Se face prea târziu, sau prea devreme,
Discuţii mari se poartă-n cancelarii,
Sunt surd demult, şi cred că ochelarii
Mi i-am pierdut de tot, în altă vreme –
Răsare bezna, soarele apune,
Şi pâinea e pe masă, tot mai rară,
Si pâinea este tot mai solitară,
Şi timpul e prea scump, de-o rugăciune –
Se–aduc în conturi mii de argumente,
Se trag în omenie mii de gloanţe,
Se plămădeşte viaţa din chitanţe
Şi se sfârşeşte, sec, în falimente –
De-atâta scârbă lumea se evită,
Planeta e atât de ocupată,
Şi-ar da pe gratis omenirea toată,
Pe- o clipă-n care nu e siluită -
Şi vremea, cum s-a dus mereu, se duce,
Şi vremea ,cum a tot venit, tot vine,
Şi Dumnezeu adoarme lângă mine,
Un fel de fraţi – necunoscuţi – de cruce –
12 ianuarie 2012
Jianu Liviu-Florian
