Sămănătorul: interviu la Tismana

Înainte de anii 2011-2016, blogul publica articolele scriitorilor când aparițiile erau lunar sau trimestrial în revista „Sămănătorul”, director Nicolae Tomoniu, membru UZPR. Din anul 2018, se publică ocazional editarea publicațiile „Sămănătorul” (Tismana)” atunci când este nevoie ori evenimente deosebite. Constatăm că vechii cititori și chiar cei noi cititori, reiau gustul de lectură. De cultura scrisă este nevoie și nu va dispare cât ar voi pe unii să-i manipuleze.

Se afișează postările cu eticheta interviu la Tismana. Afișați toate postările

miercuri, 8 iulie 2015

MS Regele Mihai la Tismana

Dumitru Vlăduţ

MS Regele Mihai la Tismana

- Un interviu cu Dumitru Vlăduţ -

Nota redacţiei. Redacţia „Sămănătorul” conform profilului său de a promova istoria Tismanei, patrimoniul său religios şi arhitectural (Mânăstirea Tismana), meşteşugurile tradiţionale, (cu predilecţie artizanatul) turismul, valorile literare, (George Coşbuc, Serafim Duicu) participanţii la Războiul de Întregire al Neamului, (Ion Aurariu, Ion Neferescu) nu odată a apelat la bătrânii satului şi la cei care deţin documente personale dar de importanţă a patrimoniului documentaristic local.

Printre octogenarii Tismanei se numără şi Dumitru Vlăduţ, care, fiind invitat să scrie articole în tematica noastră s-a achitat cu brio de sarcina de a dezvălui tinerei generaţii ceea ce a păstrat în memorie privind evenimentele care trebuie lăsate viitorimii. Printre acestea se numără şi amintirile legate de vizita MS Regele Mihai la Tismana, pe care le publicăm în premieră absolută.

Urmăriţi deci interviul de mai jos, luat de preşedintele „Asociaţiei Semănătorul Tismana.

Nicu N. Tomoniu: Nene Mitică, te rog să-mi permiţi să-ţi spun aşa nu numai pentru că suntem într-un fel rude dar la vârsta dumitale tot satul te apelează în acest fel ! Mătuşa Liuţa Dragomir şi mama matale Maria Gârleanu erau nu numai verişoare dar şi prietene nedespărţite. Să fim şi noi barem apropiaţi, cât de cât, acum când aţi revenit la vatra veche din Ungureni.

Mitică Vlăduţ: Ei, nu chiar tot satul mă stimează, oamenii mai au şi duşmani din diverse motive. Dacă cineva s-a întins peste proprietatea mea şi mi-am „permis” să-l dau în judecată, fie acel cineva şi primăria, unii au zis că sunt un reclamagiu.

Nicu N. Tomoniu: Să lăsăm pentru altă dată acest subiect. Nu pentru că nu e bine să te iei cu autorităţile ci pentru că e o temă ce ţine de noua mentalitate privind respectul bătrânilor lansată pe toate canalele mass-media. Guvernele, prin propagandă politică pentru a-şi acoperi incompetenţa, au propagat teza că noi pensionarii, care am muncit în medie peste 40 de ani la stat, să fim consideraţi răul naţiei. De pildă, ei mint lumea că nu pot fi mărite salariile pentru că nu ajung banii de pensii. Ori, cât au furat găştile politice, de pildă, chiar şi jumătate din cele 10 miliarde împrumutaţi de regimul lui Băse, ar ajunge pentru pensiile „normale” decenii de-aici înainte. Bineînţeles fără să luăm în calcul pensiile „nesimţite” ale unor „aleşi” sau ale complicilor. Dar hai să nu ne băgăm în politică pentru că ratăm tot interviul! Nea Mitică te rog să clarifici un lucru. La Tismana, se află un mare număr de femei care afirmă că au jucat în horă cu MS Regele Mihai! Ba mai sunt unele de prin Vânăta sau Pocruia care au jucat în horă cu tânărul rege de atunci! Care e domnule, realitatea?

Tismana. Costume gorjeneşti la Festivalul de la 15 aug.2007

Mitică Vlăduţ: He, he, he! Păi au toate dreptate, dle Nicu! Prin „horă” la noi se înţelegea, până nu demult - când încă se mai făceau hore în zăvoi - atât „hora de mână” cât şi „sârba” iar ungurenii comandau lăutarilor „învârtita”. Cu strigăturile de rigoare. Când se pornea hora şi regele intra în ea, toate fetele puteau spune că au jucat în horă cu MS Regele Mihai, nu?

Nicu N. Tomoniu: Ba nu, nea Mitică! Se intră câte doi în horă, băiatul şi perechea lui!

Mitică Vlăduţ: Aşa e! Dar dacă se joacă învârtita, pe ansamblu, ea e tot o „horă”. În fapt, regele venind la „horă” n-a intrat în hora de mână, a jucat doar învârtita. Pentru că se strica rândul celor care deja plătiseră lăutarii să ia „hora înainte”.

Nicu N. Tomoniu: Nea Mitică, nu mă lua cu vorba! Cu ce fată s-a învârtit domnule, regele? Asta te întreb, îmi trebuie un nume, pare că ascunzi ceva!

Mitică Vlăduţ: Păi, stai s-o iau pe îndelete! Într-o duminică de pe la mijlocul lui iulie 1940, maică-mea mi-a spus şi ora, la ora 16 şi jumătate, MS Regele Mihai a venit la masă la Neferescu ca să mai stea la taifas până începe hora de duminică din zăvoiul duiculeştilor.

Nicu N. Tomoniu: De la Neferescu erau cam 2-3 sute de metri până acolo dar nu pentru că zăvoiul era aproape venise regele la Neferescu, nu?

Mitică Vlăduţ: Evident că nu! Ion Neferescu era veteran de război şi beneficiar al Ordinului Mihai Viteazul pentru luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti din 1917-1918. Din respect, MS Regele Mihai îl invita pe Neferescu şi pe alţi veterani de război, în ziua de Sf. Mihail şi Gavril la masă, în fiecare an. Trebuia ca şi căpitanul în rezervă Ion Neferescu să i-o întoarcă barem odată. Dar cine ştia ce-o să vină după al doilea război mondial? Din participarea la sindrofiile regelui i s-a tras şi lui Ion arestarea de către comuniştii de mai târziu !

Dacă pe timpul regatului a primit pentru vitejia sa în Războiul pentru Reîntregirea Neamului, terenul din Nereaz unde i s-a construit monumentul - pentru care şi dumneata te-ai zbătut ca să obţii aprobarea în vremea lui Ceauşescu - pe timpul teroarei staliniste a anilor 1950, Neferescu a fost băgat la zdup, murind la închisoarea Văcăreşti.

Nicu N. Tomoniu: Am mai scris în „Sămănătorul” despre asta, să nu deviem de la subiect! Deci regele a venit la masă la Neferescu… Ţi-a spus mătuşa Maria cine a mai fost invitat?

Mitică Vlăduţ: Cu lux de amănunte! Pentru că pe muma, Maria Gârleanu, o desemnase Tanţa Neferescu - fiind rude şi prietene - să servească la masă. Masa se aranjase în casa lui Neferescu, în sufrageria mare de la drum. Patru persoane pe-o parte, patru pe alta. Pe o latură, MS Regele Mihai, Nicolae Mischie, deputat de Gorj, de loc din Şomăneşti, Ion Neferescu şi Tanţa Neferescu. Pe latura cealaltă, un ofiţer din garda de securitate a regelui, primarul cu soţia şi şeful postului de jandarmi. He, he, he! Post de jandarmi! Asigurau securitatea Tismanei doar doi oameni: şeful şi ajutorul său! Stăteau în casa lui Pârvulescu vizavi de moara şi gaterul mânăstirii.

Nicu N. Tomoniu: Lasă astea pe altădată! Şi s-a plecat la horăăă…

Mitică Vlăduţ: Ajunşi în zăvoi, toată lumea a făcut loc, a aplaudat, mă rog, chestiuni de protocol, dar se ţinea respectul şi bunul simţ, nu se înghesuia lumea ca în jurul lui Băsescu să bată palma cu marinarul deşi era apărat mereu de un pluton de „badigarzi”.

A început hora de mână dată de Nefereşti „de pomană”, pentru eroii căzuţi în primul război mondial. La hora de pomană văduvele veneau cu coşuri de flori şi lumânări legate în batiste şi le puneau în mâinile tuturor celor din horă. Copiii de pe margine primeau colaci cu o lumânare aprinsă înfiptă la mijloc. A urmat sârba, apoi învârtita.

La învârtită, MS Regele Mihai, a luat pălăria lui Ion Gârleanu, şi-a pus-o pe cap şi a jucat învârtita cu fata lui Gheorghe Bucur, Leonica.

Nicu N. Tomoniu: Deci regele a jucat cu Leonica lui Bucur. Parcă azi nu mai sunt de-ai lui Bucur în Ungureni. Eu, de când eram mic, îl ştiu doar pe Nelu Popescu dintr-ai lui Bucur. Se ţinea drept, avea fruntea lată şi părul lins dat pe spate şi toţi şuşoteau cu admiraţie: „- Uite-l pe-al lui Bucur, e student, face poezii şi scrie cărţi !” Se zice că pentru scrierile sale contra regimului comunist a făcut şi puşcărie.

Mitică Vlăduţ: Am auzit şi eu de el că nu prea era uşă de biserică dar nu-l ştiu prea bine, am fost mereu plecat, ba cu facultatea, ba cu serviciul la Sibiu. Dar ştiu că Gheorghe Bucur şi Mihai Bucur erau fraţi. Iar Mihai a terminat şi el o facultate. Nu erau ei fitecine!

Nicu N. Tomoniu: Ne-a Mitică, cum era lumea îmbrăcată la horă?

Tismana centru, 2013. Fete cu marame de borangic

Mitică Vlăduţ: Îmbrăcată în cele mai scumpe ţoale ţărăneşti din „camera bună”, cum să fie ! Atunci, se ţinea tradiţia ! Femeile aveau salbe la gât, cercei de aur, ii pe roşu, galben sau albastru, tismănencele şi negre, ungurencele. Brăcirile, opregele ungureneşti şi vâlnicele gorjeneşti se asortau la culoare cu iile iar pe cap părul era prins în borangic auriu ce atârna lung în faţă şi pe la spate. Costumele populare făceau din fete zâne de poveste! Băieţii aveau ie şi vestă, pantaloni cu două şliţuri la partea anterioară, bine ţinuţi pe trup de chimire late din piele, cu zalele briceagului şi ceasului atârnând din buzunare, iar pe cap, nelipsita pălărioară de cioban ungurenii şi pălării gorjeneşti din fetru tismănenii.

Nu se mergea aşa, oricum, la horă ! N-auzişi că până şi bietul băiat, regele, a fost nevoit să împrumute pălăria lui Gârleanu pentru a juca învârtita? Cutumele ţărăneşti trebuiau respectate, cât de cât, chiar şi de Majestatea Sa! Barem pălărie să fi avut !

Nicu N. Tomoniu: Mulţumim ne-a Mitică, că ne-ai dat o idee despre lumea de altădată, o lume cu respect pentru frumuseţea artei populare, cu respect pentru celălalt, cu respect pentru regalitate, cu respect pentru nelipsita horă de duminică din zăvoi sau centrul satului !

Să trăieşti peste suta de ani pentru ca să ne mai povestești!

Mitică Vlăduţ: Mulţumesc!

A consemnat, azi duminică 5 iulie 2015,

Nicolae N. Tomoniu

Directorul revistei „Sămănătorul”

În fotografie: Clasa specială unde învăţa viitorul rege al României. La cursuri erau înscrişi în catalog copii eminenţi din toate zonele geografice ale regatului. Printre ei, se afla şi Dumitru Constantinescu, din Tismana rudă cu Ion Neferescu. Numit la Tismana ca profesor de istorie, a avut aceiaşi soartă ca şi Neferescu. A murit pe vremea prigoanei staliniste în puşcărie.

MS Regele Mihai pe când era şcolar

luni, 8 decembrie 2014

Ion Longin Popescu - Un interviu inedit la Tismana

Dumitru Vlăduţ

DUMITRU VLĂDUȚ, pensionar din Ungureni (Tismana), Gorj

„Dacă se votează cinstit, Johannis va fi preşedinte”

A-l pune, în aceste zile, pe un ţăran să judece actualitatea românească politică, socială şi culturală poate fi o experienţă reportericească unică.

Îl iau ca martor pe Dumitru Vlăduţ, ţăran-pensionar din satul Ungureni, comuna Tismana, judeţul Gorj. Ca urmaş mândru al bătrânului Ion Bărăitaru, bunicul după mamă care a înlocuit primul din comună, în anul 1894, băşica de porc cu sticla în ferestre, Dumitru Vlăduţ este un comentator lucid şi agreabil, pentru care viaţa ţării nu pare a avea prea multe secrete.

Circulă mult cu maşina proprie la Craiova, la Petroşani, la Târgu Jiu sau la Râmnicu Vâlcea, uneori ajunge la Bucureşti, să-şi vadă rudele, să-şi vândă legumele sau prunată. Se informează nu doar de la televizor şi din ziare, ci şi din viaţa de fiecare zi. Este sănătos şi plin de vigoare, cum puţini oameni întâlneşti la vârsta de 82 de ani...

„Tăriceanu e un fluture călător, stă unde găseşte nectar mai mult”

Se întâmplă să stăm de vorbă în plină campanie electorală... De aceea, v-aş întreba: cum se vede de la Ungureni, sat de păstori veniţi de peste Carpaţi, competiţia pentru preşedinţia României?

O să spuneţi, probabil, că noi toţi, aici, la piciorul muntelui, suntem uşori de înger şi putem fi duşi la urne cu o găleată de plastic şi un litru de ulei... Eventual, cu 50 de lei pentru o ţuică mare... Dar nu toţi acceptă această umilinţă. Azi, ţăranul din Ungureni ştie, în general, ce se întâmplă în ţară. Spre exemplu, din două „rele”, Ponta şi Johannis, eu îl aleg pe cel mai mic: pe Johannis. Dacă nu vine ăsta la Cotroceni, s-alege praful... vin ăilalţi din puşcărie, că Ponta a promis că-i va amnistia, şi vând tot din ţara asta, ne vând şi pe noi... Am văzut ce s-a întâmplat în străinătate la turul I. Mai mare ruşinea pentru ţara noastră. Nu i-au lăsat să-şi exercite dreptul de vot. Ei ştiu că diaspora e împotriva lor... Când fu referendumul pentru suspendarea lui Băsescu, cum se putu prelungi votarea până la ora 23? În sat la noi, primarul PPDD a trecut, cu ordonanţa aia hoţească, la PSD, iar acum face politica lui Ponta. Dar n-o să-i meargă... Sunt foarte puţini „ungureni” care mai vorbesc acum de politica lui Ponta... Și prin Craiova, la fel, cunoştinţele noastre sunt tot cu Johannis... Vă spui drept: dacă se votează cinstit, Johannis va fi preşedinte. Lumea nu crede nici poveştile cu tăiatul pensiilor, nici pe alea cu cedarea Ardealului... Acum îi aud pe unii: „mă, eu n-am fost în turul întâi, că nu era important... dar acum mă duc”. În Gorj, am văzut că s-au mai schimbat opiniile... mulţi au fost sunaţi de cei din străinătate, să se ducă cu neamurile, cu nepoţii, cu fraţii şi surorile, să voteze...

Ce v-a scandalizat cel mai mult în această campanie electorală?

Conflictul de interese în care s-a aflat d-l Victor Ponta. Dă-ţi, domnule, demisia şi candidează liber, nu sta în fotoliul de prim-ministru, ca să foloseşti banii publici pentru pomeni electorale... Mă mir că partidele şi Justiţia n-au sesizat această nepotrivire... Pe de-asupra, domnul Ponta a promis că, dacă iese preşedinte, ni-l pune în capul viitorului guvern pe Tăriceanu. Tăriceanu? Ar fi un dezastru! Tăriceanu e ceva expirat, perimat... Dacă s-ar întâmpla asta, România ar trebui să-şi schimbe numele... să-i zicem Congo, Zambia, ceva... Tăriceanu, domnule, e un fluture călător, stă unde găseşte nectar mai mult... Nu-i un om de bază... e o nebunie să-l pui iar prim-ministru...

De vreo câţiva ani, dar mai intens de câteva luni, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este foarte activă. A făcut sute de arestări... Ce spuneţi despre această campanie fără precedent?

DNA are de la ţăranii din Ungureni, de la familia mea, nota 10, că 20 nu există, că i-am da 20. Este cea mai serioasă ofensivă contra hoţilor, pe care am pomenit-o... Dacă DNA ar putea s-o ţină tot aşa, s-ar mai speria satanele astea... În loc să se lase de furat, gândul lor e să iasă Ponta preşedinte, protectorul, căruia nu-i pasă de Europa, după cum a declarat într-o seară la televizor.

„Oare guvernanţii nu-şi dau seama că străinătatea i-a deşteptat pe români?”

Vorbeaţi de românii din diaspora... Cum vedeţi demisia lui Corlăţean de la MAE şi înlocuirea lui cu Meleşcanu?

Se vede cât colo că vor să demonstreze ceva... Vor să-i amăgească pe oamenii ăia... Dom’le, oare nu-şi dau seama că străinătatea i-a deşteptat pe români? Ei cred că mai ţin jongleriile? Ce şi-au spus: hai să le scoatem ochii, să le dăm pe tavă capul lui Corlăţean, că, dacă o ieşi prost şi în turul II, şi va ieşi foarte prost, Meleşcanu să spună că e vina fostului... şi, uite aşa, nimeni să nu mai poarte răspunderea. E cu aţă roşie, nu-i mai crede nimeni, doar cei slabi... Ăia care cred în sondajele pesediste. Păi, de ce să iasă Ponta cu 55% şi nu cu 99%? Puneţi, dom’le, cifrele cum vă convine, că de aia deţineţi puterea... Până acum, pentru a-l afunda pe Băsescu, spuneaţi că funcţia de preşedinte este fără importanţă. Atunci, de ce te baţi atâta, măi, domnule Ponta, să ajungi la Cotroceni?

A trecut un sfert de secol de când puteţi vorbi liber şi de când aţi primit pământul înapoi. Cum a fost viaţa de ţăran în anii care s-au scurs de la 22 Decembrie 1989?

Din 1989 sunt pensionar. Profesor pensionar şi ţăran lucrător de pământ. La începutul lui 1990, m-am retras la casa părintească din Ungureni, cu gândul de a-mi relua ocupaţia practicată de moşii mei. Am crescut porci, vaci, cai şi păsări, am cultivat pământul şi am cosit fâneaţa. Ceea ce fac şi în prezent. Tot surplusul îl vând, asigurându-mi un trai frumos. Din păcate, mulţi consăteni au plecat, alţii s-au mulţumit cu minima rezistenţă. Sistemul care a venit, democraţia de care se tot vorbeşte, n-a făcut ţărani, a făcut puturoşi... Regimul comunist i-a dus la oraş şi i-a băgat în blocuri, mulţi şi-au vândut casele pe nimic. Nu mai sunt ţărani care să muncească de dimineaţa până seara pe ogor. Marea problemă astăzi este să găseşti oameni de muncă. Iar când îi găseşti, nu prea muncesc. Cinci fac treaba pe care, în tinereţea mea, o făcea unul singur... Vin la ora 8 şi pleacă la ora 5. Le dai bani, 50 de lei, ţuică, mâncare, clătite, cafele, gogoşi, prăjituri... De nu le dai, nu-ţi vin la cosit sau la prăşit. Numai internet la capul locului nu-ţi cer, încolo îi vor şi pe mumă-sa şi pe tată-său... Toate oraşele sunt pline de dezrădăcinaţi de la ţară. Au lăsat satele de izbelişte. Din 120 de familii, în satul nostru mai trăiesc 70, şi astea sunt mai mult formate din bătrâni. N-a existat, în toţi aceşti ani democratici, nici un program guvernamental de încurajare a vieţii la ţară... A venit Europa cu subvenţiile şi a tulburat toată rânduiala. Se bat mulţi pe subvenţii, primesc fonduri pentru dezvoltare rurală, ca să facă grajduri moderne şi făbricuţe de brânză, dar se alege praful. Prin corupţie, mulţi îşi modernizează casele şi gardurile cu acei bani, lăsând vitele sau oile în adăposturi putrede, în grajduri pline de bălegar.

„Pe lângă avocaţi, o adevărată pacoste pentru ţărani sunt distribuitorii de ajutoare sociale”

Retrocedarea pământurilor s-a transformat într-o adevărată „golgotă” pentru micii proprietari din sate. Care sunt „personajele” care au parazitat, în ultimul sfert de secol, viaţa ţăranului nedreptăţit?

Pe primul loc sunt avocaţii. Din cinci avocaţi pe care i-am plătit din greu în toată această perioadă, pentru a obţine o parcelă de pământ a familiei mele, numai unul a fost corect şi mi-a apărat interesele. Ceilalţi au făcut jocuri duble, luând bani din două părţi. La ora actuală, sunt atâtea procese pentru dreptul de proprietate în tribunale, încât numai dacă eşti norocos câştigi. Dai peste un judecător care-ţi ia în considerare actele şi martorii, câştigi. Dacă nu, înseamnă că n-ai avut noroc şi pierzi. Avocaţii încurcă totul, sunt adevărate lăcuste pe viaţa bietului ţăran bătrân. Dar ţăranul îşi face rău şi singur. Observăm o degradare a culturii ţărăneşti. Pe vremuri, ţăranul parcă avea o logică, o gândire mai sănătoasă, chiar dacă nu avea decât patru clase şi nu avea televiziune prin cablu şi internet şi nici apă curentă şi canal. Adevăraţii ţărani au pierit prin anii ’50, apoi au venit comuniştii şi au construit „omul nou” care poate fi admirat şi azi. Este omul confuz, iubitor de scandaluri televizate, de manele şi de ajutoare sociale. Băgaţi de seamă: pe lângă avocaţi, o adevărată pacoste pentru ţărani sunt distribuitorii de ajutoare sociale. Cum să mai muncească omul asistat de UE sau de primărie? Cum să mai vină la mine la prăşit, unde te găsesc bătăile dând cu sapa? „De ce să vin, mă, la tine? Îmi dă primăria trei milioane”.

Oare tot ce povestiţi nu face parte din procesul de dezvoltare? Nu este preţul plătit pentru modernizare?

Niciodată! Face parte din degradarea societăţii româneşti! Din zi în zi, dragostea faţă de muncă dispare. Este înlocuită cu dragostea faţă de subvenţiile de la UE şi de la stat. Țăranul nu mai ţine vaci şi oi pentru că vrea el, pentru că-i plac animalele, ci pentru banii primiţi de pomană. Înainte, nu-l îmbia nimeni pe ţăran cu cadouri, nu-i dădea nimeni nici un ban. Trăia după oile lui, vindea miei, vindea brânză, vindea lână... Am şi eu pământ, peste trei hectare, dar nu m-am înscris la subvenţii... am zis: nu, domnule, nu mă duc... de ce să nu dorm liniştit acasă, să mă trezesc cu ăia la poartă, ca să mă inspecteze dacă am săpat, dacă am cosit... Dacă sunt în stare să le muncesc, le muncesc, dacă nu, le dau în arendă. Până acum, slavă Domnului, le-am muncit eu cu oamenii tocmiţi cu ziua... Plătesc consăteni la sapă, când îi găsesc, şi sap în rând cu ei, abia se ţin de mine şi mă blastămă că nu fac pauze mai dese... După ce am săpat pământul, tăi via, adun fânul de pe loc, împrăştii bălegarul şi aduc lemne din pădure... Asta-i viaţa de ţăran.

Ce aveţi de spus, ca ţăran, despre democraţia ultimilor 25 de ani?
Despre ce democraţie să vorbim, când poporul a votat să avem un parlament cu 300 de parlamentari, iar ei au aranjat să fie 600? Ce răspuns să vă dau? Ei calcă în picioare voinţa poporului.

Cât de benefică a fost aderarea României la Uniunea Europeană?

Aderarea a fost un fapt pozitiv, dar noi nu am luat ce este bun de acolo. Dimpotrivă, am preluat acele elemente care au contribuit la degradarea economiei şi identităţii naţionale. Spre exemplu, în loc să modernizăm sau măcar să menţinem fabricile, le-am vândut pe nimic. Am făcut împrumuturi mari, am strâns de gât micii investitori, dar mai ales ţărănimea. Valori în UE sunt multe, se văd în progresul Germaniei, al Franţei, al Suediei şi al altor ţări membre. Noi am cotizat din greu la bugetul comunitar, dar n-am luat decât foarte puţine dintre valorile europene.

Ce predicţie faceţi pentru următorii 25 de ani?

Depinde de ce se votează în 16 noiembrie. Dacă se votează tot ce a fost, să nu ne aşteptăm la mari schimbări. Mai au pădurile să le desfiinţeze şi să vândă bogăţiile subsolului, şi ţara este pusă la pământ pe vecie. Cât despre identitatea naţională, o vedem deja numai la casele de cultură, în dansuri şi costume. Peste România noastră s-a lăsat o ceaţă grea... O substanţă chimică întunecată, prin care abia dacă mai zărim ceva şi prin care vom bâjbâi mulţi ani de acum înainte... În rest, uitaţi-vă la centrul Tismanei: baruri de plastic, muzică de plastic, flăcăi trişti, singuri, butonând telefoane...