SCRISOARE DESCHISA POLITICIENILOR TARII
Partea I-a şi a II- a
Partea I-a şi a II- a
Aș începe prin a vă invita să meditaţi la această rostire din anul 1880 a lui Mihai Eminescu, atât de dureros actuală : « De-ar veni asupra noastră numai ceea ce e scris prin fatalitate n-ar fi nimic ; am sta sau am cădea cu credinţa în suflet că din cenușa noastră va răsări viitorul. Dar nici asta nu ne e dat, căci fatalitatea e între noi înșine ».
După atâţia ani de speranţe pângărite, demnitate călcată în picioare și sărăcire constantă a celor mulţi, de ţară scoasă la mezat și dată pe mâna tâlharilor cu gulere albe și conștiinţă jegoasă, după atâţia ani de parodie democratică și tragedie existenţială, răbdarea românilor a fost din nou dusă dincolo de pragul suportabilităţii. In 27 august 1989, postul de radio Europa Liberă transmitea mesajul pe care-l adresam delegaţilor la cel de al XIV-lea Congres al P.C.R. și care se încheia cu aceste rânduri : Credem că este poate ultima ocazie de a se opera cu înţelepciune și în mod pașnic schimbările esenţiale pe care starea de criză actuală le impune cu necesitate. Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care aproape întotdeuna duce disperarea. Aveţi misiunea istorică de a evita o asemenea tragedie, așa după cum aveţi datoria să vă gândiţi la răspunderea nemiloasă nu doar în faţa istoriei, ci și a judecăţii imediate care nu va întârzia să vină. Răbdarea românului e proverbială, dar nu fără margini !
Avertismentul n-a fost luat în seama, Ceaușescu și clica lui n-au fost înlăturaţi de la conducerea partidului și, drept urmare, schimbările care în celelalte ţări foste socialiste s-au făcut pe cale pașnică la noi s-au produs cu vărsare de sânge.
Acest mesaj avertisment din 1989 este de o tristă actualitate. Manifestaţiile românilor care au cuprins ţara de peste o săptămâna n-aveţi voie să le subestimaţi, cu atât mai puţin să trataţi cu aroganţă și insultător pe cei care-au ieșit în stradă. Nu vă jucaţi cu focul !!!
Domnule Traian Băsescu, mă adresez mai întâi dumneavoastră și dacă o fac fără a utiliza titulatura uzuală, Domnule Președinte, este pentru că n-o mai meritaţi, pentru că aţi uzurpat-o atât prin comportamentul cât și prin politica pe care aţi promovat-o, îndeosebi în ultimii ani. Si pentru a nu rămâne la nivelul etichetărilor, iată câteva, - repet, doar câteva - din cele mai reprezentative fapte care vă descalifică în raport cu cea mai înaltă funcţie în stat :
- comportamentul și limbajul de derbedeu lipsit de educaţie ( formula « ţigancă împuţită » rămâne emblema dv. reprezentativă, frecventarea , uneori în compania unor personaje dubioase, a cârciumilor, chiar dacă se numesc Golden Blitz, conducerea autoturismului după consumul de băuturi alcolice, participarea activă la chiolhanuri ţigănești, - nu acolo unde ţiganii sunt necăjiţi și ar avea nevoie de sprijinul dv. , ci acolo unde kilogramele de aur încovoaie grumaze și sugrumă degete butucănoase de osânză – râsul behait și dispreţuitor cu care trataţi oamenii și ideile care nu vă convin, atunci când insultele cu care-i împroșcaţi nu vă mai ajung, aroganţa nu numai faţa de concetăţenii cărora le-aţi promis, cinic și mincinos, să trăiţi bine !, dar și în relaţiile internaţionale în care sunteţi perceput ca o prezenţă dezagreabilă și indezirabilă, cu mult sub nivelul lui N. Ceaușescu, cel care a defilat alături de regina Angliei în caleașca de aur etc. etc. etc. etc ……….
- uzurparea de facto a principiilor democratice și instituirea unei caricaturi de dictator, după modelul căpitanului de navă cu apucături de pirat, care-și transformă corabia și echipajul în jucărele ale unui copil întârziat la minte și vestejit la suflet ( de altfel, chiar alegerea dv. pentru al doilea mandat a fost, dacă nu un act de piraterie, cel puţin unul de excrocherie)
- consecinţele acestei trădări a valorilor în numele cărora aţi ajuns în fruntea statului sunt incalculabile și în esenţă pot fi socotite crime împotriva poporului român :
a) aţi continuat și agravat procesul de înstrăinare și jefuire a avuţiei naţionale
b) aţi continuat și agravat procesul de uzurpare a școlii românești (una din cele mai performante din Europa, între cele două războaie mondiale)
c) aţi continuat și agravat până la absurd politica de înlesnire și promovare a corupţiei, astăzi un cancer socio-economic și politic în stare de metastază
d) aţi sărăcit majoritatea cetăţenilor tării, aruncând în primul rând pe umerii lor povara crizei mondiale (ea însăși consecinţă a deturnării liberalismului în banditism financiar fără frontiere), dar aţi « grădinărit » iresponsabil, dacă nu în mod complice, îmbogăţirea nesimţită, - ca să vi-l citez pe trepădușul dv. instrumental – a celor deja îmbogăţiţi (mulţi dintre ei în mod fraudulos) ; în nici o ţară din Europa, inclusiv Grecia care este astăzi în comă, guvernele n-au îndrăznit să reducă salariile cu 25% și să crească TVA-ul cum a făcut-o guvernul dv., - al dumneavoastră, nu al ţării
e) v-aţi subordonat aproape toate instituţiile ţării, transformându-le în instrumente ale politicii proprii, o politică care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi un produs al incompetenţei și clientelismului politic ori personal de cea mai joasă speţă ; de aici a rezultat și promovarea în posturi de conducere (de fapt, posturi de aducere) a nenunărate nulităţi selectate și menţinute în funcţii, în primul rând ,pe criteriul slugărniciei absolute faţa de șef .
f) aţi continuat politica iresponsabilă a guvernărilor anterioare de a transforma UDMR într-o marfă politică, fiindu-vă mai scumpe calculele politicianiste meschine, decât preţul plătit în asemenea tranzacţii. In timp ce UDMR, cu politicienii lor inteligenţi și solidari, au profitat de toate guvernările, poporul român a suportat de fiecare dată umilinţele acestor negustorii dezonorante.
Lista reproșurilor ce vi se pot face , a detaliilior și particularizărilor concrete e lungă . O puteţi întreprinde dv.înșivă sau sfetnicii pe care-i aveţi, dacă mai aveţi așa ceva. Inainte de a vă face o ultimă recomandare, am să vă citez câteva din promisiunile solemene ale unui președinte proaspăt ales :
« Nu avem voie să ne facem că mai mascăm sărăcia sub statistici. Marea realitate este că prea mulţi dintre pensionari au pensia mai mică decât factura la întreţinere pe timp de iarnă. Prea mulţi dintre pensionari au pensia mai mică decât costurile facturii la ennergia electrică și gaze pe lună. Prea mulţi dintre ţărani, mici proprietari devin mai săraci chiar și în anii în care recoltele au fost bune. Prea mulţi dintre tinerii României încep să creadă că România nu mai este o ţară în care ei au șanse »
« O prioritate deosebită pe care mi-o propun este scoaterea instituţiilor statului de sub influenţă politică(…) Nu este permis nici un fel de amestec al politicienilor în justiţie, în poliţie, în parchet, nicăieri acolo unde se tratează problemele grele ale încălcării legilor ţării. Voi fi un președinte care va veghea și va proteja instituţiile statului de orice tip de influenţă politică ».
« Apreciez că în momentul de faţă corupţia la nivel înalt a devenit sau e pe cale să devină o ameninţare la adresa securităţii naţionale .(…) Indiferent de instituţie, toate vor avea prioritate zero lupta împotriva corupţiei ».
« Nu poţi să vorbești de om demn atât timp cât tu, stat român, îţi umilești cetăţenii prin pensii prea mici, prin sprjin prea mic pentru ţărani, prin șanse zero pentru generaţia tânără.(…) Atâta timp cât statul român își va umili milioane de români prin sărăcie, în mod cert naţiunea română nu va avea coeziune ».
Stiţi d.le Băsescu cine este președintele, care lumina speranţa oamenilor cu asemenea promisiuni, la 13 decembrie 2004 ? El se numea TRAIAN BASESCU . Care din aceste promisiuni le-aţi onorat ??!!
Aveţi aici justificarea integrală a ceea ce vă strigă și vă cer românii prin cei ieșiţi în stradă de mai bine de o săptămână. Iar recomandarea de care vorbeam mai sus este să citiţi cu atenţie Scrisoarea deschisă pe care v-a trimis-o în decembrie 2011 Cristian Tudor Popescu(ea se află publicată și în paginile acestei reviste on-line), să meditaţi la ea cu discernământ și să acţionaţi cu înţelepciune. Este un mesaj dur în expresivitatea lui tulburătoare, dar tragic prin strigătul de suferinţă și de revoltă pe care-l transmite. Este un scaner necruţător al organismului dumneavoastră uman și politic unde se vede că sunteţi atât de bolnav încât rămânerea la Cotroceni este echivalentă cu un act sinucigaș pentru dumneavoastră și periculos în cel mai înalt grad pentru poporul român. Si în plus, scrisoarea acestui mare publicist care aminteste de apostolatul gazetăresc al lui M. Eminescu, este o chemare adresată conștiinţelor românești. Ea a fost auzită, dacă în prea mică măsură de elita noastră intelectuală și politică, cel puţin de cei care probează astăzi prin protestele lor că răbdarea românului e proverbială, dar nu fără margini.
Prof. Univ. dr. Alexandru MELIAN
( va urma partea a II-a)
SCRISOARE DESCHISA POLITICIENILOR TARII
(continuare)
Prima întrebare care se impune în faţa unei realităţi atât de sumbre este următoarea : poartă dl. Traian Băsescu singur răspunderea pentru vinovăţiile amintite, - și pentru multe altele care mai pot fi aduse în discuţie ?
Oricine își poate da seama fără dificultate că ne aflăm în faţa unei întrebări retorice. Răspunsul este simplu și fără nici un dubiu. Dl. Traian Băsescu este produsul unei societăţi imature din punct de vedere politic și cu o tradiţie democratică extrem de palidă. Dar, mai presus de orice, el este produsul clasei politice de după Revoluţia din 1989 care, de fapt, a devenit o castă . Un soi de structură închisă, organizată să se reproducă și să se perpetueze în interiorul « familiei », determinând în ultimă instanţă înstrăinarea de concetăţenii care i-au votat și pe care s-au angajat să-i reprezinte și să-i apere.
Inainte de a încerca o analiză succintă a responsabilităţii dv., a oamenilor ploitici, faţă de starea în care a ajuns astăzi România, socotesc că este , nu doar onest, dar absolut necesar să reamintesc două adevăruri, adeseori uitate sau pur și simplu ignorate : este mai greu să conduci decât să fii condus, așa după cum este mai ușor să critici pe cei ce făptuiesc, decât să făptuiești tu însuţi.
Ca atare, nu mă număr printre cei care neagă tot ce s-a realizat de la Revoluţie încoace, inclusiv Revoluţia de către unii (mai ales cei care au privit-o la televizor sau cei care, - « televizoriști » sau nu - au profitat și profită din plin de « inexistenţa » ei ). Obiectul scrisorii de faţa este altul și e prilejuit tocmai de manifestaţiile oamenilor ce-și strigă în stradă revolta împotriva celor care, prin iresponsabilitate, incompetenţă și corupţie, i-au aruncat în sărăcie și umilinţă.
E complicat să conduci și e greu să făptuiești. Dar dacă ţi-ai ales această cale, n-ai dreptul să-i înșeli sau să-i faci să sufere pe cei conduși și nici să-i ignori ori să-i persecuţi pe cei care te critică. Mai mult chiar, ești obligat să răspunzi în faţa lor. Fiindcă ei nu sunt nici golani, nici animale, nici viermi, nici ciumpalaci , nici neaveniţi , ca să amintesc doar câteva din « amabilităţile » cu care au fost gratificaţi de-a lungul acestor ani contestatarii atât de incomozi pentru putere.
Toate reproșurile făcute lui T. Băsescu, - poate mai puţin unele privind comportamentul personal, limbajul și educaţia – vi se adresează în aceeași măsură și dumneavoastră, atât celor care guvernează, cât și celor din opoziţie. Firește, în mod diferit. Pentru că una e să fii la butoanele puterii și alta să râvnești la ele, una e să ai în mână decizia și alta doar dreptul de a critica.
Desigur, T. Băsescu și guvernul pe care-l instrumentează sunt responsabili de toate cele relatate în prima parte a scrisorii. Justificarea cu criza care nu putea fi combătută decât cu sacrificii sau afișarea mândriei de a fi gestionat România mai bine decât au făcut-o grecii sau portughezii nu pot fi negate. Numai că guvernanţii de astăzi, - ca și cei care i-au precedat, de altfel – nu ne spun cine a suportat aceste sacrificii ? Politicienii și clientela lor ? Imbogăţiţii care trăiesc în palate și ale căror odrasle te spulberă pe trecerea de pietoni cu limuzine ultimul strigăt ? Guvernanţii de astăzi , - ca și cei care i-au precedat - când se compară cu alte ţări, ar trebui să aibă măcar decenţa de a ţine seama peste ce și peste cine se guvernează. Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc nu doar cu calităţi (rămase adesea doar virtuale), dar și cu un spaţiu generos dăruitor. Intr-o armonie triadică, câmpiile noastre au făcut cândva din România grânarul Europei, dealurile noastre logodesc cerul cu pământul în boabele de struguri născătoare de vinuri renumite iar brâul munţilor împăduriţi unde vieţuiesc animale deja dispărute prin alte părţi ale continentului, poartă în pântecele lor, - atât de sălbatic părăduite mai ales de străini – aur și uraniu, petrol și cărbuni. Au Grecia și Portugalia – ţările invocate în discursurile justificative – asemenea resurse ?! Dacă ţara ar fi fost condusă cu înţelepciune, răspundere și dăruire, România ar fi gestionat criza cu mai puţină suferinţă și cu mai multă justiţie. De altfel, una din întrebările cheie la care ar trebui să răspundeti este : Ce-aţi făcut și ce faceţi cu aceste resurse ? Tocmai ele - și nu sunt singurele – ar fi trebuit și ar trebui să stea la baza strategiilor post-revoluţionare, la baza reconstrucţiei românești întemeiată pe valorile naţionale. Din păcate, aceste resurse, ca și oportunitatea că în 1990 România era, cred, singura ţară din Europa cu datorie externă zero dolari, au fost și sunt valorificate, nu doar neraţional și fără perspectivă, ci și antinaţional. Iar responsabilitatea vă aparţine dv. și celor pe care de-a lungul timpului i-aţi promovat și menţinut în funcţii de răspundere, în primul rând din raţiuni personale și de partid. Pentru că însăși erarhia fidelităţii pe care aţi instituit-o de la Revoluţie încoace (de fapt aţi preluat-o de la regimul comunist) este relevantă pentru felul în care aţi înţeles să faceţi politică. Obiectul suprem al fidelităţii vă este șeful, pe locul doi partidul și pe locul trei, - dacă mai rămâne loc și pentru medalia de bronz – se află ţara, poporul, cei cărora le-aţi cerut votul în schimbul promisiunilor, aproape niciodată ţinute, de a-i sluji, de a-i reprezenta și de a-i apăra. In această erarhie există însă o poziţie care e deasupra tuturor, « fidelitatea » faţa de sine însuși. In virtutea unei asemenea mentalităţi, pentru dv. – așa cum scria Eminescu – « venirea la putere nu e un mijloc pentru realizarea unui scop, a unui program, ci scopul însuși urmărit cu orice mijloace ». De aceea alegerile sunt de fiecare dată fraudate, mai mult sau mai puţin, funcţiile publice sunt distribuite clientelei politice nu pe principiul competenţei, ci al fidelităţii răsturnate, corupţia supra-, intra- și extra- partinică a devenit dimensiunea definitorie a vieţii noastre politice, sociale și economice, separarea puterilor în stat rămâne mai curând un deziderat decât o realitate, de aceea interesul ţării reprezintă doar o lozincă frumoasă a politicienilor și o tristă aspiraţie mereu înșelată a poporului. Când Eminescu scria la sfârșitul sec. al XIX-lea că « Orice stat e osândit la o retrogadare sigură, când încape pe mâna oamenilor care-și fac din politică o meserie de câștig, un mijoc de îmbogăţire ori de bun trai », el vă avea în vedere, profetic, și pe dumneavoastră. Tot Eminescu însă lansa un avertisment de a cărui înţelepciune n-ar trebui să va îndoiţi câtuși de puţin : « nici un neam nu e condamnat a suporta în veci un regim vitreg, corupt și mincinos, chiar dacă acel regim se exercitează de către fiii lui proprii ».
Poate că politicienii din opoziţie vor socoti nedrept că nu fac, în mod explicit, nici un fel de disociere între ei și cei de la putere. Cred însă că sunt de domeniul evidenţei răspunderea și vinovăţia regimului Băsescu pentru relele cu care ţara noastră a fost « gratificată » în acești ultimi ani. Nu este însă mai puţin evident că acest regim nu s-a ivit din spuma mării, chiar dacă în fruntea lui se află un marinar. Sper că n-aţi uitat isprăvile lui T. Băsescu în cadrul coaliţiei de pe vremea președintelui E. Constantinescu, nici cum și-a înlăturat fără scrupule, deși cu abilitate (inclusiv cu lacrimi de crocodil), toţi rivalii care au stat în calea ascensiunii lui de tip Dinu Păturică, nici circul disputelor de mahala cu prietenul devenit dușmanul premier ministru Tăriceanu, și serialul ar putea continua mult și bine…V-aţi complăcut să jucaţi așa cum a binevoit el să vă cânte. UDMR și PC se prezintă la alegeri alături de PSD și, imediat după validare, debarcă în corabia căpitanului de navă, așa cum au făcut-o și traseiștii constituiţi în partid ori grupul minoritarilor pe care te întrebi pe cine reprezintă în Parlament. Ba PSD, adversarul înverșunat de astăzi, a și făcut coaliţie cu instrumentul guvernamental al președintelui. Corupţia nu s-a născut pe vremea lui Băsescu, traseismul politic nu este găselniţa PDL, pedelizarea instituţiilor de stat, a primăriilor, a școlilor, etc. a fost precedată de pedeserizrea lor, presiunile de partid asupra justiţiei nu au apărut acum, ea a fost emblematizată și transmisă ca moștenire de escorta stafului PSD, făcută la tribunalul unde trebuia să fie judecat infractorul Bivolaru (deși pe banca acuzării ar fi trebuit să se afle mult mai mulţi devalizatori politici ai Bancorex), subordonarea în interes de partid a unor instituţii precum SRI, SIE, reţeaua MONOSAT, STS, SISROM n-a fost inventată înaintea ultimelor alegeri, ea a fost doar copios folosită pentru a asigura realegerea lui T. Băsescu.
Stimati politicieni, demolaţi regimul Băsescu, cel care demolează ţara, dar aveţi tăria să vă asumaţi și partea dumneavoastră de duldozer dărâmător ! Nu pentru a face istorie, - generaţiile care vin vor avea grijă de asta (dacă nu veţi fi reușit să le neantizaţi ori să le alungaţi pe alte meleaguri) – ci pentru a pune într-adevăr în practică ceea ce unul dintre dv. spunea recent, referindu-se la revolta oamenilor : « a venit timpul să facem un alt fel de politică ». Deși aţi ajuns târziu la această concluzie, ea este corectă și de actualitate imediată. Nu ignoraţi faptul că oamenii ieșiţi în stradă vă huiduie când coborâţi printre ei, ca Parlamentul ( de fapt, parlamentarii) este una din cele mai hulite instituţii ale ţării, când ea ar trebui să fie cea mai preţuită și cea mai susţinută de cei care v-au trimis acolo. Reflectaţi cu grijă, cu modestie, cu răspundere și la acest fapt încărcat de semnificaţii, dar mai ales acţionaţi pentru a deveni ceea ce trebuie să fiţi ! Nu este nimic mai dramatic și mai periculos pentru un popor decât s-ajungă la constatarea că n-are de unde să-și aleagă conducătorii, că oferta electorală îi împinge pe oameni să-și abandoneze, cu scârbă, dreptul de a vota, sau să voteze întotdeuna negativ. Câtă dezamăgire poate naște în sufletul oamenilor răspunsul pe care îl dă un lider al opoziţiei, la acuzaţia de imaturitate și lenevie a celor care aspiră să conducă ţara :« Așa încât, matur, imatur, Victor Ponta nu-i circar ; leneș, harnic, eu nu sunt hoţ. » Ca și cum ca să fii prim-ministru e suficient să nu fii circar și ca să ajungi președintele ţării să nu fii hoţ !? Asemenea însușiri le au milioane de oameni, care nu pot fi prim miniștri sau președinţi, doar pentru că nu sunt circari sau nu sunt hoţi. Le trebuie multe alte calităţi și mai ales un devotament dus până la scrificiul de sine, faţa de poporul care-și investește toate speranţele în ei. Pentru că, rechemând din eternitate vocea lui Eminescu, aflăm unul din imperativele fundamentale ale făptuirii politice ziditoare : « dacă avem nevoie de ceva e, înainte de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită, cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor. Trebuie să se înfrângă odată conspiraţia pe care tot ce e mărginit și ambiţios, sărac și leneș, stupid și invidios au plăsmuit-o prin instinct contra caracterului drept al poporului nostru,în contra bunului său simţ, în contra muncii sale ».
Daţi-le românilor, domnilor politicieni, posibilitatea să voteze pentru cineva și nu doar împotriva cuiva !
Prof. Univ dr. Alexandru MELIAN
Cine este d-l Alexandru Melian? Cititi la adresa:
http://www.tismana.ro/semanatorul/articole/2011/alexandru-melian.htm
articolul
SANDU MELIAN -
OMUL CĂRUIA I-A FOST TRĂDAT FSN-ul
