şi voiu şti să mă arăt, dacă oi mai
scăpa de aici, din încurcătura asta. Seara am scris o c. p. lui Costică şi una acasă. Am mâncat împreună cu
Chiţiba la o femeie aici la Filiaşi.
17. Luni
Astă noapte
am dormit bine, în odaie higienică. Ne-am sculat pela 7 eu cu Kiţiba, omul cu
care de mai bine de un an de zile n’am avut relaţii. Comunitatea de suferinţi
apropie. Mi-a spus planurile lui relativ la viitor…
Apropierea
aceasta, forţată de împrejurări, desigur va fi efemeră…
Am plecat
împreună de la gazdă şi eu am mers la un cismar cu ghiata mea, iar el s’a dus
cu nişte consăteni ai lui. Cârpitul ghetei mă costă 1,50 lei. Cismarul, un om
nepoliticos, mă privi de sus şi cu indiferenţă. De aci plecai la gară, unde mă
întâlnii cu d-l Gavrilă, absolvent dela şc. norm. din Craiova. Aflai dela el că
Ionescu Ştefan, bun băiat, şef de meditaţie odinioară la noi, pe când eram eu
în cls. I a murit în luptele dela Dobriţa Gorj. Mi-a părut rău. Era unul din
cei puţini. Mă mai întâlnii cu I. Slivilescu „socialistul democrat”, cum zice
el. Îmi dădu două felii de pâine şi „tonic” de băui.
Comunicatele
oficiale arată bine. Inamicul care izbutise să vină până la Tg. Jiu a fost
complet bătut, şi aruncat în munţi, aşa că populaţia comunii mele e liniştită
acum. Luai cu Ch 1 kg de carne şi-l
aduserăm să mi-l gătească gazda. Scriind aceste rânduri aud tigaia sfârăind.
Gazda găteşte mâncare pentru noi. O mulţime de camarazi au părăsit Filiaşii şi
au plecat spre Tg Jiu. Colegii mei s-au dus. Nu ştim ce s’o alege de noi.
Trăiesc într-o nesiguranţă chinuitoare. De vineri depe la ora 3 p.m. mă găsesc
în Filiaşi. Către seară ne-am întâlnit cu alt prieten, Cosmulescu, care am
mâncat la aceeaş gazdă.
Notă sus 2 maiu 1917 În tranşee.
18. Marţi
A cincea zi
de când mă aflu în Filiaşi, fără niciun rost. Sunt la o casă tot cu Ch. El
scrie în fiecare zi câte o c.p. şi mi-a spus toate nestatornicele lui planuri
pentru viitor. Eu plutesc în necunoscut din acest punct de vedere. M-am
hotărât, ca, la prima ocazie, imediat ce situaţia mi se va lămuri, să scriu o
carte. Seara am discutat mult cu K în privinţa aceea.
19 oct. Miercuri.
Miercuri!...
Zi de post, dar zi de mulţumire pentru mine. Da, zi de fericire… Astăzi primii
de la un băiat o carte. De acum voiu ceti întotdeauna. Mă căiesc mult, că n-am
avut niciodată părere faţă de(in). Trebuia să fac aceasta cu orice risc.
Şi voiu face-o de acum înainte la cel dintâiu prilej. Sunt un nemernic de-l
voiu pierde. K îmi vorbeşte cu căldură şi pe zi ce trece constat tot mai mult
cumplita lui suferinţă pentru cărţi. Un camarad care a fost pe acasă pela
Tismana spune că ai mei sunt bine.
Situaţia
începe a se lămuri. Mâine se pare că ne constată comisia de recrutare. Am scris
o c.p. lui Costică.
20. Joi
Vremea
posomorâtă ca şi în celelalte zile. Recrutarea nu începu de dimineaţă. Pela 8½
a.m. doar ne numărară. Mă întâlnii cu consătenii mei. Ah! Cât mi-aş dori să mă
duc pe-acasă câteva zile, după recrutare.
Dar cine
ştie?... N’oi mai putea.
După masă a
venit un căpitan medic şi a ales din noi pe cei mai slăbuţi, ca să-i trimeată
la vatră. Cu ceilalţi nu ştim ce se va face. La şc. militară la Botoşani,
n-avem loc, aşa arată jurnalele.
21. Vineri
S’au luat
măsuri să se dea hrană recruţilor 919. Le-a dat ceaiu. Eu n’am luat. La prânz a
fost fasole, vai, C şi K au mâncat la gazdă.
Un moment
sublim! Pe la ora 4 p.m. veni ordin de la statul major să trimeată acasă
contig. 919. E o fericire! Nu găsesc cuvinte să scriu ceea ce simt!
22. Sâmbătă
La 8 aseară
am plecat spre Tg Jiu, unde am ajuns la 3 a.m. Ne-am culcat la Olaru eu şi K.
De aici am luat-o către casă.
În Filiaşi
am cunoscut un om. E moldovean şi se numeşte ------sters--- Păcat că nu e mai
în apropiere. Acasă am găsit bine. M-am dus pela primărie şi Costică. Seara
făcui conceptu unei scrisori p prietenul Jh
Notă
sus 2 V 1917 În tranşee.
23. Duminecă
Am scris
frumos. Sunt hotărât să i-o trimit. Oare îmi va ----sters. Cred că primesc un
răspuns demn de sufletul lui de aur. Şi la urma urmei chiar de mă va refuza ce
pierd? Jignirea amorului propriu. Ei şi? După amiază plecai la Costică. Îmi
ieşi înainte de departe. Steterăm mult împreună. Veni şi Popescu. Discutarăm câtva
şi luă drumul la mănăstire! I-am spus că are un patriotism curios…
În urmă
discutai cu Costică şi-i destăinuii gândul. Bunul Costică! Şi de data asta îmi
dete dovadă de superioritatea caracterului său!... În fine după multe socoteli
din cari superioritatea sufletească a
lui C ieşi tot mai mult în evidenţă! Hotărârăm cum trebuie să facem şi …
făcurăm.
Părăsind mă
întâlnii şi cu K. I-am spus ce aveam de spus. Fusei foarte -------sters şi sunt
mereu preocupat de rezulatul încercării mele şi mai ales de J.
O mulţime de
gânduri îmi năpădesc capul. Ziua de 23 c. e o zi hotărâtoare în viaţa mea;
de-acum încolo trec într-o nouă fază. Cred şi aproape sunt sigur că voiu avea o
plăcere favorabilă. Şi chiar de n’aş avea?!!!
Tunul se
auzi azi mai toată ziua, dar nu mă mai tem de nimic. Ultima mea dorinţă mi-am
împlinit-o!
La ora 8½
seara am scris o c.p. lui Bărău, prietenul meu scump.
Notă 2 V 1917 În
tranşee. (atunci au fost şterse nişte nume şi referiri faţă de anumite persoane
– J, H, JC)
24. Luni
Dusei la
primărie c.p. scrisă lui B. şi cu ocazia asta mă abătui pela Costică. Era în
casă cu J şi H. Le-am dat bineţe şi le-am întins mâna. Am avut curajul să le-o
întind. El scria o c.p. şi am observat că erau ccam supăraţi/agitaţi; aşa mi
s-a părut mie. Nu ştiu dacă e la mijloc vreo sugestie. Nu schimbarăm nicio
vorbă. Luai mai multe ziare aduse de eri de către JC şi plecai. Două, trei zile
la mijloc şi mă voi încredinţa deplin dacă J are un ---sters- cum i-am spus eu.
Poate am exagerat. Şi dacă încercarea mea n’ar aduce vreo pată? Nu cred!
Asemenea nu-mi închipui un eşec nefavorabil. Cari ar fi motivele unui atare
eşec? De va fi favorabil, atât mai bine, am ocazie să cunosc mai de aproape
chestia şi să constat cu satisfacţie chiar, că m-am înşelat. Şi poate n’ar fi
deloc rău să mă înşel. Dându-ne ---sters altuia, n-am de ce mă
figur---sters, sunt sigur, va fi calator ?(in) Mai târziu îi va părea rău de un act nesocotit
ce l-ar face acum, dar atunci e totul pierdut! O a 2-a încercare e
incompatibilă cu caracterul meu serios! Dar nu, în niciun caz nu-mi vine să mă
obişnuiesc cu eşecul. Însă dacă aceasta ar urma mă înşel amarnic în
observaţiile mele riguroase, mai amarnic ca niciodată şi voiu şti de aci
înainte să studiezi cu multă atenţie sufletele.
Un lucru e
sigur: nu mă voiu simţi câtuşi de puţin mâhnit, de voiu avea un răspuns şi-mi
voi continua aceeaş pratesiveraţii(in) , întrucât sentimentele nu
se ianfaun.(in)
Şi totuşi nu
cred că încercarea mea ar fi zadarnică! Eşec. Nu
***
Azi mama e
la Tg Jiu, tata se duce pela Godineşti eu sunt singur acasă. Ce lucrai? Cetii
ziarele luate dela C. apoi căutai prin cufere nişte cărţi. Găsii şi carnetul
vechiu cu notiţele. Între altele detei şi de o ----------(in) adresată ---(in) compusă la 12 Aprilie a.c. dar netrimisă.
Constatai că în unele părţi vechea e superioară celei pe care am trimis-o acum.
Era bine înainte de a scrie să consult concepta de atunci. În noua, aproape
n-am făcut introducere. Am început „ex abrupto”. Dar ce? Dacă o luam mai pe
departe, era mai bine? E lucru cavaleresc a spune cu sinceritate tot. Ce să mai
umbli cu ocoliri? Cale cinstită să spui verde, drept în faţă ce ai pe inimă!
Să mă
gândesc pentru ce-ar fi caz de eşec. Eu însu-mi aş râde de mine, de copilăria
mea. Da, chiar aşa aş face…
Cu toată
silinţa ce mi-o dau, totuşi mă simt preocupat de ce are să fie încercarea mea.
Caut să dau glas gândurilor şi în altă parte, să-mi văd şi de alte afaceri dar
pe acestea numai de le încurc, pentru că atenţia mereu îmi e furată de IIII .
Ce-o zice, ce-o fi zis, ce-o fi cugetat, când a cetit-o cu dispreţ, cu
indiferenţă, poate o fi cu altfel de banalităţi. Dar cartea mea nu e banală… Nu
că-mi atribui mie mare importanţă dar de, oricum, cât pentru atâta îmi închipui
că însemnez ceva. Ei bine, trebuie să termin cu reflecţiile mele! Adică dece
să-mi bat capul mereu când poate habar n-are. Da, da, e o copilărie să mai
continui a-mi aşterne pe hârtie desordonatele mele gânduri. Asta e ceva
neserios şi apoi eu am pretenţia şi chiar reputaţie că sunt om serios.
Notă 2 V 1917 În
tranşee, cota 625 Şuşiţa
Lucru cert
că mă aflu în prada unor lupte sufleteşti neâncercate încă până în (in).
Însă asta nu mă împiedică să-mi amintesc de sincerii mei prieteni şi colegi, de
Bărău şi Zălog. Cât am discutat cu ei în privinţa (in). Cât m-aş simţi
de bine, dacă ei ar fi aproape să le spun (in) şi lor.
În timp ce
eu mă ocup de fleacuri, dânşii, desigur fac exerciţii militare pe câmpurile din
jurul Botoşanilor. Ar fi o bucurie mare pentru mine să mai pot sta de vorbă cu
aceşti colegi.
Seara venind
mama dela oraş mi-aduse „Universul”, în care cetind unele dispoziţii ale
statului major, desprinsăi ideea că în curând contig. din care fac parte va fi
chemat.
Mai cetii un
capitol din „Întrebuinţarea vieţii” (Lubbock)
în care observai cugetări pline de adevăr: „Sfaturile nu costă nimic şi
cel care nu le primeşte, va cumpăra scump mai târziu căinţa”(Lubock). „Ce
doreşti să ai vei dobândi mai uşor cu un zâmbet, decât cu vârful spadei”
(Sakespeare). „Nu dispreţui niciodată pe cei cari sunt mai puţin înzestraţi
decât voi”
25. Marţi
Şi azi, ca
şi ieri şi alaltăieri, preocuparea mea capitală e chestiunea de ansamblu Fusei
pela prietenul Costică. El fu ceva mai (in) decât ieri. Vorbirăm dar
foarte puţin. Era desigur din cauza supărării prea mari. Ne (in) cu
multă amabilitate. Încercarea mea se pare că va avea şi poate pe (in)
nimeni (in) pănă acum. Încă puţină răbdare şi vom fi în posesiunea
lucrului. Mâine e o ocazie nimerită, vom vorbi, da şi voiu fi absolut clar în
această privinţă. (in) e chiar sigură.
26. Sf. Dimitrie
De dimineaţă
fusei la biserică şi mă întâlnii cu Costică. Ceti cazania. După slujbă, d-l
învăţător mă invită la prânz. C îşi luă angajamentul să mă cheme.
Venind
acasă, mai cetii, mă culcai şi aşteptai pe C. Dar el nu veni. Nu puteam
înţelege care era cauza. Pela 2 p.m. plecai la primărie şi de aci la d-l
învăţător. Aci găsii pe C. şi Popescu. N conversaţiile întreţinute azi avusei
ocazia să constat că prietenul meu e cam (in) de arătă cu bunăvoinţă.
După rugămintea d-lui învăţător rămăsei seara la masă. Oţi am fost mulţumiţi de
felul cum ne-a servit. Aveam îndoiala în ce priveşte (in). Dela 3 până
la 6½ fusei chiar indispus, fapt pe care scumpu C îi observă şi-l relevă. M-a
cam durut şi capu şi mă isbeau şi gândurile plecării.
După masă am
întrebat pe (in) cum i s-a părut cartea ce i-am dat-o zilele trecute.
Mi-a răspuns că i s-a părut frumoasă şi s-a cercetat. În fine sosi, după
aprecierea mea ora plecării. Mi-a luat rămas bun de la toţi şi când (in)
de două cărţi cari nu le găsii să le caute şi să nu le dea spre a nu e aşeza
acasă, că poate cât de îndată îmi vine ordin de plecare. Zicând aceste cuvinte,
am coborât scara să plec şi am (in)
- (in)
sters------------tatălui
- Da
plecarăm că am stat destul
,………………
Ajuns acasă
încep a ceti. Oare voiu fa(in)
Are (in)
un timp numai speram nimic, acum însă sper să plec.
Şi dacă n-aş
pleca ce-ar fi? Să mai fac o încercare. Asta ar fi o nebunie nedemnă de firea
mea! M-am purtat bine până acum şi de aici înainte voiu fi ca şi până acum cu
asta, sunt sigur, să regrete (in) ce-ar avea-o acum, dar atunci totul va
fi degeaba. Mă voiu purta tare - căci dacă nu izbutesc acum niciodată nu voiu
mai încerca – ci pentru că trebuie să se poarte bine tot conştiincios de rolul
ce’are de jucat în teatrul lumii. Şi dacă voiu fi (in) cine e vinovatul?
Meritele mele, purtarea nea n-au nicio valoare? Ba da, însă n-are cine le
aprecia. Ei, da şi asta e o mângâiere. De acum opţiunea mă va preocupa mai
puţin.
***
Invaziunea
iar ne ameninţă.
Notă 2 V 1917 În
tranşee (şi în paginile de aci se şterg nume şi aprecieri)
27. Joi
Mă deşteptai
în bocetele femeilor căci o bătrână de peste drum de casa noastră a murit.
Lucru de puţină însemnătate.
Cusui
hainele şcolare pentru armată. Un sergent-jeandarm spuse că la 1 Noiembrie vom
fi chemaţi. La chestia aceea m’am gândit mai puţin. Fusei pela un negustor şi
mă întâlnii şi-(in) văzui. Am pierdut speranţa într-un rezultat şi de
aceea făcui altă încercare, - pe acesta îl dă, dacă va voi – şi pentru ca să-mi
înapoieze ce i-am dat mai zilele trecute. Cât de curând cred că voiu termina cu
încrederea mea. De-acum nu voiu mai greşi.
Notă 2 V 1917 În
tranşee, valea Şuşiţa cota 625 (adică şi aci se şterg nume şi aprecieri)
28. Vineri
Am scris şi
am dat scrisoarea prin care cer ca în timp dr 24 zile să-mi dea răspunsul – un
răspuns clar – sau lucrurile mele. Mi-e cu totul indiferent dacă voiu reuşi sau
nu. Chiar mă obişnui cu (in) şi râsei cu prietenul Costică de mine
însumi. Mai cu seamă făcurăm haz de faptul că plecarea de acum e sub formă de (in).
C. mă asigură de răs(in) tot şi zise că intervine în favoarea mea, lucru
pe care nu-l primii. Nu ştiu din ce cauză, dar mă simt dispus cu plecarea.
Seara voiu
vedea: ori da, ori nu. Ce bine ar fi cu „nu”!
***
Azi s.au
auzit tunurile toată ziua. Sunt lupte crâncene la graniţa noastră. E lucru
hotărât că peste 2-3 zile contig 1919 vom pleca la recrutare.
29. Sâmbăta
Pela 4 a.m.
s-a sculat tata şi am plecat împreună la lemne, de unde am venit la amiazi,
mort de foame şi oboseală. Am mâncat şi am plecat la Tismana. De aci mă
întorsei acasă seara cu adela(in) dar şi cu(in) . Sunt şi cu (in)
poate că n-am avut răbdare, dar îşi recunoaşte şi (in) arată de ce nu,
nu a (in). În fine plecarea e sigură. Mă doare capul grozav. Încercarea
mea m-a costat multă energie. (in)Sters rând întreg
30. Duminecă
Fuserăm la
mânăstire şi cu acest prilej, avusei numai (in) să-mi ajung. Cu un
singur lucru m-alesei: mă întâlnii cu un prieten, care a fost rănit în luptele
din Dobrogea şi cu care discutai multe. Venind spre casă, aflai că suntem
lăsaţi la vetre până la 10 Noiembrie. Aproape renunţasem cu totul la (in).
Dar dacă mai am timp tot mai(in) şi sosind acasă (in).
Seara fu
întâmplare nevisată. Avusei prilejul să beau mult cu (in) pe drum şi-i
spusei tot. Am discutat mult cu Costică (in)
Abia acum,
zice el constată oarecari calitati(in)
31. Luni
Scrisei o
scrisoare (in) dar nu e pentru (in). Toată ziua s’a auzit
groasnic bubuitul tunului. Trebuie să fi fost lupte teribile în apărarea
noastră
