Sămănătorul: Ion Longin Popescu - Un interviu inedit la Tismana

Dumitru Vlăduţ

DUMITRU VLĂDUȚ, pensionar din Ungureni (Tismana), Gorj

„Dacă se votează cinstit, Johannis va fi preşedinte”

A-l pune, în aceste zile, pe un ţăran să judece actualitatea românească politică, socială şi culturală poate fi o experienţă reportericească unică.

Îl iau ca martor pe Dumitru Vlăduţ, ţăran-pensionar din satul Ungureni, comuna Tismana, judeţul Gorj. Ca urmaş mândru al bătrânului Ion Bărăitaru, bunicul după mamă care a înlocuit primul din comună, în anul 1894, băşica de porc cu sticla în ferestre, Dumitru Vlăduţ este un comentator lucid şi agreabil, pentru care viaţa ţării nu pare a avea prea multe secrete.

Circulă mult cu maşina proprie la Craiova, la Petroşani, la Târgu Jiu sau la Râmnicu Vâlcea, uneori ajunge la Bucureşti, să-şi vadă rudele, să-şi vândă legumele sau prunată. Se informează nu doar de la televizor şi din ziare, ci şi din viaţa de fiecare zi. Este sănătos şi plin de vigoare, cum puţini oameni întâlneşti la vârsta de 82 de ani...

„Tăriceanu e un fluture călător, stă unde găseşte nectar mai mult”

Se întâmplă să stăm de vorbă în plină campanie electorală... De aceea, v-aş întreba: cum se vede de la Ungureni, sat de păstori veniţi de peste Carpaţi, competiţia pentru preşedinţia României?

O să spuneţi, probabil, că noi toţi, aici, la piciorul muntelui, suntem uşori de înger şi putem fi duşi la urne cu o găleată de plastic şi un litru de ulei... Eventual, cu 50 de lei pentru o ţuică mare... Dar nu toţi acceptă această umilinţă. Azi, ţăranul din Ungureni ştie, în general, ce se întâmplă în ţară. Spre exemplu, din două „rele”, Ponta şi Johannis, eu îl aleg pe cel mai mic: pe Johannis. Dacă nu vine ăsta la Cotroceni, s-alege praful... vin ăilalţi din puşcărie, că Ponta a promis că-i va amnistia, şi vând tot din ţara asta, ne vând şi pe noi... Am văzut ce s-a întâmplat în străinătate la turul I. Mai mare ruşinea pentru ţara noastră. Nu i-au lăsat să-şi exercite dreptul de vot. Ei ştiu că diaspora e împotriva lor... Când fu referendumul pentru suspendarea lui Băsescu, cum se putu prelungi votarea până la ora 23? În sat la noi, primarul PPDD a trecut, cu ordonanţa aia hoţească, la PSD, iar acum face politica lui Ponta. Dar n-o să-i meargă... Sunt foarte puţini „ungureni” care mai vorbesc acum de politica lui Ponta... Și prin Craiova, la fel, cunoştinţele noastre sunt tot cu Johannis... Vă spui drept: dacă se votează cinstit, Johannis va fi preşedinte. Lumea nu crede nici poveştile cu tăiatul pensiilor, nici pe alea cu cedarea Ardealului... Acum îi aud pe unii: „mă, eu n-am fost în turul întâi, că nu era important... dar acum mă duc”. În Gorj, am văzut că s-au mai schimbat opiniile... mulţi au fost sunaţi de cei din străinătate, să se ducă cu neamurile, cu nepoţii, cu fraţii şi surorile, să voteze...

Ce v-a scandalizat cel mai mult în această campanie electorală?

Conflictul de interese în care s-a aflat d-l Victor Ponta. Dă-ţi, domnule, demisia şi candidează liber, nu sta în fotoliul de prim-ministru, ca să foloseşti banii publici pentru pomeni electorale... Mă mir că partidele şi Justiţia n-au sesizat această nepotrivire... Pe de-asupra, domnul Ponta a promis că, dacă iese preşedinte, ni-l pune în capul viitorului guvern pe Tăriceanu. Tăriceanu? Ar fi un dezastru! Tăriceanu e ceva expirat, perimat... Dacă s-ar întâmpla asta, România ar trebui să-şi schimbe numele... să-i zicem Congo, Zambia, ceva... Tăriceanu, domnule, e un fluture călător, stă unde găseşte nectar mai mult... Nu-i un om de bază... e o nebunie să-l pui iar prim-ministru...

De vreo câţiva ani, dar mai intens de câteva luni, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este foarte activă. A făcut sute de arestări... Ce spuneţi despre această campanie fără precedent?

DNA are de la ţăranii din Ungureni, de la familia mea, nota 10, că 20 nu există, că i-am da 20. Este cea mai serioasă ofensivă contra hoţilor, pe care am pomenit-o... Dacă DNA ar putea s-o ţină tot aşa, s-ar mai speria satanele astea... În loc să se lase de furat, gândul lor e să iasă Ponta preşedinte, protectorul, căruia nu-i pasă de Europa, după cum a declarat într-o seară la televizor.

„Oare guvernanţii nu-şi dau seama că străinătatea i-a deşteptat pe români?”

Vorbeaţi de românii din diaspora... Cum vedeţi demisia lui Corlăţean de la MAE şi înlocuirea lui cu Meleşcanu?

Se vede cât colo că vor să demonstreze ceva... Vor să-i amăgească pe oamenii ăia... Dom’le, oare nu-şi dau seama că străinătatea i-a deşteptat pe români? Ei cred că mai ţin jongleriile? Ce şi-au spus: hai să le scoatem ochii, să le dăm pe tavă capul lui Corlăţean, că, dacă o ieşi prost şi în turul II, şi va ieşi foarte prost, Meleşcanu să spună că e vina fostului... şi, uite aşa, nimeni să nu mai poarte răspunderea. E cu aţă roşie, nu-i mai crede nimeni, doar cei slabi... Ăia care cred în sondajele pesediste. Păi, de ce să iasă Ponta cu 55% şi nu cu 99%? Puneţi, dom’le, cifrele cum vă convine, că de aia deţineţi puterea... Până acum, pentru a-l afunda pe Băsescu, spuneaţi că funcţia de preşedinte este fără importanţă. Atunci, de ce te baţi atâta, măi, domnule Ponta, să ajungi la Cotroceni?

A trecut un sfert de secol de când puteţi vorbi liber şi de când aţi primit pământul înapoi. Cum a fost viaţa de ţăran în anii care s-au scurs de la 22 Decembrie 1989?

Din 1989 sunt pensionar. Profesor pensionar şi ţăran lucrător de pământ. La începutul lui 1990, m-am retras la casa părintească din Ungureni, cu gândul de a-mi relua ocupaţia practicată de moşii mei. Am crescut porci, vaci, cai şi păsări, am cultivat pământul şi am cosit fâneaţa. Ceea ce fac şi în prezent. Tot surplusul îl vând, asigurându-mi un trai frumos. Din păcate, mulţi consăteni au plecat, alţii s-au mulţumit cu minima rezistenţă. Sistemul care a venit, democraţia de care se tot vorbeşte, n-a făcut ţărani, a făcut puturoşi... Regimul comunist i-a dus la oraş şi i-a băgat în blocuri, mulţi şi-au vândut casele pe nimic. Nu mai sunt ţărani care să muncească de dimineaţa până seara pe ogor. Marea problemă astăzi este să găseşti oameni de muncă. Iar când îi găseşti, nu prea muncesc. Cinci fac treaba pe care, în tinereţea mea, o făcea unul singur... Vin la ora 8 şi pleacă la ora 5. Le dai bani, 50 de lei, ţuică, mâncare, clătite, cafele, gogoşi, prăjituri... De nu le dai, nu-ţi vin la cosit sau la prăşit. Numai internet la capul locului nu-ţi cer, încolo îi vor şi pe mumă-sa şi pe tată-său... Toate oraşele sunt pline de dezrădăcinaţi de la ţară. Au lăsat satele de izbelişte. Din 120 de familii, în satul nostru mai trăiesc 70, şi astea sunt mai mult formate din bătrâni. N-a existat, în toţi aceşti ani democratici, nici un program guvernamental de încurajare a vieţii la ţară... A venit Europa cu subvenţiile şi a tulburat toată rânduiala. Se bat mulţi pe subvenţii, primesc fonduri pentru dezvoltare rurală, ca să facă grajduri moderne şi făbricuţe de brânză, dar se alege praful. Prin corupţie, mulţi îşi modernizează casele şi gardurile cu acei bani, lăsând vitele sau oile în adăposturi putrede, în grajduri pline de bălegar.

„Pe lângă avocaţi, o adevărată pacoste pentru ţărani sunt distribuitorii de ajutoare sociale”

Retrocedarea pământurilor s-a transformat într-o adevărată „golgotă” pentru micii proprietari din sate. Care sunt „personajele” care au parazitat, în ultimul sfert de secol, viaţa ţăranului nedreptăţit?

Pe primul loc sunt avocaţii. Din cinci avocaţi pe care i-am plătit din greu în toată această perioadă, pentru a obţine o parcelă de pământ a familiei mele, numai unul a fost corect şi mi-a apărat interesele. Ceilalţi au făcut jocuri duble, luând bani din două părţi. La ora actuală, sunt atâtea procese pentru dreptul de proprietate în tribunale, încât numai dacă eşti norocos câştigi. Dai peste un judecător care-ţi ia în considerare actele şi martorii, câştigi. Dacă nu, înseamnă că n-ai avut noroc şi pierzi. Avocaţii încurcă totul, sunt adevărate lăcuste pe viaţa bietului ţăran bătrân. Dar ţăranul îşi face rău şi singur. Observăm o degradare a culturii ţărăneşti. Pe vremuri, ţăranul parcă avea o logică, o gândire mai sănătoasă, chiar dacă nu avea decât patru clase şi nu avea televiziune prin cablu şi internet şi nici apă curentă şi canal. Adevăraţii ţărani au pierit prin anii ’50, apoi au venit comuniştii şi au construit „omul nou” care poate fi admirat şi azi. Este omul confuz, iubitor de scandaluri televizate, de manele şi de ajutoare sociale. Băgaţi de seamă: pe lângă avocaţi, o adevărată pacoste pentru ţărani sunt distribuitorii de ajutoare sociale. Cum să mai muncească omul asistat de UE sau de primărie? Cum să mai vină la mine la prăşit, unde te găsesc bătăile dând cu sapa? „De ce să vin, mă, la tine? Îmi dă primăria trei milioane”.

Oare tot ce povestiţi nu face parte din procesul de dezvoltare? Nu este preţul plătit pentru modernizare?

Niciodată! Face parte din degradarea societăţii româneşti! Din zi în zi, dragostea faţă de muncă dispare. Este înlocuită cu dragostea faţă de subvenţiile de la UE şi de la stat. Țăranul nu mai ţine vaci şi oi pentru că vrea el, pentru că-i plac animalele, ci pentru banii primiţi de pomană. Înainte, nu-l îmbia nimeni pe ţăran cu cadouri, nu-i dădea nimeni nici un ban. Trăia după oile lui, vindea miei, vindea brânză, vindea lână... Am şi eu pământ, peste trei hectare, dar nu m-am înscris la subvenţii... am zis: nu, domnule, nu mă duc... de ce să nu dorm liniştit acasă, să mă trezesc cu ăia la poartă, ca să mă inspecteze dacă am săpat, dacă am cosit... Dacă sunt în stare să le muncesc, le muncesc, dacă nu, le dau în arendă. Până acum, slavă Domnului, le-am muncit eu cu oamenii tocmiţi cu ziua... Plătesc consăteni la sapă, când îi găsesc, şi sap în rând cu ei, abia se ţin de mine şi mă blastămă că nu fac pauze mai dese... După ce am săpat pământul, tăi via, adun fânul de pe loc, împrăştii bălegarul şi aduc lemne din pădure... Asta-i viaţa de ţăran.

Ce aveţi de spus, ca ţăran, despre democraţia ultimilor 25 de ani?
Despre ce democraţie să vorbim, când poporul a votat să avem un parlament cu 300 de parlamentari, iar ei au aranjat să fie 600? Ce răspuns să vă dau? Ei calcă în picioare voinţa poporului.

Cât de benefică a fost aderarea României la Uniunea Europeană?

Aderarea a fost un fapt pozitiv, dar noi nu am luat ce este bun de acolo. Dimpotrivă, am preluat acele elemente care au contribuit la degradarea economiei şi identităţii naţionale. Spre exemplu, în loc să modernizăm sau măcar să menţinem fabricile, le-am vândut pe nimic. Am făcut împrumuturi mari, am strâns de gât micii investitori, dar mai ales ţărănimea. Valori în UE sunt multe, se văd în progresul Germaniei, al Franţei, al Suediei şi al altor ţări membre. Noi am cotizat din greu la bugetul comunitar, dar n-am luat decât foarte puţine dintre valorile europene.

Ce predicţie faceţi pentru următorii 25 de ani?

Depinde de ce se votează în 16 noiembrie. Dacă se votează tot ce a fost, să nu ne aşteptăm la mari schimbări. Mai au pădurile să le desfiinţeze şi să vândă bogăţiile subsolului, şi ţara este pusă la pământ pe vecie. Cât despre identitatea naţională, o vedem deja numai la casele de cultură, în dansuri şi costume. Peste România noastră s-a lăsat o ceaţă grea... O substanţă chimică întunecată, prin care abia dacă mai zărim ceva şi prin care vom bâjbâi mulţi ani de acum înainte... În rest, uitaţi-vă la centrul Tismanei: baruri de plastic, muzică de plastic, flăcăi trişti, singuri, butonând telefoane...